Neamul Românesc, septembrie 1921 (Anul 16, nr. 197-223)

1921-09-19 / nr. 213

Anul al XVI-lea a­l 213. ! ABONAMENTUL ,! Pe un an în ț»TA. 160 Iei Ps șoase luni . . 80 » Pa trei luni . . . 40 » Pentru străinătate dublă. Foaia Partidului Naționalist-Democrat» Tfí­ KîroM / REDACȚIA 12/60. Caultul N­­ ADMINistraT!A 5/41. Apare zilnic Director: N.­­ORGA »«■«assiinaia București, Luni, 19 Septembrie, 192! REDACȚIA Str. Domnița Anastasia st. ADMINISTRAȚIA Strada­ Lipscanii Noi n-l 13 B n­UPSESIE Nfl IH 1 Cetiam, acum cîteva zile, •artea de batjocură contra noastră- cu excepția cîtor­­va tipuri de trădători — a lui Max Oaborn, Gegen die Rumänen. Și, pe lîngă tră­darea pănă la desgust a is­prăvilor făcute de mașinile teutonice, mai este la fie­care capitol o observație, care te doare, fiindcă e ade­vărată. Anume aceia că, pe lîngâ mașini, un lucru nu lipsia : conștiința de noi în­șine, simțul delicat al mîn­­driei cetățenești și națio­nale. Lipsia la doamna din Cra­iova care spunea că «e bu­­curoasă a primi oaspeți», pentru ca ofițerul german s­ă-i spuie în față: «Noi am venit în altă calitate»; lip­sia la aceia, de aiurea, care trimetea prin Neamțul ei ««ajutări la București»; lip­sit li politicianii cari în fa­­ța năvălitorilor categorisiau trinitatea Brătianu-Filipes­­cu-Take Ionescu pentru că a făcut războiul; lipsia la toți curioșii cari se grămă­jdiau ca sa­ vadă spectaco­­lele militare ale ocupanților. Și tot așa lipsește și a­­cum. Căci să le primească la locuri de cinste oameni cari au servit în chipul cel mai ignobil pe aceiași năvălitori și le-au pus la picioare pa­tria lor zdrobită, încercînd să se înnoițe prin această supremă ofensă adusă în­­frîngerii sale; să se glori­fice cunoștințile speciale pe care le au—ori nu le au — acești oameni; să se gă­sească în talent și învăță­tură spusa crimelor contra patriei; să se puie alături pentru a spăla asemenea ființi faptele lor vrednice de pedeapsa cea mai exem­plară cu momentana tăcere a «celorlalți» asupra Basa­rabiei pentru luminarea că­reia ap făcut tot ce se pu­tea, aceasta nu înseamnă decît forma cea mai grea de inconștiență, care este inconștiența morală. N. IORGA. * s. BIS Costumul preoțesc­ i. Sinodul, în neputința, se vede, de a as ocupa de lucruri de un interes mai mare, el a ocupat, în ședința zisă extraordinară din Iunie, d@ reglementarea costu­mului preotului. La aceasta, după cît se poate înțelege, a fost provocat de faptul că unii preoți din Regat, imitînd pe co­legii lor din Ardeal, au început să umble civili,­­ cei din Par­lament în deosebi atrăgînd mem­brilor Sfîntului Sinod atențiunea în această privință. Sa pune întrebarea : noul cos­tum preoțise, așa cum a fost reglementat, sa generaliseszi ia întregul d­ar al Bisericii orto­doxe din țară ! Cu alte cuvinte, Sinodul a unificat costumul pre­oțesc, «au, așa cum a’a fixat, pri­vași!« numai oier ®? din Regat? In «si­d# »’a urmărit prin noua reglementare o unificară b­isr­­­eeaecft »* chestia cosuamuia?, at­ari din variatele costume pre­oțești, existente în presant, «are își d­a contribuția la alostruirea noului costum compromis for­mat cu elemente de la toate, numai îmbrăcămintea civilă pre­­oțească din Ardeal es­te lăsați cu totul la o parte. Eiimînînd această îmbrăcâminte. Iată ce găsim ca formează costumul pre­oțesc, după noile disposiții si­nodale : De la uniforma preoțească din Regat ne păstrează : reverenda sau autoreu!, brîul, acum gar,e­­raîinait în eolișrea veșminte­lor, croiala largă «­ lungă ca’n Regat, «căci îmbracă mult mai bogat și mai impunător», pot­cap sau eufon, obligatoriu nu­mai la «oficii religioase» și «pre­­sentări oficiale», adausuri pro­vinciale : pălăria ardeleană, iar, pe călduri, vara, cea basarabea­nă, pardesiul și paltonul (Buco­vina și Ardeal) în locul rasei sau giubelei. Văzînd această alcătuire com­promis al costumului progresc, sintem­ înclinați­a ne gîndi că represintanții superiori biseri­cești ar fi urmărind, și’in ce pri­vește viitoarea organisație bise­ricească, o unifie fire-compromia. De ce aceasta ? Ușor de înțeles, fiindcă e foarte simplu și nu cere bătaie de cap. De aici, îei ceva, de dincolo, lași ceva și așa mai departe, iar la urmă te trăiești cu o organiasție complicată și împestrițată cu elemente deose­bite, cum a ieșit și costumul prin noile dispoziții sinodale. Revenind la aceasta, iată ce i de observat: costumul preoțesc, așa cum s’a reglementat, nu este decît tot cei de mei innainte, cu deosebirea că acum e mai bogat, e mai luxos, mai compli­cat, satisface mai mult gustul cochetăriei și, avfn­d în vedere incoveniantela hainei negre pe timpul căldurilor de vară, s’a a­­cordat culoarea cafeniu sau ca­ J­nușiu, ca mai higrantofi. S’ar putea spune că Sfintul Sinod n’a făcut altceva dacît că a re­venit asupra vechilor disposal, reamintindu-se oarecum celor cari le calcă,­ consfințind în a­­celași timp unele modificări, in­troduse d­e preoți, cu excepția însă a costumului civil din Ar­de­al, tocmai cel rîvnit de unii preoți, au fi nu z­i de e­i mai mul­ți. E da întrebat: de ps­oara unii preoți doresc portul civil al pre­oților din Arat­ai ? E chestiune numai de gust, da cochetărie? O înșîrare a araotigiilor, ps­oare la oferă ‘poftei preoților arde­­leni față cu uniforma celor din Regat, Basarabia și Bucovina, nu va explica l­en © causa. Costu­mul preoțesc față cu haina civilă este cu mult mai costisitor, ne­­practic și izolatoriu de Societate. Costisitor, oflat pentru un cos­tată preoțesc trebuie o cantitate îndoită de măterie decît pentru un costum civil, pina că materia da comoara neagră, proprie uni­formei preoților, este mai scum­pă. Desigur că scumpetea nu contează la ierarhii bisericii și la preoții înstăriți, contează insă la cei lipsiți de o bună stare materială și cu o familie nume­roasă. Aceștia sunt adeseori în imposibilitate de a-și procura și purta haine preoțești în condi­­țiuni reglementare. Dar mai ales uniforma preo­țească este nepractică: croiala largă și lungă, coloarea neagră, prezintă an­tia inconveniente pentru un preot, care, în afară de alergătura prin­ parohie, are de îndeplinit atîtea lucruri de aiș gospodăriei, atîtea îndelat- EXEMPLARUL 50 BAN* afi* niciun necesitate de faptul oft este cap de familie, gospodar și nu legături sociale. Ca altfel aici stă și explicația faptului ca nici până acum — de­sigur oft nici de acum înnainte — costumul pre­oțesc n’a fost purtat în condiți­­uni reglementare, adică la fel de top­ preoții, ci a suferit mo­dificările impuse de împrejură­rile și mediul de viață a preo­ților. Cine nu știe că preoții de munte, cei vechi mai ales, se poartă și azi în portul național al oamenilor de la munte, iar uniforma preoțească o îmbracă numai la ponetiuni rari de tot Si­riad vin la oraș, mai ales cînd se presim­t