Neamul Românesc, ianuarie 1922 (Anul 17, nr. 1-22)
1922-01-17 / nr. 11
ANUL al XVI-Iea nl 11 REDACȚIA: Str. Domnița Anastasia, 6 ADMINISTRAȚIA: Strada Lipscani Noiul 12 Director: N. IORGA telefon I REDACTA :260 .__ 1 ADMINISTAȚIA 5/41 București, Marti 17 ianuar 1922 ABONAMENTUL Pe un an in țară , 160 Iei Pentru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni . . .• 80 „ Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dublu. National ardeleni și naționali liberali Vom guverna in Ardeal ca și pretutindeni aiurea cu oamenii noștrii aceasta e actuala lozincă, a partidului liberal, după ce două-trei luni de zile au fost întrebuințate pentru a negocia cu conducătorii partidului național din Ardeal și după ce primiseră cu bucurie formula de grupare a „Partidelor Unirii" pe care li-o dădusem eu. Cu oameni de mina a treia, mult inferiori pănă și recoltei de politiciani ambițioși pe care o făcusem aceleași părți ardelene d. Averesen, cred că se poate guverna în Ardeal aceia cari, pentru a nu-și pierde locurile invuite și pentru a nu supăra aderenții cu pofte bine definite și condiții neted puse, au impus exclusivismul lor partidului liberal. Aceasta e situația și, dacă se trimit telegrame despre noi oferte liberale și despre negociații ardelenești cu privire la ele, nu tpfel aumite nici că acest exclusivism a putut fi biruit de oamenii de bun simț dintre liberali, nici că dol. Mantu și Vaida pot lua o atitudine de presă atât de hotârită pentru ca a doua zi să treacă asupra ei spre a căpăta cea mai nesinceră din prietenii. Dar, dacă aceasta e situația, să precisăm ce au dreptul să reclame pentru dînșii oamenii partidului național din Ardeal. Oricine cunoaște luptele politice pentru neam ale Ardelenilor, și nu după celiri in fugă a doua zi după Unire, care ii-a dat o valuta politică,își dă sama că, dacă s’a păstrat peste munți o dirzâ conștiință românească luptătoare, meritul ei revine, nu cine știe cării resistențe instinctive și neorganizate, ci acelor oameni de mare credință și de inteligență clară cari nici in timpurile cele mai aspre n’au desperat de soarta poporului lor. A scrie istoria acestei eroice resistențe naționale e a scrie istoria partidului care a întrupat-o pe basa celor mai sănătoase tradiții democratice și culturale. Metodele se pot critica, nu însă convingerea de unde porneau sforțările și onestitatea cu care ele erau îndreptate spre scopul in sfirșit ajuns astăzi. In timpul marelui războia, primejdiile lui au făcut să șovăiască multe hotărîri; acei al căror suflet nu înțelegea să meargă pănă la sacrificiu s’au oprit la popasul asigurat al concesiilor absolut necesare pentru a-și salva situația și viața. Iiciunul dintre șefii partidului național n’a trecut însâ dincolo de abilitățile nete»ari pentru a nu periclita însuși poporul pe care-l represintau; evenimentele au arătat ce se ascundea supt formulele prin care căutau să tușele pe adversarul național asupra adevăratelor lor intenții. Dar nu se știe în de ajuns faptul că și în moniculele cind totul părea pierdut a fost un om care a refuzat orice aparentă capitulare dinaintea fatalității care părea iremisibilă. Decit să spuie un cuvînt de oportunitate și să păie o iscălitură de compresență, el a preferat să fie pe front un simplu soldat expus în orice moment morții pentru o causă care nu era a sa. Acest om care și-a făcut in Alpi osinda lui de patru ani de zile e d. Juiui itlaniu, președintele partidului național și purtătorul unui steag care in mmile sale nu s-a clătinat niciodată spre inchinare. tind Ungaria putredă a pinii apoi din incheielurile ei medievale, a fost —s’o știe aceia cari cred și azi că la apariția armatelor române Ardeanul s’a supus! —, a fost, zic, o adevărată și fericită minune că țara, scăpată de anarhia care Începea să se manifeste, a luat, cu sprijinul doar a unor nesigure „gările naționale", mai mult sau mai puțin atinse ele Înseși de spiritul revoluționar social, hotăririle miluitoare de la Alba-Iulia. Această minune a făcut-o partidul național, pe o vreme cind șef ul Ardelenilor averescani era îucă la Paris, iar actualii liberali, in majoritatea