Neamul Românesc, ianuarie 1922 (Anul 17, nr. 1-22)

1922-01-17 / nr. 11

ANUL al XVI-Iea n­l 11 REDACȚIA: Str. Domnița Anastasia, 6 ADMINISTRAȚIA: Strada Lipscani Noi­u­l 12 Director: N. IORGA telefon I REDACT­A :2­60 .__ 1­­ ADMINISTAȚIA 5/41 București, Marti 17 ianuar 1922 ABONAMENTUL Pe un an in țară , 160 Iei Pentru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni . . .• 80 „ Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dublu. National ardeleni și naționali liberali Vom guverna in Ardeal ca și pretutindeni aiurea cu oamenii noștrii acea­sta e actuala lozincă, a partidului liberal, după ce două-trei luni de zile au fost întrebuințate pen­tru a negocia cu conducă­torii partidului național din Ardeal și după ce primiseră cu bucurie for­mula de grupare a „Par­tidelor Unirii" pe care li-o dădusem eu. Cu oameni de mina a treia, mult inferiori pănă și recoltei de politiciani ambițioși pe care o fă­cuse­m­ aceleași părți ar­delene d. Averesen, cred că se poate guverna în Ardeal aceia cari, pen­tru a nu-și pierde locu­rile invuite și pentru a nu supăra aderenții cu pofte bine definite și con­diții neted puse, au impus exclusivismul lor parti­dului liberal. Aceasta e situația­ și, dacă se trimit telegrame despre noi oferte libe­rale și despre negociații ardelenești cu privire la ele, nu tpfel aumite nici că acest exclusivism a putut fi biruit de oamenii de bun simț dintre libe­rali, nici­ că dol. Mantu­ și Vaid­a pot lua o atitudine de presă atât de hotârită pentru ca a doua zi să treacă asupra ei spre a căpăta cea mai nesin­ceră din prietenii. Dar, dacă aceasta e si­tuația, să precisăm ce au dreptul să reclame pen­­­tru dînșii oamenii parti­dului național din Ardeal. Oricine cunoaște lup­tele politice pentru neam ale Ardelenilor, și nu du­pă celiri in fugă a doua zi după Unire, care ii-a dat o valuta politică,își dă sama că, dacă s’a păstrat peste munți o dirzâ con­știință românească lup­tătoare, meritul ei revi­ne, nu cine știe cării re­­sistențe instinctive și ne­organizate, ci acelor oa­meni de mare credință și de inteligență clară cari nici in timpurile cele mai aspre n’au desperat de soarta poporului lor. A scrie istoria acestei eroi­ce resistențe naționale e a scrie istoria partidului care a întrupat-o pe basa celor mai sănătoase tra­diții democratice și cul­turale. Metodele se pot critica, nu însă convin­gerea de unde porneau sforțările și onestitatea cu care ele erau îndrep­tate spre scopul in sfirșit ajuns astăzi. In timpul marelui răz­boia, primejdiile lui au făcut să șovăiască multe hotărîri; acei al căror suflet nu înțelegea să meargă pănă la sacrifi­ciu s’au­ oprit la popasul asigurat al concesiilor absolut necesare pentru a-și salva situația și via­ța. I­iciunul dintre șefii partidului național n’a trecut însâ dincolo de a­­bilitățile nete»ari pentru a nu periclita însuși po­porul pe care-l represin­­tau; evenimentele au a­­rătat ce se ascundea supt formulele prin care cău­tau să tușele pe adver­sarul național asupra a­­devăratelor lor intenții. Dar nu se știe în de a­­juns faptul că și în mo­­niculele cind totul părea pierdut a fost un om care a refuzat orice aparentă capitulare dinaintea fa­talității care părea ire­­misibilă. Decit să spuie un cuvîn­t de oportunitate și să păie o iscălitură de compresență, el a prefe­rat să fie pe front un simplu soldat expus în orice moment morții pen­tru o causă care nu era a sa. Acest om care și-a făcut in Alpi osinda lui de patru ani de zile e d. Juiu­i itlaniu, președintele partidului național și pur­­tătorul unui steag care in mmile sale nu s-a clă­tinat niciodată spre in­­chinare. tind Ungaria putredă a pinii apoi din incheielu­­rile ei medievale, a fost —s’o știe aceia cari cred și azi că la apariția ar­matelor române Ardeanul s’a supus! —, a fost, zic, o adevărată și fericită minune că țara, scăpată de anarhia care Începea să se manifeste, a luat, cu sprijinul doar a unor nesigure „gările națio­nale", mai mult sau mai puțin atinse ele Înseși de spiritul revoluționar so­cial, ho­tăririle miluitoa­­re de la Alba-Iu­lia. A­­ceastă minune a făcut-o partidul național, pe o vreme cind șef ul Ardele­nilor averescani era îucă la Paris, iar actualii li­berali, in