Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)

1922-06-01 / nr. 118

care să-l susțină tocmai împo­triva poporului în spinarea și spre nenorocirea căruia tră­iesc. Și această forță o caută — averescanii ieri, liberalii azi, ca să nu mai vorbim și de cei­­ vechi — în denaturarea meni­­rei foarte limitate a armatei, încearcă să o facă pe aceasta dictatoare, supt o formă sau alta, încearcă să o amestece, autoritară și fără drept ca și fără rost, în toate atribuțiuni­­le puterii civile. . . In schimb, îi cer un lucru : să-i tolereze și să-i susțină în opera lor de stoarcere, de su­­gere și distrugere. Putin­ii pasă că înjosesc și nimicesc autoritățile funda­mentale ale Statului subordo­­nîndu-le militarilor, puțin­ii pasă că demoralisează ar­mata, pe care pretind căi o apără împotriva defăimători­lor, atribuindu-i roluri pe care ea nu trebuie să le aibă ; pu­țin­ii pasă că, prin toate ace­­stea, pun în mare primejdie în­săși existența Statului. Ei știu numai ce vrea buzu­narul, stomacul și ambițiile lor. Despre faptul că toată lumea care privește și judecă lucru­rile mai mult sau mai puțin su­perficial —adică majoritatea— își îndreaptă antipatia și re­volta împotriva armatei, iarăși nu le pasă. Ca prostul sau ca șarlata­nul, o țin una cu­ „insultătorii armatei“, „atitudine crimina­lă“, „bolșevici“ și alte expre­sii la fel de inteligente din re­pertoriul ziarului „celui mai bine scris“ care e tocmai­ — „Viitorul“. Z. ______G.. D. SCRABA O amintire ocasională li o văd ca astăzi pe cei doi mari iubitori ai limbii­­ româ­nești, pe Hașdeu și Odobescu, rostindu-și, unul după colalt, frumoasele lor cuvîntări de războire prin 1892, de la tri­buna Ateneului. Lupta se întețise între dîn­­șii pe tema școlii formale de institutori — dispărută astăzi — pentru care Odobescu prin­sese o adevărată slăbiciune în marele-i interes al cultivării lim­bii romănești prin școală , pe cînd Hașdeu găsia un pretext de luptă, făcînd deosebirea în­tre pedagogii de școală și ace­ia ai unui popor, între peda­gogii pesimiști și cei optimiști. Nu voiu spune care avea dreptatea cu el. Voiu povesti numai o pățanie a mea, pe cînd eram elev al acelei școale atît de des visîtată de Odo­bescu. Intr’o lucrare de clasă am întrebuințat cuvîntul con­duită, acolo unde trebuia să întrebuințez pe acela de pur­tare. Odobescu mi-a tras-o săpu­­neală pe care n’o uit ori de cîte ori pun mai serios mîna pe condeiu. Și nici nu e de ui­tat pentru mine, deșî atunci n’am căpătat nici o explicare. Desigur, cuvîntul conduită s-a împămîntenit în limbă, dar șî-a schimbat și înțelesul, mai­ bine zis și l-a mărgenit. Acesta este și marele cîștig al neolo­gismelor. Conduita e mai mult școlărească, pentru că presu­pune reguli de urmat, date de alții mai întăiu, pe cînd pur­tarea are un înțeles mai larg în accepțiunea sa, atîrnă mai mult de individualitatea fiecă­ruia. Purtarea e mai liberă decît conduita, și de aceia chiar mai morală. N­u Am spus că cei doi antago­niști au rostit fiecare cîte o cuvîntare. A vorbit și unul și altul așa cum știau ei să-și întrebuințeze limba cu farme­cul ei, în graiu răspicat, mai sonor la Odobescu, mai furtu­nos la Hașdeu. Tocmai aici voiam să ajung : la deosebirea de înțeles a cu­vintelor : limbă, cuvîntare, vor­­bire și grain. Limba e felul de a-și expri­ma cineva în deosebi gîndirea după deosebitele neamuri de oameni. Toată paserea pe lim­ba ei piere. Limba își are și ea înrudirile ei. Romanul înțelege limba ita­liană, uneori fără chiar să o fi învățat; ori­cum, nu rămîne de tot chinez cînd o aude rostîn­­du-se. Limba este caracteris­tică popoarelor. Ea poate fi iubită, apreciată. Sentimentul intervine dar cînd vorbim des­pre vre o limbă din lume, fie chiar cînd ea este păsărească, adică neînțeleasă. Nu e același lucru cu vorbi­rea, prin care se înțelege felul de a ne manifesta prin limbă noastră, orî prin o alta stră­ină.