Neamul Românesc, iunie 1918 (Anul 13, nr. 150-178)

1918-06-11 / nr. 159

țeri. Ele voî riminea în calendarul sufle­telor noastre ca zile de dar făcut din a­­dî­n­cul inimii pentru cei mai nenorociți dintre bolnavi. ,Dsu­m, scrie Regina, «pentru nenorociții tuberculoși, în zilele alese, zilele sfinte ale Moșilor, cînd tot Romanul dă de su­flet, cînd nu e casă, cit de săracă, unde să nu se dea pentru unul mai sărac, în zilele sfinte ale Rusaliilor.“ Vom răspunde cu toții la apelul acesta august. Bolnavul de tuberculosă este de două ori nenorocit. El e mutilatul tragic. Celalalt, rănitul care revine la ai lui, răni­tul glorios care a sîngerat pentru țară are cel puțin răsplata morală a sacrifi­ciului lui. Înconjurat de dragostea și de pietatea recunoscătoare a celor d împre­jurul lui, el trăiește ca imagine vie de ceia ce a făcut și poate să facă încă neamul nostru. Tuberculosul însă, care a trecut și el prin aceleași dureri și prin aceleași su­ferințe, reintră — cînd nu moare în drum pe un pat de spital, anonim aproape și obscur, — la căminul lui puntînd întipărit pe față și la toată făptura lui stigmatul bolii, care-l face de cele mai multe ori să fie evitat ca un ciumat. O mină de ajutor trebuie să­ i He dată, și cu tot devotamentul și cu toată dra­gostea. In ochii plini de nădejdi ai bolnavului să se poată ceti tot dorul lui de viață. Regina cu sufletul Său mare a cetit în cartea aceasta a suferințelor, dar și a spe­ranțelor. Nu vom face și noi, medicii o datorie, de onoare să întreținem cu ci­ mai pu­ține suferințe licăririle de viață ale tu­berculosului, și, atunci cînd boala îngăduie, îl vom ajuta să ajungă la limanul de scăpare. Vom putea în felul acesta să ferim ca boala să se întindă de la bolnav la cei d’imprejmul lui și vom face operă, de soldați fideli în marea cruciată care să întreprinde. Curente populare intr-o foaie germană, Maria Vasil­­cicov destăinuește că Marele­ Duce Serghie,­—unchiul Țarului actual—, care a fost asasinat la Moscova în 1905, ca șef al reacțiunii, a perit tocmai în momentul cînd se declara favorabil unor reforme pe care le socotia neapărate. NEAMUL ROMANES ® Deschiderea cursurilor pedagogice de la Soroca la ziua de 15 Misu, s­a făcut în localul Gimnaziului de fete inaugura­rea cursurilor pentru învățătorii basa­­ra­beni latr’o însuflețire și bună voie care dau multe speranțe. Slujba bise­ricească s’a făcut în românește la Ca­pela școlii de Sf. La părintele Riuț, în­­cupjurat de preoții de oraș, iar răs­punsurile s'au dat de un cor impro­ves­at de învățători. La urmă părintele a rostit un cald cuvînt de salutare că­tre învățători. D­­l Sieclă, membru al Consiliului județean (Zemstva), arată jertfele fă­cute de județ pentru a înlesni traiul cursiștilor în oraș și li­vrează spor la muncă. D­in partea lectorilor cel d’intăîu iea cuvîntul d. profesor Fedeleș, directorul cursurilor, care într’o emoționată cuvân­tare, a spus: „Viforul urgiei pustiitoare care mai bine de o sută de ani a suflat nemi­los din Miaza-noapte peste d-voastră, v’a stins din suflete candela luminii și a conștiinței naționale, lăsîndu-vă să vă zbateți în noapte și întunerec, ca slugile tuturora și oamenii nimă­­nuia. M­oldova sfâșiată v’a sărit și nime­nea nu mai putut privi spre Prut fără lacrimi. Iar, cînd prin unire sa înteme­iat România, Patria noastră cea mare, ea a plîns necontenit de amarul du­rerii noastre și nu v’a uitat. C­înd apoi soarele dreptății nepieri­toare a răsărit și împărății mari, dar clădite pe forță, nedreptate și min­ciună ca niște temnițe uriașe, au în­ceput a se clătina și prăbuși pe rînd, ea, trăgînd sabia și necruțînd nimic, a început si- și adune di prin străini co­piii la sînul ei de mamă neadormită. Dumnezeu a