Năzuința, ianuarie 1973 (Anul 6, nr. 415-438)

1973-01-31 / nr. 438

PAGINA A 2-A %‘crE/%^e Primăvară în ianuarie o primăvară a zorilor a­­cum­, in ianuarie? De ce nu? Serele Grădinii botanice din Jibou excelează în culori și parfumuri făcîndu-te să uiți că afară mercurul termome­trelor a scăzut mult sub ze­ro. Peste 5.000 de ghivece cu ciclamen, cineraria, pri­mula, asparagus și hortensis așteaptă să fie „culese" și instalate în apartamentele doritorilor de frumos și aer primăvăratec. în comparti­mente separate, așteaptă de asemeni atenția cetățenilor — 6.000 bosci­­­ți de cununi­­ță și forsythia, 20.000 bos­chete de bucsus, precum și alte mii de flori în răsaduri. Iată motivele pentru care credem că edilii orașelor și comunelor noastre se vor grăbi să depună comenzi pentru a ne crea în locurile unde trăim o ambianță plă­cută iar cetățenii nu vor în­­tîrzia să profite pentru a-și aduce mai devreme în case primăvara, în pădure, ca-n... codru Afară e frig iar în parche­tele comunale au fost pregă­tite de mult lemnele de loc. Pentru gestionarea unui ase­menea parchet, a fost îm­puternicit de către Consiliul popular din Bocșa, Ioan Po­jar din satul Bocșa. Dar cum credea că nu numără nimeni lemnele din pădure, acesta a dat, în Ilișua, un stejar lui Karácsonyi Iacob, pentru foc, și altul lui Bor­bély Andrei, pentru a-și fa­ce o roată. Ca să înșele vi­gilența celor care i-ar fi sur­prins pe cei doi, Ioan Po­jar le-a înminat, ca act jus­tificativ, foaia sa de tran­sport. Deoarece din cauza lemnelor n-a văzut pădu­rea... statului. Ioan Pojar a primit „foaie de transport“ spre judecătoria din Șimleul Silvaniei. Nu și-a tăiat sin­gur creanga de sub picioa­re? îi plăceau, atențiile Intrat in restaurantul din Șimleul Silvaniei, Kerekes Ferencz. din strada Partiza­nilor nr. 37 se simți stin­gher. Prea puțină atenție i se dădea și prea bine se simțeau unii. Mai ales un tip, care stătea la o masă înconjurat de 4 fete. S-a dus deci la masa respectivă, s-a uitat dulce la fete și ca să le atragă atenția, l-a pocnit tam­nesam pe Aurel Țîrlea, comeseanul lor. „De ce dai, mă?“ „De-aiar“ a răcnit Ke­rekeș Ferencz și i-a mai li­pit o palmă. Huliganul a cucerit astfel și atenția con­sumatorilor, care l-au imo­bilizat, a organelor de ordi­ne, care l-au preluat și a organelor de judecată, care l-au condamnat, pentru a treia oară, la 8 luni de În­chisoare. Fiți siguri că acum e In mare atenției Reciproca „Dragă, de ce ai luat con­serva asta? a Întrebat intr-o zi soțul. Doar avem carne de porc destulă." „Vai, am și uitat să-ți spun ce-am pă­țit­ se roși de indignare so­ția. M-am dus la complexul alimentar să cumpăr niște amidon. Am luat coșul și am pornit să cent. Am simțit in urma mea pași și am cre­zut că-i un alt cumpărător. Cum nu găseam amidon, mi-am întors privirea spre alt raft. Atunci am observat că pașii din urmă erau al vînzătoarei. Dragă, nu mă slăbea din ochi și se uita cu o insistentă, încît toată m-am făcut ca racul. Mă ur­mărea ca pe o hoață. Și cum eram nevoită să ies cu coșul gol, fiindcă amidon nu era, ca să nu confirm bănuielile urmăritoarei, am pus în coș conserva asta!