Neamul Românesc, noiembrie 1917 (Anul 12, nr. 322-327)

1917-11-26 / nr. 325

Anul al XII-LeA, No. 325. «a- •vr..«.mstwsct** ^cVMUa&tawfistsA .M­amura-ism«mi­k­gj­.-j^.r ABONAMENTUL 1­8* «I m­ia ța'-1 . 49 fed. â lfilB Z ! L üig Un glas care se aude Sun^ra In armistițiu, și pe zeci zile de-a lungif.I­ntreg dai front rases* rimurile au tasut. Max mai .știi, binetaroșt că si fra* țile lor tu reușit, se pregătesc de îndeplinirea proiectelor pe care le-au amințat încă din momentul venirii lor la putere: expropriarea Întregii bogății și probabil și a în­tregii suituri, ca rămășițe ale tre­cutului, ce ac­um a condamanat. Autonomii de apărare contra E*­narhiei, mai ales In forma solda­ților cari se vor întoarce acasă și In cari »Cuvânt Moldovenesc­ de­asu­ieri vede niște cumplite »fiare", gata de pace atentate, in flatari­­z­a și desordinea lor, răsar pre­tutindeni. Siberia pare a se des­face cu totul din corpul Statului rusesc, și Guvernul ucrainian, com­plectat, a luat la micit toate aface­rile, fară deosebire, pe cind, Ungă această Ucraina, se ridică, fără le­gaturi cu centrele de odinioară, b­asarabia vechiului neam »moldo­venesc*. In ea privește Apusul, luptele s’au reluat In Italia. Pe acest ger cumplit Austriecii fac silinți despe­rate la legumea de mante, și ei își areta nădejdea de a și serba, după rasăturarea unei ultime pie­­deci, Graciunul la Veneția. La Cambrai furia răzbunătoare a Germanilor își istovește puterile smulgind Englesilor bucata cu bu­cata terenul care a fost luat de generalul Haig in marea lui sur­prindere birunoare, iar conferința interaliată, care va fi făcut in domeniul politic ceia ce s»eg«in membrii ei și cei cari ii­su framei pot sa știe, anunță numai, ca o simpla adunare normală pen­tru fixarea de înțelegeri economice internaționale, masurile adoptate In deosebi de comisiuni speciale, foarte competente de­sigur: conferinți financiare din etnd in­clud, comi­te­ comun pentru armament și a­­viație, altă »organisație“ pantru „importuri, transporturi și aprovisi­­onan", convenții de alimentare cu neutra«. Atita. Aceasta in momentul cind Hin­­dertfaurg, Ludendorf, oamenii răz­boiului pentru razboi, ai cuceririi pentru cucerire, initatia imnuri pa­ging bete de biruința, care pasca de oțel pe care o vor trimete Zeii se vor mai buni razi omisi, iar omenirea, biata omenire, su­gerind din toate rănile celor mai cumplite sfâșieri, omen­iea des­poiata de ce are mai scump sa oameni ți amenințara cu rispa complecta a­ intregii sale opere de veacuri ia munca pentru civil,sa­­ție, așteaptă cu incor­darea supremă a tuturor fibrelor sale ceva care nu samănă da­sigur un­imic din aceste viști» Și ea se consuma de nerăbdarea acestei bune soții, care ar fi pentru dinsa ca o noua E­­vanghelie In mijlocul grozăviilor și desfiinarilor, un asiix a fumurilor de jertfa ale origiiismului trium­fător, care e materialismul modern. „Aier, puțin ater, dați-mi aser, că mă îmiăbuf*, așa strigă e­­roul prins intro societate de mu­cedă încremanire­a trivialitatea ei brutală, dușmană a oricărui ideal, din romanul marelui revoltat clan,­des­cultatuli. Și la fundul cugetului mijioaci­­lor omenești torturate de răutate, și mai c Vm de o dobitoci fără margeni, mai strașnică decit orice fel de răutate, este—, mai mult decit setea victoriei pentm măgu­lirea mândriilor naționale, mai mult desît acea rîvnire de pase, așa da mult pomenită la fiecare zi, pen­­tru ca ilumiszii să mânlnce, înfri­gurat» sa se încălzească, goți să sa îmbrace și pribegii să se în­toarcă la vetrele lor—, este, zis­, nevoie de acel așer care de mult a fost răpit ploaienilor noștri. Dacă asculți bine, peste toate urletele trupurilor