majoritatea lor, stăteau la o parte, apă­sați de păcatele unui tre­cut anti-național. Dacă la hotăririle românești s’a adaus aceia, atit de bine­ventită, a Sașilor, ea se datorește încrederii în oamenii cari garantau acele decisiuni de la Al­­­ba-lulia, iar că in citeva luni s’a putut organisa românește o provincie in care totul părea că lip­sește pentru această radicală transformare, aceasta e opera ener­giei liniștite, tactului perfect al d-lui Maniu și încrederii pe care o inspira tuturora. A trata pe acești oa­meni ca pe un grup de politician­ peste cari se poate trece, căci oricînd s’ar găsi cine să înlo­cuiască pe fiecare din­tre dînșii, e, pur și sim­plu, o insolență. X. IORGA CUGETĂRI Cei mai mulți oameni politici sunt numai oa­menii politicei. Măstună pentru causa ta, pentru tine iartă! INCA UN ARGUMENT LIBERAL Da, încă unul. Și, de ce nu? Pentru găsirea lor au fost mo­­bilisate toate capetele partidului. Mat ieri, d. Drăghicescu se căs­­uia să dovedească în «Viitorul» că nu e nevoie de colaborarea partidelor, de­oarece partidul liberal a reușit să armoniseze toate interesele în sînul lui. Tot acolo, cu o notă ceva mai du­ioasă, d. Simionescu plînge soarta mielușelului blînd, care tocmai din causa blîndeții lui e încun­­jurat de coaliția de ură a lu­pilor flămînzi. Aproape să­-i plîngi de milă... Și ai plînge de-a binelea, dacă alte argumente, destul de vesele, nu ar șterge repede ochii lăcrămați. Deținem unul care emană de la un însemnat fruntaș al par­tidului . Sistemul rotației la guvern are marele avantaj că, în timp ce un partid este la putere, celelalte stau în reservă, se refac, și cu forțe proaspete așteaptă să li vie rîndul. Dacă mai multe partide ar gu­verna de­odată, ele s’ar usa în același timp, și țara ar rămînea fără speranța unei reserve po­litice. Nu-i așa că argumentul e in­genios ? Să facem insă o mică soco­teală. Votul universal cu repre­­sintarea proporțională a minori­tăților va da totdeauna un în­semnat număr de mandate opo­­ziției. Cum e și firesc, ele vor re­­presinta totdeauna curente foarte puternice ale opiniei publice. Cînd aceste curente nu vor fi re­­presentate în Guvern, se mai poate vorbi de Guvernul serii întregi ? Oncît de puternic și de mare ar fi partidul pe care se înte­meiază Guvernul, atîta timp cit el nu are într’iisul represintanți ai tuturor curentelor dominante ale opiniei publice, el este Gu­vernul unei părți din țară, nu al țerii întregi. Și, dacă acest lucru era explicabil în vremea cole­giilor restrînse, cînd lumea era obișnuită cu Parlamentele fabri­cate de Guverne, mai poate fi acceptat astăzi, cînd se dă lupta cea mare pentru întronarea a­­devăratului parlamentarism ?.Iar, dacă țara ar accepta teoria libe­rală a guvernării unui singur partid, nu ar fi aceasta o invi­tație ce s’ar face oricărui Gu­vern să-și fabrice un Parlament pe măsura lui, pentru ca să nu întimpine mai tîrziu dificultăți ?. Cum rămîne însă cu reservele politice care nu trebuiesc usate la Guvern ? Aici argumentarea liberalului lovește d-a dreptul propriul său partid. Nu e visi­­bil oare și pentru un copil că tocmai guvernarea unui singur partid îi consumă toate puterile, iar, după cădere, punctul său de vedere, — care poate să fie bun Cit despre voiajuri, schimbul nu prezintă vre-o însemnătate­­.Folosul unei monede inter­naționale apare încă real din alt punct de vedere, din a­­cela al egalisării valutei. Stu­diul acestei chestiuni merita toată seriositatea, pentru ca ea ridică o chestie de înalta morala: înlaturarea speculei în schimbul internațional. Terite producătoare au fost întotdeauna­ speculate de țe­­rite capitaliste, ca și de cele industriale. Pană la marele raz­­boiu, în­ timp de mai bine de o sută de ani, prețul gzine­­lor, deter­minat de piețele de import, cu mici urcări și scă­deri, a ramas același. Astăzi lucrurile sunt schimbate prin situația din Rusia. Producă­torul nu mai e d­ispus sa-și vînda griul pe prețuri supt costul producției, cum se in­cite odată nu mai are prma ,simpia înainte de multe ori, cine să fie represintat în con­ducerea țerii ? Nu tot astfel se întimplă cu guvernele de coaliție; fiecare dă un număr restrins de mem­bri, și de aceia, în mod total, dă pe