Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1875
Pusetiunea cosmica a cometeloru. Anticitatea a avutu pareri cu multu mai luminate despre comete de catu cumu intimpinamu in tempurele mai de d’in cace. Elinii cei plini de fantasia le priviau cu corpuri celeste si la ei nu aflamu acele lamentari si ingrijiri, producte ale credulitatei si obscurantismului, cari si astadi cuprendu pre idioti de cate ori se arata una cometa. La Romani este Senec’a, care prin parerile lui cele sanetose a devenitu in tempulu nostru de profetu. Elu considera cometele de corpuri celeste supuse legiloru domnitorie in universu si apoi se esprima: „Eu nu potu crede, ca una cometa este unu focu aprinsu; ele apartienu opereloru eterne ale naturei. Cometele au pusetiunea loru propria, dela care nu se abatu. Au se ne miramu, ca inca nu conóscemu legile determinate ale cometeloru, cari sunt nesce fenomene atatu de rari, ca nu conoscemu inceputulu si finea aratarei loru, de ora ce ele petrundu la noi d’in departari immense? Abia sunt 1500 de ani, de candu Grecii a a datu steleloru numeru si nume. Si astadi esista popora, cari conoscu ceriulu numai dupa aspectulu esternu si inca nu conoscu caus’a unui eclipsu. Si noi numai in tempulu d’in urma amu venitu la conoscinti’a cea adeverata a ei. Va veni unu tempu, candu dupa observatiuni indelungate si diligente vomu conosce limpede aceea, ce astadi ne este ascunsu. Pentru scrutarea unoru obiecte atatu de importante nu ajimge una etate de omu, chiar’ si déca neamu ocupa singuru numai cu observarea ceriului. Cu catu mai pucinu acumu, candu impartimu viéti’a nóstra atatu de neaseminea intre ocupatiuni scientifice si datine gresite. Numai prin unu siru lungu de generatiuni se potu descoperi acele misterii. Ye veni unu tempu, candu urmatorii nostri se voru mira a nu fi descoperitu unu adeveru ce