“. întimplarea s-a petrecut la magazinul alimentar cu autoservire de pe strada Doja din Zalău. Beție plătită scump De curînd a ieșit din spi­tal, cu un picior amputat, Ioan Nechita, din Jibou, strada Ronei nr. 29. Pacien­tul n-a putut preciza ce i s-a întîmplat. El a fost găsit de către mecanicul unei lo­comotive care manevra în gara Zalău, la vreo cîteva zeci de metri de barieră, lin­gă linia ferată. Avea o­ le­ziune deschisă la picior și era în avansată stare de e­­brietate. După toate proba­­­­bilitățile, se agățase de tre­nul spre Jibou și căzuse. Val HOREA Procuror Mircea BREBAN Valea Sălajului - un bazin de legume și fructe cu mari perspective în ultimii ani, în județul nos­tru s-au făcut însemnate progre­se privind dezvoltarea legumi­­culturii și a pomiculturii. în o­­rașul Cehul Silvaniei, au fost create condiții de prelucrare a surplusului de legume și fructe care nu fac obiectul exportului, în stare proaspătă, în cadrul C.P.V.I.S.F., capacitatea de semi­­industrializare a produselor din hortiviticultură este de 15.000 tone anual. Locuitorii Cehul Silvaniei consumă orașului anual cantități însemnate de legume față de anii trecuți. La realiza­rea planului de valorificare și industrializare a legumelor și fructelor și-au adus un aport de seamă cooperativele agricole din Năpradea, Someș-Odorhei, Som­eș- Guruslău, Benesat și altele. O mare parte din legumele și car­tofii pentru semiindustrializare se aduc prin mutații din alte județe. Prin urmare, se remarcă două aspecte negative care încă n-au fost clarificate. Astfel, o mare parte din legumele care a­­jung în Cehul Silvaniei, sunt a­­duse de pe Valea Someșului și chiar din alte județe. Aceasta dovedește că nu au fost valorifi­cate în mod suficient condițiile pedoclimatice din cooperativele agricole care sunt în jurul C.P.V.I.L.F. Se poate spune că în cooperativele agricole de aici, până în prezent, s-au făcut mai puține eforturi în această direc­ție. Aici există condiții de iri­gații, condiții de punere in va­loare a terenurilor în pantă. De pildă, cooperatorii din Nadiș, în anul 1972, la cultura legumelor au obținut rezultate însemnate. Cu cîțiva ani în urmă coopera­torii din Sălățig, Mineu, Motiș, Noțig etc. mergeau la tîrg in Cehul Silvaniei mai mult cu scopul de a duce acasă o sachșă de legume pe săptămînă, deși le­gumele se puteau obține în gră­dina proprie. Cum s-ar spune, în loc ca ei să vîndă orașului le­gume, le cumpărau de la oraș. Dar, au fost printre cooperatori din aceia care au propus adu­și nărilor generale să „scurteze“ drumurile cooperatorilor pentru a-și procura legume de la dis­tanțe mari. In anul 1972 coope­ratorii din Nadiș au cultivat 3 ha de legume din care 1,5 ha cu ardei gras de unde a obținut 40.000 kg producție iar de pe 0,8 ha cu varză de toamnă, in cul­tură succesivă, au realizat o pro­ducție de 20.000 kg. Au amena­jat un teren pentru legume pe „Valea dintre Jituri“, au efectu­at baraje improvizate pentru a a­­cumula apa pe timp de secetă, au executat irigații prin braz­dă. Cu alte cuvinte, au dovedit că se pot obține producții mari de legume și pe terenurile lor. Cooperatorii din Cehul Silvaniei, Sălățig și Mineu s-au ocupat cu cultura cepei, realizind prin a­­aceasta importante venituri și o folosire mai judicioasă a pămîn­­tului. Cooperatorii din Motiș, au valorificat terenurile în pantă prin plantații de pomi pe o