Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)

1922-06-25 / nr. 138

Anul »I %Mi 4m­n­i 138 Du­líi Zamfirescu Vestea despre moartea lui Duiliu Zamfirescu m’a uimit. Era în acest om, sangvin, voluntar, dîrz, mîndru, nu numai de scri­sul său și de talentul său dat de puterea sa fisicâ și de eleganța căutată a îmbrăcaminții sale, material cu care s’o ducă înnainte măcar două­zeci de ani. In ultimele zile cînd l-am văzut la­­ Academie, cu tot părul lui alb, era gata să ducă războiu oricînd, cu ori­cine, pentru convingerile sau numai pentru fanta­siile sale, care-i erau mai presus de orice. Dacă­­ a răpus ceva, a fost de­sigur osteneala zădărniciilor politice la care l-au supus în ultimii ani anume prietenii. Căci în politica românească nu l-a adus pe dînsul o aple­care deosebită, o chemare netăgăduită, nici o ere­a l *­­­dință căreia să fi fost în stare a-i sacrifica­­ totul. Căci ce credință asăm­ă­­nătoare ar fi găsit în par­tidul care adună împreună falca d-lui Argetoianu și abdomenul d-lui Trancu­­lași ? Nu, s’a dus unde nu-l reclama nimic și unde n’avea nimic de îndeplinit. Cu exagerata lui simțire de poet, cu ușoara posă a romanticului din gene­rația lui s’a fră­­imitat cu toată lumea, și-a înstrăi­nat prietenii, nu și-a cîș­tigat dușmanii și a otrăvit un organism extraordinar de puternic, care nu a putut resista. Acei cari la mormîntul lui au aflat laude pentru el puteau găsi motive de mus­trare pentru dînșii. Par­tidul se putea complecta și fără să ruineze pe acest om distins. N. IORGA Un partid cu răspundere politică Activi­atea demnă și con­știentă de greutățile prin care trece­r­e a pe care a depus-o parți­dal nationalist-democrat în pi­mile z z ile și mai cu samă cu prilejul sesiunii extra­o­r­dinare a Parlamentu­lui, a readus gruparea noastră pe primul plan al interesului public. Intr’o epocă haotică în care directorul „Aurorei“ secondat de cîțiva băeti, con­duce de fapt ,un partid cu­ fi­l­ nîd­ rădăcini în masele po­pulare și exploatează pentru combinațiuni politice­ perso­­n­ale nevoile clasei țerănești, drumul bine hotărît pe care pășește partidul nationalist se deschide tot mai larg ace­lora cari cred că destinele­­ ti­ne i țeri n­u pot­ fi lăsate pe sama aventurierilor. Partidul naționalist-demo­­crat duce hotărît războiul împo­triva tuturor Don Qu­i­­jotilor noștri politici. Fără a rîvni o popularitate ieftină și desp­­etuind­­ cabotinismul unei demagogii primejdioase, partidul nationalist-democrat nu are altă țintă decît armo­­nisarea vieții noastre poli­tice. De aceia a refuzat dintr’u­n început campania de stradă și de grevă politică a opozi­­tiei țerăniste. Greva parla­mentară este ultimul mijloc de luptă și care trebuie să ducă fără șovăială la răstur­narea Guvernului. A începe însă lupta est­e grevă parla­mentară, fără a da timp Gu­vernului să se perfecționeze in greșelile sale repetate, fără a-l lăsa să se­­ așeze, însemnă a întoarce armele împotriva ta și a-i da în fața terii jin certificat de incompetință po­litică. Partidele noastre de o­­poziție au ca bază a luptei lor politce t­ogația. Progra­mele lor sunt planuri de răs­­turnar­e și nici de­cum pro­grame de realități politice. Arena politică, gălăgioasă și ridiculă iea în mod firesc as­pectul unui circ. Clovnii a­­par de pretutindeni. Românul e din născare arlequin poli­tic. Tumbele și caraghioslîc­u­­rile de paiață sunt la noi ac­tele politice cele mai de sa­mă ale poosanților. Era firesc deci ca­­ un învă­țat și un om perfect echili­brat, politicește ca d. Neculai Iorga să nu poată lua parte la luptele de circ ale dom­nului