Neamul Românesc, mai-decembrie 1907 (Anul 2, nr. 1-70)

1907-06-10 / nr. 11

NEAMUL ROMÂNESC 1­53 gura cale ce o am înnaintea mea, eu rătăcitul care înfățișez vremi ce n’au venit încă. Altfel, voi­ fi numai acel ce protestă în numele idealului în pustiul de credință și de aspirații care poate să mă înconjure. Să vedem. " N. Iorga. CEA D’ÎNTĂIA ZI A PARLAMENTULUI. Zi ploioasă, — de ploaie urîtă, rea, nu de ploaie mănoasă. «Represin­­tanții națiunii» vin cu zăbavă la cea d’intâia ședință a pripitei sesiuni «extraordinare» pe care Cîrmuirea a dispus a o ținea o săptămînă și nu mai mult. N’avem simț pentru forme, poate fiindcă n’avem o înnaltă noțiune de demnitate personală sau de corp , nu lipsește sentimentul religios. Ce tristă era Mitropolia aceasta de zi mare, cu compania de onoare în ploaia deasă, cu cîțiva tineri strînșî supt ocrotirea streșinei, cu preoții profesio­niști rătăcind în biserica goală! Nici în apropierea ceasului 11, hotărît prin program, «represintanții națiunii» nu se grăbesc a veni în frumoasa clădire cu aurării bogate desfăcîndu-se pe fondul negru de fum al ve­chilor zugrăveli. Un grup de generali și alți ofițeri superiori stau de o parte. Lipsește orice represintant al Curții. Cînd se auzi de afară goarna rugăciunii, am crezut că poate Prințul Moștenitor vine să cinstească cu prezența sa această oropsită sesiune scurtă. S’a mai luminat ceva urîta sală de ședințe, la care ajungi prin atîtea ganguri negre, ce trec printre multe odăițe sărăcăcioase, unde sunt biu­­rourile și unde ar fi să lucreze secțiile Adunării. Vine lumină de sus, dar, firește, numai pentru odaie, și nu pentru oameni. D. Sturdza, încărcat de decorații și înfășurat în marea panglică albastră a celui mai recent ordin românesc, cetește, în mijlocul zgomotului, un scurt, șters și naiv mesagiu, în care e vorba foarte mult de ploaie și foarte puțin de reforme și în care sîntem trimeși peste puțin la un lucru agricol care nu e partea fiecăruia din noi. Groase bătăi din palme unde marii proprietari, auzind de armonia claselor sociale — cea mai nouă ideie liberală —cred că e vorba de dînșii. După amiazi, validările. Serviciu prompt. Trece oricine. Protestarea d-lui Cuza e repede răspinsă de secția respectivă. încercarea de a o aduce în plen se dovedește zădarnică: un articol din regulament e inter­pretat fals pentru a-mi închide gura. Același articol e interpretat drept pentru a se îngădui d-lul M. Cantacuzino a combate alegerea la Colegiul al III-lea de Olt, împotriva fratelui sau Grigore, a d-lui Brîncoveanu. D. Brîncoveanu vorbește cu un frumos avînt democratic. Cîteva frase solemne. Apoi combate, cu mici gesturi bătrînești foarte, șirete, cu un ușor glas blînd, cu dulci întorsături moldovenești și d. Panu, ridiculizînd propaganda d-lui Cantacuzino pe care o înfățișează prin curioase afișe

Next