Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)

1971-11-25 / nr. 7473

Pagina a 2-a ADUNĂRI PE PARI PE SEAMĂ ŞI ALEGERI LA GRUPELE SINDICALE Dominanţa dezbaterilor: spiritul critic şi autocritic Adunarea de dare de sea­mă şi alegeri a grupei sin­dicale nr. 7, de la secţia parcuri­ speciale aparţinînd Uzinei de piese auto — Sibiu şi-a impus de la început un pronunţat caracter de lu­cru. Fără să constituie un scop în sine, o obligaţie sta­tutară, darea de seamă pre­zentată de Ioan Banciu, or­ganizatorul grupei sindicale, a făcut o analiză exigentă şi combativă activităţii desfă­şurate de biroul grupei sin­dicale de la alegeri şi pînă în prezent, stabilind totoda­tă măsuri concrete pentru munca de viitor a noului or­gan. Ca o trăsătură definitorie a muncii biroului grupei s-a evidenţiat preocuparea pen­tru mobilizarea întregului colectiv la îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan, la rezolvarea celor mai arzătoare probleme pe care viaţa, procesul de producţie le-au ridicat zilnic. Rezulta­tele obţinute pe primele zece luni ale anului sunt elocvente, obţinerea unei producţii suplimentare în valoare de 1 600 000 lei. Interpretarea politică a acestor realizări ne dă posi­bilitatea să relevăm ca prim atribut al biroului grupei efi­cienţa activităţii organizato­rice desfăşurate pe multi­ple planuri, cum ar fi cel al întăririi ordinei şi disci­plinei, folosirii cit mai efi­ciente a capacităţii maşini­lor şi utilajelor, a forţei de muncă şi a fondului de timp. Toate acestea, îmbinate cu o muncă politico-educativă permanentă de ridicare a conştiinţei socialiste, de în­tărire a spiritului combativ, de cultivare a unor atitudini înaintate faţă de muncă şi avutul obştesc, de combatere a mentalităţilor înapoiate. In acest sens, darea de sea­mă a evidenţiat exemplul, demn de urmat, al unor membri de sindicat, ca Lu­­pescu Gheorghe, Gligor loan, Bena Ilie, Jugariu loan, Cun­­ţan loan, Kisner Renate, Groza loan, Horo Arpad şi alţii, care au răspuns tot­deauna „prezent“ la apelul grupei sindicale. Totodată atît darea de seamă, cit şi par­ticipanţii la discuţii au cri­ticat spiritul de automulţu­­mire, abaterile de la etica muncitorească, de la discipli­na de producţie, atitudinea nesănătoasă faţă de bunurile materiale intrate în dotarea secţiei, ce caracterizează încă pe unii salariaţi, cum ar fi Molosit Ioan, Bisa Aron, Petruş Ion, Cosma Marin, Armenoiu Gheorghe şi alţii. Cu acelaşi spirit critic şi autocritic maistrul Iacob Lu­­peanu, arăta că : ,,Nu întot­deauna membrii biroului au colaborat in activitatea lor, lăsind uneori întreaga muncă pe umerii organizatorului grupei, ceea ce este inadmi­sibil, având în vedere că grupa noastră sindicală cu­prinde peste 70 de membri de sindicat“. De asemenea, şeful de echipă Ioan Cun­­ţan reproşa, pe bună drep­tate, biroului grupei sindi­cale, faptul că darea de sea­mă nu s-a referit la stadiul în care se află rezolvarea propunerilor oamenilor mun­cii făcute in adunările ante­rioare. Apreciind că toată pro­ducţia de arcuri a uzinei e finalizată în cadrul acestei grupe, muncitorul Gligor loan a cerut ca la viitoarele adunări ale grupei să parti­cipe întotdeauna şi cite un reprezentant din partea con­ducerii şi a serviciilor me­­canic-şef şi aprovizionare, pentru a da un răspuns di­rect şi competent probleme­lor ridicate de oameni pen­tru mai buna organizare a producţiei şi a muncii. Apreciindu-i activitatea pe care a desfăşurat-o timp de un an de zile, adunarea l-a reales pe muncitorul Ioan Banciu în funcţia de organi­zator al grupei sindicale, de­­semnind, totodată, 24 de de­legaţi la conferinţa comite­tului sindical de secţie, ION VIDRIGHIN