cei mai buni. Cînd aceș­tia se vor obosi, vor veni alții în loc. Curentele esențiale­ ale Opiniei publice "or fi totdeauna represintate în proporția sim­patiei de care se bucură fiecare, iar forțele vor fi selecționate și imocuite la nevoie, cu al­tele proaspete. Guvernarea de partid epui­­sează complect posibilitatea de represintare a unui curent din opinia publică, Cure are areptul sa fie represimat în guvern, chiar în ciuda usani representanților lui, iar, pe de altă parte, palan­sează­ selecțio­narea lor, fiindcă, locurile fiind multe, partidul trebuie să le umple chiar cu cei mai mediocri. Toate acestea însă nu se în­țeleg decit aceia cari vroiesc să tragă din votul universal toate consecințile sale asupra parla­mentarismului, nu aceia cari, acceptîndu-1, fiindcă nu puteau face altfel, nu știu astăzi cum să­­ paraliseze mai bine efectele, cînd munca era sponato, iar industriașul importator nu mai ast­azi acea putere politica de mai înainte, Germanul, în primul rind, ca produsele sale sa fie vinnuie scump, iar a­­limentele necesare cumpărate pe prețurt de nimic. Una din amefacerile refor­mei agrare, cu repercusiuni pentru noi,, in ponica mon­diala. Aici dar neouie cautat in primul rind cerința apu­seana a unei monezi interna­ționale, iar laoînd la o parte aceasta tendința, sa vedem daca cel puțin s’ar putea a­­junge la o egan­sare a valu­tei. De forma, incontestabil, de fapt insa adeia nu­­ e rea­­nsata, in cuprinsul aceleiași țeri moneda n'a vrut și nu poate sa aiba niciodată aceiași va­loare de schimb, in capitala unei țeri, intr’un oraș indu­­strial de vinia mina, deci cu o populație densa, prețurile sunt întotdeauna mai ridicate, cu toate restricțiile maxi­male, ca în regiunile cu pro­ducție abundenta și mijloace de transport restrînse. Altă valoare are banul într’o parte ca in cealaltă. Același lucru se poate spune de raportul dintre diferitele țeri. Acelea dintre ele care au aglomerate nu au capitalua și deci unde, în majoritatea cozurilor, munca e mai bine plătită, obiectele de prima ne­cesitate, ca și cele de lux, au prețuri cu mult mai ridicate, ca in țerile cu populație den­să și cu o producție limitată. Valoarea banului diferă dar mai cu seamă aici. Proverbul românesc, „unde î­ața mai supțire acolo se rupe“, are toata însemnătatea. Te­­nte bogate speculează pe cele sărace și în neputință de a se apăra. Evid­ent că noi nu vom fi în acest cas, suntem­ însă pentru mult timp încă din punct de vedere economic. Din cele arătate pănă aici, o monedă internațională nu ne poate fi favorabilă. G. D. Scraba PETRE P. SUCIU Moneda internațională I. Vederi generale Realizarea unei monede in­ternaționale, după cum se plănuiește, va avea drept re­­zultat mari urmări nu numai în schimbul propriu-zis, în si­tuația economică a popoarelor, ci și în vederile politice și morale care determină astăzi mersul omenirii. Lucrul e explicabil. Prin­­tr’o monedă internațională se face un pas hotărîtor spre u­­niversalizarea vieții omenești pe terenul practic: să se rea­­liseze visul at­tor utopiști, în­­cepînd cu stoicienii și sfîr­­șind cu marxiștii, să se pună cu mult mai real acea piatră de temelie a așezărilor ome­nești, încercată de Romani, cu mult mai puțin de un Na­poleon, pentru că banii sunt ochii vieții politice­ omenești. S’ar putea spune, de­sigur, că aceste vederi pe care le proiectăm într’un viitor apro­piat, poate, nu pot să aibă însemnătatea pe care ni-o dăm. Credința noastră e cu totul alta, și de aceia vom căuta să arătăm, cu toate greutățile ce înfățișează un astfel de stu­diu, care pot fi urmările in­troducerii unei monezi inter­naționale. Aici nu mai e vor­ba de a scoate în lumină si­tuații experimentate de alții, ci de­ a cindi ipoteze care a­­tîrnă de o sumă de împreju­rări, cu tot ce se produce în complexitatea vieții sociale. S’a zis că o monedă inter­națională are înainte de toate posibilitatea de a urma schim­bul. Argumentul acesta e însă fără nici o valoare. Schimbul internațional se îndeplinește cu aceiași ușurință și prin monedă diversă. El se face obișnuit, prin toate, iar cal­culul lor e atât de simplu, în­­cât și copiii îl pot îndeplinii­ Citiți și răspândiți Heamul li­­g“ Buletinul extern Primul