Mureşul, 1922 (Anul 1, nr. 1-9)

1922-11-02 / nr. 1

2 în jurul încoronării şi cari în loc să cimenteze unirea sufletelor, au săpat şi mai adânc prăpastia de ură între taberele învrăjbite. Iată cuvintele de încheere ale lui Sco­­tus Viator: Restabilirea armoniei între psihologia foarte diferită a României vechi şi a celei noui, este cea mai arzătoare dintre problemele de azi ale ţării şi în această privinţă dinastia ar pu­tea avea un rol unic. In aceasta e adevărata în­semnătate a încoronării din Tran­silvania. o întâmpinare. De la părintele Emil Andrieşan, fost senator, primim, din prilejul apariţiei, o întâmpinare mai lungă, în care ne zu­grăveşte spiritul ce stăpâneşte azi lumea satelor, exprimându-şi totodată bucuria pentru apariţia gazetei noastre. Regre­tăm că din lipsă de spaţiu nu putem da loc scrisorii părintelui Andrieşan, pe care-l asigurăm însă, că progra­mul pe care „Mureşul“ şi l-a fixat din capul locului, nu va rămâne literă moartă, ci ne vom nizui cu tot dina­dinsul, ca glasul nostru „timid la în­ceput, să ajungă a domina vuietul ba­bilonic al ipocriziei şi al minciunei" — după cum se exprimă, atât de măguli­tor pentru noi, părintele Andrieşan. Teatru- In repertoriul împestriţat­­al teatrului maghiar din localitate figurează şi pie­sa­­ celebră prin scandalurile pe cari le-a deslănţuit la Viena, la Berlin şi aiurea, în vârtej (Reigen) de Arthur Schnitzler­. O­­ra au cetit drama lui Schnitzler for fi avut, poate, impresia că dincolo de scenele de un realism violent, pâlpâie un regret al autorului pentru viaţa de cloacă pe care o înfă­ţişează tablourile lui. Când însă vezi drama desfăşurându-se pe scenă, intenţia autorului, (dacă peste tot există vreo intenţie) dispare şi ceea ce rămâne sunt numai suprafeţele de o obscenitate revoltătoare. Adaugaţi acum o interpretare gro­solană, poantând vulgarităţile până la exces şi veţi avea o idee despre nivelul reprezentaţiilor nocturne (încep la p. 11 „numai pentru adulţi“.) Modul cum direcţiunea teatrului încearcă să devie interesantă sfidează cel mai elementar bun simţ şi este o insultă la adresa publicului. Rugăm ca pe viitor repre­zentaţiile de soiul acesta să nu se mai anunţe „pentru adulţi“, ci pentru alcoo­lici în stare de delirium tremens şi alte categorii de declasaţi. Ne-am întâlnit în inima pădurii Şi-am mers aşa tăcând cu ochii uzi, Căci clipa despărţirii ne sosea... Erau de-a valma fagii şi stejarii Şi brazii drepţi s’amestecau prin ei. Iar noi urcam în umbra lor, în sus — Acoperiţi de-ai paznicilor ochi, Şi am ajuns pe culmea, de pe care Aveam să’ncep prăpăstiosul drum... — Tu, du-te, dragul meu,îmi zise tata, Şi ţine culmile sub paşii tăi­ în ţara’n care pleci e altă lume, Şi sufletele noastre sunt acolo, — Pe drumu-a acesta greu Te va’nsoţi iubirea mea de tată, Te-o apăra, ţi-o lumina cărarea... Şi dintr’o creangă mi-a făcut toiag, Strângându-mă la piept m’a sărutat, Apoi, cu faţa plânsă, S’a ’ntors spre sat, la mama, ce rămase încremenită’n prag la-a mea plecare... Şi ocolind potecile mergeam cu zor... Mergeam de la amiazi, Şi-acum.i trecuse de al nopţii miez... Am poposit o clipă, Dar urlete de lupi veneau de-aproape Şi vulturi se roteau de-asupra mea... Pomii din nou... Mergând necontenit, Am străbătut pământul Bucovinei, —■ în fine am călcat pământul drag, Pământul sfânt, ţărâna românească... Doi ani s’au scurs încet, cu frământări, Şi goarna insbucni biruitoare... Simţeam puteri titanice în braţe Şi lavă-mi circula aprins în vine: Sărmani părinţi, o să vă văd din nou! Păduri ce mi-aţi umbrit copilăria, Isvoare reci, voi munţii mei cei dngi, Vă voi vedea din nou! Pe totdeauna!... îmi sângerează inima acum De râsul care vâjâe’n odae, Căci văd pe tata palid şi cărunt Supus la umiliri fără pereche... Cum uliul duce’n ghiare prada ei, Din care curge strop cu strop vlţa, Aşa e dus... rămâne casa goală... Din nou încremeneşte mama’n prig...