Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)

1971-10-14 / nr. 7437

Pagina a 4-a MUNCA Joi 14 octombrie 1971 în vederea încheierii cu succes a campaniei agricole de toamnă ÎN JUDEŢUL PRAHOVA In săptămîna c* a trecut, lucrătorii fermelor cerealiere ale întreprinderilor agricole de stat Puchenii Mari, Mo­vila Vulpii şi Măgurele, lu­­crind zi şi noapte, au insă­­mintat pe mai bine de ju­mătate din suprafaţa prevă­zută pentru cultura griului de toamnă. In acelaşi timp, po­rumbul a fost recoltat de pe mai bine de 60 la sută din suprafaţă. La rindul lor, me­canizatorii care deservesc C.A.P.-urile Petroşani, Hăbud, Fîntînele, Strejnicu, Tîrgşo­­rul Vechi, Bărcăneşti şi altele, organizind temeinic munca şi folosind din plin timpul de lucru însămînţează în aceste zile ultimele suprafeţe cu griu. După cum ne relata ingine­rul Vasile Lefter, directorul S.M.A. Buda, toate cele 130 de tractoare, 33 de semănă­tori. discurile, grapele şi cele­lalte utilaje din dotare au lu­crat din plin pe ogoarele coo­perativelor agricole. Aceasta explică faptul că pina acum în zona Consiliului intercoo­­peratist Buda — Stocneşti s-a însămânţat cu griu o su­prafaţă de aproape 2 000 hec­tare, ceea ce reprezintă 60 la sută din plan. In acelaşi timp, cu ajutorul combinelor a fost recoltat porumbul de pe sute de hectare. O analiză a si­tuaţiei de pe teren ne permite să desprindem faptul că în săptămîna ce a trecut, nu la toate unităţile agricole de producţie s-au întreprins mă­suri corespunzătoare pentru folosirea din plin a maşinilor, a oamenilor, în vedera urgen­tării lucrărilor de recoltat şi semănat. Astfel, deşi au existat zile bune de lucru, viteza medie pe judeţ la însămînţat a fost numai de 1 100—1 200 hectare, faţă de 1 800 hectare, cit se stabilise de comandamentul judeţean. O cifră uşor de realizat, dacă toate forţele şi mijloacele de muncă ar fi fost mobilizate din plin. Ele­mentele care generează defi­cienţele de pe teren sínt mul­tiple. De pildă, in plină zi de muncă, zi cu soare, numeroase tractoare ale S.M.A.-ului Pu­­cheni. in loc să lucreze pe o­­goare au fost folosite la tran­sportul balastului şi a altor materiale pentru construcţia unei remize (? !) Oare această operaţie nu se putea face in zilele cind timpul nu a fost prielnic lu­crului pe cîmp ? Lucrîndu-se numai cu 2 tractoare, in loc de 3, Ia C.A.P. Puchenii Mari, unitate deservită de acelaşi S.M.A., intr-o săptămînă s-au semănat abia 80 hectare cu griu — realizarea reprezentînd norma unui singur agregat pe inter­valul a 5 zile. La alte unităţi ca de exemplu, C.A.P. Gor­­gola, de la începutul campa­niei se lucrează doar cu 5 tractoare din cele 7 reparti­zate de S.M.A. Pucheni. Un tractor este defect, iar altul stă pentru că n-are cine să-l pornească. întrebat, şeful sec­ţiei de mecanizare, Vasile Răcaru, dece în aproape 10 zile au fost însăminţate doar 80 hectare cu griu, acesta ri­dică neputincios din umeri, motivînd că directorul S.M.A. Pucheni, cunoaşte acest lucru şi că... Intr-adevăr, ne-am convins şi noi că inginerul Ion Buşu, directorul S.M.A. Pucheni, cunoaşte faptul că aici ca şi în alte secţii nu toate tractoarele au mecaniza­tori şi că o parte din tracto­riştii prezenţi lucrează pe pofte, cite o jumătate de zi. Dar de ce nu ia nici o măsură pentru a îndrepta această si­tuaţie n-am putut afla. Sínt in judeţul Prahova şi cazuri bind tractoriştii, cum sínt cei care deservesc C.A.P.