Neamul Românesc, octombrie 1909 (Anul 4, nr. 110-122)
1909-10-14 / nr. 115
1954 NEAMUL ROMÂNESC înghețate oficialități, ba, ce e mai râu, ea a produs neînțelegeri, scisiuni, a stîrnit patimi și, la urmă, a dus la acest ciudat sfirșit de petrecere, la izgonirea a douăzeci de școlari, și nu din cei mai răi, pentru păcatul, grav, de a fi asistat încă la o festivitate de amintire, dată de tineri cari și ei au fost școlari ai Liceului. înnalta școala din Botoșani a fost întemeiată în epoca Unirii, pentru a trezi conștiința românească în Moldova-de-sus. Așa o înțelegeau creatorii ei, așa o înțelegeau și cei dintăiu profesori, ca acel I. V. Adrian, despre care un biograf scrie că «lecțiile sale de istorie nu tindeau decit a face din junii săi elevi oameni de societate, Romîn! buni și patrioți devotați», crescîndu-i în «spiritul de romînism». Deci nu de Evrei, nici cu Evrei — nu era până tîrziu niciun școlar de această nație — și nici pentru Evrei n’a fost întemeiat Liceul. In comitetul de organisare n’aveau ce căuta cei trei Evrei, cari nu represintau nimic din tradiția primitivă și adevărată a Liceului. Cu toate observațiile prietenești și protestările publice, ei au fost păstrați. Astfel am fost siliți să declarăm noi, cei cari la început ne oferisem a lucra pentru succesul serbării, că în asemenea condiții comitetul nu se mai poate adresă la noi. Și această declarație a rămas în zădar. Nu numai că s’au păstrat patronii evrei, dar s’a adaus greșeala de a face polemică și în cartea festivă, care desigur nu era chemată a combate antisemitismul, și în apelul către cetățeni, în care se insista asupra dorinței ca și «străinii» să vie alături de Romîni,—pentru a serba o instituție care nu-i privește de loc. La rătăcirea s’a întins mai departe și mai sus: ministrul de Instrucție a găsit cu cale la o serbare școlară să atace naționalismul, să-l atace cu o notă personală și să declare că și puterile evreiești sunt de nevoie României pentru a-și ținea locul între State. E desigur cu neputință să se provoace mai mult, și toți acești domni n’au niciun merit că serbările s’au desfășurat măcar într’o perfectă ordine materială, — pe care n’ar fi ajuns să o garanteze, dacă oamenii atacați și jigniți pe nedrept ar fi vrut altfel, nici ridiculul funcționar de poliție care amenința pe un student cu arestarea prealabilă și preventivă, nici sergenții cari rupeau frumosul afiș al d-lor Ifrim și Cusin. Dar oare numai naționaliștii au avut dreptul să fie nemulțămițî și au fost siliți a se ținea la o parte de serbări ? Nu. Și la Botoșani sunt trei partide de interese. Din nenorocire și în trecut — cind aceste partide însemnau totuși ceva mai nobil —, profesorii au făcut — și cu altă patimă! — politică liberală și conservatoare. Așa fac și cei de azi. Și, deoarece liberalii sunt la putere, s’a