Munca, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7789-7814)

1972-12-01 / nr. 7789

PE ŞANTIERELE DE LOCUINŢE DIN JUDEŢUL DÎMBOVIŢA CU EXPLICAŢII NU SE POT ■» CONSTRUI BLOCURI • DUPĂ UNSPREZECE LUNI DIN ACEST AN — PLANUL CONSTRUCŢI­ILOR DE LOCUINŢE MULT RĂMAS ÎN U­RMA • PIERDERI CARE SE RIDICA LA ZECI DE MILIOANE LEI • CÎND VOR FI TRAŞI LA RĂSPUNDERE VINOVAŢII ? De fapt ideile vitrinajului de mai sus ne-au fost sugerate de opiniile a trei interlocutori : „In Tirgovişte, la ora actuală, din planul anual de 2002 apartamente, nu s-au realizat decit 404. Este o situaţie gravă cu atit mai mult cu cât în acest an, nu se­­întrevede o îmbunătăţire“. (Dumitru Muşatescu, directorul întreprinderii de gospo­dărie orăşenească Târgovişte ( be­neficiarul). „Finanţarea a fost deschisă la termen şi pot spune că întreprin­derea a avut tot ceea ce-i trebuie ca să se achite în bune condiţiuni de sarcina planificată. Dacă faţă de 1969, planul de producţie a sporit cu 197 la sută, gradul de dotare tehnică a crescut în aceeaşi peri­oadă cu 410 la sută. De asemenea materiile prime necesare — beton, ciment, cofraje metalice plane etc. — există în cantităţi suficiente. , Şi totuşi nerealizările depăşesc 30 de milioane lei. Este o situaţie foarte gravă care reclamă măsuri urgente“. (Miltiade Georgescu — directorul­­ Sucursalei Băncii de Investiţii — Tirgovişte). „Situaţia este sub orice critică. Comitetul sindicatului a lucrat foarte slab. Anomaliile nu vor pu­tea fi înlăturate pînă la sfirşitul a­­cestui an. Cred că întreprinderea nu trebuia de la început să-şi a­­sume o asemenea răspundere întru­­cât şi anul trecut treburile au mers rău. Noi am analizat situaţia la începutul anului, am propus mă­suri practice, dar rezultatele, pre­cum se vede, sunt total necorespun­zătoare“. (Ion Petre, preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Dîmboviţa). ... In judeţul Dîmboviţa, planul anual de apartamente pînă la ora actuală nu a fost realizat decit în proporţie de 60 la sută. In primul rînd responsabilă de această în­­tîrziere se face întreprinderea de construcţii-montaj Dîmboviţa. Deşi opiniile primilor noştri interlocu­tori erau destul de categorice, am dorit să aflăm adevărul, direct de la „sursă“. Contabilul şef al între­prinderii, tovarăşul Cătălin Mocanu, este dispus să ne ofere toate datele. Scurt şi cuprinzător­­ pierderi de mijloace circulante în valoare de aproape 30 milioane lei. Iată ce conţine această cifră numai pe unul din şantierele întreprinderii — a­­cela de la Găeşt­i ! pierderi prin nefolosirea unor utilaje — 1,4 mi­lioane lei, cheltuieli nejustificate cu transportul materialelor pe şantiere şi între acestea — 1,6 milioane lei, omisiuni din documentaţii în mo­mentul contractării — 1,1 milioane lei etc. Sunt milioane care acuză. Acuză lipsa de organizare, de pri­cepere şi de răspundere a celor che­maţi să se folosească în numele po­porului. La ele ,se adaugă şi inco­rectitudinea. Raportările fictive ale unor stadii fizice au adus pierderi întreprinderii de peste 9 mili­oane lei. Şi aceasta fără a mai vorbi de alte milioane cuprinzînd stocuri supranormative, depăşiri ale fondurilor pentru organizare de şantier etc. E greu să-ţi opreşti ui­mirea în faţa unei astfel de situaţii şi să nu te întrebi : cum s-a a­­juns aici, de ce s-a ajuns aici fără a fi luate nişte măsuri hotărîte. To­varăşul director adjunct, Gheorghe Predoiu, ne spunea că o principală cauză ar fi lipsa unei pregătiri te­meinice, încă din 1971, a aprovizio­nării cu materiale pentru anul în curs ; necesarul, după cum ne spu­nea domnia sa, a fost stabilit prin „extrapolare“. Şi această „ex­trapolare“ a dus acum la lipsa u­nor materiale pe şantiere, dar şi la stocuri supranormative de peste 20 milioane lei. De ce s-a ajuns aici ? Vina o poartă desigur, după cum ni se spune, ...