vrut ca Basarabenii să fie cei d’întăiu dintre veniți într’un ceas bun ! Dar, pentru ca învierea să fie deplină, ei au nevoie de lumină. Azi prin noi aceștia cari ne afiăm­ înna­­intea voastră Patria Romînă vă tri­­mete Îndemnul ei călduros la muncă mistuitoare pe calea cărții și a învă­țăturii celei drepte, și noi ținem sus în fața tuturora făclia de la care cu toții să vă aprindeți pe a voastră pen­tru ca de la voi s­ă aprindă micii co­pilași cari vă așteaptă în întunerecul cătunelor celor mai îndepărtate și în­tunecate, pentru ca l­a fața pâmîntului acestuia să se schimbe într’o lume nouă. Căci numai acele popoare au drept la viață azi, care au destulă știință și mai ales conștiință. Fiți dar cu toții salutați de bună venire, și Dumnezeu să ne ajute." Mai beau cuvîntul d-nii N. Constan­­tinescu, profesor, și Șoltuzu, învățător din județul Dorohoiu. Din partea învățătorimii basarabe­­ne a vorbit V. Bologa. Cursurile sînt urmate de aproape 300 de învățători și învățătoare din Basarabia. Spania—odinioară Intre străinii cari au încurajat și susținut resistența franceză din 1870 a fost și marele orator spaniol E­­mil­o Castelar. De la Ostenda la Bagdad , Von Mackay dă, într o lucrare recentă, , împătrita alianță și noua înfățișare a lumii europene orientale“ condițiile în care, ca în vremuri vechi —­ crede el —, s'a i putea face «podul cel mare de la Ostenda la Bagdad“. Informați­uni Mine, Duminecă, 10 iunie, și Luni, 11 Iunie c., zilele de Rusalii, se va face pe străzile lașilor cieia pentru tuberculoși. M. S. Regina a plecat la Mă­­rășești cu un tren-bucătărie, care poate servi masa pentru 5.000 de ostași, spre a-l pune la disposiția demobilisaților de acolo. Nici Patriarhul rus din Moscova nu vrea să recunoască unirea Ba­sarabiei cu România, declarînd, în­tr’o „gramotă”, că aceasta e o chestie care numai la pacea ge­nerală se poate resolva. M. S. Regina a primit ca dar pen­tru operele Ei de binefacere 400.000 de lei din Statele Unite și 10.000 de lei din Brasilia. D. general Artur Vâltoianu a fost numit guvernator militar și civil al Ba­sarabiei. „Parlamentare”. — Dd. Iancovescu și Cu­lcer au fost, în Senat, contra polemicelor dintre generali, atîta timp cît pacea nu e ratificată. După ra­ti­­ficare, d. general Culcer va da ex­plicațiile sale. D. dr. Gerota vrea să fie pedep­site doamnele și domnișoarele care au întovărășit pe răniți în demonstra­ția contra „preliminărilor* d-lui Ave­­rescu.­­ La Cameră un deputat botoșănean a denunțat vasta contrabandă de vite oi se face în Bucovina, unde o pereche de boi se vinde 15.000 de lei—în hîrtie fără valoare, D. Trancu-Iași vrea să vadă cine figu­rează pe lista" de co­rupție a­­ Stelei Române». D. A. C. Cuza dorește să cunoască i­­deile de politică externă ale d-lui Garo­­fiidh , partisan al Alianței cu Puterile Centrale. S’au cerut și dosarele d-lor de­putați Nazarie și Leontopol, dați în jude­cată pentru deșertare. In­tresic&t Ce e Clemenceau — O definiție din „Gazeta Bucureștilor“: „Clemenceau, ultimul fachir al unei victorii miraculoase“. Autorul adauge că fachirul are și o „baghetă magică“. O, de-ar putea lecui și prostia omenească! * Pomana lui Karnabatt. — Karnabatt spune în „Gazeta „Bucureștilor“ că a văzut glorioși soldați cerîndu-i pomană lui, lui Karnabatt. Acest demobilisat îi place. Dar e revoltat contra celui dîrz, care mai are și un „baston sau cravașă“. Censurat Autorul! — Spre a putea răspunde fără „alusii* la somația , Momentului“, „so­măm*, la rindul nostru, pe autorul ei să-și lepede masca anonim­atului. Aceiași cerere o repetăm cavalerului șarjei anonime care a provocat întîmpi­­narea noastră de acum cîteva zile. Mă rog, ca cine avem onoare? Căci înțelege oricine că nu putem