su­prafață de 109 ha din care au și intrat pe rod peste 70 ha. Apreciind posibilitățile reale de extindere a legumelor pe Va­lea Sălajului, cooperatorii de u­­lei și-au propus ca în viitorul apropiat să extindă cultura legu­melor în bazinul Cehul Silvaniei la peste 250 ha. Că acest lu­cru este posibil, fără cheltuieli mari, ne-o dovedește specificul terenurilor așezate pe lingă u­­nele văi și in apropiere de sur­se de apă. Un exemplu care în­tărește afirmația, la Mineu, o suprafață de peste 10 ha teren, se poate amenaja pentru irigații. Această suprafață poate fi asi­gurată cu apă de la o sursă a­­propiată, prin cădere liberă, fără cheltuieli. în partea de a­­monte a suprafeței ce se culti­vă cu legume se găsește un iz­vor cu un debit destul de mare și permanent. Această sursă și amenajările necesare sunt în sta­re să aducă cooperativei agri­cole din Sălățig venituri de pes­te 500.000 lei anual. Unificarea forțelor cooperati­velor mici de pe Valea Sălaju­lui in cooperative agricole mari crează posibilități nelimitate de extindere a legumiculturii și pomiculturii. Printre măsurile pe care și le-au stabilit cooperatorii pentru punerea în valoare a te­renurilor de pantă, se numără și cultivarea acestora cu coacăz negru și căpșuni. Cultura căp­șunului s-a dovedit a fi renta­­bilă mai ales sub aspectul folo­sirii raționale a brațelor de mun­că din cooperativa agricolă în­­perioade cînd cooperatorii nu sunt antrenați în campanii de vîrf. Experiența dovedește că de pe un hectar cultivat cu căpșuni, livrate în stare proaspătă, se poate realiza un venit de 15.000 lei. Coacăzul negru al cărui fruct conține cantități însemna­te de vitamine se valorifică la export cu mari avantaje. In con­cluzie, terenurile de pe Valea Sălajului care în anii din urmă erau considerate mai puțin pro­pice obținerii unor culturi ren­tabile, pot să devină mari pro­ducătoare de legume și fructe. Aurel CRIȘAN, șef de centru la C.P.V.I.S.F. — Cehul Silvaniei G. RUGEA Brățara de aur a meseriei L-am cunoscut unu­i ca om In­tre oameni: receptiv, hotărit, te­nace. Om Intre două virste, cu un zâmbet nelipsit de sub mus­­tața-i discretă care trădează o­­menie. Am purtat la început dis­cuții diverse, despre realizări ale zilelor noastre, despre transfor­­mările profunde petrecute în o­­rașul Zalău. Concursul nostru de reportaje, portrete Apoi l-am cunoscut ca mese­riaș, la volan, l-am urmărit dis­cret Îndemânarea, siguranța In conducere și am fost silit de Împrejurare să­ apreciez ambian­ța plăcută ce domnește In auto­buzul pe care-l conduce, cură­țenia desăvirșită și... păpușa de la bord, din plastic, ce sem­nalizează luminos schimbarea di­recției de mers, opririle și por­nirile cu ajutorul unor becuiete. Din cinci In clnci Își aruncă o­­chii In oglinda retrovizoare, ca­­re-l oferă lăuntricul panoramic al autobuzului, se convinge că totul e In ordine, că cei care călătoresc se simt bine, sunt sa­tisfăcuți, apoi, din nou. In fata ochilor i se deschide drumul. La urcare sau coborâre adeseori e salutat de multi cetățeni care 1l apreciază și-l respectă pentru datoria de care se achită cu cinste. Același sentiment de sti­mă și respect le poartă și el că­lătorilor, dlndu-le, în cazurile necesare, sfaturi utile cu vocea lui blondă, ce