coresp. ziarului „Munca“ Acţiuni ferme şi operative pentru înlăturarea neajunsurilor Atelierul de debitări al Uzinei de autocamioane din Braşov este denumit, pe drept cuvint, „atelierul cheie“. Aici începe de fapt prelucrarea marilor cantităţi de metal — principala ma­terie primă folosită în cons­trucţia de autocamioane , după dimensiunile precise, înscrise în fişele tehnologice. Celor peste 90 de muncitori şi maiştri care îşi desfăşoa­ră activitatea în acest atelier le revine, aşadar, o sarcină de răspundere, aceea de a a­­sigura, prin eforturi comune, o bună ritmicitate a produc­ţiei uzinei. Recent, a avut loc aici­ adunarea grupei sin­dicale pentru darea de sea­mă şi alegeri. In spiritul unei înalte de­mocraţii muncitoreşti şi sin­dicale, participanţii la adu­narea de dare de seamă şi a­­legeri au dezbătut cu matu­ritate şi exigenţă modul cum au fost îndeplinite sarcinile în toate domeniile muncii sindicale, cum a acţionat bi­roul, au dezvăluit în mod deschis critic şi autocritic, lipsurile ce s-au manifestat, au recomandat soluţii mai bune pentru ca activitatea viitoare să se ridice la nive­lul cerut de actuala etapă. Cum era şi firesc, dezba­terile au fost axate cu prio­ritate — fără a se neglija însă celelalte atribuţii ce stau în faţa sindicatelor — pe problemele producţiei, şi aceasta nu întîmplător. Aşa cum se arată şi in darea de seamă a biroului grupei, in două luni din acest an, ate­lierul de debitări nu şi-a în­deplinit planul de producţie. Fireşte, această situaţie a produs frămîntări în rîndul membrilor de sindicat. Cau­zele au fost mai multe. Aşa cum s-a desprins din darea de seamă şi din discuţii, unii muncitori, printre care Anton Farcaş de la debitare şi Gheorghe Grindeanu de la prese n-au folosit integral timpul destinat producţiei, iar muncitorii Moise Roman, Vasile Sorescu, Francisc Ba­logh şi Constantin Răducu de la întreţinere, au lipsit ne­motivat în mai multe rîn­­duri. De asemenea, uneori, în schimburile II şi III, da­torită defectelor mecanice, o parte din maşini au rămas imobilizate. Manifestînd intransigenţă revoluţionară, reglorul Gh. Papară, mecanicul Gheorghe Cojan şi alţii au criticat as­pru­ comoditatea unor mun­citori în procesul de produc­ţie, întîrzierile şi absenţele nemotivate, desele defecţiuni de utilaje urmate de exploa­tarea şi întreţinerea lor ne­corespunzătoare, precum şi abaterile de la disciplina teh­nologică. La rindul său, muncitorul Nicolae Ga­ a subliniat insuficienta preocu­pare a conducerii tehnice în a asigura materiale la timp pentru executarea şi livrarea ritmică a pieselor către sec­ţiile prelucrătoare. Adunarea grupei sindicale de dare de seamă şi alegeri a­­marcat un moment impor­tant în viaţa membrilor de sindicat de aici, un nou pri­lej de angajare a tuturor e­­forturilor spre perfecţionarea întregii activităţi, pentru în­deplinirea exemplară a tu­turor sarcinilor ce revin gru­pei, biroului său. Participan­ţii la discuţii au criticat bi­roul grupei sindicale că nu a organizat decit sporadic dez­bateri asupra neajunsurilor manifestate în procesul de producţie, nu a ţinut o mai strînsă legătură cu maiştrii şi cu conducerea secţiei pen­tru a se rezolva operativ şi cu maximum de eficienţă problemele de importanţă majoră din munca şi viaţa oamenilor, nu a intervenit la comitetul sindicatului, la co­mitetul oamenilor muncii pentru devansarea lucrărilor de investiţii în acest atelier, astfel incit să se creeze con­diţii corespunzătoare desfă­şurării producţiei pe timp friguros. In urma dezbaterilor, gru­pa sindicală şi-a propus să acţioneze mai hotărît pentru recuperarea rămînerilor in urmă la producţie, stabilind totodată măsuri pentru