autorităților su­perioare. Dar la sate, la cîmp, umbli în costum reglementar preoți, măcar cei bătrîni ? Oare cei care fac regulamente nu ca nosc cum iți­ duc viața preoții sătești, cu sutor ridicol și fami­lie numeroasă?! Uită oft­e­ni muncitori ca si credincioșii lor, Și nu boieri. (Urmează.) Pr. I. Memorii din Praga 28 Octom­bre 1918 Mă întorc la 28 Octombre 1918. Afanul în primul spital« Nu mă primește nimeni. Cancelariile i­** re. Urc scările din etaj în etaj, îmi caut pacienții și nu găsesc» dealt­pa cei greu bolnavi; cai­­lalți au luat-o prin oraș. — «ce va fi aceasta părinte», mă întreabă un Romînaș—«azi nu a venit nimeni la noi, nici medicul, nici sora de caritate, trebuie că-i vre-un lucru mare?» «Da, fiule», răspund eu­... «trebuie să se întîmplă un lu­cru mare, să fim pe pace. Să cerem de la Dumnezeu, să au­zim vre-o veste bună, să putem pleca odată cu toții acasă !»... Mi-am­ deschis străicu­ța, iii’sns rugat lui Dumnezeu, mi-am îm­părtășit bolnavii, mi-am luat ră­mas bun de la ei, i am sărutat, i-am binecuvîntat și am ieșit cu lacrimi în ochi. Ies la stradă. Lume multă, oare parcă se uita la mine și mai înțepător. Ce va fi aceasta ? Mă întîlneau cu un coleg. Era îmbrăcat civil, și-a lepădat haina militară. — «Ce s’a întîmplat, frate pă­rinte ?« — «Nu știi ?», îmi răspunde mirat. «A erupt revoluția.» Vin două fetișcane, se apropie apre mine, arată cu degetuțele lor privind ironic zimbitor spre roaeta-mî din chipiu, ciripin­­du-mi ca două păsărele. — «Ca zic fetele acestea, frate ?»­. — «Iată ca zic!».... Și colegul îmi smulge roseta din chipiu. — «Va să zică nu e glumă. Atunci la lucru, frate părinte. La revedere, frate părinte ! De­seară ne întîlnim la mine.»—Zic eu—și ne-am despărțit. Plec spre casarma regimentu­lui 2 infanterie din Brașov, unde eram repartisat. Innaintea căsărmii îmi vin în față șase tineri zdraveni, îmbră­­cațî în uniformă cenușie, cu pana lungi în pălăria și os­arma pe umăr. Erau «spootiștii». Acum au îmbrăcat iarăși uniforma, de­oare­ce ca erumperea războiului societatea lor a fost desființată, iar splendidele lor case de gim­nastică transformate în spitale. Se apropie de vardist. Era un Român. Socaliștii îl i­au arma. Doi din ei urcă la Comandament unde era și comenduirea pieții. In curtea căsărmii erau la o mie de soldați In «Bereitschaft», armați gata de atac. Peste cîteva minute coboară ofițerii cari fără nicio vorbă ies din easatmă. La stradă îi aș­­teaptă mulțimea, așezată în or­dine. Pășesc în a sin­ta cîteva fe­tișcane, se răped zîmbind spre ofițeri, le apucă chipiile din cap, pe cari le dau îndărăt, după ce le-au luat rosetele — și ofițerii pleacă­­ spre casă, neconturbați de nimeni. In timpul acesta un socolist ocupă locul și face pe vardistul. Mă apropii de el. Ii spun, că sunt preot român și vreau să vorbesa eu soldații mei din cartea păsării, de Laur. Curea. Socolistul mă sarată ca res­pect și-mi face semn că pot In­tra. În murmur se aude în mul­țimea din fața pasarmii. Vardiatul dă explicații. Mulțimea erumpe într’un stri­găt puternic: «Nazdar Rumun* ski!». Intru în ofisărmii. Soldații ar­mați până în dinți, cari tăbărau în curte, se ridică. Romînii se apropie de mine. — «Ca s’a întîmplat? Ce fac cam acum, părinte ?» — «Acum e bine, fraților ! S’a potolit furtuna. Kaiastul este bătăi. Acum sîntem în țara Ce­hului. De azi înnainte suntem­ oaspeții acestui brav