parcă nu se potri­vește cu statura-i atletică. In cei peste 20 de ani de con­ducere VASILE OROSZ a reușit să cunoscă mașina până In cele mai mici detalii. S-a dedicat a­­ces­ei meserii cu tot sufletul u­­nui om de omenie, o meserie nu lipsită de riscuri, dar deosebit de frumoasă. Mașina — autobuzul cu numărul 31.St.347, proprietatea I.G.C.L. Zalău, pe care lucrează în prezent, o conduce din primă­vara anului 1968, când a adus-o de la fabrică. Actualmente este cel mai vechi mijloc de transport In comun din orașul Zalău dar care, in ciuda „virstei", rămine cel mai cochet și mai elegant. Prin grija atentă ce i-a acor­dat-o Vasile Orosz In Întreținere, acest autobuz a parcurs până In prezent peste 250.000 km. Cind l-am Întrebat de reparații capi­tale V. Orosz mi-a răspuns cu j­um­ătate: „Are vopseaua ori­ginală". In conformitate cu normativele In vigoare autobusul pe care-l conduce ar fi avut „dreptul" la un număr de 3 reparații capitale. Ar fi costat fiecare circa 37.000 lei. Economiile Înregistrate nu­mai prin nee­ectuarea acestor reparații Însumează circa 111.000 lei, fără a se adăuga economiile de la alte capitole (anvelope, piese de schimb, carburanți și subrelianți). Gradurile de viitor al acestui harnic meseriaș se concentrează în continuare In­­ intenția lungi­rii duratei de funcționare a ma­șinii cu cel puțin 150.000 km. Am aflat de la colegii lui de meserie că este nu numai un bun șofer, ci și un bun mecanic. Iși repară singur defecțiunile care se ivesc, iar atunci când se face reparația sau revizia la mașină nu lipsește sub nici un motiv și nu se simte bine dacă nu pune mina pe fiecare piesă ce trebuie reparată, reglată, pe fiecare șu­rub, pe orice părticică din an­samlul motorului ce-l ascultă ca un bun prieten ce-i este. Nu iese în cursă niciodată fără să fie convins că va putea asigura călătorilor siguranță de­plină, că vor ajunge la timp a­­colo unde intenționează. E demn de apreciat și faptul că ln cei 20 de ani de șoferie nu a avut nici un eveniment pe parcurs. După terminarea programului nu garează niciodată mașina până nu-i face cuvenita revizie, cu­rățenie și Întreținere, lăsând totul pregătit pentru ziua următoare, când, cu aceeași siguranță, va intra la timp și sigur In program. Iată cum, intr-o meserie în ca­re se crede că nu se pot face minuni, omul harnic, bun mese­riaș, reușește totuși multe. Cert e că pentru ceasta trebuie pre­ocupare, muncă asiduă trebuie, intr-un cuvânt, că „respecți" ma­șina ca pe un bun al obștei, așa cum Vasile Orosz o face. H. MIHAI CONSTANTIN PRO și CONTRA Ziua și noaptea, la datorie întreprinderea agricolă de stat Zalău a primit de la Începutul a­­nului și până in prezent, circa 30 vagoane cu diferite materiale ne­cesare bunei desfășurări a activi­tății de producție: îngrășăminte chimice, șroturi, tărite, furaje com­binate etc. Revine, deci, mai bi­ne de un vagon pe zi primit. Mai bine zis pe noapte, pentru că, în general, vagoanele sosesc in sta­ția C.F.R. Zalău, pentru descăr­care, noaptea. Echipa de lucrători angajați să descarce vagoanele este însă mereu la datorie, ceea ce a făcut ca unitatea să nu în­registreze nici o oră de plată pentru staționarea vagoanelor. De­ rem­acrat este faptul că aceiași oameni, care noaptea lucrează la