in­tensificarea muncii politice şi cultural-educative, în sco­pul creşterii contribuţiei sale la întărirea răspunderii co­lective şi individuale în înde­plinirea tuturor sarcinilor ce stau în faţa acestui important loc de muncă. Participanţii la adunare au ales ca organizator al grupei sindicale pe lăcătuşul Cons­tantin Culica, recomandînd, totodată, pe maistrul Ilie Ia­­găru şi pe economista Maria Climescu să candideze pen­tru comitetul sindical de sec­­ţie. ILIE MIHALEA coresp. ziarului „Munca“ ROMÂNIA —ŢARA GALILOR 2-0 VICTORIE şi CALIFICARE in sferturile de finală ale Campionatului european Cu meciul de ieri am pus capăt tuturor emoţiilor şi in­certitudinilor privind califi­carea „naţionalei“ in sfertu­rile de finală ale campiona­tului european de fotbal. Putem spune astăzi că fotba­liştii din reprezentativă şi-au făcut pe deplin datoria. In această cursă extrem de dură, cu un candidat de va­loare continentală la şefia grupei, echipa Cehoslovaciei, care ne învinsese la Bratis­lava, jucătorii noştri au r­eu­­şit să cîştige în serie ultime­le trei partide, să realizeze un golaveraj favorabil şi să se situeze astfel printre pri­mele opt echipe din Europa, care în cursul anului viitor îşi vor disputa supremaţia deţinută la această dată de Italia. După calificarea la C. M. din Mexic, aceasta este a doua mare performanţă din istoria fotbalului românesc. Ea a fost posibilă, în primul rind, datorită grijii şi condi­ţiilor create mişcării sportive din ţara noastră, tuturor sportivilor, de a urca pe culmi altădată doar visate. Succesul înregistrat de echi­pa naţională de fotbal este unu­larea efortului colectiv depus de corpul de­ tehnici­eni din con­ducerea federaţiei, de jucătorii selecţionaţi, a dragostei, priceperii şi dorin­ţei care i-a animat tot timpul de a situa România printre ţă­rile cu fotbalul cel mai a­­vansat de pe continentul nos­tru. Tuturor celor care au muncit cu pasiune pentru reuşita acestui frumos ţel sportiv, sincerele noastre re­a Iată clasamentul fi­nal al grupei I-a a cam­pionatului european de fotbal : 1. România— 9 puncte (golaveraj 11— 2) ; 2. Cehoslovac­ —9 puncte (11—4) ; 3. Ţara Galilor— 5 puncte (5— 6) ; Finlanda— 1 punct (1-16); licitări şi un îndemn spre noi victorii în partidele in­ternaţionale inter-ţări, care vor avea loc în anul viitor­­ ...Păşind pe teren în ovaţi­ile unui public entuziast şi dornic să asiste la ultima confruntare din acest an a reprezentanţilor noştri cu fotbaliştii din Ţara Galilor, jucătorii români au luat me­ciul foarte în serios din pri­mele secunde. Trebuie spus, în acelaşi timp, că tot atât de serios au jucat şi adver­sarii, care în nici un mo­ment, din cele 90 de minute, nu ne-au lăsat impresia că au venit la Bucureşti într-un voiaj de plăcere. Riposta lor driză, dar spor­tivă, specifică fotbalului en­glez, a imprimat întrecerii a­­cel farmec pasionant care a ţinut trează atenţia noastră, a tuturor celor de pe stadion sau din faţa televizoarelor, înscrierea primului gol de către Lupescu, la numai zece minute de la fluierul arbi­trului, a avut darul să ne deconecteze, dar să-i şi în­verşuneze pe galezi care au luptat cu multă ardoare pen­tru culorile lor. Spre deose­bire de alte împrejurări si­milare, deşi conducea, echipa noastră a practicat un fotbal prudent în apărare, de evi­tare a oricărei surprize de egalare, iar în faţa contra­atacurilor rapide pregătite de Hockey (jucătorul cu barbă) şi a încercărilor lui R. Da­vies şi James de a le finaliza prin pătrunderi destul de subtile, Lupescu, Dinu şi De­­leanu au fost de netrecut. Sătmăreanu, prin jocul lui o­­fensiv, a creat unele acţiuni inspirate în colaborare cu Lucescu. Multe faze s-au