dr. Lupu. Creator prin­­tr-o activitate prodigioasă pe toate tărîmurile culturale, Ne­­cu­lae Iorga nu putea urma o politică de negație și de dis­trugere. De aceia el și parti­dul său, conștienți de răspun­derea guvernamentală ce se apropie, au stat deoparte și în cea mai perfectă recule­gere și-au alcătuit­­ un pro­gram care este expresia de­mocrației noastre luminate. In virtutea acestui program, au întreprins organi­zarea par­tidului de jertfă și de luptă cinstită, ce stă la disposiția terii și a neamului pentru cli­pele grele de mîne. Sesiunea extraordinară a Parlamentului nu a surprins pe naționaliști, in lipsa d-lui Iorga ei au știut ca în ar­monie cu principiile de con­­ducere a­le partidului să se manifeste în Cameră și Se­nat .ca fiu partid de ordine și control al Guvernului, care știe că politică înseamnă a construi forme vii pentru cu­rentele haotice ale mulțimii, iar nu a­duce o campanie de anarhie sufletească primejdi­­oasă marelor interese ale nea­mului. ION SIN­ GIORGIU - ^ Opera liberală... Socotindu-se suma încasări­­lor și cheltuielilor, de pe lunile April și Main budgetul Statu­lui înregistreazia un excedent de 692.625 499 lei. Se înșală însă cine pornind de la acest calcul de mîop crede că finanțele terți merg strună. Mai sunt de plată nenu­mărate obligate interne, înce­­pînd cu cele vreo 150 de comi­sii de specialiști liberali și terminînd cu mai știu eu ce bancă românească. Odată cu, guvernarea averes­­cană credeam c’am scăpat și de militarizarea serviciilor pu­blice. De unde ! Niște decrete proaspete ne anunță numirea a nu știu ce colonei, maiori și căpitani în funcția de contro­­lori ai sericiului cerealelor din Ministeriul Agriculture. Se concediază samavolnic func­­tionari vechi de prin Minister­ul și se pune în loc nemîngîiați de ai soartei și ai partiduluii la cîrmă. ü IMIMUL si MDISTMTEB4 —6— Ca magistratura a rămas una din puținee garanții pentru viața de Stat a României, nu e nevoie să mai insistăm. E un adevăr prea evident, pe care orice om cinstit trebuie să-l recunoască, — după cum ia­răși trebuie să recunoască, mai ales azi, că toate străduin­țele trebuiesc puse și toate jertfele materiale făcute, pen­tru a se asigura independența magistraturii, ca în adevăr să poată fi la înnălțimea misiunii sale. Toți recunoaștm că salariile magistraților sunt nu insufici­ente pentru greutățile vieții de azi, dar aproape ridicole în raport cu ceia ce se cere ma­gistratului, azi cînd sutele de procese pe zi îi cer o activitate continuă și fără răgaz. Asistăm de după războiu, la părăsirea magistraturei de unii din cei mai buni magis­­trați cărora li se deschid por­țile contenciosurilor marilor bănci și putința de a cîștiga practicînd avocatura,­­ astfel că un magistrat de la Ilfov a­­junge să constate că el în mai bine de 5 anii nu poate să ega­­leze cu salariul de azi cit poa­te cîștiga într’un singur an un avocat cu nn prea mare vechi­­me. Magistratura s’a mișcat, a arătat starea precară în care se află , barourile au susținut dreptele cereri ale magistrați­lor, — și totuși nimic nu s’a făcut. Cît de greu trebuie să fie situația, dacă Primul Preșe­dinte al Înaltei Curți de Casa­ție și cu cei trei președinți de Secție au fost nevoiți să se prezinte Guvernului și să cea­­ră revistairea și mărirea sala­riilor magistraților?! Și șeful Guvernului, nu și-a desmintit sistemul , a păstrat aceiași atitudine aproape ne­­păsătoare, în care-i complace să se arate adeseaori, spunînd mai întăiu economii și pe urmă magistratura, — ca și cînd, pentru Statul român, nu au tot atît de mare importanță : ușurarea situației financiare și asigurarea liniște, prin bunul mers al justiției. La toamnă­ a strigat șeful Guvernului, înnalților magis­­trați. Desigur, acum nu e vreme­­pentru așa ceva. Guvernu­l are alte ocupații : clientelă politică de satisfăcut cointerăsări de realisat, per­­mise de împărțit, — și pîte și mai cîte obligații ! Magiistrații­,? A, magistrații, să aștepte , are­ el Guvernul grijă, mai ales dacă.... In toii­­nă ar mai fi la Guvern liberalii Și-atunci, cine știe ce-o mai fi, ce greutăți.... politice interne,— mai ales interne de partid, — care pot iarăși amîna soluțio­narea chestiei de materiale magistraturei. Și până atunci , magistrații demisionează, procesele se în­­mulțesc, justiția se împarte­ a­­nevoios, justițiabilii se splîng cu drept cuvînt, magistrații cari ramm abia își duc zijlele. Iar ministru justiției ? d. Jean Tehas­naude, n’avede,— el face politică, nu bună admi­nistrație : se alege la Cohalm, pentru că încă un neofit libe­ral să poată fi declarat depu­tat de Ilfov. Dar această situație nu mai poate dăinui. Magistrații tre­buie să arate cît mai des și cît mai tare care este situația­­ lor pentru ca să se poată auzi de însăși Regele,­­ iar barourile să se solidariseze și să lupte pe orice căi, pentru că numai prin soluționarea acestei ches­tii, se va putea ajunge la o adevărată magistratură scoasă de supt grija zilei de mîne, ca și de supt tentațiile atît de numeroase de azil, — dacă magistrații vor fi scoși com­­plect de supt influențele poli­­tice. Traian Gh. Dimitriu-Șoimii In zilele de 28 Mai, 6 și 11 Iunie 1922, a avut loc în ora­șul R.-Vîlcii, întrunirea mem­brilor partidului naționalist­­democrat din Vîlcea, convo­cați pentru alegerea comite­tului județean și pentru dis­cutarea chestiilor privitoa­re la organizație, fonduri, presă și altele. In prima zi de congres, șe­dința s’a deschis supt preșe­­diita d-lui Preda Antonescu, vicepreședinte. După depunerea raportului censorilor, d. Preda Antones­­cu face și scurtă dare de sa­mă asupra activității parti­­tidului naționalist-democrat­, Secția Vîlcea, înființată la 7 Decembrie 1919 din inițiativa unui grup de profesori, în frunte cu d. G. Alexian. A­­tunci s-a hotărît apariția re­vistei politico-cul­turale „Cu­­vîntul romanesc“, m­ulțămită concursului d-lui D. Apreote­­sei, care a pus a disposiție su­ma de 10.000 lei, necesară pen­tru 24 numere. Mai tîrziu re­vista s’a transformat într’una pur culturală. In anul 1920, cînd s’a alcătuit „Federația democrației național-soțeiale“, din sînul partidului nostru s’a format Comisia interima­ră presidată d­l. Preda An­tonescu, aducîndu-se reale ser­vicii comunei. In toamn anului 1921, cu ocazia ven­­ir­ei în localita­te a. di­lor Lupu­ și Berbecaru, unii din membri noștri fiind solicitați ajrene în partidul țerărist, credincioșii ideilor naționaliste, printre care în primul loc d. Preda Antone­scu, au refuzat categoric. (A­­dunarea aplaudă). Vorbitorul amintește, după aceia, de în­scrierea în partid, în timpul din urmă, a cîtorva elemente de valoare. Prezintă mandatul vechiu­lui comitet, urmând să se pro­cedeze la alegerea unui nou comitet. Se alege pr­eședinte ad-hoc preotul Gr. Radoescu. Ședința se ridică pentru cî­­teva minute, în care timp se presintă felicitări președinte­lui ab­s, urîndu-i-se prin gla­surile d-lor C. G. Mihăilescu și Eugen Melinescu rîvnă la muncă, așa după cum a dat lovad­ă. D. Anton Gheorghiu închi­nă în sănătatea marelui Ro­mân și iubitului nostru șef, profesorul Nicolae Iorga. D. Emil Evoescu urează să­nătate unuia din principalii fondatori din 1919 ai