descărcat, ziua se prezintă să în­carce materialele in autovehicule­le care transportă marfa în fer­mele de producție. Ne face plă­cerea să amintim, cu acest prilej, și numele oamenilor: Crăciun Berceanu, manipulant, loan Căi­­lean, Grigore Jecan, loan Jecan, Vasile Toth, Gherasim Ciordaș, Grigore Crișan și Gheorghe Bog­dan. Cine plătește? Pe adresa cooperativei agricole de producție din Verveghi, in lu­na decembrie a anului trecut, a sosit In statia C.F.R. Zalău 22 to­ne de amendamente necesare co­rectării acidității solurilor. Până aici nimic deosebit, Surpriza de abia începe­ consiliul de condu­cere al cooperativei din Verveghi ne-a rezervat și o surpriză. Dar nu una plăcută, ci una care vizea­ză lipsa de spirit gospodăresc și nepăsarea. Sosite in stație, amen­damentele, n-au fost descărcate din vagon decit după o săptămî­­nă, ceea ce a atras penalizarea u­­nității cu o alocație in valoare de 14.000 lei. Cine trece, în aceste zile, pe lingă statia sus pomenită , dau­ să zărească și acum aceste amendamente pe rampă. Doar o mică parte a fost transportată. Ne­­fiind duse în termen, atrage după sine și perceperea unei taxe de magazinaj. Cite 0,20 lei pe oră de staționare. Deci alți bani și alte complicații financiare. Am fi cu­rioși să aflăm cine se descurcă și, mai ales, cine plătește? „Anexele“ și milionul Cooperatorii din Tihău au reali­zat anul trecut, din activități in­dustriale și prestări de serviciu, 710.000 lei, depășindu-se planul cu circa 50.000 lei. O depășire (nu prea mare) care a dovedit, insă, că pe această cale se pot obține venituri din ce în ce mai mari. Ca dovadă stau și veniturile (peste 1.000.000 de lei) planifi­cate, in acest an. Această sumă va reprezenta peste 40 la sută din valoarea producției globale a co­operativei. Practic, acest sector s-a dovedit a fi deosebit de rentabil pentru cooperatorii din Tihău și va cunoaște in viitor o puternică dezvoltare. Se va pune accent in continuare, așa după cum ne spu­nea tovarășul Nagy .A.rpad, ingi­nerul cooperativei, pe­ activitatea balastierei, pe confecționarea de mături din sorg, a coșurilor din nuiele și a cărămizilor. (s. g.) 31 IANUARIE 1973 NOTĂ Jibou. Un oraș ce se trans­formă pe zi ce trece. O loca­litate cu unități industriale și instituții în plin proces de în­noire. Destoinicia și spiritul gospodăresc al cetățenilor de aici se materializează mereu în amprente ale noului. Au fost rezolvate multe probleme majo­re edilitar-gospodărești, au fost întreprinse acțiuni pentru asi­gurarea unor condiții optime de muncă oamenilor muncii, s-au înregistrat îmbunătățiri pe li­nia activităților de prestări de servicii către populație etc. In întreprinderile și institu­țiile orașului își au locul de muncă mulți cetățeni din satele și comunele învecinate. Proble­ma asigurării unor mijloace de transport, la timp, muncitorilor și salariaților domiciliați în a­­ceste localități, frămîntă „mul­tă lume“ la Jibou. Totuși, nu s-a ajuns, nici pină acum, la o rezolvare optimă. Din cauza u­­nor nesincronizări orare a­­le autobuzelor aparținătoare I.G.C.L.-ului — Jibou, muncito­rii și salariații domiciliați in Var, Tihău, Surduc etc., nu reu­șesc să ajungă la serviciu la o oră potrivită. Se întîrzie di­mineața la foarte multe între­prinderi și instituții. Și iată de ce, autobuzul local al I.G.C.L.