Năzuința, februarie-martie 1968 (Anul 1, nr. 1-6)

1968-02-23 / nr. 1

NĂZUINȚA SUGESTII PENTRU DEZVOLTA­REA ÎNVĂȚ­ĂMÂN­TULUI DE CULTURĂ GENERALĂ Este bine cunoscut faptul că, in etapa actuală unul din obiec­tivele importante ale partidului ți statului nostru îl constituie dezvoltarea invațămintului de toate gradele. Așezată pe temelia concepției înaintate despre natură ți societate, folosind tradițiile progresiste ale invațămintului românesc ți experiența pedago­gică universală, strins legată de cerințele mereu crescinde ale construcției socialiste, Școala din țara noastră joacă un rol de prim ordin in formarea tinerei generații ți educarea omului nou, necesar desavirțirii construcției socialiste. în legătură cu acest lucru, tovararul Nicolae Ceaușescu arăta in raportul la Confe­rința Națională a partidului că „In stadiul de dezvoltare in care ne găsim, mersul înainte depinde în mod hotărîtor și nemijlocit de calitatea și competența oamenilor, de capacitatea lor de a stăpini mijloacele de producție mereu mai perfecționate, de priceperea de a administra bogățiile țării, avuția națională, de receptivitatea la tot ce e nou și înaintat, de puterea de a ține pasul cu progresul mondial”, iată deci că necesitatea creării omului multilateral pregătit, constructor de nădejde al societății noi, impune ridicarea pe o treaptă mai inalta a cunoștințelor de cultură generală științifice ți tehnice ale tuturor cetățenilor patriei. Și studiul privind dezvoltarea invâțămintului de cultură gene­rală, a celui profesional ți tehnic întreprins de către Ministerul Invâțămintului are, după părerea noastră, tocmai această menire. Avind certitudinea că la studierea materialului publicat de Mi­nisterul Invâțămintului au participat ța cadrele didactice ale ac­tualului județ Sălaj, am solicitat părerea tovarășului EMIL TRIFU, inspector general la Inspectoratul școlar județean, VASILE FAR­CAȘ, directorul Liceului din Zalau, IOAN SILAGHI, director pentru cursurile serale ai profesorilor IULIA și IOAN ELEC. ANCHETĂ REALIZATA DE ALEXANDRU GRAD - După cum știți una din pro­blemele fundamentale care tre­buie rezolvate în lumina Direc­tivelor Congresului al IX-lea al P.C.R. este prelungirea duratei invațămintului obligatoriu. Și la noi in țară ca ți in alte țâri avansate din punct de vedere economic, cultural se preconi­zează ca prelungirea școlarizării obligatorii să se soluționeze prin coborirea limitei inferioare a vîr­­stei de cuprindere in școală. Deci ți in țara noastră invățâ­­mintul va începe de la virsta de 6 ani. Ce părere aveți? EMIL TRIFU: Cuprinderea in școală a copiilor de la virsta de 6 ani este după părerea mea o măsură bună. Ea va asigura o mai proporțională dozare a efor­turilor intelectuale ale copilului, școala de 10 ani oferindu-i posi­bilitatea dezvoltării sale multi­laterale și o pregătire temeinică pentru viață. In condițiile insă, în care nu avem cadre califi­cate pentru clasele I—IV, cuprin­derea copiilor de 6 ani nu o considerăm posibilă in regiunile de deal și de munte. Este nece­sar, credem noi, ca organele de specialitate de la județe, medi­cii de circumscripții să studieze temeinic posibilitățile concrete ale fiecărei localități, să anali­zeze stadiul dezvoltării psiho­­fizice a copiilor și să recoman­de în același timp familiilor mă­surile corespunzătoare. Ar fi bi­ne de asemenea să se organizeze copiii de 6 ani în clase speciale cu minimum 15 școlari. Și încă ceva. Avînd în vedere faptul că unele județe sînt deficitare în ceea ce privește cadrele didacti­ce, cum este și cazul județului nostru este imperios necesară înființarea unui liceu pedagogic care să asigure personalul di­dactic de predare atît pentru clasele I—IV cit și pentru învăță­­mîntul preșcolar, in acest liceu să se acorde mai multă atenție desenului, muzicii, educației fizi­ce și caligrafiei, obiecte care în practica de zi cu zi se cam neglijează. N-ar fi rău ca aceste obiecte să fie predate de către specialiștii claselor V—VIII. Din păcate însă nici pentru aceste clase nu avem specialiști sufi­cienți căci prin planul de invăță­­mînt ei nu posedă catedre com­plete. In această ordine de idei ar trebui studiat și profilul ac­tualelor facultăți de pe lingă Institutele de 3 ani. VASILE FARCAȘ: Mă asociez celor spuse de tovarășul Trifu. Deși e practicată in 55 de țări și, deși mulți dintre cercetătorii noștri­ au confirmat că la această vir­­stă, în general, copilul de azi e suficient de dezvoltat din punct de vedere intelectual și fizic pentru a putea începe școala, totuși cred că această măsură nu trebuie generalizată imediat. Am impresia că pe undeva, mai există apreciabile diferențe între copiii de aceeași vîrstă. Mă gîndesc la elevii din mediul rural și urban. Deci, nu are aten­ție expertizei medico-psiholo­­gice.