„cei care nu mai sînt“. Dar despre aceştia ne propu­nem cîteva referiri mai spre sfir­şitul anchetei noastre. Aşadar, nu sînt materiale şi deci nu ar fi cu ce să se lucreze. Dar este aceasta singurul argument pentru faptul că numărul de absenţe nemotivate a crescut faţă de anul trecut cu peste 210 la sută ? Că aproape a­­celaşi ritm de creştere se păstrează dacă luăm în consideraţie învoirile sau întreruperile de o zi. „Este o chestiune de organizare, ne-a spus inginerul Mircea Bîrloiu, şeful şantierului de locuinţe Mo­ren. La noi peste 77 de muncitori lucrează în acord global. Ne-am gospodărit bine cu materialele care le-am avut şi am reuşit să ne rea­lizăm planul”. Deci acolo unde este pricepere şi hotărire planul se face. Dar de ce nu se face şi pe cele­lalte şantiere ? In microraionul 6 din Tirgovişte, inginerul Ilie Jivan, şeful de lot, ne explica că o cauză principală ar fi lipsa de utilaje. Dacă ne reamintim însă cele spuse la începutul anchetei de către directorul Sucursalei Băncii de In­ Horaţiu Ghirilă (Continuare in pag. a 4-a) Cele 25 de zile ale maistrului Savu „...stă, tovarăşe inginer Bionu, stă şi nu ştim cum o s-o scoatem la cap cu producţia Omul vorbea repezit, înciudat. Totul se petre­cuse prea pe neaşteptate. O co­loană a fabricii de metanol de la combinatul chimic „Victoria" se defectase. Avaria trebuia cit mai repede înlăturată. Fireşte, există un astfel de împrejurări metode „clasice“ de intervenţie. Dar o­­peraţiunile durează în timp. Or, tocmai cu asta nu se puteau îm­păca oamenii fabricii de metanol. „Trebuie să găsiţi ceva, să o re­parăm mai iute, tovarăşe Bianu .“ S-a apelat la specialiştii combina­tului, la acei oameni minunaţi, ce cunosc bine particularităţile fie­cărei instalaţii. Intre aceştia s-a numărat şi maistrul comunist Savu Sitea. Privind schiţa cu e­­voluţia propusă a lucrărilor de re­­paraţii, cerută de inginerul Bianu, adjunct al serviciului mecanic, Si­tea a rostit simplu : — E bine aşa cum aţi gindit, tovarăşe inginer. Putem sfirşi re­paraţia cu o săptămină mai re­pede. Aş avea însă o rugăminte — permiteţi-mi să lucrez la înlătura­rea defecţiunii eu cu oamenii mei. Vom încerca să punem coloana de distilare in funcţiune mai repede .. Inginerul l-a privit intr-un fel anume, întrebător. Era o sarcină grea... Dar a citit în ochii maistru­lui că acesta ştia ce are de făcut. Şi i-a încuviinţat hotărirea. Mais­trului nu i-a trebuit altceva. A luat schiţa şi, cu permisiunea ingineru­lui, i-a adus citeva îmbunătăţiri care, traduse apoi in fapt, s-au dovedit a fi mai nimerite scopului propus. Despre ce anume a fost vorba ? Inginerul a propus ca re­paraţia să fie efectuată după ce talerele vechi, uzate, necorespunză­toare, ce căptuşesc interiorul co­loanei, vor fi înlocuite treptat, ast­fel incit cele aflate deasupra lor să nu se prăbuşească. Dar maistrul a înlocuit aceste talere nu numai o singură zi, in locul lor montind nişte susţinători metalici. Soluţia maistrului a scurtat perioada înlă­turării avariei cu douăzeci şi cinci de zile, timp care a asigurat nu numai îndeplinirea planului pe luna respectivă, ci şi o depăşire a acestuia cu aproape trei vagoane de metanol. Alex. Handrea Proletari din toate țârile, m­îfi-vâ ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVIII nr. 7 789 Vineri 1 decembrie 1972 6 pagini 30 