­ Putem vorbi și bine și prost, după felul nostru de a fi, de a ști și mai ales de a simți și de a gîndi: „Vorba dulce muii aduce“. Dar nu orișicine vorbește poate să țină și o cuvîntare, ori să rostească un cuvînt de oca­­sie — cu rost, bine înțeles. Cuvîntarea cere ceva mai mult ca vorbirea : cere talent ori cel puțin artă. Dar dacă toți oamenii sunt fiind­ cuvântătoare, unii dintre ei se opresc la simplul graiu, care nu este decît partea ma­terială a vorbirii. Graiul va­riază chiar la același popor, după mediul și împrejurările fizice în care el trăiește, deși vorbește aceeași limbă, iar nu numai o grăiește. Că unii amestecă înțelesul cuvintelor de care ne ocupăm aici în treacăt, lucrul se ex­plică prin faptul că lor le place să ascundă înțelesul vorbirii, uneori prin epitete ornante, ori cel puțin să determine acel înțeles pentru nevoile ori ten­dințele lor. Se poate dar prea bine să auzim : limbă răspicată, cuvîn­tare națională, vorbirea roma­nească, graiul ilustru, dar a­­tunci îndoiala începe să ne cuprindă și ne vedem nevoiți să ne întrebăm dacă nu cumva e la mijloc vre­o contrafacere, mai ales pentru vremea de a­­cum. Oricum ar fi, găsesc un furi­­lej să fac reclamă ... Cărții "Bune“, pentru ca să fie mai des luată în­ mîni. De aceia se șî silește ,,Liga Culturală“ s’o răspîndească. Pentru dieta de Rusalii în folosul tuberculoșilor Sunăm din nou alarma. Co­­tropîtoarea tuberculosă își con­­tinuă pustiirile. Vieți tinere sunt sacrificate și nădejdi din cele mai frumase sînt întrerup­te înainte de vreme. "Din coli­ba umilă a săracului pănă în palatul somptuos al bogatului e același tînguit de jale. Durerea îi a­propie dar ea trebuie să-i facă pe solidari. Tuberculosa e de cele mai mu­lte ori boala celor săraci, a celor oropsiți de soarta pe care nevoile luptei aprige pen­tru traiu îi fac să muncească din răsputeri pănă ce cad istoviți pe patul lor de suferințe. — Pentru cei mai mulți din ei ar putea fi scăparea dacă s’ar căuta la timp. — Prin organi­­sații de asistență — dispensă­rii, sanatorii, spitale, colonii rurale — prin scoaterea la tîmp a copiilor celor bolnavi din mediul în care trăiesc și în care au atîtea riscuri să se contamineze am putea stăvili, într’un elan de solidaritate o­­menească și ca o îndatorire e­­sențială de sprijin reciproc cea mai omorîtoare din boalele ac­tuale. Ne lipsesc însă mijloacele. Pănă ce o organizare sanitară mai complect înțeleasă în care Statul să știe să-și dea larga lui contribuție, va fi realisată, inițiativa particulară nu poate să stea de o­parte. — Boala ne amenință pe tot, deopotri­vă. — Bogatul care dă din prisosul lui pentru o operă de înnalt interes social și umani­tar face un gest altruist pentru care trebuie să-i fim adînc re­cunoscători dar se apără și pe el. — Trăim cu toții la­olaltă. — In atelierele nesănătoase, în casele suprapopulate boala se încuibează, crește, se întinde. — Să introducem acolo aier, lumină, sănătate și salvînd vic­­timele pe care boala și miseria le face zilnic și al căror număr crește pănă la hecat,unde u­­riașe ne vom salva și pe noi oamenii sănătoși de azi, pe care boala îi pîndește și poate să-­î doboare mîne. Ori­ce sumă ori­cît de mică e bine venită. — Obolul mo­dest al săracului se va adăuga la contribuția mai importantă a bogatului și fiecare dînd a­­tît cît poate, va avea m­ulță­­mirea sufletească că nu s’a dat în lături ca să ajute pe semenii lui mistuiți de boală și de su­ferințe. Glasul Reginei se ridică din nou pentru tuberculoși. — El spune duios că sunt nenorociri care nu suferă