Naţiunea, octombrie-decembrie 1927 (Anul 1, nr. 210-275)
1927-11-25 / nr. 252
Conturat: Anul I. No. 2 Lei exemplarul ineri, 25 Noemvrie 1927 rlm-redactor și redactor responsabil : C. I. Codarcea Sedatsia și administrația CLUJ , lata Unij." TELI 21 ABONAMENTELE: Pe un an . 600 Lei Pe ‘,8" • 300 Lei Pe »/ an . 150 Lei « Pentru streinătate:3 1200 Lei A murit făuritorul României Mari A murit... Cine l-a văzut, în timpul din urmă, privind adânc și cercetător în ochii unei mulțimi de credincioși ; cine i-a observat pumnul strâns și apăsat pe-o măsuță verde ; cine a măsurat linia dreaptă ce-o formă corpul său viguros; cine l-a privit și din spate, plecând voinic și încrezător că din urmă vin cetățeni credincioși, devotați, gata să apere, împreună cu el, o operă mare; cine î nțelegem, atunci, în sala clubului său, ce este un bărbat chemat, un om istoric, am putut să cugete, să zică împreună cu mine : „Țara mea, fii liniștită!“ A fost un om răsărit dintr’un tată, care i-a fost și cel mai bun dascăl. Acela fusese o parte mare din istoria țării ; printre degetele lui trecuseră toate firele din care s’a țesut viața modernă a patriei';’ in mintea lui dogorise mereu și până la capătul vieții lumina mereu caldă icoana mărire viitoare. Dela cine copilul ar fi putut culege mai iscusit meșteșugul ea așteptă și de-a alege drumurile spre acea mărire? A murit acum și omul bogat de aceste moșteniri. . . intre tată și fiu s’a făcut un gol pe care, până la înălțimea lor, nu s’a găsit altul să-l poată împlini. La un moment s’a simțit grav că țara cere o putere nouă. Cel ce astăzi este mortul cel mai glorios, ce printre noi și-l putem alege fatalitatea, era pe-atunci un tânăr elastic în mers, plin de voință, voind clar, inspirând nădejdi. Intr’o sală, în care de atunci nimic deosebit nu s’a mai întâmplat, partidul său înălță mânile, spre vot și spre rugăciune; omul chemărilor fu ales, ca insuși să le și ’nfăptueascâ. De atunci România a putut să creadă iarăși in sine. Dar pe-atunci nimeni nu bănuie că România-i va cere și lui ce chiar lui îi va fi foarte greu. Țara eră ’n prefacere; după ce se scuturase de umiliri străine, ea pășise la desființarea umilirilor interne, economice, sociale, politice. Să nu mai vorbim insă de modele străine ; desrobirile ’n străini s’au făcut altor feluri de rassă, altor energii culturale, altor altoiri pe trecuturi mari ; — la noi rassa eră slăbită ; străinul se ’ntinde și ’n timp de pace pe pământurile ei, prin stradale orașelor ei, prin gândirea ei, bă nu mai vorbim de modele străine; și ne privim numai pe noi, direct ; să ne amintim ce-am fost și să credem : Politica românească cea sănătoasă calculează întâi forța căreia i se adresează aii i se impune, și apoi hotărăște până unde s’o ducă, până unde o poata duce, pentru ca ea să rămână tot întreagă și, întreagă, să se pregătească pentru alte salturi. Aceasta este politica realistă. Aceasta a fost politica lui I. I. C. Brătianu , calculator cu răgaz, ca să poată povățui bine, provățuind bine ca să poată săvârși bine. Priviți-i viața de șef puneți la fiecare figură cu care, în cursul luptelor, el s’a ’ntâlnit, întrebarea : „Tu i-ai fi putut înlocui ?“; dela morți și dela vii veți auzi răspunsul , fost chematul...“ „Numai el am avut oameni mari. Ne sună mândre n urechi cuvintele: Kogălniceanu, Cuza, Negri, Rosetti . . . Avem un panteon ideal. Ușile luiacum sau deschis singure, ca de-o vrajă, și I. I. C. Brătianu este ’n el! Doarmă ’n pace. Țara orfană de el trebue să privească in liniște la moștenirea politicei lui și să judece drept. Să ju * Iudece ca ’n momentele cele mai grave ale existenței sale de o sută de ani încoace. L-am auzit odată zicând, în discuție despre o chestie al cărei sfârșit nu se poate prevedea : „Ce am întemeiat noi am întemeiat pe veci, este vremea face ceea ce unii cred că trebue să ceară acum urgent —“ Mi s’a părut atunci și mai clară observarea ce mi se desprinsese din examenul faptelor. In politica sa realistă el iși înscria