lor, stăteau la o parte, apăsați de păcatele unui trecut anti-național. Dacă la hotăririle românești s’a adaus aceia, atit de bineventită, a Sașilor, ea se datorește încrederii în oamenii cari garantau acele decisiuni de la Alba-lulia, iar că in citeva luni s’a putut organisa românește o provincie in care totul părea că lipsește pentru această radicală transformare, aceasta e opera energiei liniștite, tactului perfect al d-lui Maniu și încrederii pe care o inspira tuturora. A trata pe acești oameni ca pe un grup de politician peste cari se poate trece, căci oricînd s’ar găsi cine să înlocuiască pe fiecare dintre dînșii, e, pur și simplu, o insolență. X. IORGA CUGETĂRI Cei mai mulți oameni politici sunt numai oamenii politicei. Măstună pentru causa ta, pentru tine iartă! INCA UN ARGUMENT LIBERAL Da, încă unul. Și, de ce nu? Pentru găsirea lor au fost mobilisate toate capetele partidului. Mat ieri, d. Drăghicescu se căsuia să dovedească în «Viitorul» că nu e nevoie de colaborarea partidelor, deoarece partidul liberal a reușit să armoniseze toate interesele în sînul lui. Tot acolo, cu o notă ceva mai duioasă, d. Simionescu plînge soarta mielușelului blînd, care tocmai din causa blîndeții lui e încunjurat de coaliția de ură a lupilor flămînzi. Aproape să-i plîngi de milă... Și ai plînge de-a binelea, dacă alte argumente, destul de vesele, nu ar șterge repede ochii lăcrămați. Deținem unul care emană de la un însemnat fruntaș al partidului . Sistemul rotației la guvern are marele avantaj că, în timp ce un partid este la putere, celelalte stau în reservă, se refac, și cu forțe proaspete așteaptă să li vie rîndul. Dacă mai multe partide ar guverna deodată, ele s’ar usa în același timp, și țara ar rămînea fără speranța unei reserve politice. Nu-i așa că argumentul e ingenios ? Să facem insă o mică socoteală. Votul universal cu represintarea proporțională a minorităților va da totdeauna un însemnat număr de mandate opoziției. Cum e și firesc, ele vor represinta totdeauna curente foarte puternice ale opiniei publice. Cînd aceste curente nu vor fi representate în Guvern, se mai poate vorbi de Guvernul serii întregi ? Oncît de puternic și de mare ar fi partidul pe care se întemeiază Guvernul, atîta timp cit el nu are într’iisul represintanți ai tuturor curentelor dominante ale opiniei publice, el este Guvernul unei părți din țară, nu al țerii întregi. Și, dacă acest lucru era explicabil în vremea colegiilor restrînse, cînd lumea era obișnuită cu Parlamentele fabricate de Guverne, mai poate fi acceptat astăzi, cînd se dă lupta cea mare pentru întronarea adevăratului parlamentarism ?.Iar, dacă țara ar accepta teoria liberală a guvernării unui singur partid, nu ar fi aceasta o invitație ce s’ar face oricărui Guvern să-și fabrice un Parlament pe măsura lui, pentru ca să nu întimpine mai tîrziu dificultăți ?. Cum rămîne însă cu reservele politice care nu trebuiesc usate la Guvern ? Aici argumentarea liberalului lovește d-a dreptul propriul său partid. Nu e visibil oare și pentru un copil că tocmai guvernarea unui singur partid îi consumă toate puterile, iar, după cădere, punctul său de vedere, — care poate să fie bun Cit despre voiajuri, schimbul nu prezintă vre-o însemnătate.Folosul unei monede internaționale apare încă real din alt punct de vedere, din acela al egalisării valutei. Studiul acestei chestiuni merita toată seriositatea, pentru ca ea ridică o chestie de înalta morala: înlaturarea speculei în schimbul internațional. Terite producătoare au fost întotdeauna speculate de țerite capitaliste, ca și de cele industriale. Pană la marele razboiu, în timp de mai bine de o sută de ani, prețul gzinelor, determinat de piețele de import, cu mici urcări și scăderi, a ramas același. Astăzi lucrurile sunt schimbate prin situația din Rusia. Producătorul nu mai e dispus sa-și vînda griul pe prețuri supt costul producției, cum se incite odată nu mai are prma ,simpia înainte de multe ori, cine să fie represintat în conducerea țerii ? Nu tot astfel se întimplă cu guvernele de coaliție; fiecare dă un număr restrins de membri, și de aceia, în mod total, dă pe