ministru al Franciei, d. Aristide Brian­d și-a înaintat demisia în urma discuțiilor din Ca­meră relativ la reparațiile datorite de Germania. D. Leon Bourgeois a fost ales președintele Senatului francez. In cuvîntarea sa a arătat ne­cesitatea menținerii solidarității între aliați, a e­­xecutării tratatului de la Versailles și reconstruc­ției Europei. In afară de aceasta chestia reparațiilor îndreptățește Franța să ceară garanții, numindu­­se o comisie pentru controlul finanțelor germane. Conferința de la Cannes s’a închis în urma hotărîrei Consiliului suprem. La 1 Februar vor avea loc în Anglia noi ale­geri, pe care sovietiști nu le înlătură din calcu­lele lor. D-na deputat Snowden a și primit în a­­cest sens autograful lui Lenin. Președintele Republicei franceze, d. Millerand, a semnat noul proiect de amnistie. In lipsă­­ de alte preocupări, miniștrii unguri se bat în duel. Tomcsany, ministrul justiției, a fost rănit. in întrunire iliis din sala „Ioți Duminecă dimineața, 15 Ia­­nuar, a avut loc în sala «Da­­­cia» din Capitală o mare în­trunire a­­ partidului nostru, cu delegați din provincie. Numărul asistenților, entu­­siasmul și atmosfera­ morală a acestei întruniri oglindiau în chipul cel mai potrivit caracte­ristica partidului naționalist-de­­mocrat, întemeiat pe cultură și moralitate. N’a fost un asistent, chiar adversar politic, care să nu ple­ce înalțat sufletește în urma unei manifestări atât de fru­­moase de conștiință românească. Cam deocamdată conținutul acestei întruniri după note re­­sumative, urmlnd a publica a­poi dupa note stenografice cu­vântările ținute. A presidat d. prof. C. Du­­m­­itrescu, arătind­ in citeva cu­vinte importanța acestei întru­niri in situația actuala. Citește apoi următoarea scrisoare a d-lui Eugen Molik, secretarul­­general al partidului care este reținut în casa d­e o grea ră­ceală . Iubite d­­e președinte, . Regret ca boala mă Împie­decă să ieau parte la întruniea chemată să dea aprobarea po­­liticei pe care partidul nostru o duce de aproape patru ani. Trebuie, în solrșit, să se dea țerii un guvern care, pe dea­supra controverselor dintre par­tide să proiecteze lumina vie a interesului național. Și misiunea cea mai de samă pe care o poate avea Coroana într’o țară cu regim parlamen­tar este tocmai să impună la anumite momente armistițiul luptelor dintre partide. Oricare ar fi hotărîrile în­trunirii și oricare ar fi conse­cințele acestor hotărîri, te rog să asiguri pe iubitul nostru șef că le voiu executa cu convin­gere și devotament. E. 1. si­­c Par. Lungulescu (Dolj). De­mocrația nu va putea triumfa in această țară decît grupîndu­­se împrejurul steagului purtat de N. Iorga, căci acest steag însemnează democrație națională, care este adevărata democrație. Ioader Creța (Suceava). A sosit momentul ca partidul naționalist să treacă la fapte. Aceasta nu se poate face decît prin luptă, o luptă dreaptă și cinstitâ pentru binele țerii și neamului. Naționaliștii sînt pre­gătit. N. Buțureanu (Dorohoiu) : Totdeauna neamul nostru a a­­vut oameni mari pentru zilele sale grele. Azi îl avem pe N. Iorga. Liveralii se laudă ca sînt tari, dar tăria lor stă în bănci, iar la noi la Dorohoi, nu în­seamnă nimic cu bănci cu tot. Liberalii colecționează partisanii cu casa su­vete, inșelîndu-l astfel pe d. Biauaini, care ia­­ rîndul sau inșcaia pe i­ege. Neidi (Doiji. Ușile sînt în­chise pretutindeni pentru oa­menii cum se cade și cinstiți. Nouă țeranilor nu nu trebuiesc caua pe care ui-i lud ca să libe­rala, ci muncă și cinstei M. Postelnicu (București). Țerănismul adevărat e la noi; el a fost creat de d. Iorga, in timpul și după răscoalele de la igoz, cu prețul jer­tfelor și chiar cu amenințarea vieții sale. A­­mintind despre cererea de am­nistie pentru țerani făcută de d. Iorga în Cameră imediat după răscoale, d. Iorga inter­vine arătînd că d. Brătianu cu această ocasie dăduse ordin ci­racilor săi să nu aplaude nici­­unul, amnistia. Unul singur a avut curajul să aplaude supt bancă, D. V. Țoni (Galați) . Scur­­soarea Fanarului a adus munci­torimea satelor și orașelor la umilință. împotriva acestei stări de lucruri s'a ridicat la 1907 și după aceia glasul profetic al lui N. Iorga, care este simbolul

Next