Neamul Românesc, decembrie 1917 (Anul 12, nr. 330-340)
1917-12-04 / nr. 333
cmc ! • £ hww»,...«*b& _ .*»*• SMteöte^Mfcsa .A ^«aaB^w ««»ssk ® ABSKARENTEK 9» «w 6» taiî#a . 4# ttf, ft P H fl I £ 1 L Ü § € b* UBsiMiaSiilHga&ss^^ .<kse» Anul d Xll-fca, No. 333 1© BAU EXIMPMRțflț. ----ti—fi—nrinmn'-niiini ....................................... Iași* Luni, 4 Dfp«n)bie 1917. Nfij ÜMcm «fi Jammssmt» lAfl Fte’agteî Ban ar. ( iV8«#a teatrală Hhractor s N. iCHtOR mm Mnaotir Migiresfi ș Cpisteața Ia SehrogRoa burghrasca, la bisaget, osputatul Teodorov, pe care ar putea să-l chem~ orișicum căci e’are'a*ee, s’a ridica în numele oposiției celei mai consecvente și mai loalle din Eastopa fti, la toată energia biruințelor ciștigate la coali armatelor germane, a cerut să aus ® mite cumva anexarea Dobrogii la patria bulgară. Vezi Daxma ®, și avea a face cu bugetul, @it și Dobrogea cu dreptul național bulgăresc... Și, loirma în explicații, cu un talent superior mai ales suptra* partd logicei, Tepesrovul ,Bafia* nasist ®, pentru este geografa, istoria, etnografia nu au nicio taină, a declarat să aceiași oposiție, solidară efec , vorba de a se ajungi la mult dorita „unitate națională”1, tonsf.de Români și un oarecirs usagiu și portului Constanța. Câsî, a «dais ilustrul vorbitor, de ac ®asta ® vorba în definitiv, de Comn* stanța, și, insă, plideea nu e așa de esențială. Șirea ni-o dă radiograma francescg «Nsuco» avînd probabil altceva mai prețios de comangat din »ăzbutule pe care zilnic se produse cerebrația „Europei Mitsch“. Decii ne-am Înțeles, in privința piederii care nici nu e așa de e septialä pentru creierii oricărui Teodorov din oposiția bugäreascä. Do« feregea» cu Constanța cu tot, va fi supusă legitimilor d proprietari, dar noi vom avea dreptul de a merge acolo in anumite condiții, iar, da’si vom fi niște visit&tori modești, nu vom putea Uimete maria, și vasele marii fiole bulgărești o vor Încărca pentru a o dme In toate părțile lumi unde surbe pa* vdionul bulgar, du dac în ciad Rominiei doritori de a vedea și ei ce este Marea ii se vor îngădui excursii de piasere între seacă» nule și, mai știi ?, cum e Bulgarul curtenitor din firea lui, poate că va permise $i frumoaselor doamna «are sunt obișnite să facă bai la Constanța să-și arăta grațiile umanttea ochilor săi de fin apreciator. Și astfel pentru totdeauna, nu amm»i chestia Dobrog in genere, dar chestia Constanței in parisat Iar, va fi absolvită, spre nunta ambelor părți, și aceasta mim&i pe»teu că vederile oposiției bulgaresti au avut norocul să găsească un Teodorov ca micrpret, iar Teodor o vomite o dată ași sării lu strachina sokiei. La vechi deținători — cler proprietar nu poate fi niciodată un Usurpator te spița noastră—, deci ca vreu duținător al acestei Constanțe, care va redeveni, pe dreptate, în aceste vremi de frăție turco bulgară, Chiustecul de odinioară, avem voie să spunem și noi citeva ci.vini», deși, odată se s’a pronunțat Teodorov, sprin& și tórk ,posiția bulgărească, nu se mai poate reveni asupra unei dectsiuni supreme ? Când hârțiile—m cele bulgărești, «ăci așa ceva nu se ?zugi păni »tunel, neținstind o Bulgarie, iar turilrști hirți destul de recomandabile și «leksemiau mai sus da Mangalia un cermier (Mă punc la mijloc i»re să marcheze o așezare urbană și geman de-asupra: Chusteige sau, ea și punem ortografia cea mai legitimă pentru o provincie turcească și pentru o supremațîe culturală nemțească : Kuns tendsche, era aici un tîcătoș csnb de pescari și dle va prăvălii de funii și de catran. De Balgari nici nu să pomeni», căci acest etric da calici nespus de primitivi, sosind la cele mai sălbatece bordeie, era terese, furaișorii lor singuri fiind creștini dir Greci. Și totuși guteiamii da Baigarn se aflau, dacă nu tn părțile din Marea Neagră, pine și nn regiunea Esieieului numai și numai s Turei, maestru interior. Ce i împiedeca pe aseșii oameni Karaiți, și atii de lacomi, să vin pa losul unde Ovidiu și-a puss diririle și legionarul samsa a fazii cutia?a cîmă Impotriva năvălirilor prădalnica aîțj, Sstților di n interior, și si desfâșare aici o viiață orășe neassi, cîștig și mundîie a nației ? Să nu cu însumi Teodorov, și tot nu m'sr tăia cipuî să răspund ! Pofta din același motiv pentru care pa nîsîm