-urile Mislea. Gura Vadului, Mălă­­eşti, Mizil şi altele, nu au putut folosi din plin timpul de lucru pentru că nu le-au fost asigurate cantităţile de săminţă necesară. De altfel, o situaţie centralizată recent, la nivelul judeţului Prahova, a­­rată că ia bazele de recepţie ale întreprinderii de valorifi­care a cerealelor se mai gă­sesc încă 2 000 tone săminţă de griu care nu au fost ridicate. La lichidarea acestei stări de fapt, o sarcină importantă revine şi comi­tetelor sindicatelor din comu­ne şi conducerilor unităţilor agricole de producţie. Acest lucru se impune cu atît mai mult cu cit in întreprinderile agricole de stat au mai rămas de semănat peste 50 la sută din plan şl de recoltat circa 40 la sută din cultura porum­bului iar in cooperativele a­­gricole de producţie s-a se­mănat abia 40 la sută din plan şi s-a recoltat porumbul pe numai 37 la sută din su­prafaţa cultivată. De aceea, in această săptămină, mai mult ca oricind, toate tractoarele şi semănătorile trebuie să se afle în brazdă din zorii zilei şi pină seara, iar noaptea să se continue aratul şi discuitul. Aceeaşi problemă se ridică şi în ceea ce priveşte culesul porumbului şi transportul produselor la bazele de re­cepţie.' Organele de speciali­tate. conducerile unităţilor, activiştii sindicali, mai mult ca oricind în această perioa­dă trebuie să stea în mijlocul mecanizatorilor, al lucrători­lor agricoli şi împreună cu ei să urgenteze executarea tutu­ror lucrărilor de sezon. LUCIAN BĂRBIERI coresp. ziarului MUNCA ÎN JUDEŢUL SUCEAVA PENTRU TERMINAREA RECOLTĂRII CARTOFULUI SE IMPUNE UN ULTIM EFORT! Muncindu-se intens, zi-lu­­mină (şi duminică au fost prezenţi pe ogoare 23 000 de mecanizatori şi cooperatori), folosindu-se tot mai bine mijloacele existente, în Ju­deţul Suceava se apropie în­cheierea uneia din principa­lele lucrări ale actualei cam­panii agricole — recoltarea cartofului. Operativa din 13 octombrie a.c. arată că din cele 23 429 ha cultivate cu cartofi au fost recoltate 20 571 ha, ceea ce înseamnă 87,8 la sută. Oarecum rămase în urmă sínt fermele I.A.S. oare au realizat doar 70,4 la sută din plan. O analiză a situaţiei la ni­velul judeţului arată că pen­tru încheierea cit mai grab­nică a acestei lucrări, timpul fiind favorabil, se cere un ul­tim efort şi mobilizarea tu­turor forţelor de care se dis­pune. Dacă în circa 30 din cele 95 de C.A.P.-uri, printre care Marginea. Rădăuţi, Plo­­peni, Prelipca, Zvoriştea, Pătrăuţi, Chilişeni, Probota, Dumbrăveni şi Roşcani re­coltarea cartofului s-a înche­iat. în alte unităţi aceste lu­crări se tărăgănează nejusti-Aprovizionarea unor pieţe (Urmare din pag. 1) după citeva ore de aglome­raţie. marfa să se vîndă, lăsind loc apoi unei perioade de acalmie cînd vînzătorii aş­teaptă maşinile de la depozite sau producători. In momen­tul cind controlorii obşteşti notau aceste lucruri, unităţile I.L.F. din piaţa Mihail Emi­­nescu, se odihneau amorţite, cu tarabele goale, iar cum­părătorii îşi pierdeau vremea alergînd de la un centru de desfacere, la altul (sau chiar de la o piaţă la alta), în cău­tarea unor sortimente (gogo­­şari, varză, struguri, mere etc.). Repartizarea nejudicioasă a produselor făcea ca luni di­mineaţă, bunăoară, în jurul orei nouă, in Piaţa Dorobanţi, gogoşarii, morcovii, ardeii graşi, albitura, ţelina, strugu­rii să existe din abundenţă, în timp ce în piaţa „7 No­iembrie“ lipseau aproape cu totul. Şi acest joc al repar­tizării, plin de capricii, se ob­servă şi în alte pieţe şl maga­zine. Cumpărătorii trebuie să aibă „fler“ pentru a găsi locul unde aprovizionarea este mai bună. Fireşte, pe acest teren al superficialităţii se dă apă la moară unor elemente pro­fitoare, necinstite. La