consumat pe aripa stingă unde Iordănescu a demon­strat marele lui talent, dar ii reproşăm întîrzierea paselor la coechipieri aflaţi in mai bune poziţii de şut, ca şi fap­tul că nu s-a concentrat în două ocazii excelente, cind a ratat înscrierea tot a atî­­tor goluri. Se poate spune că întreaga partidă a fost controlată de jucătorii români. Atacurile dese spre poarta lui Miling­­ton, şuturile lui Dembrov­­schi, Dobrin, Deleanu, Dinu, Nunweiller, raportul de cor­­nere şi eforturile supraome­neşti ale fundaşilor galezi a­­testă acest lucru. Şi totuşi, golul al doilea s-a înscris tîrziu, în ultimul sfert de oră ! De ce ? Galezii s-au a­­părat supranumeric, consti­tuiau o adevărată „pădure“ în faţa porţii lor, atacau de­cisiv şi luptau cu disperare pentru fiecare balon. In a­­ceastă situaţie mijlocaşii şi înaintaşii noştri au căutat să-i atragă spre centrul tere­nului şi apoi să caute breşe in acest dispozitiv. Au reuşit o singură dată, atunci cind au combinat excelent, cind Iordănescu a dat, în sfîrşit, un pas ideal lui Lucescu, care a şutat în gol. Înaintaşii ro­mâni n-au reuşit de mai multe ori acest lucru şi din cauză că multe, multe ac­ţiuni au avut un caracter sin­gular, de etalare a capacită­ţilor individuale, de driblin­guri prelungite, fără efecte pozitive. Au fost momente, din păcate, in care înaintaşii au jucat negîndit, dezorgani­zat. Amintiţi-vă de ratările lui Dobrin, de la 5 m, cu poarta goală, cind Dembrov­­schi a tras pe lingă bară şi altele. Din acest motiv şi scorul este foarte strîns, după părerea noastră, în comparaţie cu desfăşurarea de ansamblu a partidei. Să-i lăsăm, însă, pe specia­lişti să tragă concluziile teh­nice şi, bineînţeles, să caute pentru viitor evitarea unor erori ieşite in evidenţă în jo­cul de ieri al reprezentativei noastre, pentru o demnă e­­voluţie a fotbaliştilor români în campionatul Europei, com­petiţie de mare anvergură, ce se va disputa într-o com­panie selectă. ...Imediat după încheierea meciului, în cabinele jucători­lor animaţie, felicitări, îm­brăţişări, emoţii. Tovarăşii Anghel Alexe, preşedintele Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Mircea Angelescu, preşedin­tele Federaţiei Române de Fotbal , au ţinut să fie pri­mii care să felicite echipa. Antrenorul Angelo Nicules­cu era literalmente asaltat de ziarişti şi făcea faţă cu greu avalanşei de întrebări . — A fost un meci dificil. Galezii au­ confirmat aştep­tările­­ noastre, practicând un joc de calitate. Apreciez dîr­­zenia şi Spiritul lor sportiv. Echipa noastră a reuşit să învingă datorită eforturilor depuse de fiecare jucător. Consider că toţi cei 11 „trico­lori“ şi-au făcut datoria. Re­marc în mod deosebit pe Lu­pescu, pe Radu Nunweiller, care a coordonat acţiunile e­­chipei şi pe Dobrin­ . De la oaspeţi mi-au plăcut , James, Gilbert, Phillips şi Davies. Antrenorul secund, TITUS OZON, ne-a spus : — „Sunt mulțumit că echipa s-a ca­lificat în sferturile, de finală, ale Campionatului european. Este o cinste pentru echipa noastră să se numere printre primele opt din Europa. A­ fost greu dar am învins. To­tul se datoreşte echipei“.. LUPESCU : „Cred că pu­team învinge la un scor mai mare. Ocazii am avut. Dar... aşa e fotbalul. Sperăm ca în întîlnirile viitoare să reali­zăm mai mult şi din acest punct de vedere“. RADUCANU : „Sunt foarte bucuros de victorie. Am două motive pentru aceasta : pri­mul, că după meciul cu Cehoslovacia antrenorul An­gelo Niculescu a avut încre­dere în mine ; al doilea, as­tăzi echipa României — în general cu aceeaşi compo­nenţă­ — se califică pentru a doua oară într-o competiţie de­­ importanţă continentală. Este un prilej de mulţumire pentru toţi jucătorii