Munca, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7816-7839)

1973-01-31 / nr. 7839

Pagina a 2-a I LEGEA ESTE UNA PENTRU TOTI mmmttm e ■ - , m - \ sISSp mmm ^ V -A A • Toți trebuie sei o cunoască, fiecare sa o respecte! »Md■ li I ii I Hh ;Jl—. 11 aMMi Greu pătrunde adevărul în biroul dumneavoastră, tovarăşe director Emil Bănică O secţie a Direcţiei regionale de drumuri şi poduri Craiova îşi desfăşoară activitatea la Drobeta Turnu-Severin. De compartimentul mecanizării, în cadrul secţiei, răspunde, de mai bine de de doi ani tehnicianul Dumitru Albulescu. Principala lui grijă , de a-şi satisface propriile interese, mai întîi materiale , apoi e vanitatea, subumana pornire de a dispune de oameni după „bunul plac“. Principala grijă a unor factori de conducere — la nivelul secţiei cit şi al direcţiei regionale . De-ai crea lui D. Albulescu condiţiile optime pentru a-şi vedea liniştit de treburi... ...Iată, pe scurt, subiectul discuţiei noastre cu directorul regional Emil Bănică . — Sunt lucruri pe care nu le-am cunoscut, ne spune dînsul. Personal am fost sesizat, în legătură cu Albulescu, în ultimul trimestru al anului trecut. Am dat dispoziţii să se verifice sesizarea. Unele aspecte s-au confirmat, altele nu. îi vom da o sancţiune pe linie administrativă, lui D. A., dar vom lua măsuri şi împotriva autorului, pentru învinuirile neîntemeiate ( ! ?), înţelegem : ...o sancţiune, vedem noi care, oricum destul de blîndă. Dar, mai înţelegem că fapte cu caracter extrem de grav ajung la cunoştinţa directorului regional trunchiate, diminuate pînă la a-şi pierde aproape cu totul conţinutul real. Lung şi plin de bariere se dovedeşte, deci, uneori, drumul adevărului spre acest birou ! Tehnicianul Albulescu? Necinstit incompetent dezorganizează producţia ...Cităm din procesul verbal, din iulie 1972, al adunării lunare a grupei sindicale nr. 1, de la Secţia drumuri şi poduri Drobeta Tr.-Severin şi din darea de seamă prezentată de biroul grupei , Ion Tufă . D. Albulescu nu se achită de sarcinile de serviciu. Utilajele stau în curtea secţiei din vina sa. Măsurile pe care le ia împotriva unor muncitori sunt neprincipiale. Eu solicit transferul. De altfel, toţi salariaţii din subordinea lui D.A. sunt foarte nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi. Gh. Iacob : D. Albulescu mi-a propus să fac unele lucrări particulare, împărţind, bineînţeles, veniturile. Am refuzat. Dar D. A. a început cu şicanele, cum are obiceiul... Din darea de seamă, ...încărcătorul frontal şi cilindrul de forţă puteau fi reparate aici. Tehnicianul D. Albulescu le-a trimis la Craiova. Reparaţia a durat 5 zile. O dată sosite din nou în secţie, D. A. nu anunţă pe nimeni, astfel că utilajele mai stau încă 3 zile. Puse apoi în funcţie, se defectează în cîteva ore. Sunt reparate în secţie, de altcineva, în 2 ore. Definitiv. Aşa trebuia procedat de la început şi nu se pierdeau 8 zile pentru ceea ce se putea face în 2 ore. Din adresa nr. 88 959, din decembrie 1972, prin care organele de miliţie înaintează Comisiei de judecată din unitate un dosar (prejudiciu sub 500 lei), aflăm : D. A. şi-a însuşit fraudulos contravaloarea unei pompe de benzină ; a efectuat o cursă, în interes personal, cu microbuzul unităţii... — în majoritatea adunărilor lunare ale grupei sindicale discuţiile au avut ca obiect comportarea inadmisibilă a tehnicianului Albulescu. Există o opinie de masă împotriva lui D.A., ne spune Dan Mazilu, preşedintele comitetului sindicatului. Iată totodată şi părerea secretarului organizaţiei de partid, Ion Popescu, despre Albulescu , incompetent profesional , nepricepîndu-se, trimite pentru reparaţii utilajele la Craiova, cînd multe dintre ele pot fi reparate aici , întîrzie aproape zilnic plecarea în exploatare a acestora. Apoi, are atitudini de neconceput faţă de personalul din subordine. Anul trecut riscam să nu indeplinim, decit pe jumătate, planul la tractoare, (pînă la urmă tot prost a ieşit), din lipsa forţei de muncă, pentru că mulţi salariaţi au plecat din cauza lui Albulescu. Şi tot din cauza lui nu prea vin alţii aici. ...