Mureşul, 1923 (Anul 2, nr. 1-48)

1923-10-14 / nr. 39

2 LEI EXEMPLARUL Organ POLIT­IC SĂPTĂMÂNAL­­REDACTAT DE UN COMITET - EDITOR ŞI GIRANT RESP.: NICOLAE VULCU Anul II, Nr. 39 — Tg.-Mureş, 14 Octommbrie 1923 ABONAMENTUL PE UN AN 80 L. PE JU­MĂTATE AN 40 LEI. REDACŢIA S ADM. Piaţa REGELE FER­DINAND 38-ETAJ I Reîncepe lupta. La 15 octomvrie se rede­schid şedinţele aşa ziselor Cor­puri Legiuitoare In sânul gu­vernului domneşte cea mai complectă desorientare. Din cauza diferitelor ipoteze cu privire la remaniere, fierberea a fost continuă între membrii guvernului şi nu s-au elaborat anteprocetele de legi, ce urmau a fi depuse pe birourile Ca­merei. După unele informaţiuni n’a fost studiat de către comisia specială nici chiar proectul de reformă administrativă. Astfel se vor depune foarte puţine proecte în această perioadă a sesiunei. Opoziţia se pregăteşte de luptă. Partidul naţional con­secvent punctului de vedere iniţial, va repeta declaraţiunea făcută în sesiunea trecută, că nu recunoaşte legalitatea aces­tui parlament şi legile aduse de el, considerând ca inexis­tentă actuală Constituţie. Ca mijloc de luptă extra­parlamentară au fost alese în­trunirile. Astfel se organizează atât în provincie cât şi în Ca­pitală numeroase adunări, la cari publicul conştient de pră­pastia, pe a cărei muche am ajuns astăzi, să ceară cu tă­rie înlăturarea guvernului con­stituit prin fraudă şi teroare. In parlament se va face o aspră critică a activităţii gu­vernului pe toate terenele, arătându se halul nenorocit în care a ajuns situaţia noastră financiară şi economică. Toate celelalte partide din opoziţie îşi vor păstra atitudi­nea şi vor continua activitatea de până acum, având ca prim obiectiv înlăturarea guvernului. Reîncepe lupta şi se va da înverşunată. Guvernul este slă­bit mult, ceea ce o denotă re­manierea ce vrea să se facă şi ultimele descoperiri ale Si­guranţei, publicate de ziarele din Capitală, privitoare la miş­carea fascistă. Terenul de sub picioarele guvernului pare a fi de natură vulcanică şi nu se poate şti clipa prăbuşirei. In orice caz ea este apropiată. — Duminică a avut loc la Calafat o mare întrunire a par­tidului naţional român. Au vor­bit d-nii Vaida Voevod, Grigore N. Filipescu, Mihail Popovici, Manu, Nae P. Guran, N. Mur­­găşeanu, Alexandru I. Cariano­pol, Adrian Chintescu, Mişu Economu, I. Giulescu, Emil Sgoanţă, I. Cheţeanu , Cis­­mărescu, C. Iureşescu şi Gh. Constantinescu.­ ­ Iustin Harşia Un tip de profesor bun s’a stins în ziua de 6 Octombrie în oraşul nostru. Fiu al judeţului, dintr’o venerabilă familie ţărănească, a văzut lumina zilei în Miloşel îna­inte cu 54 ani. Părinţii săi, oameni cu prindere bună,­­ au crescut cu multă grijă la şcolile săseşti din Reghin şi Blaj, până la absolvirea liceului. A făcut apoi şi el, ca aproape toţi intelectualii ardeleni, ridicaţi din familii ţărăneşti, studii teologice în Budapesta şi Blaj. După terminarea studiilor teolo­gice, avântul sufletesc îl face să urmeze şi studiile filosofice la Universitatea din Cluj. Ca profesor n’a putut fi aplicat la vreo şcoa­lă românească, fiind numărul lor atât de redus, de aceea, deşi cu suflet îndoit, a primit să fie numit la şcoli ungureşti. In şcolile ma­ghiare a petrecut ca profesor a­­proape 20 ani, până la izbucnirea revoluţiei din 1918, când se gă­­sia în Kremnicza (Selmeţ) din Ce­hoslovacia. Inima lui încătuşată până atunci, zvâcneşte cu tărie şi dorul de a-şi pune în serviciul marei cau­ze a românismului tot talentul şi puterea de muncă, îl fac să-şi ceară numirea la liceul românesc „Al. Papiu Ilarian“ din acest oraş. Bărbat integru, înarmat cu cele mai moderne arme ale ştiinţei şi stăpân pe un bogat arsenal de cunoştinţe, munceşte din greu la clădirea liceului român de aici, fără a aştepta laude sau distincţii. A muncit cu o rară abnegaţie, voind par­că să-şi suplinească timpul pe care 1 petrecuse prin Odorheiu, Gyöngyös, Selmeţ şi alte locuri. A trăit singuratic şi exclusiv şcolii şi în­deosebi şcolarilor săi. Timpul de vară şi-l petrecea în călătorii de studii, cutreerând în mai