rupte, maltratate, bru­talizate, subnutrite se asude strigă­­tul suprem al sufletelor: „aier, cu mă tanăbuș". Și iată­m, din țara î n care se focalisa de pretențiiie interestuile ala Europei de aeo cel mai cras și mij lacom materialism și care e azi izvorul evangelic al celor mai mărețe daruri de milă și ai celor mai sigura făgăduieli de dreptate, se sunt ® vorbind un șef de Stat, care nu e nici general, nici diplo­mat, nici agitator revoluționar, ci un ragalător sprijinit pe principi­ile care reiese din tot ce au cu­cerit oamenii păsa azi, goniră m­­ilistelor lor, in domeniul udwi­­rami culturi. Președintele Wâlsan vorbește. El spune că, ones ar face unii și alții, de voie ori de cumplită nevoie, războiul va continuă pisa­n­a dnpi, —numai pentru drept. Pentru wd..epíiü« și îndreptarea j g­­n.riior ce s’au săvîrșit*. Ga ei nu vrea nimic de la Germania liberă și pașnică, d­a­că nu e foc dealt pentru dinsa, și tra pentru „stapîai ambiț­ii#i și intriganți*, la ceia* ce se urmărește prin toate aceste ne­spuse Încordări m thnu­n : „tovă­rășia neamurilor care trebuie să garanteze de acum pasea lumii*. Nimic nu se dore.?ti care să nu fe „echitabil și ireproșab­i ca in­­tenții, pentru dușmanii noștri, ca și parura prieterii noștri’". In a­­ceasta lupta care se va purta și • pănâ s-a va trage ult­ma tor­tură Ut tun". S’o știe deci aceia cad ridicâ neamurile unele contra al­tora pentru nedrepta scopuri ego­iste, și se știe chiar aceia tari, pe alte căi, caută sa aducă o la­­dușmanire care ar sfășia mărun­taiele iase și ale orcării societăți umane. Nu departe, de peste Oceanul de la irg, tredad peste toate tim­­parile de luptă, fara a lua ni­mic din ura ce se zbate Intr’în­ sete, vine această solie, semnă ca un cuvînt de E­anghelie, in adân­cul însunerec al neputinței noastre de mic popor nenorocit cari am crezut și noi in dreptate si cad une ori am părea uoiași să blăstă­­mâia și numele ei ca ai unei su­­presse m nciuni și sa ai ilustei celei mai criminale. 9 * « Și pare că degetul divin al Mis­tuitorului luminează în­genunea noastră, arățindu-ni tocmai in fund grana sigură a mingieriior. m, wmmî O ctitorie a csip fiiMMKIMJWa Oprindu-mi ochii asupra unui ziar gre­cesc din America, am văzut o mare pa­gină aproape întreagă plină cu anunciul bibliotecii Marasil. Această bibliotecă, alcătuită mai mult din traduceri, pune la îndemîna oricărui național fără cunoștință de limbi străine cele mai bune cărți de știință — în sen­sul larg al cuvîntului, deci și de istorie, de istorie literară, de sociologie, de filo­­sofie — ale neamurilor celor mari. Alese cu o deosebită îngrijire, traduse de scri­itori pricepuți, ele dau oricărui doritor de învățătură mijlocul de a se informa asu­pra tuturor chestiunilor care privesc, nu numai nația lui, dar și marile întrebări asupra cărora se oprește, totdeauna la­com și niciodată mulțămit, sufletul ome­nesc. O adevărată enciclopedie, dar nu în articolașe seci și reci, compilate din lu­crările pline de suflet și de viață, ci prin lucrările originale înseși, în care vibrează bucuria descoperirii și a creațiunii. Și, în atingere cu aceste minți mai nobile ale omenirii, cîte spirite umile pana atunci nu vor fi simțit că și în ele se zbate ceva, cîți nu se vor fi ridicat măcar — mare lucru!