Neamul Românesc, noiembrie 1918 (Anul 13, nr. 302-330)
1918-11-25 / nr. 326
NEAMUL ROMANESC l-a dus peste Prut, peste Nistru, pănă în sălbatece sate ucrainiene, unde, sapt batjocura trîrztorilor celui cu cari era silit să împartă o miserabilă căsuță, a cărat apă pe umerii lui bătrîni și a îndeplinit, ca vechii creștini din vremea persecuțiilor, și cele mai triviale din sarcinile omenești. Azi el este între acei care se bucură mai mult și, cînd, în România veche, bucuria altora, mai norocoasă, se aude mai tare, sâ nu fie iertat nouă, cărturarilor de după ușă, să ne felicităm măcar între noi. N. IORGA O DECLARAȚIE Fiți de atitudinea de protestare, pe motive de constituționalis a unor vechi formațiuni politice și a treia improvizate cu rechiul contra „legilor decrete“ Care singure puteau resolva imediat prbleme criminal zăbovite până astăzi, și față de atitudinea de patroni a acelorași „legi decrete" da acei cari cred că între ce a fost și trebuie să fie nu e necesar să se desfacă oamenii din partidele usi pentru a se reface din nou grupările după nevoile actuale ale omului, mențin părerea mea, care pentru acțiunea mea proprie hotârîre, că între viitor și acel trecut nu poate fi nicio înțelegere la partid la partid, cum și nicio colaborare individuală, și chem ziua de 1 iu Decembre, la locul ce se va arăta, o consfătuire a tutror personalităților, societăților și grupărilor unei democrații naționi împreună și cu Romînii acum desrobiți și cu socialsmul național, tru a pregăti Uniunea democrației naționale românești, care trebi să puie liste deosebite și să lupte cu propriile și singurele ei fo| în alegeri, oricum s ar presipta acestea. N, largi! Invitare La consfătuirea de la l-iu Decembre sunt invitate a tunl delegați partidele și grupările democratice din vechiul Regat și din Basarabia, Bucovina și, întîmplător, din Ardeal, care a nicio legătură cu vechile partide, precum și organizațiile muncitorești, societățile culturale și societățile de ajutor (și ale meilor), de orice caracter. Poșta nesunicționînd normal, trebuie să ne mulțămim cu ceastâ invitație. Convocare Statornicii miei aderenți politici cari nu s'au închinat, fi sau pe ascuns, partidelor de exploatare a vieții politice, preci și prietenii „Nemulai Românesc“, acei care-l cetesc de treispezece ani și acei pe cari i a susținut în ceasuri grele, în a| de doi ani foaia zilnică sunt rugați a și aduna Duminecă, Novembre în sala de jos a Teatrului Bejan la oarele 6 și 1i seara, pentru a asculta comunicări și propuneri. N. lorgaj N. lorgaj Zile trăite în Bucovina îl Sfîrșit.) Veni zisis Congresului, așteptai cu fiori danezildase de toată serlarea miniosisea Fiecare știa ce se va dezid în acest congres, dar, presuat ssedîndoșii în ziua învierii se îndreaptă Cu evlavie citie altarii credinților, așteptind cuvîntul cunoscut nn Mîntuirîi pentru a răspunde din tot sufletul. .adevliaî ci a înviat“, astfel din zorii zilei de 15 Novembre Romînii Bucovinei se îndreptai în pelerinaj către Reședința mîtropolitaea din Cernăuți. Străzile spre reședinți se umplură de lame, case inr’un singur gîndg să bea sä iese parte la cea mai mare geibîtoare a Mutualul românesc din Bucovina. Eătr ns cu ochii înlăcrimați de bucurie după ce au trăit o viață străini, bilețindu ca fețe pline da ferisir dossane din elita societății sfiind cu femeia din suburbia orașului, ținuta de serbitoarea boierilor lîngi sumanul misa teatrului verșit din greierul munților șitea parte si sesbătosrea țerii, preoți și învățători, foști ofițeri în armata austriacă, cu