Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)
1922-06-25 / nr. 138
Anul »I %Mi 4mni 138 Dulíi Zamfirescu Vestea despre moartea lui Duiliu Zamfirescu m’a uimit. Era în acest om, sangvin, voluntar, dîrz, mîndru, nu numai de scrisul său și de talentul său dat de puterea sa fisicâ și de eleganța căutată a îmbrăcaminții sale, material cu care s’o ducă înnainte măcar douăzeci de ani. In ultimele zile cînd l-am văzut la Academie, cu tot părul lui alb, era gata să ducă războiu oricînd, cu oricine, pentru convingerile sau numai pentru fantasiile sale, care-i erau mai presus de orice. Dacă a răpus ceva, a fost desigur osteneala zădărniciilor politice la care l-au supus în ultimii ani anume prietenii. Căci în politica românească nu l-a adus pe dînsul o aplecare deosebită, o chemare netăgăduită, nici o erea l *dință căreia să fi fost în stare a-i sacrifica totul. Căci ce credință asămănătoare ar fi găsit în partidul care adună împreună falca d-lui Argetoianu și abdomenul d-lui Tranculași ? Nu, s’a dus unde nu-l reclama nimic și unde n’avea nimic de îndeplinit. Cu exagerata lui simțire de poet, cu ușoara posă a romanticului din generația lui s’a frăimitat cu toată lumea, și-a înstrăinat prietenii, nu și-a cîștigat dușmanii și a otrăvit un organism extraordinar de puternic, care nu a putut resista. Acei cari la mormîntul lui au aflat laude pentru el puteau găsi motive de mustrare pentru dînșii. Partidul se putea complecta și fără să ruineze pe acest om distins. N. IORGA Un partid cu răspundere politică Activiatea demnă și conștientă de greutățile prin care trecere a pe care a depus-o parțidal nationalist-democrat în pimile z z ile și mai cu samă cu prilejul sesiunii extraordinare a Parlamentului, a readus gruparea noastră pe primul plan al interesului public. Intr’o epocă haotică în care directorul „Aurorei“ secondat de cîțiva băeti, conduce de fapt ,un partid cu fil nîd rădăcini în masele populare și exploatează pentru combinațiuni politice personale nevoile clasei țerănești, drumul bine hotărît pe care pășește partidul nationalist se deschide tot mai larg acelora cari cred că destinele tine i țeri nu pot fi lăsate pe sama aventurierilor. Partidul naționalist-democrat duce hotărît războiul împotriva tuturor Don Quijotilor noștri politici. Fără a rîvni o popularitate ieftină și despetuind cabotinismul unei demagogii primejdioase, partidul nationalist-democrat nu are altă țintă decît armonisarea vieții noastre politice. De aceia a refuzat dintr’un început campania de stradă și de grevă politică a opozitiei țerăniste. Greva parlamentară este ultimul mijloc de luptă și care trebuie să ducă fără șovăială la răsturnarea Guvernului. A începe însă lupta este grevă parlamentară, fără a da timp Guvernului să se perfecționeze in greșelile sale repetate, fără a-l lăsa să se așeze, însemnă a întoarce armele împotriva ta și a-i da în fața terii jin certificat de incompetință politică. Partidele noastre de opoziție au ca bază a luptei lor politce togația. Programele lor sunt planuri de răsturnare și nici decum programe de realități politice. Arena politică, gălăgioasă și ridiculă iea în mod firesc aspectul unui circ. Clovnii apar de pretutindeni. Românul e din născare arlequin politic. Tumbele și caraghioslîcurile de paiață sunt la noi actele politice cele mai de samă ale poosanților. Era firesc deci ca un învățat și un om perfect echilibrat, politicește ca d. Neculai Iorga să nu poată lua parte la luptele de circ ale domnului dr. Lupu. Creator printr-o activitate prodigioasă pe toate tărîmurile culturale, Neculae Iorga nu putea urma o politică de negație și de distrugere. De aceia el și partidul său, conștienți de răspunderea guvernamentală ce se apropie, au stat deoparte și în cea mai perfectă reculegere și-au alcătuit un program care este expresia democrației noastre luminate. In virtutea acestui program, au întreprins organizarea partidului de jertfă și de luptă cinstită, ce stă la disposiția terii și a neamului pentru clipele grele de mîne. Sesiunea extraordinară a Parlamentului nu a surprins pe naționaliști, in lipsa d-lui Iorga ei au știut ca în armonie cu principiile de conducere ale partidului să se manifeste în Cameră și Senat .ca fiu partid de ordine și control al Guvernului, care știe că politică înseamnă a construi forme vii pentru curentele haotice ale mulțimii, iar