Neamul Românesc, decembrie 1921 (Anul 16, nr. 275-301)

1921-12-05 / nr. 278

ANUL al XVI-lea­n­ 1 278. ABONAMENTUL pi un an In țară. 160 1 ® 1 P ® șeas» iuni . . 80 » Fi trai luni ... 40 ^ Piatra străinătate dublu. a­*TM5­­ Sm cm izma. NISTRAȚIA 6/4 i. 50 BANI EXEMPLARUL ^ 1 Foaia Partidului Naționalist-Democrat Apare zilnic Director. N. IORGA 3 Sî. OssKSnn­ța At&siatajbâffi L ADMINISTRAȚI­A -Stația Lipapanti- Hm n­l­l ® Declarații „autentice“ Deci­d. general președinte al Consiliului s'a presintat Suveranului, care nu i se va fi părut cu acest prilej oricine, și i-a înfățișat un discurs care se deosebește esențial — mai ales esen­țial — de ceia ce ziarele dădeau ca exprimarea pă­rerilor sale cu privire la o eventuală schimbare de Gu­vern. Bine­înțeles, eminentul spe­cialist în dreptul constitu­țional — căruia partidul țe­­rănesc, aliat, îi dăruiește acuma și un teoretician în acest domeniu — înțelege ca «partidul» său să moște­nească acest pămînt al «popularității» sale. Dar a­­ceasta fără nicio tăgăduire a dreptului pe care-l are Regele de a-și numi și li­cenția miniștrii. Și, mai a­­les, fără nicio amenințare în pașul când Ferdinand l-iu ar ușa de acest drept. Astfel totul se reduce la un simplu desiderat, la o platonică aspirație către ne­murirea politică și la un elixir vărsat în gurile, us­cate de frica displvării, ale distinșilor săi auxiliari do­mestici din Parlament Dacă vor s’o creadă, bine, dacă nu, fie voia lor și — a Re­gelui ! O întrebare se pune însă. Ziarele «Universul» și «Di­mineața» au dat discursul celalalt, jupiterian, fulgeră­tor, trimețător la Jilava și zguduitor de tron. L-au dat la forma îngrijit stilisată a unor note stenografice co­rectate. Acum prin ce pu­blică «îndreptarea» ad u­­sum regis, li se dă acestor mari ziare o desmințire for­mală. Ele n'au greșit, ci au falsificat. Și, de oare­ce ase­menea falsificații nu se fac fără scop, au avut anume intenții politice. Directorii respectivi au cuvîntul. Ei trebuie să tragă la răspundere pe reporterii parlamentari. Guvernul în­suși e dator să-i urmă­rească. Iar, dacă nu..­. Dar iată că-mi aduc a­minte de altă­«autentici­tate» a aceluiași general, șef de Guvern și atuncea Era în iarna lui 1918. Țara se a­f­l­a în nepu­tință de a se apăra. Czer­­nin îi impunea condițiile revanșei sale, implacabile. D. general avea sarcina tra­gică de a la primi. Și, după visita la Buftea, cu dum­nealui în casă și d. Arge­­toianu în grădină, preșe­dintele de Consiliu a che­mat rămășițile unui Parla­ment descompleotat ca să-i expuie la ce capăt ajun­sese: O, ce zi dureroasă ! Slă­buț, strîns în uniformă, cu glasul moale, fără nimic marțial în atitudine, birui­torul de la Mărăști vorbia umil de «d. mareșal von Mackensen» și enumera măsluirile de hotare cu aie­­rul unui bătrîn sergent care răspunde la examenul de sublocotenent. Iar, la urmă, după ce nu știu ce tip îl rugase să caute a păstra măcar.... Sinistra ca suvenir, implora ca cei de față să nu-1 tulbure, căci el e un operator care taie în trupul maicei sale. Ori­bilă comparație... Toți am ieșit striviți de desgust, afară de d. Arge­­toianu, care nu spunea că soarta noastră așa e : ca luntrea pe apă, cînd spre dreapta, cînd spre stînga (un Frances nu dăduse încă formula: le chien mort au fii de Veau, «cînele mort pe cursul apei»). Așa vorbia generalul, ostașul... Dar, peste vre-o lună, discursul apărea în «îndreptarea». L-am cetit, l-am racetit.." Mi-am luat notele, scrise îndată după aceia. Nicio a­­semănare. h­otărît că fusese altă adunare, la care eu nu voiu fi participat. Dar data, vai, era aceiași. Atunci era alt discurs. Cum se vede, d. general Averescu nu e de la cea d’intăiu dovadă de autenti­citate. N. IORGA simplu dram cu acceleratei până la Bucurști, clasa 8-a s’a făcut­­ anularea s’a... anulat. Ca la... Ministeriul Școalelor! Acest domn, din deprindere de pe cînd era zapciu, și-a în­jurat colegii în cancelarie. Co­legii s’au