Munca, martie 1972 (Anul 28, nr. 7555-7581)

1972-03-01 / nr. 7555

iii in iiimii ■■■■■■—i mii I imiiii im iii ni iun 111 mi...iiiî...in....iun....I..........inn....I mi in I­­­ ADUNĂRI GENERALE ALE REPREZENTANŢILOR OAMENILOR MUNCII PE CENTRALE INDUSTRIALE nu ne sunt indiferente COSTURILE LA CARE REALIZĂM PRODUCŢIA! Continuate la nivelul centralelor industriale, adunările generale ale oamenilor muncii ce au loc în prezent in întreaga ţară, se desfăşoară în spiritul indicaţiilor şi sarcinilor reieşite din cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU — secretar ge­neral al partidului, precum şi a Rezoluţiei adoptate la Conferinţa pe­nară a cadrelor de conducere din întreprinderi şi centrale industriale şi de construct». Avînd drept scop principal dezbaterea planului pe 1972 participanţii la adunări — trăgînd toate învăţămintele din experienţa primului an al cincinalului — propun luarea în conti­nuare a celor mai bune măsuri pentru mobilizarea cât mai deplină a rezervelor in­terne prin reducerea consumurilor specifice şi a cheltuielilor de producţie, asigurării creşterii productivităţii muncii, a eficienţei activităţii economice, îmbunătăţirii con­diţiilor de muncă şi social-culturale ale oamenilor muncii. Expresie a democratis­mului orînduirii noastre socialiste, adunările generale reprezintă un mijloc de dez­voltare a conştiinţei oamenilor muncii, de întărire a disciplinei şi responsabilităţii lor sociale de stimulare a iniţiativei creatoare a maselor pentru buna gospodărire a avutului obştesc. Desfăşurate sub semnul puternicului ecou pe care l-a­ avut cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, la Con­ferinţa pe ţară a cadrelor de conducere din întreprinderi şi centrale industriale şi de construcţii, precum şi a ho­­tăririlor cuprinse în Rezoluţia adoptată cu acest prilej, lu­crările adunării generale a reprezentanţilor oamenilor muncii din Centrala industri­ei linii au marcat momentul unor deosebite dezbateri a­­xate în primul rind pe pro­blemele eficienţei economice ale activităţii. Trebuie remarcat că rezul­tatele obţinute in primul an al cincinalului, precum şi în­ceputul bun din cel de al doilea, vin să confirme apor­tul­ substanţial pe care între­prinderile Centralei îl aduc la dezvoltarea continuă a in­dustriei uşoare, a întregii noastre economii. Din darea de seamă prezentată de către ing. Ion Topoleanu, preşe­dintele consiliului oamenilor muncii pe Centrală, a rezul-­ tat îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan pe 1971, la toţi indicatorii. La aceste rezultate deosebite şi-au adus contribuţia toate întreprinde­rile componente, evidenţiin­­du-se în mod deosebit Uzi­nele textile Cisnădie, Fabrica de postav Buhuşi, ,,Doroban­ţul" Ploieşti şi Fabrica de pos­tav Prejmer. Participanţii au înţeles însă că succesele obţi­nute nu trebuie să constituie decit punctul de plecare al unor temeinice analize a si­tuaţiei existente, un schimb de experienţă şi mai ales mo­mentul luării unor hotărîri care să ducă la ridicarea ni­velului eficienţei în fiecare din întreprinderile centralei. Ei s-au referit mai ales la as­pectele calitative ale activi­tăţii, unde se mai manifestă încă unele neajunsuri, acor­­dind o atenţie deosebită cheltuielilor de producţie, îndeosebi celor materiale. Aşa cum se arăta şi în cuvin­­tarea secretarului general al Partidului, la Conferinţa pe ţară a cadrelor de conducere, reducerea cheltuielilor mate­riale de producţie reprezintă un factor hotărîtor pentru creşterea eficienţei întregii activităţi economice, sporirea