organi­­sației noastre, d. G. Alexi­an, precum și d-lui D. Apreo­­tesei, care cu atîta gentilețe a primit pe congresiști în sa­loanele d-sale. Ședința se redeschide supt președinția d-lui T. Atan­asiu. D. președinte T. Atanasiu, cînd cuvîntul, își în­dreaptă primul gînd către marele no­stru, îndrumător, d. profesor Nicolae Iorga, pildă neîntre­cută de muncă și sacrificii, puse fără preget în serviciul neamului. Tot ce avem mai buni în sufletul nostru, ma­relui nostru profesor îi dato­răm. Numi atunci însă vom face dovada deplinei admira­­țiuni, a credinței nezguduite în idealul sfînt pe care îl re­­presintă, cîn­d, prin faptele noastre de fiecare clipă, vom aduce nu platonism, ci reali­tăți, pe care să-și poată spriji­ni, și în acest județ, opera de purificare politică și de che­mare la o viață activă a tu­turor puterilor vii ale neamu­lui, pe care a întreprins’o. Să trăiască mulți ani! (Congre­­siștii­­ se ridică în picioare și aplaudă cu entusiasm mai multe minute). In continuare, vorbitorul multumește pentru cinstea ce i s’a făcut de a fi ales preșe­dinte, și dacă este nevoit să se supună voinței tuturor și să primească această situa­ție plină de răspundere, o face numai în credința că toți vor pune umărul neîntrerupt la lucru și vor face toate sa­crificiile conștient consimți­te, pe care idealul ce ne că­lăuzește le pretinde de la noi. Va mulțămi atunci pentru fiecare faptă îndeplinită și această mulțămire va fi cele mai adesori nerostită, va fi o mulțămire tăcută, dar tocmai pentru aceasta mai puternică. Zice că basa pe care trebuie să sprijinim ac­țiunea noastră este frăția dintre noi, cea mai srînsă le­gătură sufletească, cea mai deplină înțelegere și cu recu­noștință va asculta și va ur­ma orice părere, îndrumare sau sfat, menite a asigura tri­umful ideii iraționaliste. (A­­dunarea aplaudă). Se procedează, după aceia, la alegerea comitetului jude­țean, care s-a alcătuit în mo­dul următor: 1) T. Atanasiu, profesor­­pre­ședinte; 2) Preda Antonescu, profe­sor fost primar-vicepreședinte ;) G. Dumitrescu, avocat, Băbeni-vice­ președinte; 4) C. G. Mihăiescu, profe­sor, sculptor, vicepreședinte; 5) Emil Eroescu, profesor, secretar; 6) Romulus Antonescu, func­ționar de bancă, casier; 7) Preot Gr. Radoescu, pro­fesor, membru în comitetul executiv; 8) Dumitru Apreotesei, ma­re comerciant, membru în co­mitetul excutiv; 9) C. Daniilescu, institutor, membru­ în comitetul execu­­iv ; 10) C. Mateescu, profesor, membru în comitetul jude­țean ; 11) Al. Ionescu-Tetoiu, în­vățător, membru în comitetul județean ; 12) Preot C. M. Popescu Go­­runești, membru în comitetul județean; 13) Eugen Melinescu, profe­sor, membru în comitetul ju­dețean; 14) An­ton Gheorghiu, co­merciant, membru în comite­tul județean și censor; 15) Pască Anastasia, comer­ciant, membru în comitetul județean și consili. Primele nouă persoane for­mează comitetul executiv. In ședința dela 6 iunie s’a luat în discuție chestia orga­­nisației județene și chestia fondurilor partidului. D. C. G. Mihăilescu insistă să ne îndreptăm activitatea noastră la sate, să ținem con­ferințe și șezători, să răspîn­­dim­ broșuri, făcând la înce­put numai cultură. Preot­ Gr. Radoescu spune că noi am fost pănă acum ni­ște energii stătătoare și acea­sta din causa greutăților de deplasare și a lipsei de orga­­nisare. E, pentru paropagan­­dă prin presă mai întăiu și prin­ broșuri și, cînd vor fi elemente mai multe, să por­nim la oraganisare. D. Eugen Melinescu e de părere să se înceapă, pe unde e posibil, șezători din cînd în cînd, la 2—3 săptămîni, în­­ființîndu-se biblioteci pen­tru