unită­ţile intercooperatiste din Piaţa Moşilor, ultimele lăzi cu struguri, deşi de o cali­tate total necorespunzătoare, se vindeau cu preţul mult mai mare decit cel din mercu­rial. — Nu putem înţelege de ca tocmai acum, cînd toată lu­mea se aprovizionează pen­tru iarnă, magazinele I.L.F. din piaţa noastră continuă să fie „descoperite“. Nu găsim roşii, gogoşari, felină, gogo­nele... — ne spunea Elena Marinescu, una dintre nume­roasele gospodine întîlnite în piaţa Vitán. Intr-adevăr, deşi la vinzare nu erau roşii, în magazia de mină, controlorii au găsit do­site aproape 600 kg de roşii. Potrivit facturii, marfa in­trase de citeva zile. Cum de nu s-a vîndut ? ! Responsa­bilul Constantin Corbeanu n-a putut să explice. A ridi­cat din umeri, mut, şi cînd a fost întrebat de ce nu ex­pune la vinzare cele 1 800 de ouă ţinute în întunericul ma­gaziei. De unde, concluzia echipei (la care subscriem şi noi) că marfa dosită aştepta intermediari, aceşti interpuşi între I.L.F. şi cumpărători, ’ speculanţii pieţii care cum­pără la preţ oficial şi le vînd cu suprapreţ. Pentru că mercurialul a devenit în unele pieţe o literă moartă. O mare cantitate de verzi­­turi, „zimbea" gestionarului Dinică Gheorghe din Piaţa Amzei. Numai lui, Întrucât cumpărătorilor nu li se arăta această marfă. Numai utili­­zînd legitimaţia de controlor obştesc, Ion Bodoiu a reuşit să le descopere şi să deter­mine punerea lor în vinzare. Controlorii obşteşti au sesi­zat, de asemenea, că o parte din unităţile I.L.F. continuă să practice, un comerţ rudi­mentar. In pofida criticii La adresa unor lucrători nu se fac totuşi eforturi cu eficien­ţă vizibilă, pentru întreţine­rea mărfurilor, pentru pre­zentarea şi desfacerea lor în oondiţii civilizate. Legumele se vînd de cele mai multe ori nesortate, amestecate cu pă­­mînt ori degradate. O parte din lucrători sínt arţăgoşi, in­solenţi. Ceri cu politeţe lui Popa Dumitru, gestionar la o unitate din aceeaşi piaţă : „Vă rog să nu-mi daţi marfă mucegăită!“ Atîta îi trebuie, că asupră-ţi se abate o ex­plozie de invective. Nu este singurul caz care atestă in­suficienta atenţie acordată de lucrătorii unor magazine de legume şi fructe modului în care prezintă marfa, ca şi lipsa de solicitudini şi poli­teţe faţă de cumpărători. După cum se vede, activi­tatea comercială din pieţele Capitalei e încă umbrită de o seamă de „pete“ datorită atitudinii in contradicţie cu etica şi normele legale ale comerţului pe care o mai au unii lucrători. Faţă de ase­menea fapte, se impune o atitudine mai fermă, mai drastică din partea conduce­rii I.L.F. Bucureşti. De ase­menea, trebuie să vădească mai multă preocupare pentru urmărirea modului în care se desfăşoară aprovizionarea şi desfacerea legumelor şi fructelor in fiecare unitate. Numai acţionîndu-se opera­tiv şi eficient este posibil să se asigure aprovizionarea co­respunzătoare a populaţiei. ficat. Astfel s-a ajuns ca' în C.A.P. Frătăuţii Vechi să se recolteze doar 120 ha, din cele 220 ha cultivate cu car­tofi, iar la Bălăceanu 173 din cele 300 ha. Rămase in urmă sínt şi C.A.P.