şi toţi iubitorii fotbalului din ţara­ noastră“. In tabăra galezilor domnea liniştea. Pe de o parte în­frângerea, pe de alta, poate temperamentul englez îşi spunea cuvîntul. Antrenorul echipei, DAVE BOWEN, ne-a mărturisit : — îmi pare rău că am pierdut. Cineva trebuia să piardă. Consider că echipa mea a jucat bine. Jucătorii dumneavoastră posedă o teh­nică şi o condiţie fizică exce­lente. La plecare, am prins . Iubitorii fotbalului din ţara noastră au trăit­­ieri o ade­vărată „miercure de aur“, în­ timp ce la Bucureşti, „trico­lorii“ întreceau formaţia Ţă­rii Galilor, la Arad U.T.A. obţinea o strălucită victorie, cu 3-0, în faţa team-ului portughez Vittoria Se­tubal, acumulînd un substanţial a­­vantaj, pentru a păşi în sfer­turile de finală ale „Cupei U.E.F.A.“ Iată-i deci pe a­­ceşti campioni ai eleganţei, cum sunt supradenumiţi jucă­torii arădani, aureolaţi de un nou succes, realizat de astă dată in faţa unor adversari de marcă — mesageri ai unei ţări cu un fotbal recunoscut pe plan mondial, reuşind să-şi egaleze performanţa în­registrată anul trecut în ca­drul „C.C.E.“,­ cind au elimi­nat pe ciştigătoarea Cupei intercontinentale „Feijeno­­ord“. Fără falsă modestie, putem aprecia că U.T.A. s-a înscris, graţie evoluţiei sale superioare in competiţiile eu­ropene, printre echipele de club prestigioase ale socce­­rului continental. Desigur, asupra modului în care au evoluat jucătorii a­­rădani, acum, când victoria le-a revenit net, se pot spune multe lucruri bune. Totuși, „cheia de boltă“ a succesului „din zbor“ răspunsul pe care-l dădea antrenorul An­gelo Niculescu și secundul său Titus Ozon unui confrate la întrebarea : „Cu cine n-aţi vrea să jucaţi în sfertu­rile de finală ?“. A. Niculescu : „Nu mi-ar place să cădem în serie cu Italia şi­ Belgia. Am dori confruntări cu echipele An­gliei sau Iugoslaviei, cu obţinut de echipa antrenată de Nicolae Dumitrescu şi Ion Ionescu poate fi consi­derată a fi totala dăruire şi putere de luptă de care au dat dovadă cei 12 jucători utilizaţi de-a lungul celor 90 de minute de joc. Şi de astă dată, garnitura textiliştilor arădani s-a dovedit a fi o a­­devărată echipă, omogenă şi realistă, care respectă cu ri­gurozitate, tactica de joc, fie­care fotbalist acţionind de­zinvolt şi precis în angrena­jul formaţiei. Beneficiind de aportul unor cupluri bine su­date, pe compartimente, atît în atac cit şi în defensivă, cum sînt Kun II—Brasovski şi respectiv Lereter—Po­joni, iar la mijlocul terenului a­­vînd o curea de transmisie inepuizabilă, formată din Pe­­tescu şi Domide, U.T.A. a păşit cu dreptul in turul III­ al „Cupei U.E.F.A.“, dîndu-ne speranţe în calificare. In prima parte a întîlnirii, arădanii au iniţiat atacuri in­sistente, bazate pe deschideri în adîncime, care au creat breşe în sistemul defensiv advers. Ca urmare, U.T.A. reuşeşte să ia conducerea în min. 9, prin golul înscris de DOMIDE, iar apoi SIMA (min. 17) măreşte avantajul echipei sale la 2-0. La re­luare, o bucată de timp, gaz­care ne acomodăm mai bine la joc“. , Titus Ozon: „Am putea juca cu oricine. Nu am pre­ferinţe. O singură dorinţă : echipa României să joace bine“. Şi noi dorim acest lucru din toată inima ! CRISTIAN MANTU GEORGE MUNTEANU dele slăbesc ritmul şi permit portughezilor să echilibreze jocul şi chiar să încerce re­ducerea handicapului. Totuşi, apărarea echipei U.T.A. este la post, ieşind în evidenţă intervenţiile lui Vidac la ac­ţiunile întreprinse de Torres, Joao, Octavio şi Matiné şi cele ale decanului de virstă I­ereter, care la cei 39 de ani ai săi a arătat aceleaşi cali­tăţi de celebru dirijor al de­fensivei. Golul al treilea al arădanilor a fost opera lui KM­ II, care a executat di­rect în gol o lovitură liberă din marginea careului de 16 m Aşadar. 