pregătirea terenului. D. președinte T. Atanasiu susține că ar fi bine să înce­pem organisarea,, neapărat, deși sîntem puțini, sprijinin­­du-ne deocamdată pe elemen­tele pe care le avem. Trebuie să luăm de bază principiul di­visiunii muncii și să ne îm­­părțim rolurile încă de la în­ceput. Este nevoie de colabo­rarea și concursul tuturor și de manifestarea pe cît mai multe terenuri. In ultima ședință ei ingre­­sul i­a în discuțiune chestiu­nea presei partidului și alte chestiuni. D. președinte T. Atanasiu este rugat de adunare să fa­că o expunere a punctului său de vedere în chestiunea prese­i. D. T. Atanasiu zice că tre­buie să ne ocupăm atît de presa centrală a partidului, cît și de foaia pe care ur­mează să o înființăm în loca­litate. Sîntem datori să cău­tăm a răspîndi „Neamul Ro­mânesc“ și „Neamul româ­nesc pentru popor“. Este de nevoie de a se abona sfiți membrii comitetului la „Nea­mul Românesc“, întrucît el este monitorul partidului. Este bine să fie recomandat prin scrisori și prin viu grai la prieteni și la cunoscuți și să nu pierdem ocazia de a f@nnr@$i§| partidului nationaSist-d a mocrat Ä tfîicea Confenți de la Haga și-a constituit­­ comisiile. De fapt există o singură comisie, presidată de un­­ Landes, care la rîndul ei se compune din trei sub­comisii: a proprietății, presidată de un Engles, a datoriilor, presidată de un Frances, și a împrumu­tului, preluata de un Italian. Resultatul alegerilor irlandeze făcute într-o at­mosferă nu tocmai liberă a înch­iat și mai mult pe naționaliști. Asasinarea mareșalului Wilson este o urmare a acestui spirit republican. Agitațiile monarhiste germane sunt mai organ­i­zate de cum se crede. Se fac zilnic noi descoptuii de deposite cu muniții. Cel mai incent este cele găs­i în regiunea Justerberg. Pe de altă parte Cancelarul german și ministru Rathenau au declarat că Ger­mania nu va admite cu nici un ci­p neutralizare­a provinciilor renane și regiunea Saar. Atît Franța cît și Anglia s’au declarat favorabile unui împrumut extern al German­ei. Camera cehoslovacă a sancționat tratatul co­mercial dintre Cehoslovacia și PoS’o­ria. vorbi de diferite articole im­­­­portante din „Neamul Româ­nesc“ în diferite cercuri pilde ne găsim, precum și să re­producem din­ cînd în cînd articole în presa locală. In ce privește foaia locală, pe care urmează să li înfiin­țăm, ar fi bine să aibă carac­ter de propagandă politico,­­culturală, popularismul pro­gramul partidului și afir­­mînd cu tărie convingerile noastre. Să evităm polemici­­­e și să scriem articole de constatări generale asupra situației. Să facem operă po­­sitivă, indemnînd la muncă și hărnicie și dînd îndrumări e­­conomice, culturale și mora­­le. Ar fi bine să avem cronici informative de mișcarea cul­turală și artistică din județ și tot ce este în legătură cu crezul nostru naționalist. Să­ facem apel la părțile bune su­fletești ale maselor, de ridi­carea cărora trebuie să ne preocupăm în primul rînd. Articolele e bine să fie scurte și cu îngrijire redactate. Ar fi de dorit ca fiecare număr să conțină cît mai multe ar­ticole, scrise de noi toți și să fie semnate. Apariția să fie cel puțin lunară, dacă se poa­te la 1 al fiecărei linii. Ne-ar fi de folos a face schimb de ziare cu organisațiile din alte județe ale partidului. Adunarea admite în unani­mitate toate propunerile de mai sus. După o­ discuție la ziare i­au parte toți membrii, se alege ca titlu al ziarului: „Conștiința națională“. Punîndu-se în discuțiune chestiunea dacă foaia să aibă format de ziar sau de revistă, d-nii C. Danielescu și Romu­lus Antonescu, propun