bani GSIP PAGINA FEMEII Pagina a 2-a VIATA ORGANIZAŢIILOR SINDICALE Pagina a 3-a Rubrica PUNCT SFATUL MEDICULUI în pagina a 4-a DIN CARNETUL CORESPONDENTULUI VOLUNTAR în pagina a 5-a Rezoluţia iniţiată de România privind întărirea rolului O.N.U. O NOUA CONTRIBUŢIE LA CAUZA PĂCII ŞI COLABORĂRII INTERNAȚIONALE în pagina a 6-a PRODUCŢIE MARFA SUPLIMENTARĂ ÎN VALOARE DE 42 000 000 LEI La o lună de zile după îndepli­nirea planului anual la producţia marfă, colectivul de muncă al Fa­bricii de confecţii Bîrlad a înre­gistrat un nou şi important suc­ces : realizarea planului anual de producţie. Pînă la sfîrşitul anului se va obţine o producţie marfă în valoare de 42 milioane lei. (ION FILIP, coresp. ziarului „MUNCA“). SUCCESELE ENERGETICIENILOR Cele trei unităţi energetice din judeţul Dîmboviţa — termocen­trala Doiceşti şi hidrocentralele Moroeni şi Dobreşti — au furnizat sistemului naţional, în dimineaţa de 30 noiembrie, ultimele cantităţi de energie electrică din planul a­­nual. Centralele amintite dispun de condiţii pentru a produce în plus, in perioada care a mai rămas pînă la finele anului, aproape 100 000 000 kW/h energie electrică, cantitate care depăşeşte de două ori nivelul producţiei înscrise in angajamentul asumat de energeti­­cienii dimboviţeni în cinstea ani­versării Republicii. De menţionat că colectivul termocentralei de la Doiceşti a economisit o cantitate de lignit cu care se poate produce energie electrică pe timp de o săptămină pentru unităţile indus­triale din noua zonă a Tîrgoviştei, în marea întrecere socialistă Unanimă mobilizare pentru a îndeplini cincinalul Înainte de termen ! Constructorii de nave gălăţeni au încheiat luna noiembrie înregis­­trind incă un succes de prestigiu. La 30 noiembrie a.c., de pe cala bazin a fost lansată la apă cea de a 11 navă maritimă din acest an. De men­ţionat că evenimentul are loc cu 20 de zile mai devreme faţă de ter­menul stabilit în grafic. (MIRCEA CIŞMAN, coresp. ziarului „MUN­CA“). ­ŞI-AU ONORAT SARCINA LA EXPORT întreprinderea de materiale de construcţii „Extraceram“ din Ti­mişoara, cea mai mare unitate de acest fel din industria locală a ju­deţului Timiş, şi-a îndeplinit pla­nul producţiei marfă pe 1972. Tot­odată, au fost onorate şi sarcinile planului anual la export. De re­marcat că în această perioadă, ca rezultat al iniţiativelor pornite de specialiştii întreprinderii pentru diversificarea producţiei, au fost asimilate în fabricaţie de serie de două ori mai multe produse noi decît prevedea planul tehnic. Colectivul acestei unităţi şi-a propus să livreze suplimentar pînă la sfirşitul lunii decembrie o pro­ducţie marfă in valoare de 10 mi­lioane lei, precum şi produse la export în valoare de 250 000 lei va­lută. La „Electromotor" Timişoara : CONDIŢII REALE PENTRU DEPĂŞIREA ANGAJAMENTULUI ANUAL SUPLIMENTAT Odată cu încheierea lunii noiembrie, colectivul cunoscutei uzine timi­şorene „Electromotor“ a anunţat îndeplinirea planului de producţie pe întregul an 1972. Acest succes de prestigiu, dedicat celei de-a 25-a­ ani­versări a Republicii, este urmarea firească a insufleţitei întreceri socia­liste desfăşurate în tot cursul anului, în secţiile uzinei, în toate grupele sindicale, a unui şir de acţiuni pe care comitetul oamenilor muncii şi co­mitetul sindicatului le-au întreprind sub îndrumarea comitetului de par­tid pentru folosirea mai deplină a capacităţilor de producţie, asigurarea unei aprovizionări ritmice­­a locurilor de muncă, creşterea productivităţii muncii, asimilarea în termen mai scurt a noilor produse. Avansul de o lună de zile câştigat