întrunit în consecință polară și eu reclamat ministrul lui. Asolam sț’a s’a evaporat. Acuma, își injură colegii și pe soțiile lor prin fithica­m. S’a realemat Ministerialul. Re­­clamații s’a e vaporat. Am inter­pelat și în Cameră. Nieten răs­puns. ■ Același domn insultă pe direc­torul său în exercițiul funcțiunii. Cazul e deferit Ministsriul ei con­fidențial, dar reclamația 9 tri­misă tot insultătorului «spre a referi». Vreți să știți urmarea? E nu­mit director. Ca să mai zicem? Directorul cel adevărat pleacă la București spre a vedea dacă nu-i la mijloc vis-o fiică. Ia lipsă-i vajnicul stegar liberal terorisează familia colegului, o dltrină doamnă bolnavă, mama, și o domnișoară, amenințând-o, cu elevii, că va pătrundă cu forța în casa lor. Elevii, încurajați de purtarea «directorului» (!), șterg de pe ordinele puse în clasă numele directorului lor și-l pun pe al celui proaspăt; servitorii școalei iuau și ei parte la cheful cu «schimbarea demnilor». E o pe­­trecera generală! Așa sa face educația viitorilor «luminători ai poporului», bazați pe mini nenorocite, în Județul care a văzut răsărind luceferi ca N. Stoleria, M. Lugessu, etc. Cel puțin acum onoratul Mi­nisteriu a­­l soarelor va binevoi­eSă trimită o anchetă? O așteptăm­ Virg­i Tempeanu. Deputat. m­­it m trenisilor plii Pentru d. ministru al Instrucțiunii la cîtăva vreme se petrece un scandal școlar In Foltivans cu urmări grave pentru edu­cația tineretului. Un număr trecut al foii s’a o­­cupat In parte de aceasta. Eminentul profesor și bunul coleg, directorul școalei normale din Folticeni, Al. Danii, care prin neobosita muncă a ridicat această școală la adevărata ei menire, care i-a asigurat și un local propriu pentru internet, e înlocuit fără veste, pentru vina, că nu face politică liberală (și nu face nicisns) da către oculții din Ministerin. Ar fi un simplu fapt divers lu Bizanțul românesc, dacă întrea­­ga opinie publică din Folticeni n’ar fi scandalizată de faptul că înlocuirea se face în favoarea unui personagiu de gașcă, un oa­recare domn Ilie Grigore, tre­păduș politic liberal, secretarul clubului local, directorul ires­ponsabil al unui pamflet și care locuiește în însuși localul clubu­lui cu firma în părete. Acest personagiu, licențiat în teologia, și-a luat la Iași o «di­ferență» (?!) de filosof­ie, a fost numit profesor. Consiliul Per­manent i-a anulat numirea (or­dinul n­r 67054) pentru că n’are clasa a 8a, dar în urma unui ­*v* ■ * C "^10 A r»i -­a a *>, A. 3 I Li­l U — Wilson aplaudat la cortegiul mortuar Fostul președinte Wilson de cînd a părăsit Casa Albă , azi a apărut întîia la o solemni­tate în public om prilejul înmor­­mântării soldatului necunoscut, și mai tărziu a mulțămit celor c­ari au demonitrat la locuința lui. D. Wilson a fost pretutindeni obiectul unui demonstrații însu­flețite. Cînd trăsura in care se afla fostul șaf­ executiv al a­­cestei țeri a intrat în convoiu, lîngă Capitol a fost salutat prin fluturarea batistelor și apoi prin aplauze și ovațiuni până cînd­ convoiul a trecut de Casa Albă, unde­­ s- a schimbat sa­lutul cu președintele Harding. Demonstrația care s’a făcut la locuința lui a luat proporții și mai mari. A fost aranjată ca o manifestare fără culoare politică de un comitet de septe femei, pentru care a vorbit Ha­milton Holt din New York. f­e felicităm ca pe un soldat rănit în marele războiu pentru recîștigare sănătății d tale», a zis d. Hoțt fostului președinte, care a venit­­ în fața verandei locuinței sale să primească co­mitetul’. •Iți oferim onoarea și respectul nostru. Opera d-tale nu va muri­* Cînd au încetat aplauzele și ovațiunile acestei declar­ațiuni, d. Wilson a rostit primele cu­­vinte în public de cînd s’a îm­bolnăvit, de doi ani și cîteva luni. «Aș dori să am o­ voace destul de puternică să vă respund», a zis d. Wilson »Nu pot să vă mulțămise din adîncul inimii.» Cuvintele fostului președinte au stîrnit o altă serie de aplauze și