amînare pentru alinarea lor. Să dăm deci cu toții și din tot sufletul și din toată Inima și zilele de Rusalii să fie și a­­nul acesta ziua mare a tubercu­loșilor. — Sărbătoarea primă­verii va fi astfel serbătoarea speranței întunecate a celor bolnavi. — Le vom putea reda sănătatea și viața și ne vom îndeplini cea mai sfîntă dintre datorii. Dr. S. IRIMESCU T eamul rominesc Știri Cursurile Universității Populare din Văleni de Munte se vor deschide anul acesta la 1 August. Peste câteva zile vom publica prospectul cu prelegerile ce se vor ține și cu condițiunile de viață de la Văleni. —o— încă o moșîe este ocupată cu forța de către sătenii co­munei ăieni din jud. Iași. —6— Comedia franceză a dat la Londra represintanții în folosul instituțiilor locale franceze și al fondului britanic pentru re­construcția catedralei din Reims. De la 1 Octombre pănă la 1 Maiu 1922, 3 mii de minieri și 5 mii cultivatori au părăsit Po­lonia plecînd în Franța. Societatea română de filoso­­fie ține ședință publică mîne joi, vara 6 seara, la fundația Carol. In Belgia s a subscris pentru împrumutul intern, numai în o­­rașul Bruxelles­, un miliard de franci în două ore. —6— Guvernul italian a hotărît sa scutească de orice taxă șco­lară pe studenții romîni de la Universitățile, școlile de co­merț și de celelalte instituții superioare italiene. —O— Holera a reapărut în Rusia. La Petrograd s’au îmbolnăvit 27 persoane de această epide­mie. —o— —o— —o— Mîne Joi, la oarele 10 dimi­neața, în presența Regelui și a familiei regale se va face ina­ugurarea tradiționalului tîrg al moșilor­­ din Capitală. In ziua de Rusalii se va face o cietă în folosul tuberculoși­lor. In acest scop d. dr. Irime­­scu a lansat un apel către toate Inimile caritabile să contribuie cu ce pot pentru ajutorarea oamenilor mistuiți de boală și suferință pe care-i publicăm în cuprinsul ziarului. Academia romînă a decer­nat premiul ,,Năsturel“ de 5000 lei, d-lui Silviu Dragomir, pen­tru volumul I din „Istoria des­­robirii religioase a Romînilor din Ardeal“., Ministrul de agricultură ce­hoslovac a autorizat, de acord cu ministrul Instrucției Publi­ce și aprobarea minstrului A­­facerilor străine, crearea unei Academii ukrainene de agri­cultură, cu o organisație ana­­loagă v­echii Academii din Tabor. Această Academie este o instituție privată, organisată în școală superioară. Școala va fi creată și întreținută de comitetul general ukrain­ean la Praga. Vor avea loc la Praga nego­cieri economice romîno-ceho­­slovace, cu ocazia tîrgului din toamnă. Se va trata chestii comer­ciale, industriale și agricole. Ministeriul afacerilor străine cehoslovac a delegat în comi­tetul pregătitor al acestei con­ferințe pe d. Ondrej Pukla și Lev Pavlec, consuli cehoslo­vaci. Academia Romînă­, întrunită­ în sesiune generală, va ține ședința publică azi 31 Maîu, la oara 3 d. a. D. I. Lupaș vă face o comu­nicare despre: „Desbînarea bisericească a Romînilor arde­leni în lumina documentelor istorice din 1-a jumătate a se­colului XVIII“. —O— —o— —o— Grefa Tribunalului Ilfov Secția III c. c. EXTRACT D. Gheorghe Nițai Tomișcă de profesiune plugar domici­liat în com­. Balotești-Ufov a cerut acestui Tribunal prin petiția înreg. la No. 726 din 14 ianuarie anul 1921 să fie divor­țat de soția sa pentru motive din cauză determinată. Din căsătorie a resultat un copil. Termen pentru pronunțare la 30 Maiu 1922. Soțul se servește cu act de paupertate. Acest extract se va publica de noi. Grefier, prin ziarul „Neamul Românesc“ conf. art. 285 c. civ. modificat. Grefier, I. Constantinescu No. 26.653. 1922 Maiu 19. Dos. No. 129 din 1921 SFiJM-REPACTDlj KL 3MB ACOASĂ * Ateneul Popular „­­SHi •sh­Ln?A“ |-nr-----SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI ——­Capital 3.000.000 Lei PROSPECT 1 a. . . 