Neamul Românesc, iulie 1909 (Anul 4, nr. 71-84)
1909-07-22 / nr. 80
1274 NEAMUL ROMÂNESC Urmașii batalioanelor de fier ale lui Carol Quintul și Filip al II-lea au fugit. Grea vorbă, rușinoasă faptă. E sigur că au fugit. Câtiva ofițeri, un general, au murit pentru a nu mai putea mărturisi despre o înjosire ca aceasta. S'au cerut trupe de acasă. Regele însuși, un bun tînăr simpatic, a stăruit de soldații săi pentru marea jertfă de sînge. Ei i-au strigat însă supt fereștile palatului, cerînd pacea care cruță de primejdii. Și neînduplecații Catalani, ferocii anarhiști din Barcelona au ridicat pe baricade steagul roșu, care nu e acela supt care se biruiește pentru neam. «Viitorul» nostru, aducîndu-șî aminte poate de Mart 1907, asigură că a biruit tunul» și orașul s'a supus. Se poate. Sistemul românesc ar fi atunci efectiv oriunde, și ar trebui brevetat, creîndu-se din venit un fond electoral pentru politicianii noștri. Oricum, Spania a făcut dovada unei absolute decăderi morale. Cind Oastea fuge ori nu vrea să meargă la războiu, cînd la împușcăturile fățișe ale dușmanului răspund focurile trădătoare ale răscoalei, lovind același dușman. Regele, Statul, onoarea națională, — poate avea un popor toate darurile naturii, toate comorile artei și toate moaștele trecutului. Vremea va trece peste el! N. IORGA. ANCHETA NOASTRA. XXXII. Din comuna T., județul N., primim următoarele : I. în ceia ce privește legea agrară : 1) Deși e absolută nevoie de izlaz, nu s’a dat pănă în present, și după asigurările inspectorului agricol nici nu se va da, moșia T. fiind considerată ca de munte, cu toate că are și 1.000 ha. loc arabil. Se vede că Statul vrea să nu se mai crească vite la munte, singura ocupație a locuitorilor. 2. Comisiunea regională o fi lucrînd la centru, că prin satele de prin prejur n’am văzut-o. 3) Inspectorul agricol nu s’a deranjat de loc să vie în această comună de cind funcționează, deși a fost cerut de săteni spre a regulă chestia imașurilor în primăvară, cînd arendașul era în conflict cu proprietarul moșiei — Statul —, din care causă nu învoia și niciunul vitele sătenilor la pășune și a fost nevoie ca o delegație a sătenilor să bată scările pe la Ministeriul de Domenii. 4) Contractele se încheie după lege, însă, cum mulți săteni nu știu carte, învoiala e una, și contractul alta. 5) Bușieturi n’au fost, și nu sunt. 0) Oamenii nu sunt întru nimic ușurați și mulțămiți, mai ales în ceia ce