pumt ds pa cossaia viața a voniinică Și murală bulgărească n a pris Gudsi colomama oficială a Bulgarii m Stai. Din același motiv pentru care Vsroa nisî astăzi nare caracterul național bulgar cat", rămâni atît de inferioara supt toate raporturile erei?tiunii noastre de la Marea Neagră. Din motivul care impiactică un popor de temeli ilari greci și daterani înjugați la tradiție să desvolte o viață de civil «armeco- Romisâ. Dar și din alt motiv. Degetul bulgăreac peste urmărima iul drept al Dastării până la Deltă, ca st uohskte că & „al iui". Dar nu cu ppăitul degetului bulgăresc se poate Înțelege rastal unei țeii. Și rostul Dobrogei, rostul Constanței la Dobrogei e, azi, la 1917, ca și așam două mii de ani, cind aici era col © ars»!*agreș eaâsst și apoi dominația romani, aceia de a servi, nu regiunile de la Sad, care merg, cum pomdește și cursul apelor lor, către Varna, către Bugas, ci bogate regiuni producătoare de grîne, pe un im«ns și s binețiu vidat în roadă, da la Rpm. Toate drumurile spre punctul da coastă unde este Constanța, ori de stat foarte vechi ori de Kint foarte nouă, nu via de 1» Sad la Nord, ci de la Vest la Est. Așa era manifestat ®,cum șî astăzi arată urele care nu se pot tăgădui. Așa a fost ieri, cind, fără «a Dobrogea să dea noastră, fără ca »oi săi manifestat vre-o pretenție asupra ei, fără st o fi pus In programul revendicărior noastre, ba char fară ea vre*o inațieativa economica a noastră sa % tins in »«case* direcție, compania eiglesă trăgea, a doua zi după războiul Grimeii si revelațiile lui, linia care nu a Chiustenge, însă absolut barbară, cu Cernavods, deși ci Iaionisța nass«, prin care la malii d.® aöreasa s ® opreșt ® gt ® pamenita»*. Bag?«sii, dominuie, supt stapluire turestescă, și nu Romînii in Dobrogei romăneascft 1 Ciad &m venit noi pa malul drept »1 Dunării, a’»sa inovat contra legilor naturi croind o Constanță străină ie cele mai neapărate sie* voi ale siosstr ®, ei vechiul oraș tíiplan. »ÍOT3 o adunătură de cocioabe, m-a cismat al. In puterea dreptului pe care o m» asupra șefului nostru și a producției lui. El a făcut portul cu care se mîndrește astăzi, el a făcut podul peste Dunăre și ia urma ursei, ci a creat Dobrogici toată așa cum este astăzi. Sindsă la ea p&rcul ei este Coastela și fiindcă i-a trebuit Constanței, ca să învie și să crească, toată vliga Ținuturilor noastre. Ls are aceste Ținuturi,—ea rămine cum este, nu s- are,— Chiustenge s’cät întoarse, nu numai ca nume, dar și nu înțeles, ca valoare. Așa încit Teodorovul național de la Sohnmie a pus chestia greșit: nu e vorba să ni de voi © eî sâ venim k Constanța, el sâ se scrie ia tratatul pe care i-1 arată de departe vrabia din parcă sînem datori a merga la Corivința. Și până acuma nu s'au văzut »semene» tratate, «are sâ rupă, pe de-o parte, cele mai naturale legături bionomice, pentru a l ® restabiPi cu sil», pe de alta. QuiS tratatele se las oameni nu au altceva în sapele dacît ce se foate aduna din toate îi gasi de cutiuțe în îndărătnicie »!© ustagii oposții bulgărești, char cu Teoderovnî e în frunte. M. motm cînd divisia a 12 a bavaresă cu altarii bun și milos capelan am avut a face pană acum, în ce privește propria-i psihologie, umană și adinc religioasă, și-a atins ținta — cea d’intăiu țintă, căci credem că și pe dînsa o aștepta suprema jertfă zădarnică de la Mărășești —, generalul in șefi a trimes un atestat călduros în care spunea că „niciodată pană acum, precum o va și recunoaște istoria războaielor, nu s’a aflat o mai strălucita urmărire decît aceia pe care ați îndeplinit o voi, de la 29 Novembre 1916 pana la 3 Ianuar 1917“, de la Cîmpulung la Focșani. Și paterul însuși, bucurînduse, ca de obiceiu, că este acum atîta mîncare de nu se mai așteaptă nimic de acasă, ba încă se poate trimete hrană și acolo din hambarele noastre (p. 115), strigă: „noi toți cari am luat parte la campania românească ne vom mîndri mai târziu de aceasta“. Și el dă numărul de prisonieri, cantitatea de pradă cu care se poate hrăni în vecii vecilor această mîndrie. Numai cu studiindu-1 pagină cu pagină, vom vedea necontenit cu ce străduinți, cu ce pierdem și față de ce fel de dușman s’a cîștigat această nemuritoare glorie. Și ne vom încredința că ea n’a fost ieftină de loc. Ba ne vom