popor. Da aici plecăm cu toții acasă. In România Mare. Nimeni sa nu plece de aici fără știrea mea.» — «Trăiască România Mare!», strigă Romînașii miei, toți satr’o suflare. Se apropie de mine un «Fähn­rich* palid, un biet Unguraș șimi zice pe ungurește: — «Ce faci, popă ? Ai înne­bunit ? Momentan te împușc!» — «Lim­ștește-te, băiete!», îi răspund: «Ai întârziat ! Ești o­­braznic, dar te iert, păe popă Pleacă!». S’a disbutat de osp­ingurul mieu și a plecat. In ziua aceia niciun soldat nu a ieșit din essirmi. Astfel au fost dezarmate în Praga patru regimente, două ar­­delenești, unul unguresc și unul nemțesc. Peste zi populația a ridicat de pe edificii toate emblemele aus­triace, toate firmele nemțești, fără să se spargă un ochiu de fereastră, sau să curgă un picur da Benga. Seara a parcurs străzile ora­șului un conduct etnografic, cuar numai Cehii știu aranja, iar peste noapte a ieșit ca din pă­­mânt o armată puternică oehea­scă, organisată, care în cealaltă zi a parcurs străzile în franța îu fanfare, cum numai Cehii su. Ministerul­ cehe și-au început activitatea, toate serviciile au depus jurâmîntul pe Constituția Republicei cehoslovace și au a continuat lucrul fără nicio zgu­duire. Imediat am organisat și noi «Legiunea Romînă din Praga». Republica cehoslovacă n’a fă­cut într’o zi, pentru ori toate au fost pregătite așa din bună vreme. Poporul ceh nu este prieten sincer. Dorim ca alianțe noastră cu ei să fie veșnică. (Din «România Liberă*.) Vizita italienilor in țara noastră Inginerul român Emil Buia, plecat în țară din Roma, a fost însărcinat cu supravegherea con­struirii la Cluj, după desemnul d-sale, a postamentului ce se va așeza Lupoaicei de­ bronz, pa­para orașul Roma ni-o oferă ca dar. Acest simbol clasic roman, se va inaugura în centrul cultural ordeienesc în asistența excursio­­niștilor italieni. Din comitetul de onoare al visitatorilor fac parte, intra alții, V.E. Orlando, Salvatore BarzÜai, Ritora Ferrari, Alfredo Bap­­oeîîi și Ernesto Artom. In afară de darul Romei, vi­­sitatorii vor mai aduce 20­000 de cărți poștale desemnate de mîoft cuprinzind versuri de L. D. Legranzo pentru această o­­cazie, de asemeni mari cantități de cărți interesante și obiecte de artă din marmoră, bronz, precum și picturi moderne și reprodu­ceri după opere vechi, destinate a se oferi diferitelor asociații, instituții superioare de cultură, comitete de recepție, etc. Ex­cursioniștii aduc pentru Comuna București drapelul pe care fe­meile italiene l-au oferit în tim­pul războiului Legiunii române din Italia, precum și coroane de bronz ce se vor depune pe mor­mintele defuncților Regale Carol, și Regina Elisabeta, la Curtea­­de­ Argeș și pe cimpoi de la Mă­­rtișești. Inconștiență ? «Monitorut Oficial» publică în numărul de alaltăieri un bilanț al Băncii Comerciale Ungare din Pesta. Nu vedem de­loc necesitatea înserarii bilanțului acestei in­stituții într’o publicație a Sta­tului românesc. Ceia ce Insă constituie o monstruasă incon­știență este înserarea în «Moni­torul Oficial» al nostru la o ru­brică oarecare a armftterului capitol: «Resultatul celor șeapte su­cursale în activitate pe terito­riul ocupat, și anume: Arad, Brașov, Eszer, Fiume, Sibiiu, Oradea-Mare, etc.». Că Ungaria Jiul Horthy încă nu se poate deprinde ca reali­tatea de astăzi a situației euro­pene nu e de mirare; ne sur­prinde însă că inconștiența func­ționarilor romini