Munca, mai 1973 (Anul 29, nr. 7915-7941)

1973-05-29 / nr. 7939

Pagina a 2-a Certitudine Clujeanul Ştefan Baciu a observat abia acasă că-i lipseşte unul din geamantanele de voiaj. Şi s-a întors urgent la Oradea, unde schimbase un tren de noapte. L-a aflat la postul miliţiei din gară, cu o hîrtie înfăşurată pe miner : „Găsit pe peron de Eugen Zeldi, muncitor la calea ferată". După suspinul de uşurare, a luat geamantanul şi a dat să plece. - Nu vă uitaţi dacă e intact, dacă nu vă lipseşte vreun obiect ? - l-a întrebat plutonierul. - E neatins, a răspuns clujeanul, sunt sigur. - De unde siguranţa asta ? - Păi, de ce ar fi reţinut găsitorul o parte din conţinut, din moment ce şi i-ar fi putut însuşi în întregime ?! Apoi, am văzut că e vorba de un muncitor. Pînă la urmă, conform regulamentului, valiza s-a inventariat şi s-a precizat intr-un proces verbal că obiectele s-au găsit toate, în valoare de lei patru mii. în fond, o relevare a cinstei fireşti, conformă cu etica societăţii noastre. „Grăbit, distrat sau emoţionat, clujeanul nu ne-a rugat expres să-i transmitem mulţumiri găsitorului — îşi încheie scrisoarea trimisă redacţiei orădeanul Tudor Balmoş. Poate că ar fi fost şi de prisos, după ce apreciase la justa valoare morală calitatea de muncitor cu care se mindrește tovarăşul Eugen Zöldi." E o mulțumire. Succesiune Gheorghe Dobranis, instructor la una din catedrele Grupului şcolar de poligrafie, şi-a dat obştescul sfîrşit. Decesul a avut loc în ziua cînd direcţiunea l-a atenţionat, a suta oară, să se lase de băutură. In drum spre casă, necăjit, a intrat intr-un magazin alimentar şi şi-a umplut buzunarele cu sticle de coniac. Din alea mici, de un sfert. Dacă lua mari, de un litru, nu se întîmpla să-i scape una pe gît, cu eticheta „Tomis" cu tot, şi să se sufoce. Intrucît n-a lăsat regrete, i s-a deschis sertarul să se vadă dacă a lăsat testament. Şi s-au aflat doar nişte cecuri falsificate, care explicau filiaţiunea salariului său modest la produsele tuturor distileriilor de spirtoase. Decedatul dirijase fondul comitetului de părinţi, din care băuse 87 000 de lei. N-am fi înserat întîmplarea, întrucit sticla cu rol de os de peşte l-a scutit pe beţivan de justiţia societăţii, dacă nu s-ar fi stabilit că frauda i-a fost facilitată de o funcţionară de la C.E.C. Este vorba de Vasilica Huzur, de la agenţia bucureşteană Dorobanţi, care ar fi trebuit să confrunte specimenele de semnătură ce i s-au prezentat la ridicarea banilor. Insă dumneaei, despre care puteam crede că citea romane în timpul serviciului sau că stătea cu ochii pe ibricul de cafea, să nu dea în foc şi să păteze parchetul sub birou, a omis tocmai ce era elementar, atribuţia pentru care, în fond, primeşte salariu. In faţa acestei constatări, Procuratura a desemnat-o pe Vasilica urmaş solvabil al dispărutului fără testament. Atenţie, deci, funcţionari de la ghişeele C.E.C.