3—0 ! Un scor ad­mirabil pentru băieţii de pe Mureş, obţinut pe dreptun­ghiul stadionului „U.T.A.“, în faţa unui public entuziast, care şi-a încurajat frenetic idolii, trăind cu mult tempe­rament fiecare­ secvenţă a meciului. Trebuie să recu­noaştem deschis, este un suc­ces incontestabil, obţinut cu preţul unui efort colectiv lău­dabil, care onorează atît pe jucătorii cit şi pe antrenorii arădani şi în acelaşi timp îi obligă la o evoluţie corespun­zătoare şi în confruntarea din meciul retur. GH. CIOBANU U. T. A. — Vittoria Setubst 3-0 Arădanii au luat o opţiune pentru „sferturile Cupei U­LFA“ MUNKA „U. R. S. S. -ţara şi oamenii“ Expoziţia de fotografii artistice „U.R.S.S. — ţara şi oamenii“, deschisă la sala Dalles, constituie un excepţional argument pen­tru ceea ce numim foto­­graful-artist, fotografia­­artă.. Diversitatea de sti­luri, acoperirea echilibra­tă a tuturor domeniilor artei fotografice — de la portrete şi fotografii de presă pină la arta foto­grafică experimentală­­ — conferă expoziţiei ca­racterul unui eveni­ment artistic situat la înălţimea unei valori ex­cepţionale. Mărturii ale unei arii geografice înscrise intre întinderile de gheaţă ale Arcticei şi deşerturile A­­siei Centrale, între tai­gaua siberiana şi stepele Ucrainei, între Volga şi Caucaz, între Moscova şi Leningrad, 1 500 de foto­grafii semnate de 558 de autori, cei mai mulţi din­tre ei fiind corespondenţi fotografici ai A.P.N., TASS, ai diferitelor ziare şi reviste, vorbesc vizita­torului despre o ţară şi despre oamenii săi. Şi nici că se putea un dis­curs mai elocvent decât acesta. Resorturile inti­me ale realizărilor obţi­nute de Uniunea Sovie­tică în opera de construire a comunismului sunt înfă­ţişate cu originalitate şi har poetic, iar privirile sunt îndreptate spre om, spre omul sovietic, cu bucuriile lui perene şi tristeţile lui pasagere, cu gindurile şi aspiraţiile lui, cu viaţa dinafară şi din­­lăuntrul său. Şi totul poar­tă girul unor realizatori de excepţie, printre care portretiştii V. Malişev sau D. Davidov, fotoreporter­ii D. Baltermann şi V. Ta­­rasevici, peisagiştii V. Ar­­dabiev şi V. Hippenreiter sunt doar cîteva nume de referinţă. Dintre fotogra­fii aş cita excelenta suită de portrete psihologice „Sviatoslav Richter“ (au­tor A. Makarov), „Plute“ de V. Ahlomov (Medalia de aur în Franţa, 1967), „Culorile toamnei“ de A. Ruşkin (Premiul I la Ex­poziţia din Delhi, 1968), „Un truc“ de A. Ptiţîn (Medalia de aur la Ex­poziţia din S.U.A., 1968), încheind aici o listă care ar putea cuprinde 1 500 de titluri. Agenţia sovietică de presă „Novosti“ a în­lesnit contactul cu o expoziţie de fotografii de real interes documen­tar şi incontestabilă rea­lizare artistică. MARIN STOIAN­­MVWV^ Sesiune ştiinţifică jubiliară Clubul sindicatului Uzinei de autocamioane din Braşov a găzduit, ieri, sesiunea ştiinţifică jubiliară organizată de comitetul sindicatului şi comitetul oamenilor muncii cu prilejul îm­plinirii a 50 de ani de existenţă a uzinei. S-au prezentat refe­rate şi comunicări pe temele : „Etapele de dezvoltare a uzinei între anii 1921—1971“, „Asi­milarea autocamionului de mare tonaj echipat cu motor Diesel“, „Efica­citatea informaticii in condiţiile dinamismului tehnologic“, „Efectele economice ale dotării tehnice şi tehnologiilor avansate aplicate“ și altele după care s-au prezentat filme docu­mentare despre activi­tatea uzinei. TIMPUL PROBABIL Florica Militaru, meteo­rolog de serviciu la Insti­tutul de meteorologie şi hidrologie, ne comunică : Pătrunderea unei mase de aer polar peste ţara noas­tră va determina o răci­re treptată a vremii, mai accentuată în jumătatea de nord-vest, unde tem­peraturile minime vor co­borî pînă la —10 grade, iar maximele vor rămâne în unele localităţi sub zero grade. Cerul va fi variabil şi vor cădea nin­sori locale. In sudul şi estul ţării răcirea va fi mai diminuată , se va produce ceaţă frecventă, iar izolat burniţă şi ploa­ie slabă. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 5 și zero gra­de, exceptînd Dobrogea unde minimele vor fi po­zitive, temperaturile ma­xime în această parte a tării vor oscila intre 2 și 7 grade. Vîntul va sufla slab pînă la potrivit. Joi 25 noiembrie 1971 85 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI GHEORGHE NICULESCU-MIZIL Un înflăcărat luptător pentru eliberarea socială a poporului In galeria eroilor mişcării muncitoreşti, ai luptei pen­tru eliberare naţională şi so­cială, Gheorghe Niculescu- Mizil, figură proeminentă de militant revoluţionar, ocupă un loc de frunte. S-a născut în comuna Mi­­zil, judeţul Prahova, la 25 noiembrie 1886, într-o familie de oameni săraci. Copilăria sa este plină de greutăţi ma­teriale şi suferinţe de tot fe­lul. De la 11 ani, când este angajat ca ucenic, munceşte din greu şi astfel ajunge să cunoască realităţile econo­mice şi sociale ale vremii. Adolescentul citeşte foarte mult, iar şcoala bărbătească a mediului muncitoresc îl ajută să-şi formeze un ca­racter ferm, integru, de re­voluţionar convins că numai prin luptă hotărită şi unită se poate pune stavilă ne­dreptăţilor sociale. Astfel, în anul 1907 — an al ridicării ţărănimii la luptă pentru pă­­mint şi dreptate — el se află printre cei ce condamnă deschis, răspicat, odiosul ma­sacru. încorporat in noiem­brie la regimentul 4 roşiori Gheorghe Niculescu avea să cunoască o altă faţă a regi­mului burghezo-moşieresc, a­­ceea a brutalităţilor şi inicvi­­tăţii cazone. De pe acum el devine un agitator progre­sist remarcabil. Lăsat la vatră în 1910, vine in Bucu­reşti, unde, in coloanele ga­zetelor socialiste „România muncitoare“ şi „Uniunea“ sau la tribună, înfierează a­­buzurile patronilor şi mili­tează pentru organizarea mişcării muncitoreşti pe principiul luptei de clasă. Este ales delegat la Congre­sul al II-lea al P.S.D. şi la Congresul al IV-lea al Uniu­nii Sindicatelor. Concentrat în 1916, Gheor­ghe Niculescu va lua parte anul următor la bătăliile din Moldova împotriva trupelor germane. Activitatea sa de revoluţionar nu încetează însă. La Iaşi, în 1918, orga­nizează acţiuni de protest ale oamenilor muncii faţă de le­gile excepţionale, prin care se încerca intimidarea prole­tariatului, a poporului mun­citor. Cercurile exploatatoare, speriate de avintul mişcării revoluţionare, înteţesc pri­goana, şi represiunile. Prin­tre cei arestaţi şi judecaţi pentru „crimă contra sigu­ranţei statului“ se află şi Gh. Niculescu-Mizil. închi­soarea şi reprimările nu pu­teau insă opri pe militanţii socialişti să afirme, din ce in ce mai hotărît, necesitatea creării partidului comunişti conducător al maselor popu­lare. Gh. Niculescu-Mizil ac­ţionează pentru acest ţel încă de la Galaţi, unde preluase funcţia de secretar al Uniu­nii de transport, deţinută înaintea lui de Ştefan Gheor­­ghiu. Totodată, în presa so­cialistă, Gh. Niculescu-Mizil scrie despre însemnătatea angajării in luptă a ţărăni­mii alături de muncitori. După greva generală din octombrie 1920, Gh. Nicu­lescu-Mizil, în cele mai difer­­ite prilejuri, pledează în­flăcărat pentru crearea par­tidului comunist, contribuie concret la elaborarea şi dez­baterea documentelor Con­gresului din mai 1921. Ca de­legat al secţiunii Bucureşti, cu un „mandat imperativ de a vota fără rezerve afilierea la Internaţionala Comu­nistă“, el