cei mai buni. Cînd aceștia se vor obosi, vor veni alții în loc. Curentele esențiale ale Opiniei publice "or fi totdeauna represintate în proporția simpatiei de care se bucură fiecare, iar forțele vor fi selecționate și imocuite la nevoie, cu altele proaspete. Guvernarea de partid epuisează complect posibilitatea de represintare a unui curent din opinia publică, Cure are areptul sa fie represimat în guvern, chiar în ciuda usani representanților lui, iar, pe de altă parte, palansează selecționarea lor, fiindcă, locurile fiind multe, partidul trebuie să le umple chiar cu cei mai mediocri. Toate acestea însă nu se înțeleg decit aceia cari vroiesc să tragă din votul universal toate consecințile sale asupra parlamentarismului, nu aceia cari, acceptîndu-1, fiindcă nu puteau face altfel, nu știu astăzi cum să paraliseze mai bine efectele, cînd munca era sponato, iar industriașul importator nu mai astazi acea putere politica de mai înainte, Germanul, în primul rind, ca produsele sale sa fie vinnuie scump, iar alimentele necesare cumpărate pe prețurt de nimic. Una din amefacerile reformei agrare, cu repercusiuni pentru noi,, in ponica mondiala. Aici dar neouie cautat in primul rind cerința apuseana a unei monezi internaționale, iar laoînd la o parte aceasta tendința, sa vedem daca cel puțin s’ar putea ajunge la o egansare a valutei. De forma, incontestabil, de fapt insa adeia nu e reansata, in cuprinsul aceleiași țeri moneda n'a vrut și nu poate sa aiba niciodată aceiași valoare de schimb, in capitala unei țeri, intr’un oraș industrial de vinia mina, deci cu o populație densa, prețurile sunt întotdeauna mai ridicate, cu toate restricțiile maximale, ca în regiunile cu producție abundenta și mijloace de transport restrînse. Altă valoare are banul într’o parte ca in cealaltă. Același lucru se poate spune de raportul dintre diferitele țeri. Acelea dintre ele care au aglomerate nu au capitalua și deci unde, în majoritatea cozurilor, munca e mai bine plătită, obiectele de prima necesitate, ca și cele de lux, au prețuri cu mult mai ridicate, ca in țerile cu populație densă și cu o producție limitată. Valoarea banului diferă dar mai cu seamă aici. Proverbul românesc, „unde îața mai supțire acolo se rupe“, are toata însemnătatea. Tente bogate speculează pe cele sărace și în neputință de a se apăra. Evident că noi nu vom fi în acest cas, suntem însă pentru mult timp încă din punct de vedere economic. Din cele arătate pănă aici, o monedă internațională nu ne poate fi favorabilă. G. D. Scraba PETRE P. SUCIU Moneda internațională I. Vederi generale Realizarea unei monede internaționale, după cum se plănuiește, va avea drept rezultat mari urmări nu numai în schimbul propriu-zis, în situația economică a popoarelor, ci și în vederile politice și morale care determină astăzi mersul omenirii. Lucrul e explicabil. Printr’o monedă internațională se face un pas hotărîtor spre universalizarea vieții omenești pe terenul practic: să se realiseze visul attor utopiști, începînd cu stoicienii și sfîrșind cu marxiștii, să se pună cu mult mai real acea piatră de temelie a așezărilor omenești, încercată de Romani, cu mult mai puțin de un Napoleon, pentru că banii sunt ochii vieții politice omenești. S’ar putea spune, desigur, că aceste vederi pe care le proiectăm într’un viitor apropiat, poate, nu pot să aibă însemnătatea pe care ni-o dăm. Credința noastră e cu totul alta, și de aceia vom căuta să arătăm, cu toate greutățile ce înfățișează un astfel de studiu, care pot fi urmările introducerii unei monezi internaționale. Aici nu mai e vorba de a scoate în lumină situații experimentate de alții, ci de a cindi ipoteze care atîrnă de o sumă de împrejurări, cu tot ce se produce în complexitatea vieții sociale. S’a zis că o monedă internațională are înainte de toate posibilitatea de a urma schimbul. Argumentul acesta e însă fără nici o valoare. Schimbul internațional se îndeplinește cu aceiași ușurință și prin monedă diversă. El se face obișnuit, prin toate, iar calculul lor e atât de simplu, încât și copiii îl pot îndeplinii Citiți și răspândiți Heamul lig“ Buletinul extern