risca să polemisăm cu cine știe ce băiat di liceu, care îndrăznește a da lecții de polemică d-lui N. Iorga, căutînd articolele colaboratorilor «Neamului Românesc" în... «Arena“. — cum sa dovedit Că e cașul acelui .Tudor I. Teodorescu“ sau „An­drei Braniște“, pentru ale cărui procedee critice onorata redacție a „Momentului“ nu găsește nici cel m­ai ușor cuvînt de desaprobare. V. Bogrea Ministeriul de instrucție a hotărît ca toate școlile din țară sa serbeze în fiecare an o zi a morților, pentru pomenirea vitejilor noștri căzuți în războiu­, alegînd pentru aceasta Sim­­băta dinmaintea Rusaliilor. In acest sens făcuse o propunere acum cîteva zile, in ziarul „Neamul Românesc", părintele I. Goliu­. La înraoisfiîntarea marei artiste Aristița Romanescu au vorbit din partea Teatru­lui, îngrijit, d. I. Petrovici, din partea ar­tiștilor din București, competent și emo­ționant, maestrul Nottara, din partea scriitorilor, d. Radu Roseti, din partea artiștilor ieșeni, plin de duioșie, maestru’ O scrisoare Domnule director, D. general Averescu caută răspunderi, și, în articolul d-sale de Vineri, l-iu Iu­nie, a găsit și un țip ispășitor. Acest ap este armata de la Mărășești. D. general caută un cap vinovat și gă­sește un cap care trebuie încoronat cu auri: capul care a pregătit ofensiva de a Mărăști. In sufletul nostru, al tuturor acelora cari am­ fost la Mărăști, adesea, poate, am avut un sentiment de melancolie față de gloria la care s’a ridicat bătălia de la Mărășești, și de uitarea în care căzuse primul gest românesc de energie, de in­dependență și de încredere în noi înșine după desastrul din Novembre 1916. Dar acest sentiment, care niciodată nu a fost invidia, îl ascundeam în fundul sufletului nostru. Și noi aplaudăm pe camarazii noștri de la Mărășești, precum îi aplaudă toată suflarea românească, toată presa mon­dială. In mințile noastre bătălia de la Mără­­șești a devenit un simbol sfînt, un sim­bol românesc, independent de cei care l-au făurit, și care nu trebuie atins. Și nu pare râu nouă, celor de la Mi­­răști, că tocmai d. general Averescu a avut acest gest de ati&lisă profană față de această icoană. Dar d. general a avut prea multe ges­turi.... Am fi vrut, d-le general, — ca­ și r.o!, cei de la Mărăști, —să adoptați simbolul, și numai în fundul inimii d-voastră să su­primați acea silabă care din Mărăști a făcut Mărășești. spurri NüL­e. Lovitura din Italia era plănuită, cum dovedesc Kicliffe prinse, așa, Incit Treviso să poată fi ocupată la 2 și Veneția la 3 ale intri! Cu toate sforțările de la Montello, Austriecii n'au­ putut ocupa Tre­viso, nici lega cele două puncte unde s’au stabilit pe malul sudic al Piavei. Regimente ceho­slovace se mențin în Urali și în Siberia, păstrînd ocupate căile ferate. N. 1. Dar poate ci sfatul vine cam tîrziu. Un luptător de la Mărăști. Rabagas. — «îndreptarea* ar dori ca d. N. Iorga să spuie ce este „Ra­­bagas“. Această legitimă dorință va fi în­deplinită în curind. Va rămînea apoi ca fiecare să-și dea oglinda. Sculptorul I. C. Dimitriu Bîrlad, doamna și fiica lor Magdalena anunță cu durere pierderea prea scumpei lor Iulia, de 11 luni, încetată din viață în ziua de Vineri, Revista presei Sîmbătă, 9 iunie. Acțiunea Romînâ e întro veșnică «ac­țiune“, altădată războinică, apoi pacifistă, totdeauna «oportună și necesară“. Ieri jus­tițiari, presida «polemica Averescu-Pre­­zan“ și, după un interogatoriu prealabil, încheia gravă și sentențioasă: «Deci — adorabilă încheiere — vinovați și nevino­vați, au cuvîntul“. Adevărul este că pen­tru a represiine opinia publică ori suve­ranitatea națională nu ți se cere nici de­legație în regulă, nici procură.