­­ Şi două frunţi lipite stau de gearmiri:: Cu ochii plânşi surorile privesc... Va mai veni vre­odată înapoi?... •••••••••• • • • Mă văd acum plecând pe front, Mă văd în şanţuri ascultând infernul... în miile de gloanţe ce mă cată, Ce mă ţintesc vrăşmaş de pretutindeni, Şi’n viforul de-obuze, Ce sfâşie pământu’n jurul meu, Pluteşte moartea roşie, Trimisă de mâna unei rude, Frate, chiar... Din lumânarea galbenă, de ceară, Se’nalţă până’ntr’un fuior de fum, Gonind pe chipu-mi pete de lumină... Par un bătrân, privind cu ochii stinşi Un zbor învălmăşit de zile albe, Pe care îl înghite noaptea neagră... Simt rece cum s’apropie un craniu, Cu dinţi neregulaţi, cu­ orbite adânci Şi râsul lui îmi scade’ncet puterea, Uscate braţe mă cuprind... Le simt Strângându-mă mai tare, tot mai tare, Şi simt în suflet un sărut la fel Cu-al tatii, ce mi-l dete la plecare... Vasile Al-George. „MUREŞUL“ Sănătatea şi apărarea ei. De Dr. Iosif Comes. Prin articolele despre sănătate, destinate coloanelor acestei gazete, voiesc să satisfac unei necesităţi generale, urmărind ca publicul cititor — în interesul binelui obştesc, — să fie pus în curent cu cunoştinţele elementare, prin cari omul îşi poate asigura păstrarea să­nătăţii sale şi alor săi. M’a îndemnat la această acţiune de-oparte faptul — ce am avut ocazie a-l constata de repetite ori în decursul prabei mele medicale — că oamenii de cele mai de multe ori, — în urma desinteresului total în privinţa sănătăţii — nu ştiu preţur sănătatea decât numai după ce au pierdut-o; de altă parte convinge­rea, că desvoltarea şi prosperarea ori­cărui neam este imposibilă fără cultivarea sănătăţii. De acea în ziua de azi cultura unui popor este măsurată după gradul de cultură ce l-a ajuns în direcţiunea sănătăţii publice. E de sine înţeles că omul nu se poa­te feri de ori­ce boală, căci „leac în contra morţii nu-i“, totuşi cu ajutorul mijloacelor ce le avem la îndemână, putem încunjura cu uşurinţă multe boli, cari — dacă nu ne luăm această osteneală — tot aşa de uşor ne primejduesc atât sănătatea cât şi viaţa.­­ îndeosebi societatea poate fi apărată aproape sigur de primejdia boalelor infecţioase şi a plăgilor sociale. Dovadă că în războiul mondial boalele infecţi­oase au fost aproape delaturate din sâ­nul armatei şi a populaţiei în toate ţă­rile, unde mijloacele de apărare au stat la îndemână și au fost puse în aplicare. Plăgile sociale însă, durere, nu numai că n’au fost înlăturate în decursul răz­boiului, dar tocmai acesta le-a adus peste capul omenirei, deoare­ce mij­loacele de apărare în contra acestor­­ plăgi tocmai războiul le-a nimicit, sau le-a făcut imposibil de aplicat. în numerii viitori voi arăta într’o se­rie de articole, cari sunt boalele infec­ţioase sau epidemice, cari sunt boalele­­ numite plăgi sociale şi cari sunt mijloa- r cele prin cari ne putem scăpa şi feri­­ de aceste primejdii. Câteva cuvinte de introducere. Omenimea încă din timpurile cele mai vechi punându-şi mintea în serviciul apâ­­rărei sănătăţii, a creiat ştiinţa medicală şi a sănătăţii publice, care aplicată bine şi la timp, apără sănătatea şi a singu­raticilor şi a tuturor împreună de pri­mejdia boalelor, îngrijirea sănătăţii se face în două forme: Sau că omul singuratic, după ce s’a înbolnăvit, caută să se vindece de boala ce l’a cuprins, sau că cearcă să încunjure boala înainte de a fi cuprins de ea, nizuindu-se în această formă a-şi păstra sănătatea întreagă încă înainte de a fi pierdut-o. Căci ştiut este că există boale cari sunt primejdioase nu numai pentru bolna­vul cuprins de ele, ci periclitează şi sănătatea celor de altcum sănătoşi, dar cari vieţuesc împreună cu bolnavul. Din această cauză mijloacele de apă­rare încă sunt de două feluri: în ca­zul când vindeci singuraticul deja în-­ bolnăvit şi în cazul când apm' pe - ' din jurul bolnavului de primejdia în­­bolnăvirei. Popoarele înaintate în cultură pun mare pond pe desvoltarea ştiinţei sănă­tăţii publice şi se nizuesc în primul rând ca prin legi de stat şi instituţiuni potrivite să câştige mijloacele sigure prin cari să apere sănătatea tuturora de primejdia boalei încă înainte de­ a fi­­ cuprinşi de boala ce-i ameninţă pe toţi împreună. Şi este firesc lucrul acesta, pentru­ că şi mintea sănătoasă îţi spune­ că este mai cuminte lucru a griji să nu te înbolnăveşti, decât să începi i-ţi căuta sănătatea după ce ai pierdut-o. Şi se va vedea clar din cele ce urmează ca este mai uşor a preveni boala, decât a o vindeca. Alegerile din Anglia. E un adevăr cunoscut azi de toată lumea că statele mici nu sunt decât sa­teliţii statelor mari şi influenţa acestora asupra statelor mici e totdeauna hotă­râtoare. De aceia ori­ce schimbare pro­dusă în politica statelor mari, cu interese mondiale, este urmărită cu cea mai în­cordată atenţie din partea lumei întregi. Acelaş lucru se întâmplă azi în ju­rul crizei politice din Anglia, provocată " “ * _ * trshib­­i»». 