problemele. Pentru ca să fie sigur că pământul va fi al națiunei, i s-a dat el, pentru ea să fie și mai sigur că nația va decide și despre ce se va petrece cu țarina sa și cu ea, i-a cat votul universal; pentru a o deprinde cu noua viață independentă, i-a dat o nouă administrație; și pentru ca toate aceste forme înnoite ori nouă să se umple de un bogat cuprins românesc, a chemat forțele statulul și ale nației la un nou avânt cultural, bine știind că sabia poate cuceri, dar și că numai cultura poate păstra. Nația a simțit că astfel se așează temelii pentru viior, și — dacă-și iubește viitorul — va respecta temeliile. Pentru ca toate temeliile acestea să aibă înșine o întărire, el le-a strâns într’un cerc de fier, în constituția țării, o constituție mai liberală decât — poate — o merităm. El crea astfel o armonie de determinări sociale-politice, o bază betonată pentru viață nouă. Și încă in ce timp ! Pare că văd acum un stejar înfrunzit verde, cu brâu gros, cu rădăcini tari ; vântul bate vîjeind; l-ar rupe și nu poate. Bătutu-l-au și pe el, până ieri, vinturi politice. Nebuniile Estului asiatic, nebuniile Vestului fanatizat au trezit și la noi inclinări fără de rost, fără precizie de scop și mai ales fără de rămânere voluntară în marșul istoric al poporului român. Din ce-au fost, popoarele mai sunt părți mari , ce vor fi nu se desparte brusc de ce-au fost . Nebuniile politice nu sunt părți nici din psihologia poporului român. Intre ele, Intre începuturile lor I. I. C. Brătianu a fost stejarul neindoit, a fost expresia poporului său, a fost mintea nației în concentrare bogată, fină, delicată. Și mult tocmai când de-ale lui fapte era încă nevoie, nare nevoie. Acum, mai mult decât se crede, avem nevoie de o cumpănă a dreptății. Desbrâcându-se de orice tulburări ale inimei, examinând numai opera, examinând-o pentru a deschioca din ea forțele de viitor, depuse în ea de maestrul mort, oamenii politici, corpurile legiuitoare, cetățenii, tot ce este călăuză politică în neamul nostru, se vor pătrunde de adevăr, de iubire de adevăr și vor păstra tării opera. In ea se află nemurirea lui ; pentru ea li vom fi recunoscători; despre ea se vor scrie paginele frumoase ale istoriei mari, mărite de el ; și orice îndrăsneală se va închina în fața aurului care din operă va picura, va picura și iarăși va picura pe paginele acelea, care despre el vor vorbi, dar care vor fi ale noastre, ale tuturora. Astfel chiar și simplu numele lui va deveni o putere națională: îngenuncheat, ne închinăm și din rugăciune ne ridicăm mai tari de suflet, mai Încrezători . Menirile noastre trebue să-și afle ’n ralsă puterea care să-i ducă mai departe duhul... G. Bogdan*Duică. ION I. C. BRĂTIANU Actul de deces Despre moartea primului ministru s-adresat următorul act de deces : Astăzi, Joi în 24 Noembrie, la ora 6,45 minute a încetat din viață Ion I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, în urma unei anghine streptococice cu septicemie. Ultimele dorințe înaintea morții, premierul a exprimat dorința ca înmormântarea să-i fie simplă fără coroane și fără pompă. Se mai afirmă că fostul prim-ministru a lăsat un important testament. Programul funeraliilor Mâine dimineață fostul primministru va fi așezat pe catafalc la Ateneu, unde va sta până Duminecă dimineață, când se va celebra serviciul divin, iar după aceea rămășițele pământești vor fi transportate la Florica, urmând ca înhumarea să aibă loc acolo după amiazi. Toate școlile și autoritățile din Capitală au fost închise astăzi, în semn de doliu. Decesul comunicat șefilor de partide Dl Franasovici, subsecretar de stat la interne, a chemat azi dimineață la șapte la minister pe toți șefii de partide, comunicându-le trista veste. Toți l-au rugat pe dl Franasovici să prezinte din partea lor condoleanțe întristatei familii. Întrunirea Corpurilor legiuitoare Camera și senatul se întrunesc azi la orele 2. Președinții vor rosti cuvântări apoi se vor ridica ședințele în semn de doliu, întrunindu-se în luna viiitoare.