-ului ! Codul penal prevede şi asemenea „succesiuni". Caniculă Peste o lună, încolo, cînd ajunge vara in toi, dau o fugă pînă la „Agrocoop" Hunedoara. Ca să văd cîtă gheaţă figurează în preţul de cost, întreprinderea asta n-are ce face cu gheaţa, dar am convingerea că tot consumul menajer al directorului şi contabilului şef, cărora li s-au stricat frigiderele de acasă şi nu le repară, va fi trecut pe cheltuieli de producţie. De unde ştiu ? Nu că aş fi grcea, dar deduc. Fiindcă şi astă iarnă, cînd aveau nevoie de lemne, au făcut comandă la depozit, în numele firmei, şi le-au plătit prin virament. Şoferul le-a descărcat la domiciliile dumnealor, ale directorului Anastasie Şchiopu şi contabilului şef Marin Predolat. Că era ger. Şi o să fie şi călduri mari. Gratuit Constantin Ghiţă şi-a proiectat o călătorie la Muntele Athos. Ca să aducă talismane de neguţat, precum Hagi Tudose. Motiv pentru care îşi mînca de sub unghii, mai abitir decît eroul lui Delavrancea. Ca să-şi facă bani de drum. După o cură de iaurt la trei mese, care i-a ascuţit pomeţii şi mintea, s-a hotărît să mănînce la „Intercontinental". Nu vă miraţi, pînă nu vă spun cum. S-a aşezat la o masă și în timp ce consulta lista l-a măsurat pe ospătar din tălpi în creştet . — Cred că matale ar fi destul de prezentabil. — Pentru ce treabă, domnule ? — a întrebat chelnerul. — Eu recrutez personal pentru un restaurant care-l deschid în Patagonia. Parcă am auzit eu de insula asta. M-aş duce, zău, că Asia e frumoasă... Şi i-a luat date. Măsura la pantofi, zodia naşterii şi numărul găurilor de la curea. Dar nu înainte de a se legitima. Fără minciună, pentru că Ghiţă era, intr-adevăr, cercetător la Centrul de studii şi proiecte O.N.T... Şi uite aşa a mîncat 30 de zile pe daiboj. Că ospătarii patagonezi în perspectivă nu-i luau bani. In a treizeci şi doua zi, la masa hagiului s-a aşezat un miliţian. Taman cînd i se pusese pe masă copan de curcan în aspic. Nu l-a lăsat să-l mănînce. Dar l-a asigurat că se va bucura, în continuare, de trei mese gratuite. La ore fixe și cu clopoțel 221763 Dacă aveţi cumva o cerere care zace de cinci ani în sertarul birou- lui Posturi noi din Palatul Telefoa-nelor şi funcţionarul continuă să vă amine, rugaţi-l să vă instalaze nu-mărul indicat de noi în titlu. Fiind- i că e deţinut clandestin de numitul Iancu Traian, proprietarul imobilu- îlui din Neculuţă 10, care e şi bucurreştean clandestin de trei ani de zile. Domiciliul dumisale legal e situat în mediul rural. Clişeu O copilă de 14 ani, fiica unor săteni din Ciungău-Geoagiu, s-a sinucis la Orăştie. S-a aruncat sub roţile unui automobil, la orele două noaptea. De ce s-a omorit, cum a ajuns această fetiţă de la ţară să cutreiere străzile oraşului, singură, în puterea nopţii ? Ancheta a stabilită că eleva Tatiana Resiga a avut programare la dentistul Dispensarului Geoagiu. Care stomatolog (Ovidiu Opriţă II cheamă) a consultat-o şi a stabilit necesitatea unei radiografii. Motiv pentru care a amînat sau a lăsat baltă restul pacienţilor şi a plecat cu şcolăriţa să procure... film radiografie. Şi a ajuns la motelul din Poeniţa Orăştiei, unde a închiriat o cameră... în faţa instanţei penale (care l-a condamnat la trei ani şi şase luni), doctorul Opriţă a declarat că nu poate fi tras la răspundere pentru ce s-a întîmplat cu Tatiana după ora unu noaptea, cînd s-a despărţit de ea la o răspîntie. Domniasa, familist, s-a grăbit să ajungă acasă , fiindcă nu-şi anunţase nevasta că întirzie la cabinet Rubrics realizată de Gheorghe Filimon Mai trebuie să vă spunem că omnipotenţa acestui cetăţean, geamgiu la ICRAL „Foişor", a uluit şi comisia care confruntă averile dubioase. Dumnealui demonstrează cu acte un salariu de lei 145 000 intr-o perioadă dată, timp în care face cumpărături de 156 853. Existenţa biologică a familiei sale (doi copii şi nevasta care nu lucrează) rămîne o enigmă. Daţi-i un