Şi totuşi e ,ţinut în braţe" De ce toate acestea n-au ajuns la cunoştinţa directorului regional ? PRIMA BARIERA : şeful Secţiei drumuri şi poduri Drobeta-Tr. Severin, ing. Nicolae Băluţă. — Cînd e vorba de referatele făcute de Albulescu împotriva salariaţilor din subordinea sa, tovarăşul inginer mă pune imediat să le anchetez. Foarte operativ lua şi măsurile ce le credea de cuviinţă. Cînd însă este vorba de sesizări ale salariaţilor împotriva lui Albulescu, nici nu vrea să audă de ele. Ce pot să fac ? Le depun la dosar. (Ştefania Togobete, inspector la serviciul personal). O precizare: neparticipînd şi neluînd în seamă problemele ridicate de oameni în adunările grupei sindicale, prevedeam atitudinea (confirmată, de altfel, ulterior) a şefului secţiei. Am apelat, aşadar şi la sesizările şi referatele de la serviciul personal, care au fost adresate personal ing. N. Băluţă . – nr. 586, 4 iunie ’72 : şoferul Ion Tufă pierde ziua de lucru pentru că D.A. refuză să-i elibereze sculele necesare reparării maşinii. • nr. 1699, 13 iulie ’72 : D. A. aduce injurii impiegatului de mişcare Gh. Iepure , încearcă să-l şi lovească. • nr. 1925, 4 iulie ’72 : D. A. intîrzie trei zile depunerea pontajelor pentru plata mecanicilor. Refuză categoric înaintarea tabelului cu salariaţii care nu şi-au îndeplinit unele sarcini de serviciu din vina lor. — Eraţi prin lege obligat să răspundeţi acestor sesizări, referate etc. , să luaţi măsurile de rigoare. De ce nu aţi procedat ca atare, tovarăşe inginer Nicolae Băluţă ? — Probabil n-am putut. Cu toate că, sincer spus, acest om mi-a făcut cele mai mari greutăţi din activitatea mea aici. In fine, D. Albulescu şi-a cerut transferul. Numai că ne poartă cu vorba de patru luni de zile... Nici mai mult, nici mai puţin . Fă-ţi de cap Albulescule, dezorganizează-mi întreaga secţie, dă-mi planul peste cap, bate-ţi joc cum vrei de oameni, sfidează organizaţia de partid, de sindicat ! Numai rogu-te, cînd nu s-o mai putea, cere-ţi transferul ! A DOUA BARIERĂ : ...Probabil n-am putut“, zice . N. Băluţă. De ce ?, nu ne mai spune, deşi insistăm. S-o spunem noi atunci: nu-i deloc pe placul inginerului acest Albulescu, numai că-i pe placul lui Gh. Ştefănescu, inginer şef adjunct cu mecanizarea, în cadrul direcţiei regionale. Şi cum vrea, la rîndul său, să-i placă acestui şef mai mare, îl ţine în braţe pe Albulescu. Vorba aia : „Pînă treci puntea...“. — Probabil de aceea nici nu putem face nimic. Pe la jumătatea anului trecut, tot în urma unor sesizări, inginerul Ştefănescu a venit de la Craiova aici pentru o anchetă în legătură cu Albulescu. Nu ne-a comunicat însă pînă acum nici o concluzie. (Dan Mazilu). în schimb concluzia a fost comunicată — în urma solicitărilor — Consiliului judeţean al sindicatelor Mehedinţi — la 26 iunie ’72, (text redactat de Gh. Ştefănescu) : „...împotriva tehnicianului Albulescu Dumitru s-au făcut mai multe reclamaţii, în toate aducîndu-i-se aceleaşi învinuiri, dar din cercetările făcute de organele D.R.P.D.P. Craiova a reieşit că nu sunt întemeiate...