venitului naţional şi, deci, pentru ridicarea bunăstării oamenilor muncii. Faptul că la indicatorul cheltuieli la 1 000 lei produc­ţie marfă s-a realizat o redu­cere foarte mică arată că vo­lumul pierderilor şi al chel­tuielilor neeconomicoase a fost, în perioada analizată, deosebit de mare. După cum arătau unii vorbitori , prin­tre care Dumitru Vinereanu, director la Industria linii Ti­mişoara şi Maria David, di­rectoarea Fabricii de lină Si­ghişoara — pierderile din bonificaţii se situează încă la cote inadmisibile. Intr­­adevăr, aceste pierderi s-au ridicat la zeci de milioane lei pe Centrală, cea mai mare Horaţiu Chirilă (Continuare in pag. a 3-a) ÎN JUDEŢUL GORJ Adie vînt de primăvară... dar seminţele nu sunt încă pregătite Este cunoscut faptul că una din condiţiile principale ale obţinerii unor recolte mari la hectar este asigurarea semin­ţelor de calitate. „In unită­ţile agricole din judeţul nostru, ne asigură inginerul Ion Popescu, director gene­ral adjunct al Direcţiei gene­rale a agriculturii, indus­triei alimentare şi apelor Gorj, există o susţinută preocupare pentru asigurarea seminţelor. Drept urmare în bazele de recepţie şi maga­ziile cooperativelor agricole se află cea mai mare parte din cantităţile necesare însă­­mînţărilor de primăvară. In următoarele zile urmează să sosească şi restul de sămînţă împrumutată din alte judeţe“. După felul cum ne-a fost înfăţişată situaţia la judeţ, înseamnă că totul este­ bine şi însămînţările pot să în­ceapă. Dar investigaţiile noastre, continuate la baza de recepţie Preajba, la labo­ratorul judeţean pentru con­trolul seminţelor şi în unele unităţi ne-au dezvăluit ca­renţe care în nici un caz nu puteau fi încorporate în sol în locul seminţelor. Iată ce am aflat la baza de recepţie, de la tovarăşul Dumitru Dij­­mănescu, şeful bazei . „Pînă în prezent, in bază au sosit numai seminţele de porumb şi ovăz, în rest nu a fost primit nici un kilogram de seminţe de mazăre, lucernă, sfeclă furajeră etc. Cu toate că încă din toamnă a fost de­pus la minister necesarul de seminţe, la unele dintre ele nu s-au primit încă nici mă­car repartiţii. Din cele 50 tone de seminţe de mazăre ce urmează să se primească de la Craiova n-a sosit nici un kilogram. La fel, se prezintă situaţia şi cu cele 10 tone de seminţe de sfeclă furajeră. Măzărichea pentru cultura borceagului urmează să fie înlocuită cu mazărea fura­jeră, însă, nici pînă la aceas­tă dată, 25 februarie, n-a sosit repartiţia din partea minis­terului“. Ţinînd cont de faptul că atît borceagul, sfecla fura­jeră, mazărea ca şi lucerna sînt culturi ce se seamănă în prima urgenţă, ne întrebăm cum vor putea începe insă­­mînţările fără seminţe ? Dar nici măcar seminţele existen­te în bază nu sunt ridicate de cooperativele agricole. Pînă acum, din cele 470 tone se­minţe de porumb, abia au fost ridicate ceva mai mult de 50 tone, iar din cantitatea de ovăz circa 40 la sută. Sînt cooperative ca acelea din Mătăsari, Plopşor, Clinic, Tg. Cărbuneşti care n-au ridicat nici un gram din sămînţa pe Elena Ţurcu coresp. ziarului „Munca”* (Continuare în pag. a 3-a) CU TOATE FORŢELE PE OGOARE Deşi vremea este deosebit de capricioasă în acest prag de primăvară, mecanizatorii şi lucrătorii din unităţile a­­gricole ale judeţului Constan­ţa folosesc fiecare oră bună de lucru pentru desfăşurarea din plin a lucrărilor actuale. Mobilizarea tuturor forţelor disponibile a permis astfel să se treacă la însămînţarea pînă acum a peste 1 000 hec­tare cu culturi din prima urgenţă (mazăre, măzăriche, ovăz, borceag, lucerna