tricolor la rostra de rușinoasă amintire, tineri și bătrîni, treceau cumilete tsnalțate di misteea acelor clipe supt micriul portal, învelit în tricolor șil Reședinței metropolitene, această pompoasă operă arhitectonici de o dubiosă valoire. Mult înnainte de vara Congresului măreața islă sinoddi, de marmoră albi, se umplu de lume. Cine și-a ocupat losul nu mai voia să se desprindă de el. Plicții înnalți sunt foiloriți cu ornamentații de sculptură. Pe coloane de mtrmori neagră se sprijină înnalta boltă strâlucitoare în culori ușor combinate. Acest decor de poveste di cel mai solemn cadru momentelor de serbătoare. Altarul de unde urmează sa se vestească Mistuirea e așezat în partea de Riskit a salei, la picioarele portretului Voevodului de la Putna, care pască străjuiește cu privirea sa de vulter faptele pislieșilor săi. Lumea care a ocupat balconul de sus și jumătatea silii împreună cu toate încăperile laterale așteaptă, cu răsuflarea oprită, ceasul cel mare. De-a dreapta tribunei locurile sînt ocupate de deputații Consiliului Național, stingă o ocupă ofițerii gării Iosnei, cu generalul Zidic în frunte și ofițerii bucovineni voluntari in armata romîni, seci cad într’o lungi pribegie plini de suferință sa purtat în sufletul ici dădujdea acdei zile. Astăzi li se pare acestor luptători totul un vis fumos, pe care abii îl cred realitate. Credința care ii amînstruise rele peste toate predecsie unor vremuri grele și nesigure a adus acestor iiaiieni ramtaisea lor, s părinții și copiilor lor. Bătând preot Dionisie Brisadlae- Cuvinteazi această zi a dreptății, și in momentul acesta se aprind toate candelabrele din Săli, dorește tuturor banfosii și propune ca președint al Congresului pe cel mai dea fiu al neamului romănesc din Basovina, pe d. 1 neu Flaudoi. N.muie acesta stîsnește ropote de tspioase ce nu vor să înceteze. Vrednicul profesor Rida Sbiera, ales secrei« al Cosgreșului, dă cetire telegramelor sosite. Basarabenii își tsimst, 0(18*4 cu bucuria frățessei, adiasu recunoștinți și malțămire pentru gprijinul ce li sa dat isii pribegii acestei țeri la reunsarea unirii lor, Aideksii pribegi Își maast eu duioșie lacrimile de bscurse, urînd tot binde asdortați de pribegie și suferință cari du o oară îanainte, ior sa putut simtă pimîntul țedi ior. Glasiarul veteran Marcu, în numele Craiovei, sfiata pe cei se sa întors astăzi ia sinul pliiei mume. Toste vorbile fiirești sînt primite la estusiasm. Președintele Cosgocsuki stau rostul acestei adunări și sera și se tea în discuție chestia raportului politic ce urmează a se stabili între Bucovina, tianshiaîă din trupul Moldovei, și tsiamumi. Se anunță la cuvînt profesorul universitar knsu Nistor, membru al Academiei Roauș, fiu de sătean din Bacovisi. După ce a făcut istoricul dezlipirii Bucovinei de Moldova și a a tăiat nedreptuirea elementului autohton al acestui colț de pinânt romănesc, pa terenul politic, cultural și economic, întemeindu-se in tot discursul conferința pe argumente istorice puternice, al căror adevăr nu l-ar fi putut dinți nici cei mai oubii dușman ai adevărului, sfîrșește cu o snimoasă perorație, arătînd, cu puterea de convingere a unui ssvat istoric, că nedreptatea de la 1774 trebuie îndreptată în aceste zile ale dreptății și pâmîntul furat din Moldova lui Ștefan, care păstrează cele mai scumpe amintiri și cele mai estuts moaște ale trecutului nostru istoric, trebuie redat necondiționat în întregirea lui istoriei Moldovei. Sala se ridici, și aplausele se prefac întîi un lung vuiet de codru înfuriat. Nimeni nu dorește