Neamul Românesc, noiembrie 1917 (Anul 12, nr. 322-327)
1917-11-25 / nr. 324
Ami «1 XlWea, No. 324. issi, Strafest?, 25 Novembre 1917. SPASSR ZILNIC »imtftr: N. I © Armistițiul Ști&m prin Ioan riseasca d?n !o« calitate că generalul Șcerbacev a oferit un armistițiu Austro-Germa*nilor, cm *comi$*țimîntd Guvernul*! remin și cu știr ea represintanților Puterilor aliate“. Ieri un cominic&t old&! ne înștiințează că, odată ce »armata rusească“ a făcut acest lucru, a fost de nevoie sa-1 facă și Guvernul nostru pentru limita romini, ca una care (i se zicea odată „‘romul romîn“) face parte din „același front“. Nu vom analîsa acest act, nici ia forma, nici Ia tendințele și nici In sensul lui cel adevărat. O anumită lume, pe care o va judeca altă conștiință decit cea de astăzi, răspindește însă zvonuri cu privire la pacea Însăși și la condițiile ei sau, cel puțin, ea asigură că s’a și încheiat armistițiul. Motodu-i durata. Putem asigura că aceste zvonuri, pe care le comunică ușurătatea după ce le-a iscodit reala-voință pe care n’o știm numai de astăzi, noi, aceia cari n'am putut o împiedeca in opera ei ascunsă, sunt false. Propunerea de armistițiu a resultat un thmp mecanic dintr’o hotărîre care n’a pornit de la noi. Ce va fi pe urmă, se va vedea, și nudrjduim că oamenii cari sunt la putere vor înțelege tot ceia ce reclamă de la ei momente dureros istorice și că In hotărirea, atitudinea sau fie și în tfatul oricui nu se va amesteca nimic din pasiunea de partid sau din interesul personal și că asupra suferinții noastre se va ști, in cel mai rău pas, sa se arunce acel văl de frumuseță, care să-i acopere inaaintea dușmanului azi. Inanintea ludaioratei priviri a urmașilor mine, toate chinurile care nu trebuiesc nici mărturisite, nici vădite. Această foaie va îndeplini, ci îi va fi dat să o fi că pe acest parakat iubit, In care asiizi sunt și de aceia cari așteaptă cu nerăbdare alți sfătuitori, cari li lipsesc de mult, sarcina ei de a fii expresia pe cit se poate independentă și totdeauna sinceră a sentimentelor și dorințelor poporului românic, în masele lui adinei și curate, care-și află cea mai innuită și mai iubită a lor manifestare in armată. Așa fiind, In clipa armistițiului, dud nu ni e permis a-i întrevedea clasei ințela, cind nu voim a le vedea, constatăm că nn noi iișim, azi, nimic nu e schimbat din tot 99 era teri. Avem aceiași credință—științifică, am zice—că Romînii din toate țerile n’au mai puțin decit alte neamuri dreptul de a fomja, din toate elementele lor risipite, un singur Stat, prin care să poată da în sfirșit lumii, după o așteptare de atîtea veacuri, tot cu cuprind însușirile rasei. Avem aceiași convingere profundă că, luted tu războiul partea Aliaților—orice s'ar zise despre momentul în care presiuni pe care nu le vom judeca aici, ne-aț îndemnat la aceasta—, n'am făcut decît să urmăm datoriei noastre de a înfățișa, în momentul cine erau puse ca hotărîre toata problemele naționale, clasa noastră. Avem aceiași părere disprețuitoare despre făcătorii de profeție. In cele mai multe cozuri personal ambițioase sau material interesate, cari, vorbindu-ni de catastrofa neapărată a Rusiei ca de un eveniment politic ce trebuia să se producă imediat, din propria inițiativă a Rușilor,—iar nu ca de o surprindere care era să apară tîrziu, prin lunga operă de intrigă a dușmanilor acelei țeri —, căutau să ne arunce în brațele Austro Ungariei și sa ne facă a lupta pe soma ei, pentru Basaraba, contra Rusiei, acțiune compromițătoare supt raportul moral, de