“. Limpede ca bună ziua !. Încrederea în subalterni nu exclude controlul ...Aşadar, tovarăşe director regional Emil Bănică, realitatea pătrunde intr-adevăr anevoios in biroul dumneavoastră ! De doi ani, a fost frumuşel escamotată de doi dintre principalii dumneavoastră colaboratori. Aţi avut — după cum ne-aţi declarat — încredere în ei. Nimeni nu vă reproşează faptul. Dar încrederea nu exclude controlul. El ocupă, se ştie, locul central în statutul funcţiei dumneavoastră .". Faptele relatate confirmă pe deplin concluziile formulate încă la începutul acestor rînduri. Semnificaţia lor : a apăra un individ de factura lui D. Albulescu înseamnă a încuraja, cu bună ştiinţă, incompetenţa profesională, abuzul, necinstea... Este deopotrivă cazul inginerilor Nicolae Băluţă şi Gh. Ştefănescu. Atitudine cu atît mai gravă cu cît deţin funcţii de răspundere de care depind direct importante domenii ale activităţii de producţie; modul de a acţiona şi gîndi a unui număr însemnat de salariaţi. Abdicarea de la rigorile acestor responsabilităţi, de la lege, încălcarea normelor eticii şi echităţii socialiste, abuzul flagrant, într-un cuvînt, au în aceste circumstanţe consecinţe extrem de grave. Ion Mitric coresp. ziarului „Munca“ Implicaţiile imputaţiilor „formale “ Efectele sale multiple pe planul organizării şi disciplinei muncii şi îndeosebi al aplicării principiului echităţii socialiste, situează această instituţie a răspunderii materiale printre principalele mijloace de ocrotire a avutului obştesc şi totodată, de formare a unei atitudini socialiste faţă de muncă. Se înţelege că astfel dimensionată, eficacitatea ei reclamă un consens perfect intre normele de drept care reglementează răspunderea materială şi aplicarea lor în practică. Ori de cite ori se ignoră regulile stabilite de legislaţia muncii cu privire la constatarea pagubelor şi determinarea cu exactitate a faptelor şi vinovăţiei celor care au produs-o, finalitatea „măsurilor“ de recuperare luate in aceste condiţii, va contrazice sensul legii, mai ales prin evidenta lor ineficacitate. Un studiu recent întreprins de către comisia de legislaţie din cadrul Consiliului judeţean al sindicatelor Botoşani, in mai multe unităţi din judeţ, a reliefat că în cele mai dese cazuri la stabilirea răspunderii materiale se pierde din vedere un element esenţial — constatarea şi evaluarea întocmai a faptelor cauzatoare de daune şi a culpei făptuitorilor. Organele constatatoare de daune rezumîndu-şi activitatea la simple înregistrări sau fotografieri de pagube, omit să cerceteze şi sa consemneze exact şi complet toate datele şi elementele care să facă posibilă determinarea cu precizie a întinderii şi valorii prejudiciului, a cauzelor acestuia, a gradului de vinovăţie a acelora care l-au produs. Uneori, în documentele de gestiune sau în evidenţa contabilă îşi fac loc înregistrări eronate, creindu-se astfel solduri debitoare incerte, în loc ca acestea să fie clarificate operativ prin mijloacele contabile specifice, se preferă, din comoditate, declanșarea artificială a procedurii răspunderii materiale, imputîndu-se paguba respectivă „cuiva“, uneori la intimplare — doar pentru a avea o „formă“. Evident, aceasta determină lungi şi interminabile litigii de muncă cu întregul cortegiu de consecinţe negative. La I.P.U.L.F. Botoşani, I.C.M.J. Botoşani, astfel de cazuri nu numai că abundă, dar capătă un caracter pernicios, tocmai prin repetarea şi frecvenţa lor. Exemplul imputaţiilor emise salariaţilor Cojocaru Gheorghe de la I.C.M.J. Botoşani — pentru suma de 9 000 lei şi Burlacu Gheorghe şi Simion Mihai, de la C.P.V.L.F. Săveni — pentru suma de 3 400 lei, mi se pare grăitor. După numeroase formalităţi, judecată, expertize, martori etc. s-a constatat că , in primul caz paguba imputată era consecinţa unor operaţii eronate în evidenţa contabilă, iar în al doilea, că paguba... nu există. Că toate acestea n-au fost trebuincioase unităţii şi mai ales disciplinei, este evident şi necontestat de nimeni. Cum rămîne insă cu timpul irosit pe seama producţiei şi cu cheltuielile reclamate de procedura jurisdicţională ? In ciuda faptului că acestea sînt pagube reale, nimeni nu se găseşte să le trateze ca atare şi să procedeze la recuperarea lor de la cei