-urile Calafindeşti, Ro­­topăneşti, Ciprian Porum­­bescu etc. Cel puţin acum conducerile acestor coopera­tive, brigăzile S.M.A., toţi cooperatorii trebuie să înţe­leagă faptul că orice zi de întârziere poate duce la pier­deri de recoltă şi creează per­turbări în aprovizionarea populaţiei. Legat de recoltarea carto­fului trebuie să atragem a­­tenţia şi asupra ritmului ne­­satisfăcător în care se face sortarea, asigurarea seminţei şi transportul tuberculelor în baze. Deşi, după calculele te­oretice, avînd în vedere mij­loacele de care se dispune, în bazele de recepţie ar putea intra zilnic, între 12 000 şi 14 000 tone, realizările abia dacă se ridică la 5 500—6 500 tone pe zi. Se pierde mult timp la încărcat şi descărcat, lucrul începe cu întirziere dimineaţa. Credem însă că. organizarea temeinică a muncii, activizarea tuturor forţelor şi mijloacelor vor permite lucrătorilor din a­­gricultura suceveană să ra­porteze terminarea recoltării cartofului înainte ca timpul să devină nefavorabil. MIHAI ŢINŢAR coresp. ziarului „Munca“ In aceste zile prin staţiunea Olăneşti. Foto : ŞT. MARINESCU COLUMBOFILA Abia sosit la redacţie, nici n-apuc să pun um­­brela-n cuier şi ţîrrr te­lefonul. — Alo ! — Mneata ! Aici e Miţa. Mi ţii minte ? Mita Chiş­toc. — Chiştoc ? Aăă... Da, sigur că da ! Ce mai faci, Mit o ? — Sínt priponită. Dau telefon din biroul procu­rorului. l-am cerut voie. Vii încoace 7 — Păi... Ti-am mai spus. Eu culeg date pen­tru „Galeria naivilor'. Tu, cu coteţele tale, n-ai ce să-mi... — Care cotele ? ! M-am reprofilat. De data asta, am fost columbofilă. — Ai furat porumbei ? — Aş ! Hai incoa’ că-ti dau naivi cu duiumul. Să mori de ris, nu alta... . M-am dus. Deşi nu-mi venea să cred că Miţa e capabilă de altceva decit să răsucească gltul găini­lor in miez de noapte. Cind o văzusem ultima nară. in uniformă vărgată in sala tribunalului, fu­sese invidioasă pe un es­croc care-mi povestea cum a ajuns „director“ la o cărămidărie. ...O ascult pe Mita şi mă crucesc. In ultima ei „lo­vitură“ a fost „tovarăşa ingineră“ şi angrosistă de cereale. — ...mă pregăteam să intru intr-o curte cu hu­lubi rotaţi, că se vînd cit o pereche de curci. N-am intrat, fiindcă dincolo de gard discutau doi inşi. Zi­ceau că asociaţiile colum­bofile, astea care-i adună pe iubitorii de porumbei, ar fi dispuse să cumpere griu cu suprapreţ. A do­ua zi, am dat fuga la aso­ciaţia „Unirea“, aia cu-n porumbel albastru pe fir­mă, ş-aranjez cu preşedin­tele să-i dau boabe la preţ de speculă, cu 45 la sută peste mercurial. — Nu ţi-a cerut o legi­timaţie, nu te-au întrebat de unde ai cereale 7 — Nu, fiindcă la înce­put nu mi-a dat gologani înainte. Preşedintele de la „Unirea“, Radu Tarbu, e băiat deştept, slujbaş la I.C.A.B., activist obş­tesc la sindicatul între­prinderii şi deputat in consiliul popular al sec­torului VI. Doar at it aş putea zice, că s-a invoit la speculă...- Şi? — Şi d-acolo am plecat la Fabrica „Anticorosi­­vuV‘, unde am aflat că sindicatul a organizat o asociaţie columbofi­lă. I-am spus ingine­rului George Borş, pre­şedintele asociaţiei, ce am perfectat la „Unirea“. N-aş putea spune dacă a dat telefon sau m-a cre­letin nu-mi zice Miţa Chiştoc, sínt delegata co­operativei agricole de pro­ducţie. — Cu ce te-a... delegat 7 — Cu procurarea tarife­­lor de la moara „Dîmbo­viţa“. Dumnealui zicea că ar fi mai bucuros dacă ar intra în relaţii de schimb in natură cu mine, adică să-mi dea porumb pe tăriţe. — Te-oi dus şi la moa­ră ? — Da, însă m-aş fi pu­tut duce şi fără împuter­niciri. Şeful serviciului comercial d-acolo, Ştefan Dinescu, băiat de zahăr, ■ mi-a vîndut tăriţe fără multă vorbă. Foileton de €*h. Filimon zut pe cuvint, dar s-o purtat drăguţ. Adică, mi-a dat hîrtii in alb, cu an­tet, ştampilă şi semnătu­ră, ca să procur boabe în numele columbofilei. — Chiar in alb ? ! — Zău, aşa ! Mi-au ră­mas citeva „delegaţii" d-astea. Poţi să le vezi, că sint la dosar. — Şi le-ai dat griu 7 — Nu. Porumb le-am dat. — De unde 7 — Stai să vezi. Ai scris cindva despre Gheorghe