unde, până la clipa de azi, ar fi resultat complecta prădare și distrugere, mai rea fi decit cea de acuma în Muntenia, a teritoriului nostru. Avem aceiași slîrbă de oameni care, servind interese nemărturisite, instincte obscure de rasă ori „teorii“ proprii, s’au cohorts până la rolul de unelte al străinului, contra Suveranului țerîi, contra armatei naționale, contra causei de care era legata de acuma înnainte soarta României, și nu credem că vreodată s’ar pitea reda viața împreună cu acești oameni. Avem aceiași admirație pentru o mică oștire care, trișată necontenit, sprijinită de formă întâia pentru & § tratată apoi une ori cu o dușmănie care nu se ascunde, a făcut tot ce era în putința celei mai desperate Vitejii omenești și celui mai sacru devotament pentru patrie, și am prefera orice umilirii, care nu s’ar putea șterge niciodată, a sufletului eroic ce trăiește intr’însa, foralud astăzi, cînd speranța de revanșă a dispărut, măcar unica noastră mîndrie. Nu nu recunoaștem greșiți și, după Mărăști și Mărașești, nu credem că am fost inferiori sarcinii pe care em luat-o asupra noastră.« Va veni o vreme—și nu e departe—cind criticii?, în sfirșit libere, nu vor putea atinge citiși de puțin nici dreptatea causei, nici felul cum au servit o fiii cei a de* vârâți ai acestui pământ. Voiu trăi or i ba acest ceas,—se știu eu ! Dar am ținut ca -n momentul supremei erij* să opun lașității Cile bat ® din palme și prostiei cari-și deșiră argumentele, ca și dușmanului care se bătură de „victoria“ ce-i face atlta cinste, acest nezguduit crez, cu sar ® pe pămînt poți fi tare, iar supt dinsul,—liniștit. N. §ORGA. CUCETOI Egoismul ți-1 primesc : Fă macar ceva din (ii) ! (N. I)# Ce e mai teribil pe lume e prostul care a 10 BAU EXEMPLARUL [UNK] Dați fatali Credeți în datele care, iară să nu putem da samă de ce se întîmplă aceasta, cuprind în ce nenorocirea, o aduc pare că pe căi pe care nu se putem urmări ? Sunt mulți oameni, de o superioară inteligență și cari, altfel, nu sînt aplecați spre superstiții, cari o cred, și cel mai mare din poeții lumii a spus că „deasupra și dedesupt sunt atîtea lucruri pe care noi nu le înțelegem“. Acuma un an, tocmai un an, în ziua de 23 Novembre, perdeam o luptă în care luasem toate garanțiile de victorie. Dușmanul se aduna din toate părțile pentru a formă o singură armată cu care să continue opera sa de cucerire și s’o desăvîrșească întrînd în Capitala României. Noi aveam datoria de onoare de-a o apăra și trebuia să salvăm printr’o lovitură biruitoare toate acele eroice divizii care la trecătorile muntene ținuseră în foc aîta vreme pe năvălitor și-l făcuseră să sufere de atîtea ori dureroase lovituri. Sfătuiți bine, organisați convenabil, hotărîți din toate puterile noastre să smulgem succesul, am fost învinși. Și învinși, nu prin inferioritatea noastră reală, ci prin accidentul idiot al pierderii planului amănunțit al bătăliei, care a căzut în mînile adversarilor — scena din lagărul acestora a descris o un ziarist american care era de față — și prin zăpăceala de care a fost cuprins în clipa hotărîtoare un nenorocit care era atunci general român. Un an de zile după această înfrîngere, care și-a luat toată Muntenia și mîndra noastră Capitală, nu am trudit, cu ajutorul unor adevărate bunăvoinți prietenești, să refacem o armată din trupele împrăștiate, din răniți și bolnavi, din copiii înghețați și flămînzi ai retragerii. Ca în dreptatea cerească am crezut într’însa, și ea n’a înșelat speranțele noastre. Incununîndu-se cu