multe rânduri Italia, Elveţia, Franţa, Germania, Austria şi în anii din urmă mai ales Ceho­slovacia. — Vorbia frumos pe lângă 1. română, maghiară şi ger­mană şi 1. franceză şi italiană. Studiul de specialitate, de care se şi ocupa cu predilecţie, era is­torie. N’a scris opere, dar şi-a înscris convingerile şi principiile vieţii în sufletele şcolarilor şi a celor cari au avut norocul să vină în con­tact cu el. Fire visătoare. In tinereţe s’a încercat în versuire, dar aceste au rămas consolare şi răsfăţare pentru singurătatea în care şi-a petrecut şi încheiat vieaţa. Moare pe neaşteptate, abia la o oră după ce-şi sfârşise cursurile, de un acces la inimă. Moartea i-a fost scurtă, fulge­rătoare. Regretul elevilor şi profesorilor cum şi a unui public, ca şi care Nuvelele „Mureşului“­Doliu. Poarta liceului, unde din nenorocire gospodăreşte dl director Unturică, a fost îmbrăcată un zăbranic de doliu. Destinul crud a făcut ca unul dintre cei buni, un profesor distins ca trup şi suflet să-şi lapede lutul, lăcaş al suferinţelor, şi să se despartă de noi pentru totdeauna. Regrete sincere şi unanime se urcă pe urmele, pe cari el a dispărut în înnlţimi. Alb, mai alb chiar decât ne obici­­nuiserăm să­­ vedem întotdeauna, în­conjurat de flori stă întins pe catafalc, în curând această imagine va rămâne numai în sufletele noastre, căci sicriul va fi bătut în cuc ... Unul dintre colegi a fost ales să dea grai îndurerirei sufletelor, să-i zică adio... Dar printre feţele întris­tate şi palide străbate un fel de zgo­mot şoptit. Dl director Unturică dis­cută ceva cu cel mai naţionalist dintre profesori, care voluminos, înalt, îşi fae şerpuitor cărarea şi împreu­­nându-şi mâinile atârnate, începe, în baza delegaţiei Dlui Unturică, un pane­giric in numele corpului profesoral. E o minune că în cursul acestei vorbiri bietul mort n’a avut nici un cutremur. E o minune apoi că nici unul dintre profesori n’a protestat, că în numele lor vorbeşte un cineva, nedorit şi nea­les şi care le e coleg numai prin titlu. * Un impozant, aproape nemaivăzut, cortegiu funebru ondulează ca un flu­viu negru spre cimitir. Toate şcolile, de toate naţionalităţile şi confesiunile, profesori, elevi, eleve, copii, lume străină, toţi câţi­­ au cunoscut, sau au auzit de el, se înşirue în valuri com­pacte, nesfârşite. Ţinute de ceremonie, jobene, cravate negre şi mânuşi negre risipesc un suflu de tristeţe peste im­pozantul convoiu, ce se mişcă reginat în ritmul larg şi plângător al marşului funebru, cântat de muzica militari. [n fruntea cortegiului, după muzică, se’nşirue In bloc grupul profesorilor colegi. La cea dintâi privire se observă lipsa d-lui director Unturică, dar nu peste mult apare răzleţit de colegii lui, In haine albastre, cu pălărie verde, cu cravată în culorile drapelului engle­zesc, scurt, gras şi ţâfnos, ca totdea­una, având la stânga, ca pe un aghio­tant, pe colegul cu favoriţi. Dându şi seama de izolarea sa şi simţind ca nu prea are prestanţă, tri­mite pe aghiotant să ajungă pe subal­terni, pentru a le da ordin să vie să i­ se alăture. Unul dintre subalterni s’a cam scandalizat de această pretenţie şi a cerut să fie lăsaţi în bună pace. Dl Unturică s’a făcut foc ... In cimitir, înainte ca bulgării de pă­mânt să fi căzut pentru a’şi închide prada , s'au rostit cuvântări mişcătoare- Colegul încredinţat de profesori cu acest lucru, a avut norocul să nu-i mai ia nimeni înainte, şi „în numele adevăraţilor colegi* şi-a spus duiosul cuvânt de adio...­ Şi bulgării au căzut pe scânduri, movila s’a ridicat pe suprafaţa netedă şi lacrimile au pierit în ţărină . . . Epilogul „Subalternul ,scandalizat* a fost che­mat de Dl Unturică în cabinetul di­rectorial, unde s'a încercat a i­ se face morală. Acesta însă a ripostat atri­buind ideilor Dlui Unturică epitetul de „baroce*, ceea ce a determinat pe „Dl director* să dea un ordin circular intern, care este un mic cod al ma­nierelor elegante și al bunei cuviințe, pus la îndemâna îndisciplinaților sub­alterni. Argus. Oriei fel de cârti didactice 2A Librăria Ardealul Tg.-Mureş

Next