vinovaţi. Ciudăţenia unor asemenea categorii de litigii este şi mai evidentă atunci când din cauza unor greşeli de calcul a drepturilor de personal, imputabile adesea unei singure persoane, se ajunge la plăţi nelegale pentru recuperarea cărora se fac zeci şi sute de procese. Există oare vreo justificare pentru serviciile de resort ale 1.1.1* Flamura Roşie Botoşani, T.A.P.L. Botoşani şi fosta Direcţie judeţeană de pază civilă contractuală, din vina cărora s-au făcut plăţi în plus de circa 100 000 lei şi pentru recuperarea cărora s-a recurs la acţionarea în faţa comisiei de judecată a peste 300 de salariaţi ? Motivările invocate — bazate îndeosebi pe interpretarea greşită a unor dispoziţii legale — sunt totalmente inacceptabile, cunoaşterea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în cauză fiind o îndatorire de serviciu pentru funcţionarii respectivi. Tot aici e locul să notăm şi despre abuzul in exercitarea dreptului de a decide imputarea, mai ales in situaţiile cînd pagubele sunt consecinţa directă a neluării unor măsuri pentru asigurarea condiţiilor de gestionare a bunurilor. In astfel de cazuri, dintr-un formalism excesiv conjugat cu fuga de răspundere, unii dintre cei investiţi cu dreptul de a emite dispoziţii de reţinere, dar şi cu obligaţia de a lua măsuri de siguranţă şi de dotare pentru bunurile din patrimoniile unităţilor, în loc să-şi analizeze propria lor culpă şi să decidă ca atare, ies din încurcătură „pasînd“ răspunderea celor din subordine. Cu alte cuvinte, de „ochii lumii“ au făcut ceva. Dacă n-au luat la timp măsurile ce se impuneau pentru evitarea pagubei, nimeni nu va spune că nu au intervenit „hotărît“ pentru recuperarea ei. Subterfugii de acest gen au fost constatate la Baza de recepţie din Dîngeni, Cooperativa de consum Hlipiceni, ferma Zăiceşti a I.A.S. Botoşani ş. a. unde s-au degradat importante valori din lipsa unor condiţii de depozitare sau de proteguire împotriva îngheţului sau altor factori de depreciere. Dezbaterea unor asemenea cazuri de către organele de jurisdicţie a muncii a învederat că deseori cu mintea trează se recurge la astfel de imputaţii pentru că se ştie că în final vor fi anulate şi că pe această cale paguba poate fi trecută uşor pe costuri neireputabile, iar adevăraţii vinovaţi scapă astfel de răspundere. Tocmai de aceea, revenind la ideea despre exigenţele de care trebuie să se dea dovadă în constatarea pagubelor, apare limpede că eficacitatea activităţii de control economic nu trebuie măsurată niciodată prin cantitatea litigiilor de muncă declanşate. Dimpotrivă, frecvența litigiilor de muncă într-o unitate, pe lingă suportarea unor pagube în plus, denotă ineficacitatea preventiv-educativă a organelor de control, lipsa acestora de preocupare în a interveni energic, competent şi cu toată răspunderea pentru depistarea la timp, în mod complet, a daunelor şi a făptuitorilor, precum şi a cauzelor care provoacă. Aceste sublinieri le-am socotit necesare nu pentru că practicile la care m-am referit nu ar fi cunoscute ci, pentru că, atît din datele acţiunii de control organizate de Consiliul judeţean al sindicatelor Botoşani, amintită mai sus, cît şi din practica instanţelor judecătoreşti, rezultă că ele sunt adesea ignorate voit sau din neglijenţă, ceea ce are consecinţe profund dăunătoare. De aici şi fermitatea cu care trebuiesc combătute. Pavel Perju preşedintele Judecătoriei Botoşani Desen de MIRCEA BREBAN, jurist, Şimleul Silvaniei. MUNKA A CONSTRUIT FĂRĂ AUTORIZAŢIE ŞI... Constantin Dumitrache împreună cu fiii Dumitrache Aurelian şi Nicolae (comuna Berceni, municipiul Ploieşti) , fotografia arată o frumoasă casă, nimic de zis, dar momentele de exasperare, cum le numiţi, nu au ce căuta între noi. Să dăm lucrurile pe faţă. „Clipa de nenorocire“, adică dărîmarea