forma­tul de revistă, întrucât s’ar păstra mai bine de săteni și ar avea un caracter mai cul­tural. Se admite de adunare această propunere. D. președinte T. Atanusșiu, încheie lucrările congresului, aducînd mulțămiri și urări de sănătate și spor la lucru, cu roade îmbelșugate, pe cari să le aducem ca un prisos de înaltă admirațiune iubitului și respectatului nostru con­ducător, d. profesor* Nicolae Iorga, uriaș al gîndirii roma­nești. (Adunarea aplaudă cu ent­usiasm). Propune a se trimite o telegramă sau adre­să domnului Nicolae Ifti­gu, la întoarcerea d-sale în țară, din partea congresului, prin care să i se aducă omagiile noas­tre. Se aprobă prin aplauze prelungite. Ședința se ridică. Congre­­siștii se despart în cea mai prietenească atmosferă sufle­tească și plini de încredere în acțiunea ce începe a se desfășura. ———»latsgisäö > ®»iaesi*»«.——-— li üfí| ufra4h 1 Üli ÉiMlli --0—! In „Revista I infanteriei“ d. col. I. Manolescu povestește cîteva lucruri pline de inte­res despre ceea ce se petrece în Germania. Le redăm pen­tru edificarea publicului și ca o complectare a svîrcolirilor­ monarhiste de azi: — „Te așteptam ,cu nerăb­dare să-mi spui ce ai văzut, pe acolo. Nu te întreb despre afacerile tale negustorești, pe care nu le pricep, nici des­pre cele particulare, de care nu am intenția să te’ntreb, mai ales că te văd cu o bună mină, ceia ce înseamnă că ai fost mulțămit. Dar fiindcă ești un industriaș și un co­merciant, modern, știu că pe lîngă interesul special al a­­facerilor tale, te interesează, într’o­ măsură oarecare, viața socială supt toate aspectele ei, și de aceia doresc să cunosc im­presiuniile tale, supt acest din urmă raport“. Cu vorbele acestea am în­­tîmpinat zilele trecute, pe prietenul meu N. I., care s’a întors din Germania. — „Știu eu, prietene dragă, că deși ești militar, faci mi­­lităria acolo unde și cu cine trebuie; iar în cercurile ci­vile cauți să fii numai om și cetățean, prin urmare, ești și tu un militar modern, cum spui că sunt eu, un comer­ciant și industriaș modern. Și acum după ce ne admirăm reciproc, să-ți răspund la în­trebare“. Astfel vorbit-a prietenul mieu, care, cum vedeți, nu la­să pe om fără răspuns, și fără să-l potrivească, cum zice ro­mân­­ul. Acum iată textual cele ce mi-a povestit el. Zic povestit, pe cînd în realitate aș pu­tea zice: „ce mi-a telegrafiat", fiindcă a vorbit în stil tele­grafic, și apoi a pornit re­pede după afacerie lui. — „Au dreptate francezii să susțină întărirea și pregăti­rea continuă a armatei­­ lor. Cîteva luni mai înainte îi condamnam, că au rămas tot răsboinici, însă astăzi con­damn pe cine va crede cum am crezut eu înainte, și plîng popoarele care vor renunța de a-și pregăti armata. „In Germania se pregătește revanșă cu o metodă de ad­mirat și cu o furie de sus­pectat. In școli, în biserică, la afaceri și la petreceri, în călătorie, în repaos, observi imediat spiritul de revanșă și de pregătire. „La Berlin și în toate ora­șele germane se represintă acum un film „Fredericus Rex“, la care aleargă poporul german, cu mic și mare, fium în legende se zice că alerga poporul la izvorul tămăduirii. „La Berlin există o exposi­­ție „Germania și Tratatul de la Versailles“, , unde, prin ta­blouri­, diagrame, fotografii, hărți, expuneri de documente, publicații etc., se arată popo­rului german persecuția, la care a fost supus și jugul supt care este pus. Școlile vin, rînd pe rînd, cu profe­sorii lăi, cap, să explice elevi­lor toate aceste și să-i pregă­tească pentru revanșă. „La un varieté am văzut pe un celebru transformist, mmm si m­­inosre

Next