va lua cuvîntul în timpul­ lucrărilor, referin­­du-se în special la necesita­tea realizării unei alianţe trainice, pe principii revolu­ţionare, a clasei muncitoare şi a ţărănimii sărace. După cum se ştie, poliţia a intervenit cu brutalitate şi a arestat un mare număr dintre delegaţii la Congre­sul de constituire a P.C.R. Apărind idealul de dreptate şi progres pentru care lupta clasa muncitoare in frunte cu partidul comunist, Gh. Nicu­lescu-Mizil declara din boxa acuzaţilor : „Doresc şi lupt pentru schimbarea actualei forme sociale şi de guvernă­­mînt“. Eliberat la 4 iunie 1922, îm­preună cu alţi 212 militanţi progresişti, în urma unor am­ple acţiuni de protest ale opi­niei publice din ţară şi de peste hotare, Gh. Niculescu- Mizil şi-a continuat munca de partid. Printre sarcinile şi mi­siunile importante primite, au fost şi funcţia de secretar al secţiunii din Bucureşti a P.C.R. şi, în acelaşi timp, de delegat al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român pentru presă şi pro­pagandă. După intrarea partidului comunist în ilegalitate, Gheorghe Niculescu-Mizil a activat pentru organizarea sindicală a muncitorimii, pre­cum şi pentru lărgirea ac­ţiunilor „Ajutorului roşu“. Locuinţa sa, in pofida stric­tei supravegheri a autorită­ţilor, a devenit un loc de în­­tilnire a comuniştilor. Un sprijin fără preget a primit Gh. Niculescu-Mizili de la soţia sa, Eufrosina Cotor, militantă de frunte a mişcă­rii muncitoreşti şi comuniste a femeilor din România. Luptător ardent pentru cauza poporului, neobosit propagator al ideilor şi năzuinţelor comuniştilor, Gheorghe Niculescu-Mizil n-a putut să se bucure prea mult timp de istorica victorie cîş­­tigată de masele populare la 23 August 1944. După numai un an, boala nemiloasă avea să-i curme firul vieţii. Lăsa în urmă imaginea unui om admirabil, comunist convins, de o rară putere de muncă şi de o mare delicateţe su­fletească. Chipul său luminos rămâne pentru noi, cei care astăzi construim societatea socialistă multilateral dez­voltată, un exemplu demn de urmat de luptător pentru triumful libertăţii şi echită­ţii, de devotament şi dăruire revoluţionară. VELICU RADINA Astă seară A IX-a ediţie a „Cupei Olimpia" la box In seara aceasta, la ora 18:30, iubitorii sportului cu mănuşi vor putea urmări cea de a IlI-a gală de box, (din seria celor şase) dotată cu „Cupa Olimpia“. Pe ringul instalat în sala Progresul din Capitală (str. Dr. Staicovici nr. 48) îşi vor încrucişa mă­nuşile boxeri de la clubu­rile : Dinamo, Steaua, Me­talul, Olimpia, Griviţa Ro­şie, Voinţa, Rapid, Viitorul, Semănătoarea, Clubul spor­tiv şcolar ş.a. După cum se ştie, la startul acestei compe­tiţii s-au înscris 198 de boxeri. Prin eliminare, în cadrul galelor, se vor decide cîştigătorii „Cupei Olimpia“. Următoarele trei gale vor fi programate în zilele de 28 noiembrie şi 5 decembrie, in sala Casei, de cultură din str. Turturele şi respectiv 2 de­cembrie in sala Progresul, întrecere devenită tradi­ţională. „Cupa Olimpia“ a ajuns la cea de a IX-a sa ediție. Scopul acestei com­petiții este în principal de­pistarea tinerelor talente. M.V. Din toate sporturile CASABLANCA - Turul ciclist al Marocului se va desfăşura anul viitor între 11 şi 23 aprilie. Startul se va da de la Tanger. Competiţia măsoară 1 950 km împărţiţi in 12 etape. ZÜRICH — Selecţionata de schi a Canadei a sosit in staţiunea Zermatt (Elve­ţia) pentru a se antrena in vederea viitorului sezon in­ternaţional. NEW YORK — Campio­nul mondial de box la cat grea, Joe Frazier, a­ acceptat să-și pună titlul în joc la 15 ianuarie, și nu la 15 de­cembrie în faţa salangerului său Terry Daniels. Meciul va avea loc la New Orleans.

Next