şi sparcetă). Cele mai mari su­prafeţe au fost însămînţate pe ogoarele C.A.P. Nuntaşi, Grădina, Pantelimonu de Sus, Istria şi Runcu. Concomitent, mecanizatorii şi cooperatorii acţionează in­tens in sectorul legumicol, la întreţinerea ogoarelor, pre­gătirea patului germinativ, fertilizarea solului, etc. Pînă acum în judeţul Con­stanţa au fost transportate la cîmp circa 145 000 tone gunoi de grajd care vor contribui la sporirea producţiei de le­gume, porumb, floarea soare­lui, sfeclă şi cartofi. Numai în săptămina ce a trecut au fost administrate ogoarelor 21 000 tone îngrăşăminte or­ganice, cele mai mari canti­tăţi fiind transportate în raza consiliilor intercooperatiste Pantelimonu şi Remus O­­preanu. (GHEORGHE DIMA, coresp. ziarului „MUN­GA") Proletari din toate ţările, uniţi-va ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVIII nr. 7555 ■ Miercuri 1 martie 1972 ■ 6 pagini 30 bani e­COLECTIVELE DE MUNCA DIN ÎNTRE­PRINDERILE ECONOMI­CE ALE JUDEŢULUI MARAMUREŞ au rapor­tat îndeplinirea sarcinilor de producţie pe primele 2 luni ale anului cu 2 zile înainte de termen. In a­­ceastă perioadă s-au rea­lizat peste plan aproape 6 000 mc buşteni de stejar şi răşinoase, peste 14 000 mp furnire, piese de schimb auto în valoare de 1,2 milioane lei, panouri mari prefabricate echiva­lente cu 20 de apartamen­­te convenţionale, aproape 300 000 de cărămizi şi al­tele. (Cornel Ardelean)­­ PETROLIŞTII UNI­TĂŢILOR DIN CADRUL GRUPULUI INDUSTRI­AL PENTRU­ FORAJ ŞI­­EXTRACŢIE A ŢIŢEIU­LUI PITEŞTI au încheiat primele 2 luni ale anului cu realizări de seamă. Nu­mărul de metri săpaţi peste plan în această pe­rioadă, echivalează cu a­­dîncimea a 2 sonde noi.­­Dumitru Burceal • ANSAMBLUL DE MĂSURI APLICATE PE LINIA BUNEI ORGANI­ZĂRI A PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII A PERMIS COLECTIVULUI FABRI­CII „TEMELIA" DIN­ BRAŞOV să încheie cele două luni scurse din a­­cest an cu un bogat bi­lanţ economic. S-au rea­lizat şi livrat beneficiari­lor, în plus faţă de pre­vederile sporite de plan, 800 tone ciment, 000 tone blincher, 3 000 tone mo­zaic şi alte­ cantităţi im­portante de produse. (Ilie Mih­alea)­­ COLECTIVELE DE MUNCITORI, INGINERI ŞI TEHNICIENI DIN ÎN­TREPRINDERILE IN­DUSTRIALE ŞI UNITĂ­ŢILE ECONOMICE ALE JUDEŢULUI SALAJ au îndeplinit în avans cu 2 zile sarcinile de plan pe primele două luni din a­­cest an. Producţia de mo­bilă, de carne şi lapte, de blocuri ceramice, cărbune şi armături metalice, re­alizată suplimentar în lu­nile ianuarie şi februarie se ridică la circa 4,5 mi­lioane lei (Constantin Se­­rac) Mecanizatorii de la S.M.A. Giorogîrla, judeţul Ilfov, au insămînţat ieri primele suprafeţe cu mazăre, cultură prevăzută In epoca I a lucrărilor agricole de primăvară. Foto : C. PETRE „Ne-a fost şi ne este dragă Priveau blajin spre cei din jur, căutind parcă să şi-i întipărească bine în memorie. Pînă atunci se întîlniseră poate de mii de ori. Lucraseră împreu­nă ani şi ani. Toţi cei care se aflau acum în ju­rul lor, îi găsiseră, cînd şi-au început viaţa de muncă, aici. De a doua zi însă... Venise clipa des­părţirii. Ceva nespus de cald citeau în ochii oame­nilor, ai tovarăşilor lor de muncă, ai tuturor celor care, o dată cu semnalul de încheiere a schimbu­lui I, din secţia a lll-a „Quadrat", a UZINELOR CHIMICE ROMÂNE, ve­niseră să-i sărbătorească, arătîndu-şi sincera lor preţuire pentru exemplul pe care ei li l-au dat prin viaţa lor de muncă harnică, dăruită. Au fost oameni deosebiţi ? Ce re­lative sînt cuvintele ! — Am muncit... ne-a fost atît de dragă