­­ Care credeți că sunt cauzele pentru care calitatea, operativi­tatea și eficiența muncii de în­drumare și control nu s-a ri­dicat întotdeauna la nivelul ce­rut de dezvoltare a școlii noa­stre. EMIL TRIFU. Situația s-a da­torat supraîncărcării secțiilor de învățămînt și a inspectorilor cu sarcini administrative ceea ce nu le-a permis să desfășoare o susținută muncă de îndrumare și control a procesului instructiv­­educativ, înființarea prezentelor inspectorate școlare județene, cu specialiști pentru fiecare disci­plină școlară este deosebit de utilă. Dar, după părerea noas­tră, numărul de cadre ce revine unui inspector este destul de mare. De aceea noi vedem nece­sară la această oră o perfecțio­nare a muncii cu directorii de școli, editarea unui manual al directorului de școală, îndrumări metodice concrete cu privire la inspecția școlară. De asemenea, munca de inspector nefiind de­loc ușoară nu prea este agreată tocmai de cadrele care se bu­cură de prestigiu la catedră. De aceea considerăm bine­ve­nite măsurile prevăzute în stu­diul privind introducerea unui sistem unitar și stimulativ de sa­larizare a inspectorilor școlari, bazat pe studii, stagiul în în­vățămînt și gradul didactic ob­ținut. VASILE FARCAȘ: S-ar putea astfel face ca funcțiile de in­spectori școlari, a căror atribuții au crescut considerabil acum, ca și cele ale directorilor de li­ceu să fie ocupate prin concurs, iar admiterea să se condițio­neze de calificarea, meritele și gradele didactice obținute. — în urma studiului privind dezvoltarea invâțămintului de cultură generală s-a constatat că eficiența invâțămintului seral nu este pe deplin satisfăcătoare. Cum vedeți măsurile propuse in vederea îmbunătățirii acestei for­me de invațămint? IOAN SILAGHI: Eu sunt pentru prelungirea duratei studiilor la 5 ani. Materia se va putea astfel preda intr-un număr mai mare de ore. La clasa IX-a în primul trimestru se va or­ganiza recapitularea, revede­rea principalelor noțiuni ale fiecărui obiect, creindu-se în a­­cest mod o bază pentru activi­tatea viitoare. Mă gindesc, cînd spun acest lucru, la faptul că proaspeții elevi de la Zălau în­cep școala după o întrerupere mare de timp. In programa ac­tuală de exemplu, la chimie, materia pe care o predau eu, la clasa a IX-a este prevăzută o singură oră pe săptămînă. Or, pentru a putea începe studiul acestei materii, sunt necesare, cred eu, cel puțin 6—8 ore pen­tru reactualizarea simbolului, a formulei chimice, a reacțiilor și ecuațiilor chimice, absolut nece­sare pentru a se putea continua cu legile chimiei și structura ma­teriei. Anul acesta, din cauza lipsei de timp, n-am reușit să rezolvăm probleme la chimie, n-am organizat toate lucrările de laborator. Se simte nevoia programelor și manualelor sepa­rate pentru această formă de învățămînt, diversificarea studii­lor prin crearea de secții, ca și la cursurile de zi, iar structura anului școlar să fie identică­ cu a celor de la zi. IULIA și IOAN ELEC- Mărirea numărului de ore pentru fizică, ne va da posibilitatea să efec­­tăm și la seral lucrări de labo­rator interesante, îmbinînd ast­fel predarea noțiunilor științifice cu aplicarea în practică. Cred că n-ar fi lipsită de interes nici munca desfășurată în cercurile de elevi, care ar putea în acest mod lua ființă. Elevii noștri de la zi participă cu multă plăcere la ședințele cercului și unii din­tre ei au înclinații pentru studie­rea problemelor fizicii. Lăsîndu­­le lor cu­ mai multă inițiativă, ei singuri și-au ales temele și vă rog să mă credeți că sunt interesante. Iată citeva exemple. Pentru clasa a IX-a: „Mașini electronice de calcul”, „Semi­­conductorii și aplicațiile lor" etc. Pentru clasa a X-a: „Cucerirea cosmosului de către om", „Ultra­sunetele și aplicațiile lor", „Stu­diul derapării în traseele curbe" etc. Temele tratează, după cum vedeți, probleme actuale ale fi­zicii moderne. Astfel de lucruri s-ar putea organiza și pentru elevii de la seral. ★ Rîndurile de față dovedesc se­riozitatea și interesul cu car cadrele didactice își privesc a­oila misiune pe care o înde­lesc. Ele sunt convinse că ță­rile și soluțiile prezentate î­diul Ministerului învăță pentru dezvoltarea învăț de cultură generală " un nou pas înainte­­­rea școlii românești ca prin munca lor facă același lucr­­ălaj. Ori practic? de laborator la Școala agricolă din Șimleul Silvaniei

Next