mira chiar cum de a trebuit să așteptăm cuvîntul de recunoaștere, silit și drămăluit, al dușmanului ca să aflăm fapte de cea mai înnaltă vitejie și de cea mai lăudabilă pricepere, pe care de le-am fi știut mai de mult, pe o cale mai firească, în priveliștea ultimului resultat, ap de trist, al luptei noastre din 1916 Strînși la umbră stau și ascultă Codrii nalți de fagi și ulmi, Cum se fărâmă izvorul Care vine de pe culmi. Stropii sar și apa’ngină Cîntec molcom și cuvînt, Cîntec învățat pe creste, Șoapte prinse de la vint. Cîntă apa și șoptește Codrilor de fagi și ulmi Și’n frunzișul lor pătrunde Toată pacea de pe culmi, s’ar fi amestecat o mîngîiere, care — a lipsit. De la ivirea pe pămîntul romănesc, de la ocuparea Rucurului și Dragoslavelor, de la cucerirea Clăbucetului, trupele generalului Hüller au întîmpinat o necontenită resistență învierșunată, care nu l- a lăsat o singură zi liniștită. In frig și flămînzi, năvălitorii și au cheltuit mult timp silințile în zădar. In loc să se coboare la Lerești pentru a se ospăta cu cocoșii pe cari, ca în bătaie de joc, îi auzia cîntînd în satul inaccesibil, divizia bavareză a trebuit să petreacă la mormînt, în Dragoslavele, pe unul din șefii săi, generalul Pecht. Iar, la capătul tuturor acestor sforțări pe care le face în tovărășia altor munteni încercați. Bosniacii din armata austroungară, vremea rea (?), „cel mai grozav și mai nebiruit dușman“, o silește să se retragă la Rucăr, „pentru refacere“. „Astfel, după nesfîrșite osteneli și frumoase succese locale, comandantul fu silit să renunțe la strălucitul succes final, care-i făcea acum cu ochiul“ (p. 37). Trebui surprinderea de la Jitu, surprindere pentru biruitorul însuși, trebui „accidentul" de cale ferată care opri trimeterea de întăriri unei divizii biruitoare pe același punct, pentru ca din acest loc de „refacere“ trupele bavareze să fie cu adevărat liberate a fi în măsură de a începe „glorioasa urmărire“. Cum a făcut-o și pe aceasta, se însărcinează a nu descrie pas cu pas informatorul nostru: „La apa »diknii“... Psalm 23. Ostenit și ars de sete. Dacă te oprești să bei, înțelege glasul apei Cu înțelepciunea ei. Nu uitarea, care-i moarte Nici nădejde sau vis-un dor, Ci senina împăcare Sorbi din tainicul izvor. Apa cintă și șopește Codrilor de fagi și ulmi, Iar In sufletu-ți pătrunde Toata pacea de pe culmi. După „deliciile Capiei” de la Cîmpulung, se Intîmpină zi de zi resistență unui adversar care totuși nu mai avea acum scopul de a păstra teritoriul, ci de a-și asigura retragerea spre Moldova, unde-i așteptau forțele proaspete ale aliaților ruși. „Jertfele" încep îndată ce scornesc la drum Băvaresti. Artileria romînă, „cu totă negura, trage bine“. Strînse de să nu m-îi poată scîpa, regimente e romănești, cara au fost silite a-și părăsi bagajele —și vă puteți Inch pui bucuria pe acești buni Germani cari d u demișcare și de brutuc , cetiți numai pe b, torul poet al isprăvilor eroic . In domeniul culinar (p. 19) 1— suistrag urmăririi, ard podul și „se " fig" pe alt punct al d u mitui. „Avangrda noastră nu poate isprăvi nimic. Grindna taurilor noastre și a mortierelor grele n’a putut rupe pretutindeni tea de apărare (Verteidigungscut) a Rom ni • Ii. Apoap? pas cu stas trebui mia ukra mastră să și cîștgi usuncelele Lua păduite. Ș’ la urmă trbui să sa ajungă în multe locuri la cea mai învierșunată luptă de a oa la oa“ (p. 61). Nu fuga pi care și-o închipuia deci sedentărimea înfricoșată și novocul pub e din Piaț a Unirii de lai Iași ! Ci încleșarea ser iea 7 și noa pe. „Ca salutara de bună venire , sună în trect babukul tunului și sunetul mit al erelor.* la desperare S5 culcă Bavaresi mo-ți da osteneală, „or,alt de reult, da desar PE CĂRĂRI UITATE ”. In munți de O. CAMP Un popă ce-ai ior încă o carte germană despre războiul Romăniei I?. Ű. N. S^R« CUGETĂRI ©riunde este ceva concret personal, și numai acolo, e lumea femeii. (Rabindranath Tagore.) Omul are a-și face datoria într’o lume a lui, unde necontenit creiază putere și valoare și organisație de tot felul. (Chiar E prea ușor să-ți iubești țara în pace; iubirea adevărată fără durere nu se poate. (André Frabourg.) Visul omului nu trebuie să stea la îndemînă, căci, altfel, de ce ar mai fi cerul! (Robert Browning.) \