telefon, poate o dezlegaţi. MUNKA Siluete citadine Foto : MARIXESCU STEFAN DIMITRIE , un strălucit vizionar al independenţei româneşti Dimitrie Cantemir s-a impus în conştiinţa contemporanilor şi urmaşilor ca un mare învăţat, un remarcabil reprezentant, nu numai al culturii româneşti, ci şi europene. Dreapta preţuire de care se bucură activitatea sa de scriitor, istoric, geograf, filozof, nu trebuie să lase însă în umbră semnificaţia activităţii sale politice. Deşi a domnit în Moldova mai puţin de un an (noiembrie 1710- iulie 1711), prin orientarea ce a dat-o in acest timp extrem de scurt atît politicii interne cit şi celei externe a ţării sale, el se înscrie printre domnii români însemnaţi. Dacă nu a putut reuşi imediat, concepţia sa politică s-a dovedit justă, corespunzătoare intereselor româneşti, misiunea de a o realiza în practică a rămas în seama generaţiilor viitoare. Pentru a înţelege politica domnitorului moldovean trebuie să amintim faptul că, în timpul domniei tatălui său, Constantin Cantemir, apoi a fratelui său, Antioh, el a stat ani îndelungaţi la Constantinopol, mai întîi ca ostatic, apoi ca reprezentant al domniei. A participat, în tabăra turcească, la bătălia de importanţă europeană de la Zenta (1697); aici a fost martorul unei mari cotituri a istoriei atunci cînd armata turcească a fost zdrobită de forţele imperiului habsburgic. Doi ani mai tîrziu, turcii încheiau pacea dezastruoasă de la Karlovitz, pierzînd, în favoarea austriecilor, Ungaria şi Transilvania. Martor al descompunerii Imperiului Otoman şi a eşecurilor sale politice şi militare, D. Cantemir a tras concluzia justă că acest imens stat, întins pe trei continente (Asia, Africa şi Europa) se îndrepta spre pieire. Destrămarea Turciei însemna însă şi dobîndirea independenţei de către români. Ajuns domn în 1710, D. Cantemir începe îndată pregătirile pentru a face din Moldova, slăbită în urma neîncetatelor lupte dintre partidele boiereşti, un stat capabil să lupte pentru obţinerea neatîrnării. Pe plan intern, reia politica tradiţională a marilor domnitori, înlăturarea, pe cit posibil, a marii boierimi ambiţioase de la conducerea ţării, micşorarea dărilor care apăsau pe ţărani, lărgirea în felul acesta a bazei sociale a domniei. Fireşte, în numai citeva luni nu s-a putut realiza prea mult, este însă de presupus că, dacă timpul l-ar fi cruţat, Cantemir, cu spiritul său luminat, ar fi realizat reforme radicale, care ar fi angajat ţara sa pe calea progresului. Dat fiind că şi Rusia, condusă pe atunci de Petru cel Mare, se pregătea să intre in război contra Imperiului Otoman, D. Cantemir încheie cu ţarul un tratat, la Luck, în ziua de 3/13 aprilie 1711. De reţinut faptul că întregul text al înţelegerii a fost întocmit de domnul moldovean, Petru cel Mare nefăcînd decit să ii confirme. dr. Lucian Boia Cele 17 puncte ale tratatului dovedesc larga concepţie istorică şi politică a lui D. Cantemir. Se prevedea aici lupta împotriva Imperiului Otoman, pentru eliberarea ţării, iar ţarul se angaja să nu se amestece în treburile interne ale Moldovei, care urma să fie condusă de D. Cantemir şi de urmaşii săi. Domnia ereditară prezenta in vremea aceea, in contextul realităţilor româneşti, o deosebită semnificaţie, căci una din cauzele declinului nostru politic fusese tocmai lupta neincetată dintre marii boieri pentru obţinerea domniei. Tratatul garanta exercitarea