din acest an va permite harnicului colectiv de la „Electromotor“ să realizeze piste prevederi o producţie marfă în valoare de peste 40 milioane lei, depăşindu-se­­astfel angajamentul anual supli­mentar. Sporul de producţie amintit se concretizează în motoare electrice mici şi mijlocii, ventilatoare de diferite mărimi,, aspiratoare de praf, relee auto şi de tractor şi alte produse electrotehnice. (ION NIŢU, coresp. ziarului „MUNCA“). în „Cetatea Banilor“, modernita­tea urbanistică are amploarea co­respunzătoare dezvoltării impe­tuoase a industriei socialiste care a scos Craiova din rindurile oraşe­lor în care „nu se intimpla nimic" şi a situat-o în zona unor priori­tăţi in construcţiile de maşini. Clişeul nostru vă redă o imagine a Craiovei contemporane. ­ Afaceri personale sub firma cooperativelor meşteşugăreşti Din cei 66 de meseriaşi care lu­crează în cadrul cooperativei „Metalo-casnica“ la depanarea fri­giderelor, maşinilor de spălat rufe, aspiratoarelor, 30 nu-şi realizează salariul tarifar. De pildă, Steve Werner, cu un salariu de bază de 1 768 lei „a ciştigat“ luna trecută — potrivit statelor de plată — doar 215 lei, Gh. Croitoru — 345 lei, Năstase Palaplina — 495 lei. Nu e vorba de un simplu accident. De luni şi ani, ei şi ceilalţi 27 se menţin cam la acelaşi nivel de cîş­­tig. Care e cauza? Din ce motive aceşti oameni nu reuşesc să obţină un venit corespunzător? ,­,Ce vină avem noi că frigiderele, maşinile de spălat sau aspiratoare­le nu se defectează ?“ — se vaită unii. „Unitatea nu e plasată bine. N-are vad comercial“ — afirmă al­ţii. Oare aşa să fie? Credem că nu e nevoie să demonstrăm absurdi­tatea acestor argumente. Fiindcă ştim cu toţii cite greutăţi întîirrpi­­năm pînă a găsi un meseriaş şi dacă, în fine, ii găsim, ne fixează nişte termene atit de lungi, ne amină şi iarăşi amină, incit, timp de săptămîni, sintem­ nevoiţi să înlocuim aspiratorul cu mătura, maşina de spălat cu albia. Pentru a i se repara frigiderul, aflat în garanţie, cetăţeanul Mircea Manea a bătut drumurile spre unitatea nr. 10 a cooperativei „Metalo-casni­ca“ timp de aproape trei luni. Să admitem însă, prin absurd, că aceşti meseriaşi n-au de lucru şi de aceea ciştigă atît de infim. Atunci, de ce totuşi se complac în­­tr-o atare situaţie? De ce nu-şi ca­ută de lucru în altă parte unde pot ciştiga incomparabil mai bine? Fiindcă, slavă Domnului, locuri de muncă există cu duiumul. Numai să vrei să munceşti! Insă aceşti meseriaşi nu s-au plîns niciodată. N-am solicitat nici un transfer in altă întreprindere sau organizaţie socialistă, nu şi-au prezentat nici demisia. „Din contră, spunea Ilie Dănoiu, preşedintele cooperativei „Metalo-casnica“, dacă am încercat să-i mutăm în ateliere unde mun­ca nu depinde de fluctuaţia cererii şi unde n-au contact cu populaţia, aceştia au refuzat categoric oferta, cu toate că ar fi ciştigat de 4—5 ori mai mult“. La cooperativa „Radio-progres“ a existat pînă nu de mult aceeaşi situaţie. Numai că aici, conducerea i-a mutat, fără să-i întrebe, în alte locuri de muncă din cadrul acele­iaşi organizaţii. „Ştiţi ce s-a întîm­­plat atunci? A trebuit să folosim toate argumentele, să luptăm din răsputeri pentru a-i determina să accepte“ — arăta Virgil Demetres­­cu, preşedintele cooperativei. Să cîştigi 300—400 lei pe lună şi să te declari mulţumit mi se pare de necrezut. Şi apoi ar fi o nai­vitate să presupunem că un ase­menea venit lunar le-ar ajunge pentru a putea trăi. Căci toţi, par a fi bine hrăniţi, sunt bine îmbră­caţi, îşi petrec concediile la munte şi mare, se distrează, mai organi­zează