1 . „ . . i­n Sun» ptu­ta ori an­­i­m 15 no o Al­im ! Cultura este­­ iușiuanul cel mai puternic al neștiinței și deci și al răspândirei ideilor bolnăvicioase și anarhice. Pornind de la această idee Un număr de intelectuali s-au gân­dit la crearea din inițiativă particulară de lăcașuri de cul­tură în centrele muncitorești și cărora le-au dat numele de „A­­tenee Populare*’. • Un Ateneu Popular se com­pune în esență din o sală de spectacole, în care cu prețuri reduse se va putea da repre­­zentațiuni teatrale, de cnema­­tograf, baluri, ținea conferințe, etc. și din câteva săli mai mici destinate pentru biblioteci, e­­xerciții corale, expoziții de țe­sătorii și cusături naționale, cursuri serale, sporturi, etc. Prima parte, adică sala de­­ spectacole, va reprezenta par­tea comercială a Instituțiunei și din exploatarea­ ei, precum și din dona­ți­unii ar forma fon­dul necesar pentru desvoltarea celei de a doua părți, care este pur culturală. Primului Ateneu Popular i s’a dat numele de „Ateneul Po­pular Grivița” după numele cartierului unde voim să-l ins­talăm. Pentru construirea și pune­rea lui în funcțiune s’a format o Societate anonimă pe acțiuni cu un capital de trei milioane lei împărțit în K­0UO de acțiuni a câte 500 lei fiecare acțiune. Având în vedere că aceasta Societate țintește in prima li­nie la răspândirea culturei, fa­ră a urmări câștiguri mari, s­a prevăzut prin art. 50 din Statu­tele votate de Adunarea Gene­rala in ziua de 28 Marie 1522 că beneficiul de 50 la sută re­zervat acționarilor se va am­­ini lor integral, numai dacă el nu trece de 6 la sută asupra Capitalului. In cazul când acest beneficiiu trece de 0 la sută se va atribui acționarilor un pr m beneficiu de 6 la sută, iar­­ pos­tul se va divide așa că numai o treime din el să se mai dea acționarilor, iar două treimi să se treacă la fondul inatacabil, venitul căruia este rezervat ex­clusiv încurajării virtuților ce­tățenești. Cu toate, acestea acționarii vor avea un plasament mai mare decât acei ce-i oferă t­­­iturile Statului și mai presus de toate,vor avea satisfacț­unea morală de a fi contribuit la o operă culturală de mare însem­nătate și ale cărei efecte în mod indirect se vor restrânge în bine asupra fiecăruia «m » Comitetul de inițiativă are ca prezident de onoare pe D- profesor NICOLAE IORGA și se compune din urmă­oarele persoane: Inginer C. Cihodariu, fost mi­nistru; Inginer N. Micl­escu, di­rectorul Creditului Extern ; Stelian Popescu, fost ministru; Inginer A. Ioachimescu, profe­sor la școala Politeh­ncă; Dr. Anton Ionescu, deputat; D-na Isabela Sadoveanu, profesoară secundară; Gheorghe Tașcă, profesor universitar; Inginer Titus Enacovici, mare indus­triaș ; G. D. Scraba, publicist; D. Moca Orniță, mare industriaș; Inginer N. Georgescu, directo­rul Soc. de Locuințe Eftine ; N. G. Malinescu, avocat; Emil I. V. Socec, mare industriaș; C. Din aceștia s’a ales un comitet pus din 11 persoane și anume : Inginer C. Gihodariu, preșe­­ședinte; Inginer N. Miclescu, vice-­președinte. Membrii: Ste­lian Popescu, Dr. Anton Iones­­cu, Inginer T. Enacovici, D-na Isabela Sadoveanu, Inginer N. Georgescu, Avocat N. G. Mari­­nez en, Avocat Mar­in Postelni­­cu, Bartolomeu Popescu, Ingi­ner Florea Maior. • Trei censori: Eugen Dimitriu G. D. Scraba și D. Mociornică. Adm­inistrativ de execuțiune com-Trei censori supleanți: Emil I. V. Socec, G. Antonescu-Brin­­giu și Ionescu David-Subscrierile se fac la Soc. „Creditul Extern", bulev. Elisa­­beta Nr. 6, la Ziarul „Univer­sul”, str. Bnezoianu 11, la Soc. de „Locuințe Eftine”, str. Paris 27, la d. C. Cürodarm, bulev. Principele Mircea 7, la d. G. D. Scraba, str. Domnița Anasta­sia nr. 