nestinjenită a autorităţii centrale, puterea boierilor trecind pe un plan secundar, era o garanţie de stabilitate şi de progres pentru ţară. In sfîrşit, se prevedea, de asemenea, retrocedarea cetăţilor şi provinciilor cotropite de turci in vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. La 20 mai 1711, domnul a lansat o proclamaţie către întregul popor, arătînd că vechile tratate dintre Moldova şi Imperiul Otoman au fost încălcate de Poartă, urmarea neputînd fi decît războiul de eliberare. Boierii mari s-au opus, după cum era de aşteptat, atît reformelor interne iniţiate, cît şi chemării la arme. Oastea a fost alcătuită mai ales din mica boierime, ţărani şi tîrgoveţi, urmînd a se ridica la 17 000 de oameni. Mica oştire strînsă în grabă de D. Cantemir se confruntă la Bîrseni, pe Prut, cu o puternică armată otomană; moldovenii reuşesc să respingă atacul timp de cîteva ceasuri. Armata rusă suferă însă o grea înfrîngere, tot pe Prut, la Stănileşti (18—22 iulie 1711), în urma căreia ţarul se vede nevoit să încheie pace. Rămas singur, D. Cantemir nu mai putea continua lupta; el l-a urmat pe ţar în Rusia, trăind acolo timp de 12 ani şi murind departe de patria sa, a cărei independenţă o dorise mai presus de orice din Moldova au urmat, după 1711 (ca şi în Ţara Românească, 5 ani mai tîrziu), pentru mai bine de un secol, domniile fanariote, expresie a adîncirii dependenţei faţă de Imperiul Otoman. Eşecul momentan al politicii lui D. Cantemir este lesne de explicat. Deşi el a intuit just destrămarea Imperiului Otoman, acesta nu a pierit brusc, aşa cum s-ar fi putut crede, în urma marilor infringed suferite la sfîrşitul secolului XVII; agonia sa a durat două secole, în cursul cărora Poarta a mai găsit uneori forţa necesară de a se împotrivi aspiraţiilor spre independenţă ale popoarelor asuprite. Cursul istoriei era insă cel arătat de Dimitrie Cantemir. Ce nu a putut realiza el, în timpul scurtei sale domnii, înfrînarea marii boierimi şi mai ales independenţa, s-a înfăptuit în cursul secolului următor. Tudor Vladimirescu, Cuza Vodă, generaţiile de la 1848, 1859 şi 1877 au luptat, de data aceasta în alte condiţii şi cu alte rezultate, pentru aceleaşi idei de dreptate socială şi naţională. In lungul şir al luptătorilor, i se cuvine o pagină specială lui D. Cantemir care, în vremuri grele, cînd poate alţii îşi pierduseră speranţa, a îndrăznit să afirme hotărît că poporul român trebuie să fie şi va fi independent în ţara sa. Întîlnirea colegială a primilor „Licenţiaţi în litere de plumb“ 77 * 3 „Pentru mine Şcoala de perfecţionare în artele grafice n-a fost o simplă sau o oarecare şcoală, ci o autentică şi unică în felul ei facultate, în care, muncitori tipografi din toate colţurile ţării şi-au luat ceea ce cu ajutorul unei metafore, noi tipografii, numim: „LICENŢA IN LITERE DE PLUMB“, sunt cuvintele fostului tipograf-culegător Dumitru Ignea, azi scriitor, rostite la întrunirea ce a avut loc sîmbătă la Clubul „Tipograful" din incinta întreprinderii poligrafice „13 Decembrie 1918“ — Bucureşti, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Şcolii de perfecţionare în artele grafice, precum şi de la absolvirea primei promoţii. Organizată sub auspiciile Uniunii sindicatelor din poligrafie, presă, radioteleviziune şi edituri, întîlnirea a prilejuit participanţilor entuziaste retrospective sentimentale — laudă unei profesii