3L*"/jrU George. Noul guvern englez, prezidat de Bonar Law a dizolvat parlamentul şi în 4 Noemvrie se încep în Anglia alegerile care vor da noul parlament, înfrigurarea şi interesul cu care este aşteptat rezultatul acestor alegeri, se explică prin faptul că de soarta lor de­pinde şi directiva politicei externe ce Anglia va trebui s’o observe în viitor. Nimeni nu poate prezice acest rezultat, căci Anglia nu e România care să per­mită şi Bonar Law nu e Brătianu care să-şi permită a face alegeri cu mij­loacele cunoscute la noi, în tot cazul noul parlament va fi în cea mai mare măsură expresiunea adevăratei voinţi cetăţeneşti engleze. Şi n’ar fi de mirat dacă din aceste alegeri guvernul ar ieşi bătut, iar în schimb Labour Party (par­tidul muncitoresc englez) cu un număr de mandate superior ori­cărui alt partid. 2 Nombrie 1922 întru început era cuvântul... In vara trecută, cutreerând Ardealul, minunatul dascăl care este Nicolae Iorga, a poposit câteva ceasuri şi în oraşul nostru. Adânciţi în somnolenţa de vară, cei mai mulţi n’au aflat de paşii pro­fetului de­cât abia după ce plecase. To­tuşi omul cu extraordinarul simţ al re­alităţilor (a nu se confunda cu simţul oportunismului), a ştiut­ să dea celor pu­ţini grupaţi în jurul lui un sfat, un în­demn din acele în urma cărora răsare întotdeauna o faptă bună. „De ce nu scoateţi o gazetă românească în centru ăsta secuiesc?“ Cuvântul acesta venia să trezească la viaţă o veche plănuire a noastră. Acei cari şi-au dat seama că mai ales aici nu putem sta cu braţele încrucişate, erau convinşi de mult că primul pas ce tre­­bue făcut pentru a ieşi din lâncezeala în care vegetăm, este înfiinţarea unei gazete. Noi am socotit că ne achităm de-o datorie de onoare afirmând graiul no­stru, şi în acest colţ de ţară. Şi am mai crezut că avem o datorie şi faţă de concetăţenii noştrii maghiari cari, îşi acordă atât de des — şi adaogăm: gratis — titlul de martir, plângându-se într’una de dominaţiunea unei „culturi balcanice“. Vom căuta să ne lămurim în această privinţă. Nu mai înşir multele nevoi cari toate îşi cereau un răsunet prin presă. . . în sfârşit am apărut. Aderenţii sistemelor de comitete şi comiţii cu tresărit ,tre­­zindu-se într-o bună dimineaţă cu afişele „Mureşului“, cam­ peste noapte inun­dată tot oraşul. Cum ? Se poate să apară fără o adu­nare generală în toată regula, cu pre­liniştiţi ne-am urmat calea. Am făcut şi noi experienţa comitetelor şi ne-am ales cu convingerea că e mult mai uşor să faci o ispravă bună cu doi-trei to­varăşi de gând, de­cât cu o sută. Nu ne-am speriat nici de delicatele şi — nu ne îndoim — sincerele observaţiuni cu privire la încrederea pe care „n’o me­rităm“. Să mai spunem că s’au găsit zeloşi cari din literile roşii ale afişelor au tras concluziuni fantastice cu privire la tendinţele noastre bolşeviste? Ar fi să adaogăm o notă de humor frămân­tărilor din care a ieşit „Mureşul“. Judecata neprevenită a marelui public va dovedi dacă frământările acele au fost utile sau nu. „Mureşul“ răspunde unei chemări care, ascuns, trăeşte de mult în acest public nevoit, în mare parte, să-şi culeagă informaţiile, orien­tările unde se găseşte, în gazetele streine. Fi-va înţeles gestul nostru ? Depinde, fireşte şi de noi, dar depinde şi de înţelegerea publicului, de sprijinul şi dragostea lui pentru slova românească, în a cărei slujbă cu încredere am des­făşurat steagul nostru. Către cititori! Numărul de faţă al „Mureşului“ s-a trimis pretutindeni ca număr de probă. La fiecare exemplar am alăturat şi câte un mandat poştal, pe care rugăm să-l întrebuinţeze toţi aceia cari vor benevoia a ne trimite costul abonamentului. Totodată rugăm să ni­ se retri­mită imediat şi listele pentru abo­namente — fie și goale — cari au fost distribuite înainte cu câtev săptămâni.

Next