Călinescu, preşedintele de la C.A.P. Dragomireşti. îşi închinase ştampila unor negustori de geamu­ri, care făceau afaceri de milioane cu uzina „Elec­tromagnetica“. — Te pomeneşti că te-oi dus la Dragomireşti ! — Bineînţeles ! Tovară­şul Călinescu mi-a dat trei tone de porumb şi nişte „împuterniciri“, tot cu antet ti parafă, din care rezulta că eu, Maria Bondoc, că pe bu­— Te-oi dat drept in­gineră 7 — Nu acolo. La Brezoa­­iele am spus că sint ingi­neră in tehnica păsărilor. N-am prea minţit. Doar ştii că mă ocupasem cu... găinile. Preşedintele co­operativei agricole din Brezoaiele, tovarăşul Chi­­riac Isac, mi-a dat trei vagoane de cereale. Cre­dea că hrănesc tofi po­rumbeii de pe continent. — Pe bani ? — Tţo ! Am ridicat mar­fa şi i-am spus să-mi tri­mită factura la „Columbo­fila“. Om cumsecade. Cind a băgat de seamă că a fost păcălit n-a făcut nici o reclamaţie. Dacă nu intra miliţia pe fir, o lăsa „moartă“. — Şi cu ce ai ridicat atita griu şi porumb ? — Cu autocamioane în­chiriate legal de la IRTA. Păi ce, Miţa-i proastă ? ! M-am jurat că nu mai violez un cotet, cind am văzut că pot fi persoană de încredere, M-am dus la un vecin al meu, Tudo­rache Neagu, pe care mi-l recomandase Bondoc, băr­­batu-miu, înainte de a in­tra ultima oară la „pir­­naie". Tudorache ăsta are un „Mercedes“ negru mi­nisterial. Şi l-a cumpă­rat din Germania, că lu­crează la Autobaza de transporturi internaţiona­le. I-am zis că am ajuns angrosistă şi l-am anga­jat să-mi facă citeva curse de agriment. Mamă, s-o fi văzut pe Miţa in „Mercedes“ ! Cind, am in­trat cu limuzina la Slo­­bozia-Moară, toată condu­cerea cooperativei agri­cole din comună a fost făcută pilaf. „Sărumina tovarăşă ingineră, cu ce vă putem fi de folos ?“ Am aprins o ţigară „Ches­terfield“, i-am suflat un fum in nas preşedinte­lui Andrei Haiduc şi i-am spus să-mi încarce trei vagoane de cereale. N-a avut disponibil decit 2,7 vagoane. M-am mul­ţumit şi cu atita. I-am dat mina să mi-o pupe şi i-am spus să-mi trimită factura la „Anticorosi­­v ul“. — A trimis-o 7 — S-ar putea, fiindcă inginerul Borş indicase contul bancar pe delega­ţie. Nu mai ştiu, pentru că io am „căzut“ după chestia asta. Am intrat în relaţie cu un fost an­grosist de cereale, unu' d-adevăratilea, care s-a băgat ca prostu-n leasa miliţiei şi m-a „turnat“ şi pe mine. Negustorul ăsta, Gavrilă Buhuşi din Găvojdia Timişoarei, îmi plătea mie de trei ori preţul oficial al cereale­lor şi le vindea cu ciştig împătrit, lacomul naibi, prin satele de munte. — Miţo, tu-mi spui bas­me, — Mă jur pe ce vrei. Intreabă-i si pe... I-am întrebat pe anche­tatori, procurorul Octa­­vian Gorea şi maiorul Gheorghe Băncilă. In­tr-adevăr, Miţa Chiştoc a fost... columbofilă. i. G. C. L Luduş str. Republicii nr. 53, judeţul Mureş ANGAJ E A Z Ă • doi tehnicieni proiectanţi în construcţii • un juristconsult. Condiţiile de studii şi salarizare sint cele pre­văzute in H.C.M. 914 1968.-Informaţii la sediul întreprinderii şi la telefon 419. ACTIVITATEA PRACTICĂ a Consiliului de administraţie s-a mutat acolo unde se realizează producţia (Urmare din pag, 1) spunea tovarăşul Petre Carai­­van preşedintele comitetului sindicatului, dc la un singur principiu : „nu există munci­lor, tehnician sau inginer care să nu dorească a-şi re­aliza integral sarcina de plan şi chiar a o depăşi ca o do­rinţă firească a omului de a-şi asigura un ciştig sporit, corespunzător calităţii şi cantităţii de muncă de­puse. Ei sint în acelaşi timp şi cei mai fini ob­servatori ai procesului de producţie, filtrează prin minte