mun­ca... Asta-i tot! Cuvintele acestea, spu­se în adunarea festivă, organizată de comitetul sindical de secţie, cu pri­lejul ieşirii la pensie a presatoarei MARIA DIDĂ, a dozatorului CONSTAN­TIN EFTIMIE şi a mais­trului VASILE TOMA, de către unul dintre cei trei virstnici muncitori, au va­loare de simbol şi sunt, în acelaşi timp, o excep­ţional de densă lecţie de etică muncitorească. Sta­tornici în iubirea lor cu care au străbătut, fiecare în parte, peste 30 de ani de muncă în aceeaşi u­­zină, ei au căutat să-şi transmită respectul pen­tru profesie la nenumă­rate generaţii de munci­tori prin care se ştiu con­tinuaţi cu demnitate. Şi sînt mîndri că o părtici­că din inima lor rămîne aici, in uzina, prin oa­meni ca Vlad Tom­a, Si­­mion Alexandru, E. Par­­na, Elena Cofei, Ioana Nicolae şi nu­că mulţi, mulţi alţii... — Să trăiţi şi să fiţi sănătoşi ! Noi vă mulţu­mim pentru tot ceea ce ne-aţi învăţat prin e­­xemplul vieţii voastre de muncă ! Le-a spus cu glasul întretăiat de emo­ţie, Maria Seculea, pre­şedinta comitetului sindi­cal de secţie (instantane­ul nostru surprinde mo­mentul înmînării unor mici „amintiri" prin care oamenii secţiei a treia, „Quadrat", îşi mărturi­sesc, încă odată, respec­tul faţă de cei trei tova­răşi ai lor ieşiţi la pen­sie). Şi cuvintele acelea erau ale tuturor... Fototext: Petre Cozia Dispensarele de întreprindere si serviciile de medicina muncii ,d­in plină dezvoltare In lumina prevederilor programului de măsuri adoptat în luna iulie anul tre­cut de către Consiliul de Miniştri şi Comitetul Executiv al Consiliului Central al T. G.S.R., privind îmbunătăţirea protecţiei muncii şi asistenţei medicale a salariaţilor. Ministerul Sănătăţii a elaborat recent noile norme, îmbunătăţite, de organizare di funcţionare a dispensarelor medicale şi punctelor sanitare din întreprindere, de orga­nizare a serviciilor de medicina muncii, precum şi normativul de amenajare şi dotare a unităţilor sanitare de întreprindere. Am solicitat în această privinţă unele amă­nunte tovarăşului DR. ALEXANDRU CALOMFIRESCU, adjunct al ministrului sănătăţii. Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării u­­nităţilor medico-sanitare de întreprindere izvorăsc din po­litica socială a statului nos­tru, din indicaţiile date de conducerea partidului în re­petate rînduri. Noile regle­mentări vin să sporească efi­cienţa ocrotirii sănătăţii sala­riaţilor, accentuînd caracterul predominant profilactic al a­cestei activităţi, creind cadrul propice pentru cuprinderea unui număr sporit de sala­riaţi în asistenţa medicală profilată, pentru integrarea organică a medicului de în­treprindere în viaţa unităţii economice respective şi spo­rirea puterii de influenţare a condiţiilor de muncă de către factorul medico-sanitar. Desigur, nu ne aflăm in fa­ţa unei preocupări incipiente, aşa incit reglementările re­cent adoptate nu constituie „un prim pas“, ci cristalizează experienţa deja acumulată în ultimii, ani, jalonează cadrul dezvoltării activităţii în acest domeniu în lumina principii­lor enunţate mai înainte. Ast­fel, normele de organizare şi funcţionare a dispensarelor de întreprindere reliefează — ca elemente esenţiale în asi­gurarea ocrotirii , sănătăţii şi păstrarea capacităţii de mun­că a salariaţilor — importanţa şi obligativitatea necondiţio­nată a unor asemenea activi­tăţi, permanente sau periodi­ce, cu caracter preventiv,­ cum ar fi efectuarea exame­nelor medicale de angajare, urmărirea adaptării muncito­rilor la noile locuri de mun­că, controalele medicale pe­riodice pentru angajaţii care