Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1883
— eo blem’a sa prin cultivarea intelectului, prin luminarea mintii spre cunoscerea adeverului. — Adeverulu se compune din totalitatea acelor u cunoscintie, cari corespundu realităţii, si precum adeveratatea este nota a unui judetiu, si prin urmare idealii logicu, tocmai asia adeverulu este ideia si prin urmare principiu determinatoriu pentru cugetare. Sub numirea „cultura morale si estetica“ in reportulu anului scol. trecutu 1882/83, am insuitu a desfasiură toate acele mijloace si lucrări pedagogice, cari suntu calificate a cultivă in elevulu gimnasiale vointi’a pentru lucrarea bunului si simtiementulu pentru gustarea si plăcerea frumosului. — Insa aceste doua idei speciali, bunulu si frumosulu, suntu numai doue momente din ide’a perfectiunei, pre carea am staveritu-o ca scopu ultimu alu educatiunei gimnasiali. — Constituita din aceste elemente, ide’a perfectiunei, ar’ fi neperfecta, nedeplina, deorace i-ar lipsi elementulu fundamentale, punctulu de convergiutia alu tuturoru celoru alalte; si acel’a este: idea adeverului. Perfecţiunea insasi, — Isusu Christosu, idealulu personalităţii, după cum dice Ziller, a construitu ide’a perfectiunei din aceste elemente, dicuudu despre sine: Eu suin calea, adeverulu si vieti’a, unde adeverulu este numitu de adreptulu, or’ cele alalte doue in intielesu tropicu. Precum lucrarea bunului se ascrie volutiei, ca resultandu din determinatiunile acelei’a, ci precum plăcerea pentru frumosu se ascrie semtiementului, asia adeverulu este obiecţii alu intelectului, intru a cărui posesiune ajunge prin cunoscere. — lu psichologi’a tradiţionale, carea reduce tote stările psichice la anumite facultăți ale sufietului, intelectulu este consideratu ca facultatea cunoscatoria, — era cunoscerea adeverului ca o idea innascuta omului. — In mai multe locuri ale acestui tractatu am combatutu acestu modu de psichologisare ca pre uuulu care nu pote conduce la resultate positive, deorace urmandu-lu, nici candu nu vomu pute cunosce legile naturali ale sufietului, modulu si formele lui de lucrare, functiunea lui in organismulu psichofisicu alu omului. Teoria facultatiloru si a ideiloru innascute, ce e dreptu, este unu bunu refugiu pentru cei trandavi in speculatiuni, si la densele siă refugiu totu acel’a, care avendu a esplică vre-uuu fenomenu psichicu, pentru acest’a nu dispune de cunoscintiele trebuintiose. Ele ca principiu suntu a se consideră ca unu testimoniu a paupertății intelectuali. — Se cautamu deci, care este genesea intelectului. Contienutulu consciintiei nostre se pote consideră ca constatatoriu din anumite elemente, cari ca atari se potu numi formaţiuni psichice. După natura loru se potu reduce la doue grupe: inferiori