construcţiei noi, proprietate personală, a început de mult, de la data cind aveaţi obligaţia elementară de a obţine autorizaţia legală prevăzută in Decretul 544/1958. Mai clar : Nu se apucă un om cu scaun la cap să clădească, să învestească atîţia bani într-o casă de locuit, pînă nu obţine autorizaţia în cauză ! Dacă aţi fi făcut demersuri în acest sens, aţi fi aflat că terenul este situat în afara zonei de locuinţe şi anume într-un loc rezervat, aşa cum arată planurile de sistematizare ale municipiului Ploieşti, pentru industrie. Prin urmare nu a fost o „hotărîre de distrugere a bunurilor materiale“, cum greşit spuneţi, ci o încălcare flagrantă a legislaţiei din partea dumitale. Acest „dezastru“, cum tot dv. îl numiţi, ar fi putut fi prevenit. In plus, hotărîrea de demolare, justă, nu poate indigna sutele de muncitori pe care îi invocaţi, şi asta pentru simplul motiv că „muncitorii“ nu ştiu adevărul : ai construit fără să ţi se dea voie ! ÎNCURCĂTURA DE TATI Dumitru Comănescu, Bucureşti, strada Sălajului nr. 261, ne scrie : „M-am căsătorit în 1966 cu Neculai Comănescu de care m-am despărţit (în fapt, n.n.) în acelaşi an; din 1967 sunt căsătorită (nelegitim) cu Vasile Gheorghe“, în convieţuirea cu soţii legitimi şi nelegitimi, au rezultat trei copii, dintre care doi au luat numele lui Vasile Gheorghe, iar cel de-al treilea pe al soţului de care D.C. nu este despărţită legal. Pentru nici unul dintre copii nu a primit alocaţia de stat. Situaţia are drept cauză încurcătura... de taţi. Copiii sunt pe numele soţului legitim deşi au rezultat din convieţuirea (şi nu căsătoria nelegitimă) cu Vasile Gheorghe. Prin sentinţa civilă nr. 2982 din 31 iulie 1972, Vasile Gheorghe recunoaşte pe primii doi copii şi D.C. a şi obţinut alocaţia de stat legală. In curs de rezolvare este situaţia celui de-al treilea copil, născut in iulie a.c. şi înregistrat pe numele soţului legitim. Fireşte, urmează a fi recunoscut de Vasile Gheorghe, tată şi al acestui copil ş.a.m.d. pînă la clarificarea în întregime a acestei încurcături de taţi. NU SE „TĂIASE“ CHITANŢA Alexandru Simion (comuna Pietrari, judeţul Vilcea) a fost trimis la Institutul de cercetări legumicole, ferma Mogoşoaia, pentru o şcolarizare de 30 de zile, (specializare in cultura ciupercilor). La inseriere a plătit 220 lei, pentru care nu i s-a tăiat chitanţă, în vederea de-contării la întreprinderea de indus- trie locală Horezu, cea care l-a tri- mis la şcolarizare. La cererea lui Al. Simion, cei 220 lei i-au fost restituiţi. Ce se întîmplă cu ceilalţi cursanţi cărora, de asemenea, nu li s-a tăiat chitanţă pentru sumele , încasate ? ! BANII VI SE VOR ! RESTITUI GRABNIC ! Gheorghe Vochescu (Intrarea Cuşmei nr. 3, sectorul 7, Bucureşti). , Am înţeles că vi s-au reţinut 693,750 lei drept despăgubiri pentru cea- * sornicul cu care a fost dotat auto-buzul 1186, dar care a fost furat în noaptea de 31 octombrie 1972. Şi , scrieţi dv . „După trei zile de aler- a lătură şi două zile de aşteptare ( prin diverse birouri am reuşit să o obţin dispoziţia de reţinere pe careei in cauză erau obligaţi să mi-o lea înainte de a-mi lua banii“. Da, suntem de acord cu dv. deşi , autobuzul a fost furat şi a fost gă- s iit avariat, iată, vi se cer daune , pentru... ceasornicul de bord. Func- ţionarii şi tehnicienii de la I.T.O. ş l-au găsit pe unul din răufăcătorii care furaseră maşina pentru a-l face să plătească şi s-au răzbunat fie dv. Procedeul este de altfel cu- 1 roscut. I s-a dedicat in pagina de zi chiar un articol. In orice cază anunţăm că comisia de judecată (1 anulat imputaţia şi ca atare ba , ii vi sa vor restitui grabnic. ( Dialog cu cititorii de ROMULUS ZAHARIA Sub egida sindicatelor TIMIŞOARA La Timişoara a avut loc, sub egida Consiliului judeţean al sindicatelor Timiş, un interesant