glorie, de mai multe ori, ea mi-a redat acea încredere în noi înșine, care la mulți, în durerea și umilința fugii, dispăruse. Dar, de cîte ori am crezut că a venit ceasul întoarcerii, al răsbunării, al cuceririi, de atîtea ori ca o crudă hotărîre mută a soartei ni-a stat în cale. Dintre prieteni răsăria piedeca pe care o sfărîmasem în dușmani. Și suprema lovitură ni se dă, prin ceia ce știm prea bine ca să scriem prea des și să repetăm prea mult, în ziua chiar cînd acum un an Bucureștii vedeau întrînd trupele lui Mackensen învingătorul. Avem sărbători naționale, din zilele cu noroc. Nu știu întru cît celebrarea lor ni-a înmălțat inimile. Dar o zi de reculegere în fiecare an, la 24 Novembre, ar avea desigur, prin cugetarea asupra marilor fatalități misterioase, efectul de a nu purifică sufletele. N. IORGA. m a făcut Painlevé p«tru Ffinsta O foaie englesă observă că Painlevé cerea in 1910 o mie de aeroplane In terminăm de etissiam că el a prevăzut rolul submarinelor, că prin sfarmnțiia lui în 1913 Franța a căpătat 180.000 de soldați w»a» mult, că el a crescut numărul conțingmii lor coloniale, că el a recomandat adoptarea tunului de 340 hirosul cehd de 305, că a explicat rolul mm al artileriei grele, că, in 1911, a introdus rifotrma pulberăriilor, care au produs cipei mult mai mult. sat. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚI IAȘI Fasaglal Bam nr. 3 (Agenția teatrală »Thai«') Și acest lucru-i trecător... Un rege ’n Persia,— acel Care scrisese pe inel Un gînd adine și înțelept, Care-i dădea sfatul cel drept De la întâia întrebare, Un sfat bun pentru orișicare, In sunetu-i poruncitor : «Și acest lucru-i trecător». Cămilele din depărtare li aduceau pietrele rare, Mărgăritare nestimate Veniau pe vasele ’ncărcate, Dar el nimic nu socotia Căci mintea-i veșnic învîrtia Acel cuvînt prevestitor: «Și acest lucru-i trecător>. La serbători, în zile mari, In veseliile mai tari, Cînd oaspeții lui cei voioși Băteau din palme bucuroși, Intre smochine și ’ntre vin El li spunea cu glas senin: «O, bucurați-vă de zor. Și acest lucru-i trecător ». In patima războiului Săgeata rupse scutul lui. Ostașii il duceau plîngînd La cort, cu trupul sîngerind. Și, cum îl și cuprinse plînsul, «E greu să suferim, zicea dînsul. <Dar toate-și au sorocul lor. Și acest lucru-i trecător>. Domnia în piață peste toți Statuia lui de zece coți Din piatră fără de sfirșit, Iar regele i'a fost pitit Să vadă strălucirea ei. Și el zicea : «Și faima, ce-i ? Cu vranța o să mă cobor. Și acest lucru i trecător“. Era un biet bătrîn plăpînd. La porțile de aur stînd. Se întreba : «Am fost ce-am fost. Acum ce-o fi și-al morții rost, ?» Atunci o rază ’ncetind Căzu din ceruri pe inel. El pricepu: « Acuma, mor, Dar și acest lucru-i trecător !( Chaostor«« Triton » tradus de N. I.). circân om nicovala BBIB da A. M&TS10NNIL la discursurile sale psrlamests?«, es și nu opera consacrată „politicei germane*, cis ate cării lipsuri își dădea deplin socotea!#. Büen, cel mai inteligent diaira Gaseetan ce ia avut Imperiul, de la Bismarck Isronce, om fin și cult, dar eu mai puțin German decît alții, obsfr»*va sa aplie că în veacul al XX lea « mani» va fi respirat, ori donați, ori «torai»,— altă alternativi răm »Ind cu neputință. El întrebuinra astfel o metaforă curente, ca si exprime același lucru pe care-l susne celebra termală abstractă a lui Bernhardii „hegemonie ori decădere*. Și ave», prin urmare, o mai mare putere suggestivă. Era mai potrivită cu firea priasenă, cu tastfecful înnăscut de a sdrobi