şi petreceri. Constantin Sil­vestru, depanator la cooperativa „Radio-progres“, şi-a cumpărat un automobil pentru care plăteşte taxe, benzină, reparaţii. Cu ce bani, din moment ce nu ciştigă decît 500 lei pe lună? Ce rente îi întregeşte mi­nuscula sumă primită pe statul de salarii? Cheia enigmei o găsim in tendinţele de ciubuc, de speculă şi necinste. Marin stoica, tehnician la cooperativa „Radio-progres“, a executat la domiciliul Măriei Gri­­gore din B-dul Republicii 45 o reparaţie la televizor pentru care a încasat 150 lei. — Tăiaţi-mi chitanţă, a cerut cli­entul. — Dacă doriţi chitanţă trebuie să plătiţi dublu, a replicat tehnici­anul. Cooperativa trebuie să pri­mească şi ea cota-parte. Nu e singurul caz cînd, sub fir­ma cooperativei, unii meseriaşi lu­crează pe cont propriu. Cînd cetă­ţeanul află că pentru o siguranţă i s-au luat 300 lei, e deja prea tirziu. Însoţeam zilele trecute o echipă de control obştesc condusă de pen­sionarul Ilie Totoianu, activist ob­ştesc la Consiliul sindicatelor din sectorul 2 al Capitalei, prin citeva unităţi ale cooperativei meşteşugă­reşti de pe str. M. Eminescu. Din 5 unităţi vizitate două aveau o­­bloanele trase, deşi trebuiau să fi deschis de două ore. Unde se aflau lucrătorii din aceste centre? Bine­înţeles, după ciubuc! Numai aşa se explică de ce realizările unităţilor nr. 9, 67, 57 ce aparţin cooperativei „Metalo-casnica“ se menţin cu mult sub plan. Pentru unii meseriaşi, coopera­tiva nu e decît o plapumă, un loc unde-şi pot face in voie afacerile sub acoperire legală. Faptul are grave urmări asupra servirii popu­laţiei: lipsă de operativitate, su­­prataxări, lucrări de proastă cali­tate. Fel de fel de indivizi, aşa­­zişi specialişti in televizoare, ra­dio, frigidere, automobile, işi oferă serviciile lor, iar mulţi cetăţeni care au nevoie de diferite presta­ţii, închid ochii, le acceptă. De cele mai multe ori aceşti clandes­tini nu urmăresc altceva decît să înşele clienţii. In­­ ultimele şapte luni au fost depistaţi in Bucureşti aproape 1 500 de meseriaşi clandes­tini, cărora li s-au perceput im­pozite în valoare de 1 281 000 lei şi li s-au aplicat amenzi de 283 000 lei. Pentru a scăpa localităţile de o asemenea plagă e nevoie, înain­te de toate, ca cetăţenii să înţelea­gă că aceşti speculanţi, care nu­ dis­pun de pregătire şi nici n-au apa­ratura necesară executării unor re­paraţii, cîteodată destul de compli­cate, mai mult strică decît dreg. Dar înainte de toate trebuie făcu­tă ordine in unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti. Trebuie extirpate din rădăcini tendinţele de căpătu­ială, închise orice canale ce duc la fraudă, la înşelarea cetăţenilor. In aceste acţiuni conducerile co­operativelor pot avea de partea lor majoritatea lucrătorilor care sunt oameni cinstiţi. Dumitru Negoiţă CONTROLUL OBŞTESC IN SECTOARELE DE PRESTĂRI DE SERVICII PENTRU POPULAŢIE DURATA MONTAJULUI A FOST REDUSĂ CU 90 DE ZILE Colectivul şantierului Rovinari al Trustului energo-monta­j -Bucureşti, pricipalul executant al Centralei termoelectrice Rovinari, a rapor­tat îndeplinirea sarcinilor anuale de plan. Prin adoptarea şi extin­derea unor soluţii tehnologice mo­­derne, mentorii au reuşit să scur­teze simţitor durata de execuţie a unor lucrări. La grupul nr. 2 de 200 MW, conectat miercuri la sis­temul energetic naţional, durata generală de montaj, de pildă, a fost redusă cu 90 de zile compara­tiv cu cea înregistrată la primul agregat de aceeaşi capacitate, iar la grupurile următoare, care vor ridica actualul potenţial al unităţii la 1 720 MW, au fost demarate, în