lucrează în condiţii deosebite de muncă, supravegherea a­­plicării normelor igienice în alimentaţia colectivă (bufete, cantine-restaurant) etc. Ca un element deosebit, trebuie remarcat faptul că, prin actu­alele reglementări, obligaţiile de mai sus ale dispensarelor de întreprindere se răsfring, in mod clar şi indiscutabil, şi asupra urmăririi stării de sănătate a ucenicilor şi ele­vilor şcolilor profesionale. Medicul de întreprindere are, de pildă, îndatorirea de a e­­fectua examinarea medicală a candidaţilor pentru admi­terea in grupul şcolar al În­treprinderii respective, de a supraveghea medical această categorie în perioada activi­tăţii practice la locurile de muncă. El participă — din punctul de vedere al aprecie­rii aptitudinilor psiho-fizice şi stării de sănătate — la o­­rientarea profesională a vii­torilor elevi ai şcolii profe­sionale. Mi se pare foarte important de subliniat faptul că noile norme la care ne referim con­sfinţesc printr-un act cu ca­racter normativ o serie de recomandări şi indicaţii date organelor sanitare locale de către Ministerul Sănătăţii în ultimul an, cum ar fi repar­tizarea cu normă întreagă ori fracţiune de normă sau diri­jarea medicilor de speciali­tate la dispensarele de me­dicină generală ale întreprin­derilor cu condiţii speciale (morbiditate specifică, forţă de muncă cu precădere femi­nină, unităţi izolate) ; orga­nizarea de staţionare, acolo unde necesităţile o cer, pe lingă dispensarele de între­prindere etc.­­ Asigurarea asistenţei medicale de specialitate pentru salariaţii din anu­mite întreprinderi şi ra­muri este o cerinţă mai veche a organelor sindi­cale. Suntem­ bucuroşi să remarcăm receptivitatea de care dă dovadă Minis­terul Sănătăţii faţă de a­­semenea necesităţi impu­se de viaţă. Am dori să aflăm care este rostul serviciilor de medicina, muncii, care sunt sarcinile prevăzute prin regulamen­tul de organizare şi func­ţionare a lor. — Serviciile de medicina muncii au rolul de a asigura un nivel calitativ superior al supravegherii stării de sănă­tate,­in acele sectoare şi în­treprinderi în care specificul producţiei impune acest lu­cru. Ele iau fiinţă în unele întreprinderi mari sau pe lingă policlinicile de între­prindere sau teritoriale, cu precădere în industria chimi­că şi petrochimică, în meta­lurgia feroaselor şi neferoa­selor, în industria extractivă etc. îndatoririle acestor ser­vicii — ca formaţiuni de spe­cialitate — sunt de două fe­luri. Pe de o parte, de a coor­dona şi îndruma dispensarele şi circumscripţiile sanitare de întreprindere din cadrul uni­tăţii sau din zona teritorială respectivă, bineînţeles nu în problemele administrative, ci in cele care privesc conţinu- Alexandru Conu (Continuare in pag. a 4-a) Un inginer tehnolog şef şi un muncitor se judecă pentru o inovaţie... care nu este inovaţie în ultimele zile ale lunii decembrie 1970, la Uzina de vagoane din Turnu-Severin se afla în ultimă fază de e­­xecuţie prototipul vagonului „Buncher“. Se muncea în ritm alert, deoarece în cîte­­va zile prototipul trebuia omologat. La montarea scă­rii de vizitare a vagonului, echipa specializată în proto­tipuri constată, însă, o gre­şeală în proiect: dimensiunile prea mari ale acesteia nu permit funcţionarea mecanis­melor dozatoare. Sunt che­maţi factorii de decizie, se a­­nalizează situaţia, se găseşte soluţia. Timpul presează, nu se mai aşteaptă un nou pro­iect. De altfel, ideea de mo­dificare este foarte simplă. Se taie scara în două, se mai fac unele mici retuşuri şi to­tul intră în ordine. Ulterior s-a întocmit şi