simpozion cu tema : „Litigiile de muncă generate de acte ilegale“. La lucrările simpozionului au participat conducători de întreprinderi şi instituţii, preşedinţi ai comitetelor sindicatelor, şefi ai serviciilor de personal şi jurisconsulţi. Referatele prezentate au relevat aspecte concrete din activitatea de aplicare a legislaţiei muncii în întreprinderi şi instituţii. (ION NIŢU, coresp. ziarului „MUNCA“). BRAŞOV Acţiunea de cunoaştere şi aplicare a legilor ţării, iniţiată de comitetul sindicatului de la Spitalul nr. 1 din Braşov, s-a bucurat de o apreciere unanimă. Este vorba de organizarea unor dezbateri amănunţite, în adunări generale ale grupelor sindicale, a unor teme de larg interes ca : „Legea nr. 6 privind controlul obştesc“, „Disciplina muncii“, „îndatoririle etice specifice cadrelor medico-sanitare“, „Principiile de bază ale noului Cod al muncii“ şi altele. De menţionat faptul că acţiunea a fost preluată şi de alte unităţi spitaliceşti din judeţul Braşov. (ILIE MIHALEA, (coresp. ziarului „MUNCA“). TÎRGOVIŞTE „TE PREVIN AZI, CA SA NU FÎI ACUZAT MîINE“. Subacest generic, Consiliul judeţean al sindicatelor Dîmboviţa, cu sprijinul unui larg colectiv de jurisconsulţi, lucrători de la Procuratură, de la Inspectoratul judeţean al Ministerului Afacerilor Interne, organizează diferite manifestări pentru educarea salariaţilor în spiritul respectului faţă de prevederile legale. In cadrul acţiunilor ce au avut loc pînă acum la fabrica de textile „Bucegi“ Pucioasa, întreprinderea „Valea Ialomiţei“, întreprinderea de transport auto Tîrgovişte, Staţiunea de mecanizare a agriculturii Dragomireşti şi altele, colectivele amintite au popularizat prevederile noilor legi, atît în faza de proiect cit şi după adoptarea lor, au dat răspunsuri la întrebările puse de salariaţi. Un dialog viu, instructiv, folositor în munca de zi cu zi. Tot cu această ocazie, membrii comisiilor de judecată sunt instruiţi şi ajutaţi în activitatea lor. (LUCIAN BĂRBIERI, coresp. ziarului „MUNCA“). TULCEA „Reflectarea eticii socialiste în legislaţia noastră“ — este tema unei ample şi documentate expuneri susţinută recent la Casa de cultură a sindicatelor din Tulcea de procurorul Nicolae Fudulea. Participanţii — membri ai comitetelor sindicatelor, responsabili ai echipelor de control obştesc şi membri ai comisiilor de judecată din întreprinderile municipiului , au ascultat cu deosebit interes expunerea, care face parte dintr-un cadru mai larg de lecţii pentru activul sindical din ciclul „Probleme ale legalităţii socialiste“. (GHEORGHE DIMA, coresp. ziarului „MUNCA“). Miercuri 31 ianuarie 1973 Nici o restanţă in soluţionarea cazurilor îndatorire de onoare pentru actualele comisii Organe obşteşti de jurisdicţie şi influenţare obştească, comisiile de judecată şi-au dovedit pe deplin utilitatea, aducîndu-şi prin activitatea lor o contribuţie însemnată la aplicarea şi respectarea legislaţiei muncii, la cultivarea respectului faţă de muncă şi avutul obştesc. Acest lucru se explică prin conştiinciozitatea şi simţul de răspundere cu care marea majoritate a comisiilor au înţeles să se achite de sarcinile ce le incumbă, între care operativitatea soluţionării cazurilor se înscrie ca o cerinţă de bază a eficienţei muncii lor. Urmărind, în principal, sub acest aspect, activitatea desfăşurată de actualele comisii, activitate ce va constitui obiect de analiză în cadrul apropiatelor adunări ale oamenilor muncii, în care se vor alege noile comisii de judecată, am întreprins recent o anchetă în cîteva unităţi din Bacău, solicitînd răspuns la întrebarea : cum staţi cu soluţionarea cazurilor trimise spre judecată comisiei ? Un prim popas la fabrica de încălţăminte „Partizanul“. — Dacă facem comparaţie cu anul precedent — ne lămureşte secretarul comisiei de judecată, tovarăşul