—mai presus de trivialitățile, a­­dormitoare și une­ori degradante, ale vieții! Aceste cărți, care, în cuprins de 6 — 700 de pagini și cu o frumoasă legătură, se vînd pe cîțiva franci, se tipăresc din a­­verea pe care a lăsat-o anume și nu­­m­a­i pentru acest scop un bogătaș grec din Rusia, Marasii. Toate aceste volume ajutătoare pentru desvoltarea culturii na­ționale pornesc d..i acea ctitorie a lui. Și mă gîndesc, aici, la cărțile, puține, rău alese, prost tipărite, scumpe, care, la întîmplare, dau și cîte o traducere unui public care, dacă ar fi numai învățătorii și preoții, încă ar merita să i se înfățișeze ceva mai bun din operele scrise în limbi pe care n’au de unde le cunoaște. Căci, de­sigur, dacă celor de sus cari știu franțu­zește și nemțește și englezește li stă o în­treagă lectură rea la îndemîna, se cuvine puțina lectură bună acestor oameni de treabă cari nu știu englezește și nemțește niciodată, și foarte adesea nici franțuzește. Ce ctitori mari au fost bogații noș­tri de pe vremuri! Bisericile, mănăstirile, spitalele, așa de multe, de frumoase, de bine înzestrate, fac dovada. Dar putem zice că avem destule lăcașuri de închi­nare, iar asistența publică a luat-o asu­­pră-și Statul. In timpul din urmă se fă­ceau daruri Academiei ori societăților cul­turale, mai mult pentru burse, care nu mai sînt așa de necesare, și pentru pre­mii, care răsplătesc pe cine știe ce aven­turier literar mai mult stricăcios prin o­­pera lui . A crea astfel de biblioteci pentru po­por, a răspîndi prin ele în largi valuri acea lumină care e, azi, marea putere, ce scop mai frumos poate urmări omul care se gîndește a consacra măcar o parte din averea sa binelui public? Exemplul bibliotecei Marassi poate în­demna și el la aceasta. N IORGA mnm samusig mimt micm grsf!! 10 BANI EXEMPLARUL CUGETĂRI Este trădarea care adaos pe dușman, dar este și acela care-1 așteaptă, îi lipsește doar eurajul celeilalte. (N.­­.)* Ai dreptul să te isolezi de societatea în care trăiești în orice alt moment decît a­ supremelor ei sacrificii. (M D siaää SÄÄMBmHM* Ri Dumiaecă, 26 Novembre 1917. motm Redacția # Mmmrmrn. uți ^*»*«£01 B«bh sft 8 L%SW$a teatral« .Ttealfe«* Mmmm s W. mmM PE CĂRĂRI UITATE 1. Cetitorului de O. C&S6I» Te miri că scriu In vers­uri ? — Cuvinte multe am La jugul prosodiei din nou să mă îndam . Căci, stînd supt vremi cump­ite, mărturisesc, mă tem Că ’n prosă aș începe să strig și să blestem, Să ’ndemn la răzbunare, înflăcărat de ură, Și scrisu-mi n’ar cunoaște nici margeni, nici măsură. — In versuri totuși altfel , revolta însăși are Decență, și se uită cu grijă la picioare Ca nu cumva să iasă vre­unul mai puțin ; Te potolește ritmul și rimele te țin, Simțirilor pui strajă și patimelor frîu, Din vijelii faci boare, iar din șuvoaie rîu, Și astfel vechi canoane dau vorbelor putere Să placă lumii bune și criticii severe. — Cu­ despre­ aceste rînduri ele-ar dori să fie Popasuri de odihnă și de filosofie, Ori geană de lumină din orizontul ’arg, Cînd nouri de urgie de-asupră­ ni se sparg, Și supt amenințarea durerilor ce vin, Să însemneze versul și clipe de senin. 2, Minuni Din lutul drumului de țară, Călcat de labe și copite, Un bulgăre iea copilandrul ln mînile-i blagoslovite, Și ca un meșter îl preface In chip de pasăre ușoară... Dar iată lutul că­tre sare, Se mișcă pasărea și sboară, Pe cînd copilul, — Isus însuși, — Uimit și luminat de­odată, Cu’nfiorare se închină Atot­puternicului Tată... »Casa atlîe a chi l’intende.“ N. Machiavelli-Minunea veche și poetul Cu voia Domnului o face, Cînd pune suflet și lumină In jutul vorbelor sărace. Cuvintele-i tresar, prind Aripi Și’n largul vremurilor zboară, Avînd să poarte’n veci căldura Și razele de odinioară. Dar, cînd nu le’nțelege nimeni, Ca pulberea cad’risipite, Și pan’ la altă înviere Se calcă labe și copite. * i Ce înseamnă astăzi a scrie T m­H, MSTKONIU. Ss pare că Gîrmanli își dau mai bini socoteBia dîe St­up­; și, de­și a­« ssavegiai tasul­ut 42, xippeiamnle si asibaash­aeia, cu feste cu b’su înfipt adisc in simim l­iadă*®, tatsui nu as bizuiesc umishi pe tsio fi nu a șteapta succesul ori mintai­­ma­ici numai de la dusele. Carmtai. »«Is ori vorbit, «si penau dinții puie« rea lui și, iară inaei*!