11. Dumitrescu, p­rofesor­ secundar; B-na Demetru Părvănescu, în­vățătoare cartierul Grivița; Ma­rin Postelnicu, avocat; Ion Sîn- Georgiu, conf. uniiersitar; Col. Ion Manolescu, președ. Centra­lei Caselor Naționale; Remus Caracaș, director de Școală co­mercială; Inginer Florea Maior; Eugen Dimitriu, mare indus­triaș; Gh. Antonescu Bring, avocat; Bartolomeu Popescu, învățător Cartierul Grivița; David Ionescu, muncitor-meca­­nic Cartierul Grivița; Grigore Teodosiu, institutor publicist M Federala Cooperativelor Sălașii București, Calea Moșilor, N-l 41 Vestește Cooperativele, Băncile Populare și abuți­le din țară că a început să distribue din depositele sale de­ns — BUCUREȘTI, Uliii Și CHRSTRRÎR -Ștofe de Sfin* (englezești și Iute»#*«),­ Pânzeturi și albituri (americă C., americă CCC, pânză olandeză, șirop nealb­ă). - Articole de bucătărie (vase și oale de tablă pe fier smălțuite, Ci­ite lineuri și bricegei.-Pielărie și Talpă.-Fierărie lucrată, cuțite, ferestre, burghii, ciocane, fierastrac; pânze de gatere Z­ilnic 8* desface unt proaspăt centrifugal dela lăptăriile Cooperativelor, cu prețuri potrit. Este așteptat m­ulte,pălării, s­efiruri pentru cămeși CERERILE SE VOR ÎNDREPTA NUMAI LA BUCUREȘTI" Prețurile tuturor mărfurilor sunt publicate la revista TOVA­­RASÎA pentru membrele noastre și se trimete îndată «și cerere­­ FEDERALA COOPERATIVELOR SATESTI -AI» spre vămare și semințe de zarzavaturi care se pot cere numai de la „Secția de Horticultură“ Cetit­ și râspîndiți Neamul itomănesc singura foaie de politică culturală ENGLEZESC S’a reluat vânzarea odată cu îndreptarea valutei, MĂRCILE" :: HYMOSA, BAYRON STEJJKUL:, precum și: Șaten­uri negre, Materie d­e pantaloni, Ze­stre, Pluscord, chu­foane, Stefulițe, Pepita Batiste © te»­ia ; 4886 S. ALBA LA BUCUREȘTI 2, Luievardul Maria 2, colț cu:Calea Văcărești MII filili §sor Ștefan Bârb­ălescu-Măru.îne b­let­on &ttp; - STRADA CAROL 65.­­ BU­GUREȘI­I Magazin de Salvagerie, Scurteicărie de pluș și pos­tav subțire și gros, Cojocarie* Căciulărie, Hăi­­nărie căptușită cu blană și fără blană, Piei de Miel albe și văpsite pentru Cojoace. Execuți tot felul costume naționala după comandă Mare depozit de Postavuri din cele mai renu­mite Fabrici din Țară și străinătate EN­GRG^-----IN DETAIL Mari reduceri de prețuri Cooperativelor, Băncilor Populare și tuturor Comercianților de la comune a m.­ MP. BJfflHUMB Ei ASSIUM) .minimuv «TR. WBRXQfAlKJ, IUCUipgH in Editura Fundațiunei I. II. SOCEC București, Splaiul K­ogalniceanu, Au apărut: Lei Cum să trăim. Maxime- Culegere curs filosofii clasici 5.TM Prof. Dr. Dubois, Influența sufletului asupra tru­pului, Rațiunea și sentimentul, Despre Su­gestie. . 5.­­Prof. Dr. Dubois. Educația prin sine însuși io,­­ Cucerirea fericirei. Conștiința. Pătrunderea mo­rală. Răbdarea. Bunătatea, idealismul. Mircea Florian. Arta de a suferi. Trepetnic sufletesc. 14.— Despre iubire. Rostul vieții. Cebes 500 a. Chr. imaginea vieții omenești. 3.~ Cornelia D. Ionescu, Pentru Mici și Mari. Distractiv. 5, — La Fontaine. Fabule. Voi. 1 și Vol. V . 12,— S. O. Marden. Puterea cugetarei, • 3,— Isbânda și fericirea sunt în puterea noastră. Teama paraliseazâ. Puterea interioară. Otră­virea mintală produsă de gîndurile false. Charles Wagner. Viața cumpătată. 1q._ Gîndirea cumpănită. Spiritul și simplicitatea. Trufia și simplicitatea în relațiile sociale. G. D..Scraba. Vasile Conta. Studiu filosofic. 10.­N. Ior­ga. Mîhail Cogălniceanu.­­ 12 — Marea Amoniu. Cugetări asupra vieții. 4,— Alexandru Pelimon. 102L Roman istoric. 3,— G. D. Scraba, Ion Heliade Rădulescu. 20,— Emil I. V. Socec. De la naștere la moarte. 20,— Filosofia ne învață ca să trăim, liberează in­dividul. Spiritul și simțul filosofic.

Next