Neamul Românesc, iunie 1918 (Anul 13, nr. 150-178)
1918-06-10 / nr. 158
Anul al Xvi-lea, No. 158. ABONAMENTUL: Pe un an, în țară, 40 de tei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Iași, Pasagiu! Banani 3 (Agenția teatrală ,Thalia*) Inna Intemerg’atorii profeți a In 1886 a apărut ia Berlin o carte, făcînd parte dintr’o întreagă colecție de lămuriri satirice, consacrată deosebitelor teri din Europa și din afară de Europa, care se chiamă .Buchholtzii în Paris* (Die * Buchholtzens in Paris). O carte mult cetită, pentru că exemplarul pe care L am avut în mină e din a șaisprezecea ediție. Publicului i-a plăcut această expunere ,glumeață* a lucrurilor parisiene, și de aici marele succes de librărie, căci de o Informație ce sar fi putut trage din această lucrare de sens șție nici vorbă, ea fiind alcătuită din scene, din dialoguri, din disertații cu privire la politică, la artă. Autorul iscălește Arthur Mendel, ceia ce poate să reprezinte pe un Arthur Mendel. Inspirația însă pare a face cu spiritul cuiva de aceiași origine, Heine, a cărui ură contra patriei sale germane e cunoscută și tot așa de mult admirația, de altfel răsplătită și plătită, pentru Franța în care fierbeau ideile Revoluției celei mari și asupra căreia bătea un răcoritor vînt de libertate. Din potrivă, Memeli cei din 1886 e un foarte bun patriot prusian, un devotat al dinastiei, a căcii mărire îi impune, un credincios al noii religii de Stat militar, gata de cuceriri și capabil de cît mai întinse hegemonii. Imitînd dialectul berlines, înfățișind cu un humor forțat felul de a gîndi săltăreț al unei femei care îmbătrînește — căci vorbește, nu el autorul, ci doamna Buchholtz, clasică burghesă din Berlin —, înșirînd palavrele, în care este naivitate și neghiobie și trivialitate, ale unei guri nestăpînite, satiricul nostru are, cum o spune și în prefață, un gînd conducător care nu e acela de a face să rîdă pe cetitorii săi. El vrea să-i învețe sau, mai bine, să fi des, învățătură, să înlocuiască prin orientări nouă vechi prejudecăți, să înlăture mode care pot strica intereselor naționale, să rectifice păreri care pot aduce risipa mijloacelor neamului pe tărîmuri străine, să contribuie astfel prin cartea lui cei cu șaisprezece ediții la întărirea societății germane, desbărată de simpatii pentru vecini cari nu le-ar merita. Dar, fiindcă, pentru a face aceasta e mai bine ca altcineva să iea cuvîntul, ei bine vom asculta pe doamna Buchholtz — cu Iz, spune glumeț huraoristul nostru —, care ea își vanotă impresiile asupra Parisului, acele impresii care prin caracterul lor au dus la marele succes al cărții. Un mare oraș haotic și murdar, de la gara de Est, încă la debarcare, se simte acea neglijență, acea lipsă de curățenie, acea nedisciplină care deosebesc poporul francez din zilele noastre, după socotința criticei persoane. Strade rău luminate, oțeluri în care, cum spune Baedecker, abia de te poți risca dacă ești întovărășit de o femeie. Totul scump și de calitate inferioară. Oameni cari au uitat vechea politeță,misantropi* ale căror mere putrede* lovesc zilnic în Germani. Dacă te muți în camere mobilate, poți să ai neplăcerea unei crime în odaia de alături, și mărturii ei sînt așa de tîmpiți încît pănă nu intervine cumintea doamnă Buchholtz cu vata și doctoriile ei de voaiaj nimeni nu se pricepe a ușura victima. Năcazuri mici, toate acestea, dar dacă totuși această viață francesă s’ar recomanda prin altceva... Dar nu-i așa. In treacăt doamna Buchholtz a văzut tot. Ea știe că .viața de familie e putredă*, că .ascultarea copiilor e tot mai mică* și că ,din causa miserabilei gospodării de partid toate legăturile disciplinei sunt rupte și funcționarii opriți de a