Primul ministru al Franciei, d. Aristide Briand și-a înaintat demisia în urma discuțiilor din Cameră relativ la reparațiile datorite de Germania. D. Leon Bourgeois a fost ales președintele Senatului francez. In cuvîntarea sa a arătat necesitatea menținerii solidarității între aliați, a executării tratatului de la Versailles și reconstrucției Europei. In afară de aceasta chestia reparațiilor îndreptățește Franța să ceară garanții, numinduse o comisie pentru controlul finanțelor germane. Conferința de la Cannes s’a închis în urma hotărîrei Consiliului suprem. La 1 Februar vor avea loc în Anglia noi alegeri, pe care sovietiști nu le înlătură din calculele lor. D-na deputat Snowden a și primit în acest sens autograful lui Lenin. Președintele Republicei franceze, d. Millerand, a semnat noul proiect de amnistie. In lipsă de alte preocupări, miniștrii unguri se bat în duel. Tomcsany, ministrul justiției, a fost rănit. in întrunire iliis din sala „Ioți Duminecă dimineața, 15 Ianuar, a avut loc în sala «Dacia» din Capitală o mare întrunire a partidului nostru, cu delegați din provincie. Numărul asistenților, entusiasmul și atmosfera morală a acestei întruniri oglindiau în chipul cel mai potrivit caracteristica partidului naționalist-democrat, întemeiat pe cultură și moralitate. N’a fost un asistent, chiar adversar politic, care să nu plece înalțat sufletește în urma unei manifestări atât de frumoase de conștiință românească. Cam deocamdată conținutul acestei întruniri după note resumative, urmlnd a publica apoi dupa note stenografice cuvântările ținute. A presidat d. prof. C. Dumitrescu, arătind in citeva cuvinte importanța acestei întruniri in situația actuala. Citește apoi următoarea scrisoare a d-lui Eugen Molik, secretarulgeneral al partidului care este reținut în casa de o grea răceală . Iubite de președinte, . Regret ca boala mă Împiedecă să ieau parte la întruniea chemată să dea aprobarea politicei pe care partidul nostru o duce de aproape patru ani. Trebuie, în solrșit, să se dea țerii un guvern care, pe deasupra controverselor dintre partide să proiecteze lumina vie a interesului național. Și misiunea cea mai de samă pe care o poate avea Coroana într’o țară cu regim parlamentar este tocmai să impună la anumite momente armistițiul luptelor dintre partide. Oricare ar fi hotărîrile întrunirii și oricare ar fi consecințele acestor hotărîri, te rog să asiguri pe iubitul nostru șef că le voiu executa cu convingere și devotament. E. 1. sic Par. Lungulescu (Dolj). Democrația nu va putea triumfa in această țară decît grupînduse împrejurul steagului purtat de N. Iorga, căci acest steag însemnează democrație națională, care este adevărata democrație. Ioader Creța (Suceava). A sosit momentul ca partidul naționalist să treacă la fapte. Aceasta nu se poate face decît prin luptă, o luptă dreaptă și cinstitâ pentru binele țerii și neamului. Naționaliștii sînt pregătit. N. Buțureanu (Dorohoiu) : Totdeauna neamul nostru a avut oameni mari pentru zilele sale grele. Azi îl avem pe N. Iorga. Liveralii se laudă ca sînt tari, dar tăria lor stă în bănci, iar la noi la Dorohoi, nu înseamnă nimic cu bănci cu tot. Liberalii colecționează partisanii cu casa suvete, inșelîndu-l astfel pe d. Biauaini, care ia rîndul sau inșcaia pe iege. Neidi (Doiji. Ușile sînt închise pretutindeni pentru oamenii cum se cade și cinstiți. Nouă țeranilor nu nu trebuiesc caua pe care ui-i lud ca să liberala, ci muncă și cinstei M. Postelnicu (București). Țerănismul adevărat e la noi; el a fost creat de d. Iorga, in timpul și după răscoalele de la igoz, cu prețul jertfelor și chiar cu amenințarea vieții sale. Amintind despre cererea de amnistie pentru țerani făcută de d. Iorga în Cameră imediat după răscoale, d. Iorga intervine arătînd că d. Brătianu cu această ocasie dăduse ordin ciracilor săi să nu aplaude niciunul, amnistia. Unul singur a avut curajul să aplaude supt bancă, D. V. Țoni (Galați) . Scursoarea Fanarului a adus muncitorimea satelor și orașelor la umilință. împotriva acestei stări de lucruri s'a ridicat la 1907 și după aceia glasul profetic al lui N. Iorga, care este simbolul