continuarea discuției. Vin ia cuvînt represintanții națiunilor poloni și germani. Polonii rtCQGOSc dreptul istoric și Rominilor asupra teritoriilor din Sudai Nistrului și cer unirea cu România, convinși că in această țara li se va asigura deptul religiei catolice și limbi în ș oala și biserica. Termină strigînd: »Vivit România Mars“, iar sala ii răspunde în uraie nesfîrșite și strigăte de: ,Trăiscă Polonia Mata*. Repredintanții poloni au fost in repetate rînduri obiectui Qlor vii aclamații. Aceiași declarație dă și represint sBtul gumați cu o singură reservă: dacă se va tmi Trasallvania și Banatul cu România. Retend au fost represintați neoficial, issamii s’au sbrinut sa totul, în mod ostrotativ. Au vorbit din patea Basarabiei do. Polivan și Haliopi, Isie a relevat și ntrea necondițioastă a Bacovinei, uni»e pe caii ei er au putut-o fascssta primăvară, cind în Româaia veghe stăpîsia însă dahul trecutului autostat, își exprimă nidijdea într’o regenerare democratică a nodul Stat român, care astăzi a apucat drumul cel bun. Crede în colaborarea tuturor elementelor democratice din Basarabia, Bacovina, Ardeal și din vechea Românie. Siiutui Ardeal ziuî l-a adus d Gh. Cușan, chemind pe toți Romian la serbătoarea Ardealului ce urmă să se serbeze peste trei zile în cetatea istorică Alba lulia. Se cetește încă odată resoluția votată, care prevede realipirea necondiționată a Busovinei în vechile ei hotare istorice la Rominus, și se afine omagii de credință celui mai mare Roman, M. S. Regelui Ferdinand, Sals se ridică în picioare și sub credință, ridicînd mîaile în sus, iar uralele nu se opresc. Piaza se de ia o parte, și supt portretul lui Ștefan apar portretele Suveranilor. Apisusdle și marile se ridici în ropote puternice ca o pie de torențială și țin mai multe minute, înseriază pafia pentru a reîncepe cu mai multă vehemenți, și crezi că nu se vor mai opri. Din *«!« literali răsună imnul regal Mulțimea se lia §lește și ascult* cu ed.vie Ca snima de rugăciune. Undi încetează dukeu , pornesc valurile de ankara. Ș , de cîte ori 3« rostia numele Suveranilor, urmă același mare entusiasm. Lumea pornește apoi în cortegiu su masiss rail'tail în frunte, spre trai orașului. Străzile se umplu ti da și se prefac Mr’uttr în mișc de capete. Toți își caută cu assci se îmbrâțișesză, se sărută, urînd viață lungâ, ca în cea mai mare de serbâioase. Ajunși în piața pripală din kța Primăriei, găsesc sită lume care aștepta vestea mîrtrii. D n balconul Prmirki se aau de m isiunea Congresului, isr lumea bacnește într’un delir de entusias in aplause și strigăte. Se fac ovuai nesfârșite Rigelui și Reginei, atunca militări intonează Imnul . Primarul anunță că, în amintirea lunii de astăzi, pisța principală purta numele de Piața Udrii* și acel moment în piață se ridică ta in trei culori cu inscripția , Piața 13 zli". • Generalul Zidla anunță ostași sari formea el in fața Primăriei unde fier, neclintit, hotărirea zilei astăzi. Armata izbucnește în urale lumea duse zgomotul mai departe un clocot de pidure. Odată cu ruperea nodurilor ss Egă o horă care crește tot mai mare lrgește și într’o clipă capru toată piața cea largi. Brațele vinje ale ostașilor în cască de fier se pe de mînele domnișoarelor, generali coloneii a lături de ,îestul de iîsd °, tuni preoți cu blibi cărunte se ia ia, hora alături de ilâcnlindriliști din copilărie, țeseai cu flaut aspra și boieri în haine de abatoare, tot joacă hora Unirii, top zapada de supt picioare, care porate la vale în plraie. Liciul se alește, se înpe, se leagă alte do