-ului, care face cursă zilnică dimineața pină la Cris­­tolțel, la întoarcere ajunge a­­bia la ora 7,00 la Tihău și după ora 7,00 la Var. La Jibou soseș­te în jurul orei 7,30, și cum programul Începe la orele 7,00, se întîrzie. Un alt autobuz a­­junge la Tihău la 7,30, iar la Jibou la orele 8,00. Se zice că totul pornește de la o neînțe­legere intre Autobaza Zalău și I.G.C.L. Jibou. I.G.C.L.-ul ar schimba orarul autobuzelor, dar e „împiedicat" de către auto­bază, care susține că în cazul acesta scade rentabilitatea curselor autobuzelor ei. Aces­tea trec dimineața pe la Tihău și Var la ore potrivite pentru muncitorii navetiști. Dar de­geaba. Taxatorii de pe aceste autobuze nu se gîndesc la ren­tabilitate și refuză să ia și că­lătorii din Tihău sau Var pe motiv că „vine locala“. „Loca­la“ vine intr-adevăr, dar nu e totuna să ajungi la serviciu la 6,45 sau la 7,30. Are de suferit MMM—— „Primul autobuz nu oprește, al doilea e tardiv...“ procesul de producție, iar con­ducerile întreprinderilor sanc­ționează salariații etc. Pe cine să arunci vina? E vinovat I.G.C.L.-ul? Poate că da. Ar fi necesară luarea unor măsuri concrete din partea în­treprinderi, care să ducă la o sincronizare mai bună a auto­buzelor pentru muncitorii na­vetiști. Sunt de vină taxatorii autobazei? Cu siguranță și ei. Navetiștii din Tihău, Var etc., „Împuternicesc“ pe cei in drept să stabilească cine-i vi­novatul. Noi le „parafăm“ îm­puternicirea. G. RAUS NĂZUINȚA ______________________­ Concursul nostru de reportaje, portrete și însemnări cu tema „MUNCA ȘI VIAȚA OMULUI ZILELOR NOASTRE“ se prelungește până la 15 februarie a.c. Din dorința de a stimula activitatea publicistică a co­respondenților voluntari din fabrici și uzine, de pe șan­tierele de construcții, prin unitățile agricole, din institu­ții etc., în prezentarea muncii și vieții omului zilelor noastre, de a descoperi și promova talente autentice în gazetărie, ziarul nostru și filiala Uniunii ziariștilor or­ganizează un concurs de reportaje, portrete și însemnări. Cîștigătorilor concursului li se atribuie premii în o­­biecte, diplome și mențiuni. Decernarea premiilor va fi făcută de către un juriu alcătuit din Uniunea ziariștilor și redacția noastră. Totodată, concursul are ca scop și o preselecție a celor dornici să candideze la concursul de admitere la Facul­tatea de ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheor­­ghiu”. Reportajele, portretele și însemnările vor fi trimise până la 15 februarie 1973, pe adresa: ziarul „Năzuința“, Piața Teilor nr. 3, Zalău, și vor purta mențiunea „pentru concurs“. Salina Ocna Dej angajează un artificier minier Salarizare conform H.C.M. 914. (1077) CALENDAR 31 IANUARIE 1418 — A murit Mircea cel Bătrîn, domn al Țării Românești (1386-1418). 1910 — A avut loc Congresul de reconstituire a Partidului social-democrat din România (31.1.2.II). 1933 — A murit scriitorul John Galsworthy, laureat al Premiului Nobel (n. 14. VIII. 1867). 1797 - S-a născut compozitorul Franz Schubert (m. 19. XI. 1828). 