totul, calculează, descoperă vulnerabilitatea organizării producţiei devenind nemijlocit părtaşi la conducerea unităţi­lor. Ei bine, ca să se realize­ze aceste deziderate trebuie să fii acolo, in mijlocul lor, să-i asculţi, să le stimulezi iniţiativa, şi mai cu seamă să ştii să aplici imediat în practi­că valoroasele propuneri lă­­cute de ei. Comitetul sindicatului, prin comisia inginerilor şi tehni­cienilor, a pus în discuţie sla­ba folosire — într-o perioadă anterioară — a timpului de lucru în schimburile II şi III. împreună cu organizatorii grupelor sindicale, cu spriji­nul lor direct s-a întocmit un studiu care a fost apoi pre­zentat intr-o şedinţă a comi­tetului executiv al consiliului de administraţie. Aşa s-a năs­cut un plan de măsuri comun — devenit lege pentru noi — care a fost aplicat punct cu punct, sub îndrumarea comi­tetului de partid. In primul rind s-au făcut reorganizări in secţii, în sensul redistribu­irii forţelor şi echilibrării a­­cestora în procese cheie de producţie, intărindu-se în a­­celaşi timp conducerea, con­trolul şi ajutorul tehnic de specialitate, în schimburile de noapte, cu ingineri tehnologi, înainte, activitatea de pro­ducţie în schimburile II şi III era condusă numai de maiştri, iar competenţa lor se limita in luarea unor decizii opera­tive pe fluxul tehnologic, pier­zîndu-se timp preţios, lăsind uneori, pentru a doua zi, re­zolvarea unor probleme. In a­­celaşi timp, făcindu-se o ri­guroasă selecţie a celor mai buni muncitori cu practică şi experienţă îndelungată şi ca­­lificîndu-i maiştri, s-a ajuns ca astăzi fiecare secţie şi schimb să fie asigurat cu un inginer tehnolog şi doi maiştri de specialitate. Iată un alt exemplu privind felul cum sint ascultaţi oamenii şi res­pectate propunerile lor de că­tre sindicat şi conducerea gru­pului industrial. Petre Breja, de pildă, maistru principal la secţia 'de lacuri şi vopsele, din discuţiile purtate cu o­­peratorii chimişti, a hotărît să propună in prima adunare lunară a grupei sindicale a­­menajarea unor mici depozi­te intermediare de materii prime în incinta atelierelor, arătînd că vechiul sistem de aprovizionare, adevărate curse maraton între depozitul cen­tral şi ateliere, solicita ceasuri întregi, producţie pierdută, prezentind şi un calcul al timpului irosit. Fiind luată în considerare în mai puţin de 10 zile aceste depozite inter­mediare au început să funcţi­oneze. Forţa activă a comitetului sindicatului rezidă din per­manenţa sa în mijlocul oa­menilor, de a fi mereu în miezul acelor probleme care frămîntă colectivul. Nu putem afirma că aici disciplina se află la un nivel scăzut, că ea dă bătaie de cap organelor de conducere. Pornind de la ideea că folosirea eficientă a timpului, deci realizarea in­tegrală a sarcinilor de plan, ţine de o disciplină fermă, li­ber consimţită, de jos şi pină sus, comitetul sindicatului — după declanşarea acţiunii de Ia Bacău concretizată sub de­numirea : „Valorificarea ra­ţională a timpului de lucru — îndatorire majoră a fiecărui salariat" — a pus în dezbate­rea celor 35 de grupe sindi­cale această importantă pro­blemă. cu tendinţa de a for­ma o puternică opinie de masă. Mai mult decît atît, membrii comitetului sin­dicatului au sarcina de a a­­juta organizatorii de grupă la întocmirea materialelor ce se prezintă în adunările lunare ale grupelor, în selectarea problemelor păstrindu-le, fi­resc, punctele de vedere per­sonale, apoi, de a nu scăpa re­latarea şl punerea In discuţie a tuturor cazurilor de indisci­plină care se mai ivesc. Ei iau parte activă la