servi pentru binele Statului* (p. 119). De pe urma unui asemenea regim toate le are Parisul mai scump și mai prost, și comparații statistice cu Berlinul intervin ca să arăte ce poate face disciplina (p. 189) Literatura, într’o limbă melodioasă și gătită „ca un cal de sade”, dar fără energie, nare o valoare superioară, deși se cetește și dincolo de Rin; mustea e la picioarele lui Wigner. In general ,oamenii mari li lipsesc, oricît de mult i-ar dori*« De aceia au făcut din Victor Hugo o întrupare a lui Dumnezeu simtul (p. 118). Totul e „retorică exterioară”. Publicul nu poate fi cucerit onest, ci numai terorisat: cel cu pumnul brutal se impune. Idealele se predică, dar din interes. Alsacienii se exploatează pentru a fi în fruntea unei societăți înșelate. Toți cei ce vorbesc de revanșă sunt niște „fiecari“ cari urlă, Schwarzer,Schreier. De fapt, se tem de palmele de peste Vosgi”. Se tem grozav acești oameni cari fac din Franța „scandalagioaica Europei“ (pp. 110, 120). Așa fiind lucrurile, un singur drum e deschis Franciei pentru un veac de-acuma, cu Germania, nu contra ei. S’ar putea ajunge însă la aceasta ? Autorul pare că nu crede. Căci iată ce ni spune acest înnainte-mergător profet prin unul din personagiile sale : »Războiul următor dintre noi va fi firește nespus mai învierșunat ca ultimul: Ba, cred, așa de învierșunat, încît unul din cele două popoare va rămînea mort pe cîmpul de luptă, pentru că eu socot, îndeobște, că vremea viitoare va fi neasămănat mai nescrupuloasă șî mai crudă decit cea de acum, și pentru că încheierea de păci cu soroc (auf Sicht) va ajunge cu vremea totuși mai insuportabilă decât o luptă pe viață și pe moarte. Și sceasta, lupta pumnului cu pumnul, se mișcă încă de pe acum pretutindeni: bestia din noi vrea să fie iarăși liberă...". Profetice cuvinte .. Și profeții prevăd pentru că, și prin asemenea cărți, ei pregătesc! N. 1ORGA. Pe ce se razimd Cehii La 29 Septembre 1870 un rescript imperial invita dieta Boemiei să iea parte la alegerile pentru Reichsrat. Asigurând că va respecta indivisibilitatea regatului, Prinz Joseph se îndatoria formal să vie la Praga pentru a se încorona ca rege boem. 10 BANI EXEMPLARUL UN RĂSPUNS " ■ 1 * Adevărul asupra celor petrecute în Consiliul de razboiu care a avut loc, după evenimentele dela Turbicaia, la 2 Septembre 1916 de GENERALUL PREZAN A fost sau nu greșeală Inițială ? Ia același articol d. general Averescu mai arată de sa ajuns la o crisă generală, fiiindcă sa urmărit necontenit fatalul plan primordial al ofensivei în două direcțiuni*. Ca de obiceiu, d-sa întrebuințează numai cuvinte care pot impresiona. * Problema militară care se punea armatei noastre la intrarea României în războiu, nu se putea deslega decit prin aplicarea uneia din următoarele patru soluțiuni: 1. Defensiva, adecă apărarea pe toate fronturile de Sud și de Nord. Soluțiune cu totul absurdă, fiindcă un Stat nu stă pe loc și așteaptă să fie atacat cînd intri, din propriu interes, într’un războiu în care are de urmărit un scop bine determinat. 2. Ofensiva în toate direcțiile în același timp... In cașul nostru, de o dată pe ambele fronturi, de Sud și de Nord. Soluțiunea nu putea fi aplicată decit in cașul cînd dispuneam de forțe mult mai numeroase decit acelea pe care le-am avut. A ataca, în același timp, pe ambele paturi numai cu forțele pe care le aveam, însemna să fim slabi peste tot și deci să fim cu ușurință bătuți. Comandamentul de căpetenie român n’a urmărit, cel puțin la început, niciodată acest plan, pe care d. general Averescu îl numește și ,primordial și fatal. In adevăr, istă ce se spune în proiectul de operație 25), la capitolul „Scopul războiului și misiunea armatelor românești" : .Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forțelor noastre, armata I, II și de Nord, vor opera ofensiv în Transilvania, iar, mai departe, „Armata de Sud (a III-a) va asigura libertatea de acțiune a grosului forțelor, apărînd teritoriul național și răspingînd atacurile pe care le-ar întreprinde Bulgarii dinspre Sud. Prin urmare din nimic nu rezultă că „planul inițial* a fost „ofensiva în două direcțiuni”. Această ideie, pe care d. general Averescu, o numește fatală, sa aplicat numai după cererea d-sale de a ataca la Sud și din momentul —3-7 Septembre— ce a luat comanda tuturor forțelor de la Sud. 3. Ofensiva de la Nord și defensiva de la Sud. Este soluțiunea pe care a adoptat-o numai 15 zile Comandamentul superior român. Causa ? Sau căușele ? Imi sînt în marea lor majoritate necunoscute. 4. Defensiva la Nord și ofensiva la Sud. Este o soluțiune ale cărui avantagii și inconveniente în parte le-am arătat la capitolul .Ofensiva la Sud*. * totuși, pentru complecta lămurire, găsesc necesar a arăta ce s ar fi întîmplat dacă se aplica chiar de la început această soluțiune. Cînd aminteri în războiu, Comandamentul superior a grupat 6 divisii la v. Sud, pentru acțiunea defensivă și 19 divisii la Nord pentru acțiunea ofensivă (26) Această grupare a fost făcută pentru a pune în plicare soluțiunea arătată la punctul 3 de radius. Răsturnînd soluțiunea, trebuie să răsturnăra și cifrele. Adecă, pentru a pune în aplicare această soluțiune, trebuia să se grupeze 6 divizii la Nord, cu destinația de a opera defensiv — pe un front de 600 km., peste tot perfect prictbabil, pentru o armată bine utilizată — și 19 divizii la Sud, pentru acțiunea ofensivă. Concentrarea definitivă a forțelor pentru a porni, din situația inițială, acțiunea eficace la Sud a fi cerut tot atita timp cît a cerut și concentrarea făcută în vederea aplicării soluțiunii ce se adoptase — ofensiva la Nord și defensivaa Sud —, adecă 14—17 zile. Cu alte cuvinte această concentrare ar fi fost complect terminată către 2—3 Septembre, adecă atunci cînd inamicul a început a ataca puternic armata sa. Știm că între 2 și 20 Septembre frontul de Nord avea 11 divizii, și totuși a fost ■așor dat peste cap. Ce sar fi întîmplat dacă acest front ar fi avut numai 6 divisii? Dar admit că frontul de Nord avea 10,12 sau 15 divisii în loc da 6, și tot era dat peste cap, ce-ar fi făcut d. general Averescu dacă în această stuare d-sa avea în mîni finele general ? Lăsa d-sa coloanele inimice veforîcise să ajungă la București și să ocupe Oltenia, Muntenia și Moldova ? ! grosul forțelor să continue ofensiva victorioasă către Sofia Constantinopol ? Ori opria aceste forțe din marșul lor triumfal — ca cel de la 1913, fiindcă desigur inimicul ar fi făcut gol intenționat, nu din lipsa de mijloace ca la 1913 — și trimetea în grabă toate forțele ce erau imperios necesari* pentru a opri inimicul. Care, rostogolind munți, ar fi întins mina să apuce coada celor cari s’ar fi înfundat cu capul în defileurile Balcanilor ? Ar putea d. general Averescu să nu spună care ar fi fost soluțiunea ce ar fi adoptat-o în această situație? Se ducea înainte, pentru a continua ,planul primordial” ? sau se întorcea înnapoi și spunea ma tirziu că „incompetența care domnia la M. C. G.