practicate în vecinătatea cuvîntului scris, alături de scriitori şi ziarişti, acolo unde fiecare cuvînt poartă un crez in miezul lui de foc. S-a strigat catalogul primei promoţii, au fost amintite promoţiile succesive. Au răspuns prezent aproape o treime dintre cei care acum 40 de ani au primit „Licenţa în litere de plumb“. Pentru absenţa de pe alocuri, motivată de ordinea firii, un moment de reculegere a înstăpînit un gînd de recunoştinţă şi omagiu. Rind pe rînd, tipografi din primele promoţii ale şcolii au vorbit colegilor şi invitaţilor lor despre acel bun comun câştigat pe băncile şcolii : meseria de tipograf şi dragostea pentru meseria făcută mai apoi, ani de zile, în tipografiile din întreaga ţară pentru a răspîndi lumina cuvîntului scris. Participanţii la întîlnirea colegială au vizitat apoi clubul „Tipograful“, în sălile căruia a fost amenajată o interesantă expoziţie cuprinzînd primele lucrări şi lucrările de absolvire ale elevilor Şcolii de perfecţionare în artele, grafice. Brigăzile artistice de agitaţie şi formaţiunile de muzică uşoară ale sindicatelor de la întreprinderile poligrafice „Tiparul“ şi „13 Decembrie 1918“ din Capitală au prezentat frumoase programe artistice în onoarea muncitorilor tipografi veterani. Iar noi, ziariştii, aducem, în paginile acestea tipărite de ei, omagiul nostru fierbinte celor care, zi de zi, mai ales în schimbul de noapte, ne prelungesc cuvîntul pînă la faptă, ne ajută să răspîndim cit mai operativ cuvîntul de foc și lumină al Partidului Comunist Român, pe care tipografii îl slujesc cu dragoste şi profund devotament. Marin Stoian . Mărfi 29 mai 7973 TV-COMENTAU Subiecte de meditaţie Am scris de mai multe ori despre „Gala lunilor“ dar mai scriu o dată, fără teama de a mă repeta, convins fiind că emisiunea aceasta periodică, de la fiecare sfîrşit de lună (realizată de Al. Bocăneţ şi Ovidiu Dumitru) este printre cele mai izbutite ale genului. „Gala lunii mai“ a confirmat reuşitele anterioare, dar nu s-a mulţumit să le repete. Realizatorii se arată, în continuare, preocupaţi de aflarea unor idei şi formule de spectacol inedite, şi acest lucru, îndeosebi pentru o emisiune periodică, prinde foarte bine. Pentru spectacolul de la finele lui mai, realizatorii s-au gindit, nu fără temei, la „Ziua copilului" care se apropie. „Pe platoul de distracţii“ (aşa cum şi-au intitulat autorii emisiunea) au fost construite tot felul de „locuri de agrement" pentru copii. Nu erau pe-acolo chiar căsuţele de turtă dulce, care se zice că sunt în basmele adevărate, dar scenografa Doina Levinţa, cu talent şi fantezie, a întocmit astfel spaţiul copiilor incit aceştia să se simtă în largul lor, ca în poveste, ca într-o poveste modernă, cu camere de luat vederi pe post de balauri şi cu operatori de imagine „la vedere“ în loc de feţi-frumoşi. Regizorul ne-a oferit acolo, pe platoul de distracţii, memorabile prim-planuri de năzdrăvani de-o şchioapă, aducîndu-le astfel acestora, de ziua lor, un original omagiu, Florin Piersic junior, sprijinindu-şi tatăl în complicata misiune a prezentării galei, a renunţat la „trucul“ cu uzatele bileţele pe care scrie „urmează cutare“, utilizate cu mult succes de către „specialişti“ în spectacolele similare, demonstrînd că se poate face şi altfel această operaţie. Tot la capitolul „copii“, ar fi de notat spectaculoasa reapariţie a Mihaelei (Istrate), de data aceasta în compania