adunări şi, mai cu seamă, luptă pentru traducerea în viaţă a pro­punerilor făcute privind îm­bunătăţirea muncii lor. Ceea ce merită cu prisosinţă a fi evidenţiat, c faptul că însuşi directorul general al grupu­lui industrial, tovarăşul ingi­ner dr. AURELIAN BLAGA, ia parte cu multă regularitate la unele adunări lunare ale grupelor sindicale. Iată un exemplu concludent. Intr-o vreme la grupa sindicală de la lacuri şi vopsele se ma­nifesta la unii' tineri tendinţa de chiul, de a nu-şi realiza sarcinile. In prima adunare lunară. Constantin Oprea, or­ganizatorul grupei, a pus în dezbatere problema folosirii celor 480 de minute, dezvă­luind aspectele negative care au apărut. La această şe­dinţă au participat directorul general şi preşedintele comi­tetului sindicatului, care ci­tiseră dinainte referatul or­ganizatorului. Oamenii, spu­nea tovarăşul Oprea, au sim­ţit atunci deosebita atenţie ce se acordă de conducere fie­cărei probleme in parte, fie­cărui om, discuţiile purtin­­du-se diferenţiat, arătindu-li­­se membrilor grupei ce în­seamnă a nu se produce nu un ceas ci un minut, la nivelul grupului industrial şi cum se răsfringe aceasta, negativ, a­­supra întregului colectiv... Măsurile luate au condus la eliminarea totală a tarelor, cei vinovaţi atunci, devenind astăzi prin forţa colectivă şi ajutaţi permanent de şeful de echipă Vintilă Maîer, fruntaşi in întrecerea socialistă. Afir-MARIAN CONSTAN-TINESCU — Corabia. încă din iulie U.F.R.M.A. Ro­şiori a depus la bancă suma pe care o reclamaţi. în cazul că nu vă puteţi prezenta personal să vă ridicaţi banii, trimiteţi în acest sens o cerere prin care să solicitaţi elibera­rea sumei şi adresa unde să vă fie trimisă. DUMITRU DIACONES. CU — comuna Popeşti. Vilcea. Din cercetările fă­cute de organele în drept s-a constatat că in planul de extinderi reţele elec­trice pe 1972 este cuprins şi satul Dăieşti. Lucrările ce se vor executa în anul următor, după contracta­rea lor de către consiliul popular al comunei Po­peşti cu I.R.E. Piteşti, vor rezolva şi alimentarea cu energie electrică a gospo­dăriei dv. M. CIUHOREANU — Iaşi. în problema ri­dicată de dv. Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiu­lui Iaşi ne face cu­noscut că în prezent se eliberează autori­zaţii de • înstrăinare a imobilelor. Cind vă veţi decide asupra imo­bilului ce doriţi să-l cumpăraţi, vă puteţi pre­zenta la serviciul de arhitectură şi sistema­tizare pentru a lua infor­maţii asupra situaţiei zonei în care se află. VIOREL FOPESCU — Cîmpina. In legătură cu şcolile post liceale sau de maiştri în domeniul auto am aflat următoa­rele : centrul cel mai apropiat de oraşul Cîm­pina este Grupul Şcolar auto Bucureşti care fun­cţionează pe lingă Uzina de reparaţii auto nr.3 din Şoseaua-Olteniţei. La acest grup se orga­nizează cursuri de zi şi serale, iar examenele de admitere se ţin anual, în prima parte a lunei sep­tembrie. Cursuri post­­liceale nu se mai orga­nizează în prezent pen­tru această specialitate. Pentru înscrierea la­­examenul de admitere la şcoala de maiştri, tre­buie să vă adresaţi la întreprinderea auto Ploieşti care tutelează şcoala de şoferi amatori Cîmpina. VIOREL BATRINTJ — Galaţi. întrucit în pre­zent aveţi stagiul nece­sar pentru promovarea într-o categorie de sala­rizare superioară — res­pectiv de la a 3-a la a 4-a — conducerea secţiei a fost de acord pentru a vă prezenta în faţa co­misiei tehnice de înca­drare. ION FINICÄ »naţiile acestea nu sint vorbe goale. Ele reflectă un mare adevăr iar oamenii ştiu as­tăzi eă personalitatea lor se afirmă