#, irosul fiu de* oaibiî, pe c*îe ei nu sa glâdîSâ s­i des­­prejai. Din potrivă, U cultivă și-l produs, ori II spiffliu­lg, u propagi, cusi aiai, cu a­­b.iiiși tag­ijue cu cais fabrică si imp&r­­i­sc fiecărui o»Sar munițiile tribar­usis puaku luptă. Cuvîntul și ide­a sunt la­­ts’Adevăr și ele nișis m­aöí­­i, și m$te Ukiiupi­nstipuite „răzuoiul csi seu", care na poartă cu ioane multă omn«tttrie*, (ii sigur, cu și cu mai mult ,suliet*... N­i numai titta, — și, ca m issem o comparație și una­, potrivita, — j cu«lutul și rudă sunt niște puncte de spu­uink pe care ostașul de a&iiei, spu­jMindu se aneexă cu aparatul tihaic al lupulor m­ale. F«ia ele, acesta racuine suspendat în aier, desenerut, Adevărat» prefed­uc lipi­te de omestii si de taiia propulsivi. însă, prin urmarej sei ce-și fac din acr­* o anoms in vismiia acestea au clips 1* care oboseala ori deactualarea trece ea un nor pluto cerai luminos al conștiința, umbaum ri și bcisnecindu-n perspectivele cele obișnuite, ei nu tre­­cuie ss*și pute la Utuoisla rostul cs-1 au, suci scopul ca*! urmăresc. Am put va adăugi lasă vre-o dusă ori tiu motive făcutt­e»îî în­­cidise energiile tor. Acestea ne iubesc, e isa­te adevărat, se iovese si dese dureros de ias.b­;a in­­t;.hrați­a sufletului omenesc, a cetmualui« Iaî, a­ te ori, acesta, cetitor«1, cere pentru b­ata vo­ba sau peana toata ideia loa a­­miata d­e cei care scrie, fap­a care e­ i si­flezi oii care se răspunda ca ecoul, — an ecou al realității imediate, Ecoa­­rea siit ityii dovadă vrea »& va­tă contorul îndstă, trăsnetul care să confi­me pute­rea usîgi­oare­i »d­ub­ii luminoase a» Su­pra lum­ calul. Anâ­­ia«*, umăr nd pe cineva ts dis­voltare* statornici a aareiași teme, ce« tUorul Ü privește ca pe un om incă­uș*4 tu prupunt atu sistem de gi­tane, din e*KC «a se fi»ai p­aie desprindr*. Ș­ise ob ȘiUn­Ște s-l vede» in .­x-«J­u­l funcțiunii* și tu sâ jba obu.itof da­­n.ru.«o&te a datoriei ori incit iu­. De aici și până ia nesocoti; ea aocii su ui fiu, mu­t au es­ei și apunui- iauintit spre veșnică Bt htimbare, obosit de pr­a mun­ă aiențiș intr’un­ui foc ori imr’ua face răpede f, pasul a­­sta. An­fe; de ,m r­i «tare deacur­ j­ stă e­­nergiila ceiu«. ce »...zis și I» oposofis. O« iată cuvinte c*re stau snai pri­­aus de els a .este s «le cuini smetiești, «armie dictese de a­ vo­li cei« moi a­­dinei a.e apartei apat­te voioase, cuvinte mea­ ta să vii«renai.a «neigite cl­ui­­... luptă cu scrisul, ista i­­e teasiis Și să i se afirme. Citit chiar meiste­ți pasivă, adevărat bloc de piatră, a puoii.­u­i censor, do­vedește nevoia și, deci, d­ion­a ac­a o îăVinge și de a­u zdrob« cu orice preț. »Sufletele oameniilor s at­âta pât tuns»*, te apunea Aistols France,—ș. di« ave «Mă ,»mpintit.«Dint*te a «pir­tur­a** na *­ște frdesi­ta nedreaptă a tutu­or ..­.uni.ivr, — șa CntUva lor. Dar o fiul nu poate apuse o­ iată, ed dintr’adat^ tot ce are de spus: c< « tarea oam­enacre, la formar ca ș; tareg sv ».ca ci, est»; aucca aiva; «a eu­ge ca « apă ori cu un torent, și d.n c^>gi­ea lui a­r &e pol am­­auaia «ipri tos e stementeis d* hr­­.»ă 0« is cu^m­âdd, fir eli de drana pasa fiului ne urmărește cursul gradsr.i aduta. Și, de aceia, a,erodată a» si curme să-și caute na mumim, da oprire și de pâ hjă. Ci/clî am expr­ia dă ® ceie ca seau fi«»­ă ial­e auni cugetu as non.ro, e prea p­­ția fiți de tot ce sauioițiște a,.o o, — și para puțin pentru a stat* la t.aaspla Bîerea, se pălă sasta, a .dau în miaua c* u 1 l­. N­ariva desfuiă vreme mnei viați d.i*­­tui de lung­i pe «mu a lă­siaâ ta de a-

Next