unei Mihaele mai mari (Mihai), cu care a întocmit un cuplu irezistibil, de graţie, umor, ritm şi fantezie. Da, a crescut Mihaela. O ştim — tot de pe micile ecrane — încă de pe cînd avea vreo trei anişori, şi revăzind-o de fiecare dată, ne reînnoim regretul că fetiţei acesteia de real şi mare talent nimeni nu i-a scris vreodată un rol de film pe măsură. Poate că nu e tîrziu, deşi, vorba poetului, „anii trec ca apa“... Revenind la „Gala lunilor“, au mai fost pe-acolo — printre alţii — Marina Voica şi Aurelian Andreescu, Dem Rădulescu, şi Rodică Tapalagă, fiecare dintre ei cu momente muzicale sau umoristice de calitate şi a mai fost Cornel Patrichi, foarte inspirat în dubla sa calitate, de balerin şi coregraf. Dincolo de toţi şi toate a fost, însă, regizorul Al. Bocăneţ, „omul din umbră“, căruia galele ii luminează dintr-un unghi propice talentul, îndemînarea, şi profesionalismul, chiar dacă nu toate numerele ultimului său program au fost ,din diferite pricini, la Înălţimea celor menţionate. Din programul săptămînii trecute (intr-o cu totul altă ordine de idei) am reţinut o revigorare a sectorului de transmisii sportive. Duminică, de pildă, minutele de fotbal s-au extins pe durata a... trei filme de lung metraj. Nimic rău în asta (cu condiţia, fireşte, ca filmele să rămînă la locul lor), ba dimpotrivă. Rău este altceva : că informaţia sportivă propriu-zisă este în prezent foarte săracă la televiziune , doar duminica, şi doar la ore tîrzii, altfel, „telejurnalele“ — care fac eforturi notabile să fie „la zi“ cu teleinformaţia culturală sau cu telexurile importante de peste hotare — aproape o ignoră, în timp ce in atenţia emisiunii „24 de ore“ n-a mai intrat (programatic ?) de foarte multă vreme vreun eveniment de această natură .Numărul mai mare al transmisiilor (directe sau indirecte) nu poate suplini cantitatea scăzută de informaţii, după cum, fireşte, nici informaţia nu poate suplini transmisiile. Ar fi, cred, acesta, un subiect de meditaţie pentru redacţia de actualităţi a televiziunii... Călin Câliman In dezbaterea specialiştilor: POLUAREA SONORĂ Microinterviu cu prof. univ. AUREL STAN secretar ştiinţific al Comisiei de acustică a Academiei Republicii Socialiste România Astăzi se deschid pe Bucureşti lucrările celei de a IV-a Conferinţe naţionale de acustică, organizată sub auspiciile Academiei Republicii Socialiste România. Alături de specialişti români participă ca invitaţi numeroşi oameni de ştiinţă din Franţa, U.R.S.S., Belgia, Polonia şi alte ţări, care au manifestat un deosebit interes faţă de tematica propusă de organizatori. Timp de 6 zile participanţii la această reuniune ştiinţifică vor dezbate multiplele aspecte generate de poluarea sonoră. Secretarul ştiinţific al comisiei de specialitate de pe lingă Academia Republicii Socialiste România a avut amabilitatea să comunice cititorilor noştri citeva amănunte despre această reuniune menită să ofere date şi soluţii noi intr-un domeniu care vizează apărarea sănătăţii omului modern, tot mai mult expus poluării sonore a mediului în care trăieşte. Cea de a treia Conferinţă în domeniul acusticii a dezbătut combaterea zgomotului şi a vibraţiilor, vă rugăm să ne spuneţi ce aduce nou actuala ediţie a reuniunii. — In cei patru ani care ne despart de ultima noastră întîlnire, comisia de acustică şi-a lărgit considerabil sfera de activitate şi, in consecinţă, numărul