neîncetat, că propu­­»»erile pe care le fac nu râ­­min înscrise intr-un proces verbal care se uită prin ser­tare. Dar, comitetul sindicatu­lui şi conducerea grupului nu s-au oprit la aceste probleme, privind investigarea folosirii cit mai eficiente a timpului de lucru. Studiind toate căile prin care se scurge nejusli­­ficat timpul neproductiv, ci s-au oprit exact acolo unde uneori nu te aştepţi. Unul din recentele studii Întreprinse de comitetul sindicatului. cu sprijinul specialiştilor, se re­feră la reorganizarea tran­sportului intern. S-au făcut sondaje de păreri şi opinii ce­­rindu-li-se oamenilor să vină cu propuneri concrete. ^ As­tăzi fiecare sector se afla do­tat cu mijloace moderne de transport, întreţinerea lor in­­trînd automat in obligaţia a­­telierului, reparaţiile făcin­du-se centralizat, de oameni cu inaltă calificare. Aşa cum spuneam mai sus, in activitatea lui. comitetul sindicatului îşi sprijină în­treaga sa muncă pe consulta­rea membrilor de sindicat. De exemplu, comitetul sindicatu­lui a prezentat conducerii, iniţiativa grupei sindicale de la lacuri-vopsele, privind în­chiderea unui spaţiu pentru depozitarea ambalajelor re­cuperate şi spălarea lor, tă­­indu-se in acest fel drumul spre depozitul central, mult prea departe de atelier. Dind curs cerinţelor oamenilor şi împlinind în acelaşi timp o importantă sarcină dată de Consiliul Central al U.G.S.R., aceea de permanentă ridicare a calificării profesionale şi a specializării, aici au fost or­ganizate o serie de cursuri in­teresante, deosebite, care nu se intîlnesc în multe industrii. Ele privesc modul de Între­ţinere zilnică a utilajelor. În­registrarea defectelor după auz, de către operatorii chi­mişti. urmărirea utilajelor în exploatare pentru realizarea parametrilor şi înscrierea in­­tr-un caiet a observaţiilor, depistarea locurilor vulne­rabile in exploatare pentru luarea măsurilor specifice de protejai-e etc. Acestea au condus la înlăturarea timpi­lor morţi la uzina „Policolor", noţiunea de timp mort fiind în declin, pe cale de dispa­riţie. în sfirşit, in cadrul grupului industrial, dacă ne întoarcem la factorul disciplină, merită să amintim de măsura luafă privind introducerea insigne­lor distinctive. pentru fiecare sector, măsură care a condus la înlăturarea vizitelor fără scop productiv, a părăsirii locurilor de muncă şi altele, în acelaşi timp au fost consti­tuite zece comisii de discipli­nă, organizate şi ele pe secţii de producţie, dar despre care, din fericire, putem vorbi foarte puţin. întrucit nu li s ,u oferit dese cazuri de ju­­d“care a abaterilor. ...Ajungindn-se la indicele stabilit de folosire a timpului de lucru, implicit şi rezul­tatele din primele 9 luni ale anului sínt concludente, edi­ficatoare. Astfel, producţia globală a fost depăşită cu 104.6 milioane lei faţă de an­gajamentul luat, producţia marfă fiind şi ea depăşită cu 77.6 milioane lei. La aceste substanţiale depăşiri o con­tribuţie deosebită, în adevă­ratul sens al cuvintului şi-au adus-o uniiăţilp din cadrul grupului industrial, in primul rind, fabricile „Solventul“ şi „Azur“ din Timişoara şi ,,Folicolor"-Bucur,cşti. Firesc, s-a depăşit şi planul la ^brli­­mente. cu citeva mii de tone, colectivul grupului industrial de lacuri şi vopsele respcctînd termenele de livrare înscrise în contracte, reuşind să dea la export importante cantităţi de produse peste plan. I Rămînerea în urmă poate fi recuperată prin dublarea vitezei zilnice de lucru ZI Şl NOAPTE LA CULES Şl SEMĂNAT! Căsuţa poştală 4107

Next

/
Thumbnails
Contents