Ludwic Schwartz — numărul cazurilor este în scădere cu circa 30 la sută, dar faţă de anul 1971 el se menţine încă la un nivel ridicat. Explicaţia este simplă. Creşterea numărului de cazuri a coincis cu perioada în care întreprinderea a cunoscut o puternică dezvoltare a capacităţii de producţie, iar numărul salariaţilor s-a dublat aproape, în ciuda volumului mare de muncă, la care trebuie adăugată dificultatea ce s-a ivit prin îmbolnăvirea fostului secretar al comisei de judecată, s-a reuşit totuşi să se rezolve în termen legal toate cazurile trimise în faţa comisiei, neînregistrîndu-se în prezent nici o restanţă. Desigur, în această privinţă şi-a spus cuvîntul nu numai dăruirea în muncă ce îi caracterizează pe membrii comisiei, ci şi experienţa bogată pe care au acumulat-o de-a lungul timpului. Maistrul Mihai Iordache sau tehnicianul Vasile Micu, vechi activişti obşteşti în acest domeniu, ca şi preşedintele comisiei, inginerul Horia Nemeş, sunt bine cunoscuţi în fabrică pentru intransigenţa lor faţă de abaterile de la normele de convieţuire socială, dar şi pentru spiritul de echitate care îi călăuzeşte în judecarea cazurilor, în darea soluţiilor. In acest fel, comisia de judecată îşi îndeplineşte cu cinste rolul educativ. O activitate meritorie am întîlnit şi la comisia de judecată a fabricii de hîrtie „Letea“. Nici aici nu există cazuri care să fi rămas nesoluţionate în termenul prevăzut de lege. Este drept că, nici nu au fost prea multe în cursul anului trecut , doar 15 — număr ce marchează o descreştere simţitoare faţă de anii precedenţi. Este, desigur, şi un merit al comitetului sindicatului de aici, care, prin comisia de legislaţie desfăşoară o amplă şi susţinută acţiune de popularizare a legilor, în scopul prevenirii litigiilor de muncă şi a abaterilor de orice fel. Operativitate în soluţionarea cazurilor am întîlnit la multe alte comisii de judecată din diferite întreprinderi ale municipiului. Nu acelaşi lucru însă la Unitatea de mecanizare şi transporturi forestiere — Bacău. Din capul locului aflăm că, mai mult de jumătate din numărul cazurilor trimise spre soluţionare comisiei de judecată de aici, în cursul anului 1972, nu au fost nici pînă acum rezolvate. Motivul ? Actualul secretar al comisiei de judecată, Alexandru Preda (numit de numai două săptămini în această funcţie) ne dă şi explicaţiile necesare. „încă din luna iulie a anului trecut comisia s-a descompletat, fără ca cineva să se sinchisească de acest lucru. Abia de curînd a fost reconstituită, prin cooptarea unor noi membri. Am început studierea celor 13 dosare resante. Majoritatea sunt litigii de muncă — respectiv contestaţii ale unor salariaţi la deciziile de imputaţie pentru depăşirea consumului de benzină şi piese de schimb. Ne străduim şi vom depune eforturi ca pină la alegeri să le soluţionăm pe toate“. Este, desigur, lăudabilă hotărîrea actualei comisii de a soluţiona in cel mai scurt timp cazurile restante. Dar aceasta nu scuteşte de vină comitetul oamenilor muncii pentru delăsarea pe care a dovedit-o pînă in prezent, și nici comitetul sindicatului pentru faptul că s-a complăcut în această situaţie, neintervenind la timp pentru curmarea ei. Iacob Lupu coresp. ziarului „MUNCA“ ÎN LIBRĂRII Continuind seria „Explicaţiilor teoretice ale codului penal român" volumul IV al lucrării, apărut recent in librării sub semnătura unui prestigios colectiv de autori, se integrează firesc şi armonios in concepţia acestei monografii. Explicarea şi examinarea categoriilor şi instituţiilor dreptului penal din partea sa specială, ce fac obiectul volumului la care ne referim, contribuie la conturarea şi finalizarea unei lucrări de o înaltă ţinută ştiinţifică, constituind în acelaşi timp un util instrument in activitatea practică a tuturor celor interesați.