proiectul. ...La 31 martie 1971, pe bi­roul tov. Vasile Bacalu, di­rectorul Uzinei de vagoane din Turnu-Severin, se găseau două dosare cuprinzînd do­cumentaţia pentru una şi a­­ceeaşi inovaţie : „Modificarea schiţei constructive a scării de vizitare a vagonului „Ban­cher". Doi oameni, ingine­rul Mihai Ungureanu, actua­lul tehnolog şef al uzinei, şi muncitorul Nicolae Mitran, reclamă — fiecare în parte — dreptul de autor. Decizia conducerii : respinge dosarul lui Nicolae Mitran, şi acceptă ca valabil dosarul de inova­ţie prezentat de ing. Mihai Ungureanu. Argumentul ale­gerii are la bază o prevedere legală. Insă numai in apa­renţă. In realitate !? Să ve­dem care e realitatea. La Cabinetul tehnic al uzinei, dosarul acceptat, depus de ing. Mihai Ungureanu poar­tă nr. 2 de înregistrare, iar al muncitorului Nicolae Mitran, nr. 4. înregistra­rea s-a făcut în aceeaşi zi , 12 ianuarie 1971. Nicolae Mitran, autorul do­sarului respins, contestă deci­zia conducerii uzinei, iar a­­ceasta îi recomandă să se a­­dreseze justiţiei. ...La 26 mai 1971, Nicolae Mitran îl cheamă în judeca­tă — la Judecătoria locală din Turnu-Severin — pe in­ginerul Mihai Ungureanu, a­­cuzîndu-1 că i-a furat inova­ţia. Prin sentinţa civilă nr. 5341, din 19 noiembrie 1971, completul de judecată res­pinge acţiunea lui N. Mitran, considerindu-1 pe M. Ungu­reanu autorul inovaţiei. A­­tunci muncitorul Nicolae Mi­tran introduce acţiune de re­curs la Tribunalul judeţean Mehedinţi. Recursul încă nu a fost judecat. ■k L-am întrebat, deunăzi, pe inginerul Mihai Ungureanu : — Cit timp v-a luat con­ceperea acestei inovaţii ? — Nu poate fi vorba de timp, căci ideea mi-a venit exact în momentul in care am auzit despre ce e vorba. Totul era extrem de simplu, ideea putea veni oricui... — Aţi fost vreodată la faţa locului, în perioada în care s-a executat noua scară, care este omologată d­rept inova­ţia dumneavoastră ? — Nu, n-am fost. Practic, modificarea scării s-a făcut de către echipa de la prototipuri, muncitorul Ni­colae Mitran lucrînd efectiv la executarea acestei modifi­cări. Un alt fapt semnifica­tiv ni-1 furnizează tehnicia­nul proiectant Grigore Tran­­dafirescu : — Eu i-am spus ingineru­lui Ungureanu — pe care l-am întîlnit întîmplător — că la prototipul vagonului „Buncher“ sînt necazuri fi­indcă scara e prea lată. Mi-a spus că trebuie tăiată în două. Ulterior, la faţa locului, mi-am dat şi eu seama ce simplă era soluţia, sărea în ochi... Intr-adevăr, ideea pu­tea veni oricui, dar inginerul a fost mai (scuzaţi expresia) iute de mină : a înregistrat-o primul ca inovaţie... Aşadar : Intr-o simplă dis­cuţie, întîmplătoare, ing. Mi­hai Ungureanu a enunţat o idee, o idee la fel de sim­plă, la indemnia oricui. O idee care „sărea în ochi“, completată, apoi, de altcine­va, executată tot de altcine­va... Nu şi-a manifestat nici măcar curiozitatea de a vedea cum se materializează pre­tinsa idee-inovaţie. Schiţe­le care au stat la baza do­cumentaţiei din dosarul de inovaţie au fost întocmite de asemenea de altcineva ! întrebăm, deci , în ce te­mei se cere — şi se aprobă — recompensarea inginerului Mihai Ungureanu cu suma de 13.000 lei (atît a fost evaluată inovaţia) cînd, de fapt, el în­suşi recunoaşte că nu are nici un merit deosebit ? Să revenim totuşi la „me­ritul“ subliniat de tehnicianul Trandafirescu : „...mai şme­cher, pentru că a înregis­trat-o primul...“ Ei, bine, nici acest lucru nu este real. Ing. Mihai Ungureanu a înregis­trat propunerea de inovaţie Ioan Mitric coresp. ziarului „MUNCA“ (Continuare în pag. a 2-a)

Next