ovațiuni, «Goodby și îi mulțumesc», a respuns d. Wilson. Mulțimea a început să chite «My Country ’Tis of Theou, și la sfîrșitul primului vers, d. Wilson a sărutat cu mîna către public, pe cînd d-na Wilson, care se afla lîngă el, plîngea în tăcere, încă un minut, și d. Wil­son a reintrat în locuința­­ sale, dar a trecut mai mult ca o ju­mătate oară până s-a răspîndit mulțimea, și fostul președinte, în urma chemărilor repetate, a a­­părut la o fereastră din catul al doilea. Cu o jumătate oară înnainte de a sosi comitetul femeilor, patru soldați răniți cari se află la spitalul Walter Reed au venit­­ automobile în fața locuinței fostului președinte. Peste cîteva minute a apărut d. Wilson. Au început aplauzele, și mulțimea, civili, polițiști și Boy­ Scouts, a început să alerge din toate părțile. D. Wilson și-a luat cilindrul de pe cap, salutînd mulțimea. A coborît încet, sprijinit, trep­tde. A dat mîna cu fiecare sol­dat rănit, pe cînd publicul a­­plauda și ovaționa, fluturind batistele, stegulețele și buchetele de flori. La cîțiva pași, fostul președinte a primit un grup de copii mici, dind mîna cu fie­care. I s-a oferit mai multe bu­chete de crisanteme de femei și copii cari au venit din mulți­mea la ușa din față a locuința. Președintele a reintrat în lo­cuința lui și a apărut la fe­reastră să respunsă la aplau­zele care continuau. In interva­lul pănă cînd a venit din nou fostul președinte să primească delegația femeilor, mulțimea de pe stradă, bărbați, femei și co­pii, au cîntat «The Star Span­gled Banner». Peste un moment mic de voci cîntau Imnul Na­țional. Cînd a apărut d Wil­son a doua oară, mulțimea a strigat de trei ori «Trăiască Liga Națiunilor», și fostul pre­ședinte a agitat pm vigoare pă­lăria în aier. Cînd s-a întors de la proce­siune, un grup de ziariști i-au cerut să și spuie impresiile. D. Wilson a zis că-i pare bine că a putut plăti omagiul său sol­datului necunoscut. Despre de­monstrația ca i s’a făcut pe Pennsylavania Avenue, a zis : «N’a fost bine vinită fiind cu paasia unui cortegiu funebru.» (Din ziarul «America.») București. Luni, 5 Decembrie 1921 Din suima faptelor Mai zilele trecute delegați ai societății «Mormintele Eroilor» au procedat la dezgroparea osă­­mintelor ostașilor francezi în­mormîntați în cimitirul orașe­lului nostru, pentru a fi tran­sportate și reinhun­ate la Bucu­rești în cimitirul eroilor. Toată populația, în frunte cu oficialitatea, asistă pioasă la a­­cest aci. Alături de această lume cart­e parcă se impresionează mai greu de la o vreme încoace, de­și astfel de prilejuri au darul să recheme în mintea fiecăruia, cu o egală putere ca și’n ceasurile marilor jertfe, duioșia trecută, se afla o lume aparte, tăcută și umilă, o lume de copii. Erau orfanii cuprinsului nostru. Cine bănuia cum se răsfrîngeau toate acestea în ochii lor plini de în­țelegere ? S’ar putea crede că ei au rămas neînțelegători față de cele ce te petreceau ? Nu. Raclele ce purtau ose­mintele eroilor francezi erau toate împodobite cu florile aduse de ei. Aceste flori erau darul copii­lor de la orfenilatul din Giur­giu, era prinosul sufletului lor curat, era mai mult, un simbol, florile ce nu le-au putut pune pe mormîntul propriilor lor pă­rinți, jertfă ai aceleași ca­se. Și-a fost o lecție aceasta !..., Proiectata Asociație a națiunilor In cercurile Casei Albe se susține că Harding nu va aduce în fața conferinței actuale proiectul asociației națiunilor. Harding socoate că a­­ceasta ar complica actualele negocieri. Mai întâiu se va discuta chestia finanțelor mondiale și în special a da­toriilor de războiu. In părerea lui Harding, noua asociație a Puterilor nu va fi o rivală a Socie­tății Națiunilor. Academia Romînă Comunicarea d-luî profesor N. Iorga (în rezumat) Ședința de la 18 Novembre 1921 Toți conferențiarii eu arătat influența puternica a artei fran­­cese — fals numită gotică — a­­supra întregei Europe. D. Ma­e, pra­itorul «iconogra­fiei», a