“ este causa pentru care ne-am dus la Sad în loc să ne ducem la Nord ? Dar să admitem că se punea în practică și în acest cas — ofensiva 1a Sud — procedeul care sa aplicat și în casa ofensivei la Nord, adecă armata trecea Dunărea și înnainta la Sud, înnainte de a fi complect concentrată, adecă la decretarea mobilizării. In acest cas unde s ar fi găsit cele 19 divisii care înnaintau la Sud cînd s’a băgat bine de samă — 10 19 Septembre — că situația este atît de serioasă, încît era necesar să se timită, în grabă, la Nord, cît mai multe forțe și în toate direcțiile ? # Desigur la poalele Balcanilor sau în cîmpia bulgară, în luptă cu forțele inamice, care nu ar fi avut alt rol decit să atragă și să fixeze cît mai departe de Dunăre cît mai multe din forțele noastre. Admit că în cazul cel mai fericit (pentru tesa pe care o susțin acum) aceste divisii nu se puteau găsi, după operațiuni de 30 de zile—15 August pănă la 15 Septembre—, în contra unui inimic mult inferior în număr, decît la maximum 78 zile de marș la Sud de Dunăre, fără căi ferate și cu Dunărea în spate. Cum s ar mai fi putut alerga, în astfel de condițiuni, acolo unde era imperios necesar, adecă pentru a opri pe inimic ,să ajungă la București*, cînd forțele erau depine, căi ferate nu existau și podul sau podurile aruncate peste Dunăre sr fi fost, cum a fost cel de la Flămînda, prada aeroplanelor inimice, a monitoarelor lui și a ploilor torențiale? Din două una, ori d. general Averescu lăsa pe inimic să între la București și să ocupe Oltenia, Muntenia și Moldova, iar c-și ar fi mers înnainte la scopul propus, cu riscul de a rămînea fără comunicație în spate" și ar fi lăsat „ca totul să depindă de solidaritatea trupelor*, ori se întorcea înaapoi, construia alte poduri și retrecea Dunărea pentru a goni pe inimic din țară. Și una și alta din aceste soluțiuni ar fi dus la cel mai rușinos dintre resultate: capitularea, întreaga armată romană ar fi înscris pentru vecii vecilor în istoria militară a neamului, cel mai formidabil „Sedan”. Acestea sunt considerați unile pentru care cred că nu era rațional și prudent sa se aplice, nici de la început și nici mai târziu, această sprisține — defensiva la Nord, ofensiva la Sud. * Oricare ar fi clasele care ne-au adus la desastrul la care sra ajuns, ele nu pot fi căutate, fiindcă nu pot fi găsite, în modul cum s’a conceput acțiunea noastră militară." Cu souțiunea proiectată și cu eforturile făcute în a numite ocasii am sucombat, însă numai după un an și jumătate de războiu, și omenirea întreagă cunoaște că, atunci cînd România era silită să plece capul, mai avea încă 20 de divizii puternic organizate și bine instruite, care nu așteptau decît semnalul și ardeau de dorița de a merge înnainte. Dacă se adopta soluțiunea „ofensivei în Unvaria și defensivei la Nord", o armată întreagă, cu căpeteniile ei toate, mergea în captivitate, cel mult trei luni de la intrarea noastră în războiu. Și acum voi toți, cei drepți și imparțiali judecați și alegeți dintre soluțiuni pe aceia care găsiți că ar fi fost mai puțin „fatală”. Pentru ca alegerea voastră să se poată face cu mai multă ușurință vă mai dau următoarele date asupra forțeor inamice. In cursul războiului nostru, pe teatrul de războiu român, inimicul a adus 56 de divisii. Dintre acestea, 43 au fost aduse de pe toate fronturile prin Transilvania și 13 pe la Sud. De ce ? Numeroasele căi de comunicație care converg din Europa de mijloc către Transilvania și lipsa căilor de comunicație care duc prin Bulgaria la Dunăre este un indiciu puternic că inimicul era în măsură să concentreze mai repede mult mai multe forțe în Transilvania decît în Bulgaria. Este și aceasta o considerațiune puternică ce te călăuzește ca, înnainte de a te fixă asupra planului de operație ce este logic să adopți, să studiezi posibilitățile și imposibilitățile pentru inimic. Și acum, onorați cetitori, scoateți din lungul articol de fond al d-lui general Averescu ceia ce cred că ar anulat cu argumente și fapte, și veți vedea ce mai rămîne. 25) Acest proiect sa trimes armatelor la intrarea noastră în război. 26) Am socotit global și diviziile de cavalerie.