ori de a strivi tot cei care sapt picior. Di areia, se țmiegeții cum a fost vremuri in care Barbarsii iși băteau joc de generalul »cos la pessaQ, de ette ori publicarevs; și ds ce, d;t* potrivă, formula lui Billew a fost mai mult și mai cunucsoa intrebuințete, înșiși universitarii cei tineri, auxularili științifici ai rangermssissaului, au atmast bucura« voeba esa populară a prințului test Cascel&ru ; și unu) dinnr’ Inșii, vre-o doi ani îansiune de a izbucni războiul, scria Istr’usa manual de polities ! „Nu se poate tăgădui că pangermna Bsaffiui ar răzmnea străin de orice gred agresiv. Dacă Germania „caută ett ajingS ciocan*, se cuvine ca ea să lovească la cine Insă sau asupra cui se cade dacoéul acesta să izbească mai Intru ? Răspunsul e interesant și plin de »d*alitata. „Ca #e trăim“, scrie Albrecht Wotb, „ca să sveau o visță plinsă de sărât*t* și voioșie, nu trebuie mari și noi întinderi de păsărint arabil. Acesta trebuie sa bM dea inapecin'ismul. Germania va putea recolta fructel» politicei zmedii, dacă va ave» curajul acesta ., Gări la ce «i ar sluji în germanism revizuet In Brasília ori la Africa de*Sud ? (Mai ales »camsetul armatei ® coloniale ® a capitulat ln Africa neagră, iar Brasilia s’csamu!« hothliS si-* supt dictatura ce-o amenința.) Acele Ținuturi ar servi mult expansiunii rasei germane,—dar harte șuțm puterii Imperiului german. In schimb, creșterea costisentala a rtementului germ?», multi uriicitea cortteenia ä a ț .cbbüo? gerat« nn, m căror pur» de muncă« și vrednici» intr»c mu« trindavia mărginită a mojicii Of, ar formă un zăgaz puteric, și zigm împotriva vămilor dușmanilor noțt'i și o besa solid* pentru mărirea puterii noastre,* Are-'ami părere despre superioritatea muncii ariîlui gŭ rmau asupra celorlalți muncitori ai E stapei o avea fi părintele aarialismului, a cărui doctrină, ia dosii mix'ms*..., o admini»te«^zi a*Mzi discipo* fii eă a Rusiei bolnave—și în hrtere» lui practică nu era cu totul deosebite de-a acesstui pcagemanist. Cel csrs «v*a să beat fi stea?,dar în senul reform ® »or «otisic, acela care ave« sa ce»teanisez« și sv monopoUst ze mișar» a democratică, trebuia să fii, un mod firesc, Gemrnul superior ca lucrăr și ca muncitor agricole „Irtarnațiorala" de atunci, ca și „sLatțîre* de astfzzi și, în «fruit, ca și acordurile cu armirtrțîa ori chiar cu pace separate, du toate deo potrivă la același renahai, aduc sd^că robirea Giova* rășalai*, a „tovarățiului de » m.*, ca și a „tîYi strășu'ui da reveniiteri spetele*. Nikoditta G«rcaani,l stfiplind de ideia SxA a sulziunii lor div»»e, nu cunosc alte legături omenești, aflați de la egi U egiri—cu alții. A trăi cu el înseamnă a trăi supt îi, îl sluji și ni fi rob. Cs și bun* Și civilisată, stabStute ds aierul si aStoa rl fieției omneții, el r a fi,cut nici cu Ini de slage. Cu toții „supuși a» Isa’eriului", ori „alisti*, îi sfat, pa deiSs bile trezi« și după împrejurări, servitorii dresurilor »atsxbative. „Cio* c»a* psffitea ariciste, fi adcă nu vrea să fii „ancQvală* pentru nimeni ți pentru că mirets» lui nu concepe alte rsporturi deci, ca acestea, mecanice. Acesta este unul din semnele capitale ale oig nsmului lor, din care nici catolicismul cel imprsoursion ftru sila, aid prosestantis aal, înbrățișat peut»-« veniteri la bisericîȘli ce se a edita cu dânsul, ani au putut scoate, și lucrul pa care 1 uita cu voie ori fftte șire, cei ce nu pregătesc fîșiunea la sistemul »Europei csnfiale*, De sfinteri,—și ca să se vadă și mai bine eu cită laudepolitas politici sitt