ai «Monitorului» contribuie, prostește, la înscrie­rea oficială în publicaț­iie Sta­tului a încăpățînării lui Horthy în granițele răposatei Bulgarii. (Din «Steagul».) Buletinul Zilei Știri ăagi raiiograae întărirea trupelor aliate din Suesia la Silesia a mai sosit înpă un batalion italian și se mai așteaptă un altul. Au mai venit și trupe englese. Acord anglo-rus Presa englesă dă știrea că s’ar fi făcut o înțelegere între societățile englese și Soviete în vederea exploa­tării regiunilor miniere, împrumut bulgar Ministru de Finanțe Bul­gar întors din străinătate a declarat că a reușit să obțină un împrumut de 75 de milioane franci pe care Bulgaria va trebui să-i ram­burseze în cinsprezece ani. Noi membrii ai Ligii Națiunilor Comisia însărcinată cu examinarea cererilor de în­scriere în Ligă s’a pronun­țat în unanimitate pentru admiterea Estoniei și Le­toniei. Chestia irlandeză Presa engleză spune că de Valera ar fi răspuns lui Lloyd George ea e gata sa reiea tratativelor dacǎ Anglia recunoaște Irlanda ca Stat suveran. Numai pe baza principiului auto­guvernării se poate nădăjdui o împă­care anglo-irlandeză. Ofensiva spaniolă în Maroc De cîteva zile trupele spa­niole au luat ofensiva. Ști­rile din Spania spun că ea ar fi obținut succese însem­nate gonind pe răsculați din mai multe orașe. Desmințire Un comunicat oficial ita­lian desminte știrile din presă relative la interven­ția Italiei în Ungaria. A­­ceasta nu s’ar putea face decît în urma unei înțele­geri a Aliaților. Războiul greco-turc Știrile din Asia­ Mică sunt contradictorii,­­ Turcii spun că au înfrînt com­plect ofensiva grecească iar Grecii că au răspuns un atac turcesc. Unele știri din sursă englesă confirmă retragerea Grecilor în di­ferite puncte ale frontului. O nouă expediție polară Cunos­cutul explorator ®ngres, sir Ernest Shackeh­out pleacă săptămîna eoeaata Intri o nouă expediție spre Polul Sud. Pe micul vas de 200 de tone au fost instalate laboratorii și aparate de sonolegii, un hidro­­avion și telegrafie fără fir. . Cărbunii sunt <m aliniați pentru an parcurs de 14 000 ohn­omstri. înțelegere americano­­japoneză între Statele Unite și Japonia ar fi intervenit o înțelegere în privința insulei Jap și a cana­lului din Pacific. Știri diferite Membrii clubului naționalist­­democrat din Capitală sunt ru­gați să participe la consfătui­rea ce va avea loc Duminecă, 18 s Septembre, la oarele 5 după amiazi în Bulevardul Elisabeta, n­l 17. D. Petre P. Suciu va des­volt­a conferința sa: Rolul partidului naționalist-democrat în situația actuală. In toate orașele italiene se sărbătorește ca mare însuflețită el șaselea­ centenarin al lui Dante. Unele știri spun că la încoro­narea ca rege a emirului Feisal s-ar fi produs manifes­tații și incidente ostile. Telegrame din Atena spun că actualmente ar fi tratative între Turci și Albanesi în vederea u­­nei acțiuni comune împotriva Greciei. S-ar fi produs chiar cioc­niri la granița greco-albanesă. Austria nădăjduiește ajutorul financiar al Aliaților. Așa spun delegații cari au tratat la Paris și Londra. La Odesa ar fi avut loc mai multe progromuri. Țăranii acusă pe Evrei de foametea și lipsa din Rusia. . c S'a prelungit terminus acordat pentru declararea veniturilor imposibile prinit la 1 Decembrie.. După o statistică americană recentă numărul Romînilor din New­ York se ridică la aproape patruzeci de mii de oameni.

Next