avans faţă de prevederile din gra­fice, numeroase lucrări. Potrivit calculelor, montorii de pe acest şantier dispun de con­diţii ca, în bilanţul final al anu­lui, să înscrie o depăşire a volumu­lui planificat de lucrări de circa 26 000 000 lei, sumă ce întrece de trei ori pe cea cuprinsă in angaja­mentul ce şi l-au asumat în intîm­­pinarea aniversării Republicii. La preţul de cost, se estimează ob­ţinerea unui volum suplimentar de economii în valoare de 3 milioane lei. R­EFLECŢII Critica şi opţiunea — 3 — Problematica contemporană cu care spiritul nostru critic se confrun­tă permanent în vederea opţiunii este extrem de vastă, de com­plexă şi, dar nu în ultimă instanţă, dificilă, înainte de toate pentru că această problematică nu vizează răspunsuri şi acţiuni de genul „schimbi această tehnologie aici şi aici şi produsul va arăta, precis, aşa şi aşa”, ori „laşi totul şi de mîine, poate chiar de azi, ia gîn­­deşte-te bine, fă-ţi timp, pictezi nu­mai subiecte din viaţa urbană", sau „introducem rapid un curs de ate­ism ştiinţific şi rezolvăm chestiunea cu misticismul definitiv". Ea nu se circumscrie nici unui singur dome­niu al activităţii materiale sau spiri­tuale. Nu priveşte în exclusivitate o anumită categorie de oameni sau de aspecte ale muncii acestora. Problematica contemporană este dificilă, vastă şi complexă pentru că spiritul nostru critic şi acţiunea socială sunt chemate să perfecţio­neze OMUL şi SOCIETATEA in an­samblu, dar şi in ceea ce numim, prea adesea amănunt. însăşi noţiu­nea de perfecţionare se cere înţelea­să nu atit ca adăugire, ca simplă a­­dăugire a ceva, ci, mai ales, ca schimbare, ca înnoire corespunză­toare cu valorile, normele, cerinţele pe care le elaborează noua noas­tră epocă şi cărora le corespund aspiraţiile noastre fundamentale. Creativitatea dublată de eficienţa maximă, altfel spus, răspunsul NOU la problemele NOI, mi se par a re­prezenta conţinutul actului de per­fecţionare. Creaţia este principalul mijloc de formare şi afirmare a per­sonalităţii umane. In acest spectru larg există real pericolul de a fi dominaţi de lucruri, de a ne rătăci printre propriile noastre creaţii, de a scoate de sub incidenţa spiritului critic, a acţiunii sociale, problemele cardinale ale existenţei noastre, ale societăţii, în favoarea unora de mai mică însemnătate sau posibile de soluţionat, fără pierderi, intr-un alt timp. Apare, stringent, nevoia OPŢIUNII clare, precise, sigure, de durată, care să-şi propună şi să în­făptuiască nu ambiţii, nu porniri de moment, nu idei mici, nu gîn­­duri ascunse privirii şi judecăţii co­lective, ci obiectivele noastre cer­te, idealurile noastre majore, dătă­toare de vigoare în mersul spre perfecţionare materială, politică, socială, morală. Libertatea noastră nemărginită de alegere, în acest context, este, cum spunea cineva, „libertatea de a şti să fii reţinut“, adică ponderat, raţional. Aceasta nu este o oprelişte, cum ar putea zice unii, înţelegerea nevoii de mă­sură, a acestei înţelepciuni ce ne vi­ne de la străbunii strămoşilor noş­tri, ne-a condus, ca şi astăzi, pe culmi adesea nebănuite, dimensio­nând peste ani tinereţea unui mile­nar popor rămas mîndru, credin­cios în puterea şi trăinicia creaţiei sale. Pentru ce optăm ? Este o întrebare fascinantă şi cu­tremurătoare în acelaşi timp. Pen­tru că aici nu se poate greşi. Falsa opţiune, datorată unei judecăţi des­făşurate doar pe jumătate din ne­pricepere, din infatuare, din necre­dinţă, din ipocrizie, din timiditate, din ignorarea realului real - cum Florin Pantelimonescu (Continuare in pag. a 4-a)

Next