celor cu care colaborează a devenit mai mare. Aşadar, am depăşit studierea zgomotelor şi a vibraţiilor şi ne-am propus să ne lărgim investigaţiile nu numai asupra cauzelor care le generează, ci, mai ales a consecinţelor lor, pentru a stabili mijloacele de combatere a acestora. — Cum se reflectă aceste preocupări în tematica conferinţei ? — In cele peste 150 de referate şi comunicări (autori români şi străini), axate pe teme privind combaterea zgomotului şi vibraţiilor nu numai in industrie, ci şi cele cauzate de mijloacele de transport de toate categoriile, care dezbat nu atît sursele, cît efectele dăunătoare ale zgomotelor, vibraţiilor asupra organismului uman, implicaţiile lor economice. O altă temă înscrisă pe „ordinea de zi“ se referă la ultraacustica la construcţiile de aparate de mică şi mare putere, aplicaţiile ultrasunetelor în ştiinţă şi tehnică. De asemenea vor fi dezbătute multiple aspecte privind acustica încăperilor şi acustica arhitecturală, aspecte cu largi implicaţii sociale în viaţa oraşelor. Aş mai dori să subliniez faptul că în lucrările actualei conferinţe naţionale de acustică au fost incluse teme care se referă la consecinţele poluării sonore asupra organismului uman. Aceste aspecte vor fi dezbătute in cadrul temei : acustica fiziologică şi psihologică, ca şi efectele nocive ale zgomotului şi vibraţiilor de diferite frecvenţe asupra omului. Finala întrecerii viitorilor silvicultori In frumoasa localitate Gurghiu din judeţul Mureş s-a desfăşurat finala pe ţară a primului concurs pe meserii, între elevii liceelor silvice. Timp de două zile, cu au durat probele practice şi teoretice, reprezentanţii celor 1 500 elevi din toate şcolile silvice din ţară au răspuns la întrebări privind refacerea şi protecţia pădurilor, modul de utilizare a mecanismelor în silvicultură, recunoaşterea speciilor forestiere după seminţe, descoperirea dăunătorilor pădurii după forma atacului şi conformaţia insectelor etc. Cele mai bune răspunsuri le-au dat elevii Dorin David, Ioan Florea şi Vasile Man. Menţiuni pentru pregătirea elevilor au primit liceele silvice din Gurghiu, Timişoara şi Brăneşti. Rubrică realizată de : Adriana Luscalov Pavilion de boli profesionale IN MUNICIPIUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ a fost dată in folosinţă o nouă construcţie sanitară realizată în cadrul spitalului din localitate. Este vorba de Pavilionul de boli profesionale, avînd o capacitate de 180 paturi, înzestrat cu numeroase laboratoare şi aparatură de înaltă tehnicitate pentru explorări , funcţionale, radiologie etc. Deservirea pacienţilor este asigurată de un personal medical corespunzător. Noul pavilion acordă asistenţă de specialitate, in principal, oamenilor muncii care lucrează pe platforma petrochimică a Borzeștiului. (IACOB LUPU, coresp. „MUNCA“). Timpul probabil Ioan Bordei Ecaterina, meteorolog de serviciu la Institutul de meteorologie şi hidrologie ne comunică : în cursul zilei de astăzi vremea rămîne răcoroasă şi instabilă în jumătatea de est a ţării, unde vor mai cădea averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. In regiunile din vestul ţării cerul va fi variabil şi numai cu totul izolat va ploua. Temperaturile maxime vor urca pînă la 24—25 grade în Banat şi vor fi cuprinse între 16 şi 22 grade în celelalte regiuni ale ţării. Minimele din noaptea următoare, vor fi cuprinse între 4 şi 14 grade.