subliniat că sculptura Evului Mediu n’a ieșit din capul sculptorilor,­și el s’sa luat după miniaturi, după anumita cărți pentru uzigital religios. D. B­­éhier, vobind despre școala da sculptură din Auver­gne, arată că sculptura se dato­­rește tot inOuenței literara. Daci părerea ca diferitele ramuri ale artei sa­leagă Intra­dînaaia e ac­ceptată de tot mai multe per­soane. In asia ca privește Peninsula Iberică, cei mai bina repreain­­isti au fost Catalanii, cari simt mult interes pentru noi. D. P<a?g­i Cadafakh, vorbind despre istoria artei Catalans, a insistat în special asupra admi­­rab­iei ceramice catalane (e o formă arabă în legătură cu Persia). Prin Adolfo Vinteíi— Patri­arhul congresului—, care a vorbit da artă in vremea lui Dante și prin ceilalți represintanți. Italia și la arătau datoria sa față de Franța care a influențat-o în de­cursul veacurilor. Contribuția artei francese a fost amintită de OAndisi, Bel­gieni, Sasdesi, Danesi și Norve­gieni. Tipul de biserică «gotică» din Tuls­tse - Franca în eesotel al XIII-lea sa întîlnește în Norve­gia și chiar la noi în țară, bi­serica acum în ruine de la Cir­ii», (în j­ud.tul Făgăraș). La Cehi influență francesă du­rează pănă în secolul al XVI-lea. S’a urmărit influența francesă dincolo da^Rin. S’au arătat rapor­turile dintre Holbein și Franța. Lecția orientală a fost slab re­­prim­ată. D. Pé­sard a arătat rolul artei persane în epoca Achimenizilor și a Sasanizilor, e mai important clas îi ss credea. D. Ch. Diehl­e-a ridicat în­po­triva concepției unei arte arme­nești originale. Dr. Lucomschi Rus, a vorbit despre bisericile din Ch­ev și des­pre inf­uența causaasiană, nepu­­tînd însă precisa din ce Stat și din ce societate a venit influența. La efirgii a fost o ședință de discuție principală, sjunțindu se la conclusia că trebuie sa sa in­trodusă stadiul istoriei Artelor în învățăminte­ secundar. (Urmeszt.) E. î. Sachelarie Bil­lfu­l Sili Știri feil railiiFilis Papa și Quirinalul Papa ar cere regelui Ita­liei Suveranitatea asupra Vaticanului și anexelor lui. Intre Poloni și Germani Conferința polono-germa­­nă de la Geneva s’a închis, și s’au luat măsuri pentru cele următoare. Sovietele capitulează Crasin, delegatul Sovie­telor, a cerut lui Lloyd George, moratoriul pe șapte ani. Grasin ar voi să mear­gă și la Washington. Moratoriul german Germania vrînd un mo­ratoriu. Aliații ar voi să supuie la control­­ întregul ei comerț. Ar fi vorba insă numai de un credit cu ter­min scurt. Datoria rusească Rusia datorează șase mi­­liarde de ruble în aur An­gliei, cinci Franciei, aseme­nea două Americei. Criza ungurească Contele Bethlen nu a putut forma Ministerial. Intre Anglia și Franța Lord Derby a vorbit la banchetul foștilor luptători, declarînd că pentru Anglia e aceiași frontieră față de Germania ca și pentru Franța. Anglia și schimbul Lloyd George ar­­ fi for­mat un plan pentru înlătu­­rarea cnsei schimbului. Cehi și Ruși Sovietele se plâng că Sa­­vincov dirijează din Praga mișcarea contra-revoluțio­­narilor ruși. Știri diferite Societatea Buraismaniol romînă va ținea ședință mine. Duminecă oarele 10 și jumătaia dimineața, în palatal Camera­ da comerț. Comitetul Camerei italiene pen­tru organizarea armatei s-a ha­torit definitiv pentru serviciul militar de un an. Consiliul sanitar caparior a invitat pe d ral Puțuteanu să facă experiențî cu seful său curativ la București și a însăr­cinat pe d-ral Langler, inspac­­torul general, să iasă la D­ă­iești o anchetă j­uridico-adiainistrac­tivă. Un American a oferit orașului Bratislava d­­ cincibel da milioana pentru monumentul dă­­rîmat al M mei­ Terese. Craiul a refusat insa oferta. Neavînd niciun contast eu ni­mic oara si apropie da Iti drep* farsa, d. N. larga râspinge cu­vintele pa cari acest ziari le a­­tribais au privire la întrevederea pe oara a avut o cu d I. B.­ă* tianu. Stila* acestor declarații e last dîn vocabularul băncii ministe­riale de astăzi.

Next