­— Azi, di­plomatică, ea dă verdicte în chestiunea «momentului de la Brest-Litovsc». L'Indépendance Roumaine arătase că participarea noastră la Brest Litovsc n’ar fi garantat o „pace fără anexiuni și fără contribuții“. Aplicarea acestui principiu era condiționată de încheierea unei păci generale. Dar Apusenii n’au răspuns la această condiție. Din causa aceasta prin­cipiul a căzut, el nu se putea mulțimi numai cu o aplicare unilaterală. Interven­ția noastră n’ar fi schimbat nimic din si­tuația diplomatică. «Acțiunea Romînă“ nu înțelege nimic din toate acestea; se îm­pleticește în vorbe goale, ,în situații spe­ciale­, în ipotese psihologice... Nu-i mai serios nici articolul din îndreptarea în „chestia răspunderilor*, pe care autorul încearcă a o arăta nevi­novată și curat românească în intențiile, ca și în inspirațiile sale. Admițîndu-le, noi ne-am întrebi—și ne-am înfricoșa— de efectele „agitării* ei. Dar despre o­­portunitatea acestei chestiuni — singura care ne interesează—autorul va vorbi altă dată. Acum reținem o trusă ca aceasta : „Dacă prin imposibil omenirea și-ar schimba natura și s’ar întîmpla minune, ca toate să se uite și să se ierte, încă nu se poate concepe ca o națiune să nesocotească însăși temelia organizației Statului*. Aceasta-i noutatea articolului, care vrea să fie literar, filosofic, etc. Mai bine e să cităm din Evenimentul aceste­iînduri despre , St­omma și Basarabia“ : «Odată stabilit că Ucraina nu numai că nu are niciun drept asupra Basarabiei, dar nici măcar a for­mulat o pretenție, ce i pasă Ucrainei că Basarabia independentă sa unit de bună voia ei cu România... In Basarabia stat și cîțiva Ucrainieni?... Dacă n'ar fi și Romîni în Ucraina! Dar pentru fiecare Ucrainian din Basarabia sunt cel puțin doi Romîni peste Nistru. Nimic mai trist de­cit să vezi o societate omenească așa de necredincioasă principiilor care repre­­zintă singura ei rațiune de a fi.“ A. M. Știri' de aiurea Ufl act de , hege­monie*. „Gazata lui Voss“ dă știrea că Sa Sofia, supt preșidențța Țarului Ferdinand, se vor strînge într’o conferința cu scopul de a­­ discuta mijloacele de a atrage Balc­anul în căile de comunicație și comerț internaționale“ delegații Bulgariei, Turciei, Ucrainei și Rom­âniei, cu adăugirea represintenților­ Germa­niei și Austro Ungariei. Cornilov lucrează Contrar zvonurilor răspîndite cu privire la dins­tii, generalul Corni­lov e în fruntea unei mici oștiri la Petrovsc și are legături cu Ca­­ucasul. Declarația lui Troțchi. La Comitetul Central al Sovie­­turilor Troțchi a declarat că-i tre­buie ,Republicei Sovieturilor, doar încă trei luni de resistență pentru a fi „consolidată pe ved­e”. Ce cetește muncitorul. Din observațiile lui Arthur Compton- Rickett : „Am găsit că scriitorii cari merg drept la muncitor sunt ăceia cari tratează simplu și franc despre lucrurile elemen­tare ale vieții, și cu pasiunile fundamen­tale: Iubire, Speranță, Curaj, Răbdare.... „Ei ni au joc pentru afectările și idola­tria convențională pentru cuvinte... Viața e o afacere aspră și greș; și, dacă un scriitor nu aduce cu el o inspirație sin­ceră, nu se află loc pentru dîn­sal, oricît ar fi stea de mărimea întăia pe bolta literaturii.* Observatorul găsește mai mult gust literar la fetele din fabrici decît la cele din oficii și din cancelarii. La cite un lucrător, „fiecare carte din bibliotecă reprezintă un entusiasm ; fie­care volum înseamnă jertfa vre­unui mic confort sau vre­unei mici plăceri.* „Literatura este*, se spune da înche­iere, „pentru noi toți cari ne îngrijim de dina ®, și o mîngîiere și o inspira­țe*. Pentru omul muncii e „un strigăt de bă­taie ; ea îi dă idealul pentru care să se lupte.“ BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SITUAȚIUNE SAMARA 1917 HOTIM 1918 27 Maiu ■ B 19 m­­aiu 2ß Maiu .■..as»

Next