1944 — A murit scriitorul Jean Giraudoux (n. 29. X. 1882); 6.00 — Muzică și actualități; 7.00 — Radiojurnal; 8.00 — Su­marul presei; 9.30 — Viața căr­ților; 9.50 — Uvertura la opere­ta „Cavaleria ușoară“ de Suppé; 10.00 — Buletin de știri; 10.05 — Folclor muzical muntenesc; 10.30 — Vreau să știu (emisiune de știință și tehnică pentru școlari); 10.50 — Piese instrumentale de virtuozitate; 11.00 — Buletin de știri; 11.05 — Orchestra Werner Müller; 11.15 — Litera și spi­ritul legii; 11.30 — Suita tătară pentru orchestră de Sabin Dră­­goi. (Orchestra de studio a Ra­­dioteleviziunii, dirijor Theodor Costin); 12.00 — Discul zilei: Anca Agemolu; 12.15 — Recital de operă: Gabriel Bacquier; 12.30 — Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat; 13.00 — Radiojurnal? 13.15 — Avanpre­mieră cotidiană; 13.30 — Concert de prînz; 14.00 — Compozitorul săptămînii: César Franck; 14.40 — Pagini din operete; 15.00 — Buletin de știri; 15.05 — Fișier editorial; 15.15 — Melodii popu­lare cu Ion Gaiță și Marin Po­gan; 15.30 — Muzică de estradă; 16.00 — Radiojurnal. Buletin me­­teo-rutier; 16.15 — Cîntece de Zoltán Aladar; 16.30 — Știința la zi; 16.35 — Medalion Temis­­tocle Popa; 16.50 — Publicitate radio; 17.00 — Școala capodope­relor (emisiune pentru tinerii as­cultători); 17.20 — Uvertura la opera „Zampa“ de Harold;i 17.30 — Cîntă Viorica Galam, Flo­rentin Iosif și Nicu Moldovan; 18.00 — Orele serii; 20.00 — Ze­ce melodii preferate; 20.45 — Consemnări de Constantin Călin; 20.50 — Folclor mehedințean cu Gheorghe Roșoga; 21.00 — Re­vista șlagărelor; 21.20 — Mo­ment poetic; 21.30 — Bijuterii muzicale; 22.00 — Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport) 22.30 — Concert de seară; 24.00 — Buletin de știri; 0.03—6.00 — Estrada nocturnă. (Buletine de știri la orele 2.00; 4.00; 5.00); 9.00 — Curs de limba engleză — Secția a 38-a; 9.30 — De la Alfa la Omega — enciclopedie pentru elevi; 10.00 — Telex; 10.05 — Mai aveți o întrebare? „Mari proiecte ale omenirii“ (II); 10.45 — La ordinea zilei. Azi în județul Dolj; 11.00 — Revista literară Tv; 12.00 — Film serial: „Pe urmele lui Capița“ — producție a Te­leviziunii iugoslave — episo­dul I; 13.00 — Telex tehnico-științific; 13.20 — Telejurnal; 17,30 — Curs de limba germană — Secția a 38-a; 18,00 — Telex; 18,05 — Tragerea Pronoexpres; 18,15 —1 întrebări și răspunsuri pe temele: Specializarea și policalifica­rea. Exportul de capital în lumea contemporană; 18,40 — Aniversarea unui cor. Reportaj cu prilejul aniversă­rii corului „Doina“ realizat la Drobeta-Turnu Severin; 19.00 —Timp și anotimp in agri­cultură; 19.20 — 1001 de seri; 19.30 — Telejurnal; 20.00 — Teleobiectiv; 20.20 — Telecinemateca: ciclul Jean Gabin, „Strada Preeriilor“ — cu: Jean Gabin, Claude Brasseur; 21.50 — Florica Bodeuț — ine­dit... Vechi doine bihorene; 22,00 — 24 de ore. România în lume; — 22,40 — Gala maeștrilor — So­prana Wilma Vernocchi, so­listă a operei „Scala“ din Mi­lano; 23,00 — Baschet masculin: Dina­mo București — Ignis Varese în sferturile de finală ale „Crui­pei Campionilor europeni“. Cinematograful „Libertatea" din Zalău — „Anonimul Venetian“ film italian. Cinematograful „Mă­gura“ din Șimleul Silvaniei — „Toată lumea e nevinovată“, film maghiar. Cinematograful „Pa­tria" din Jibou — „Aventuri în Ontario“, film franco-englezo-ro­­mânesc. Cinematograful „Stea­gul roșu“ din Cehul Silvaniei — „Nu-mi place ziua de luni“, film polonez.

Next