nu aduce o campanie de anarhie sufletească primejdioasă marelor interese ale neamului. ION SIN GIORGIU - ^ Opera liberală... Socotindu-se suma încasărilor și cheltuielilor, de pe lunile April și Main budgetul Statului înregistreazia un excedent de 692.625 499 lei. Se înșală însă cine pornind de la acest calcul de mîop crede că finanțele terți merg strună. Mai sunt de plată nenumărate obligate interne, începînd cu cele vreo 150 de comisii de specialiști liberali și terminînd cu mai știu eu ce bancă românească. Odată cu, guvernarea averescană credeam c’am scăpat și de militarizarea serviciilor publice. De unde ! Niște decrete proaspete ne anunță numirea a nu știu ce colonei, maiori și căpitani în funcția de controlori ai sericiului cerealelor din Ministeriul Agriculture. Se concediază samavolnic functionari vechi de prin Ministerul și se pune în loc nemîngîiați de ai soartei și ai partiduluii la cîrmă. ü IMIMUL si MDISTMTEB4 —6— Ca magistratura a rămas una din puținee garanții pentru viața de Stat a României, nu e nevoie să mai insistăm. E un adevăr prea evident, pe care orice om cinstit trebuie să-l recunoască, — după cum iarăși trebuie să recunoască, mai ales azi, că toate străduințele trebuiesc puse și toate jertfele materiale făcute, pentru a se asigura independența magistraturii, ca în adevăr să poată fi la înnălțimea misiunii sale. Toți recunoaștm că salariile magistraților sunt nu insuficiente pentru greutățile vieții de azi, dar aproape ridicole în raport cu ceia ce se cere magistratului, azi cînd sutele de procese pe zi îi cer o activitate continuă și fără răgaz. Asistăm de după războiu, la părăsirea magistraturei de unii din cei mai buni magistrați cărora li se deschid porțile contenciosurilor marilor bănci și putința de a cîștiga practicînd avocatura, astfel că un magistrat de la Ilfov ajunge să constate că el în mai bine de 5 anii nu poate să egaleze cu salariul de azi cit poate cîștiga într’un singur an un avocat cu nn prea mare vechime. Magistratura s’a mișcat, a arătat starea precară în care se află , barourile au susținut dreptele cereri ale magistraților, — și totuși nimic nu s’a făcut. Cît de greu trebuie să fie situația, dacă Primul Președinte al Înaltei Curți de Casație și cu cei trei președinți de Secție au fost nevoiți să se prezinte Guvernului și să ceară revistairea și mărirea salariilor magistraților?! Și șeful Guvernului, nu și-a desmintit sistemul , a păstrat aceiași atitudine aproape nepăsătoare, în care-i complace să se arate adeseaori, spunînd mai întăiu economii și pe urmă magistratura, — ca și cînd, pentru Statul român, nu au tot atît de mare importanță : ușurarea situației financiare și asigurarea liniște, prin bunul mers al justiției. La toamnă a strigat șeful Guvernului, înnalților magistrați. Desigur, acum nu e vremepentru așa ceva. Guvernul are alte ocupații : clientelă politică de satisfăcut cointerăsări de realisat, permise de împărțit, — și pîte și mai cîte obligații ! Magiistrații,? A, magistrații, să aștepte , are el Guvernul grijă, mai ales dacă.... In toiină ar mai fi la Guvern liberalii Și-atunci, cine știe ce-o mai fi, ce greutăți.... politice interne,— mai ales interne de partid, — care pot iarăși amîna soluționarea chestiei de materiale magistraturei. Și până atunci , magistrații demisionează, procesele se înmulțesc, justiția se împarte anevoios, justițiabilii se splîng cu drept cuvînt, magistrații cari ramm abia își duc zijlele. Iar ministru justiției ? d. Jean Tehasnaude, n’avede,— el face politică, nu bună administrație : se alege la Cohalm, pentru că încă un neofit liberal să poată fi declarat deputat de Ilfov. Dar această situație nu mai poate dăinui. Magistrații trebuie să arate cît mai des și cît mai tare care este situația lor pentru ca să se poată auzi de însăși Regele, iar barourile să se solidariseze și să lupte pe orice căi, pentru că numai prin soluționarea acestei chestii, se va putea ajunge la o adevărată magistratură scoasă de supt grija zilei de mîne, ca și de supt tentațiile atît de numeroase de azil, — dacă magistrații vor fi scoși complect de supt influențele politice. Traian Gh. Dimitriu-Șoimii In zilele de 28 Mai, 6 și 11 Iunie 1922, a avut loc în orașul R.-Vîlcii, întrunirea membrilor partidului naționalistdemocrat din Vîlcea, convocați pentru alegerea comitetului județean și pentru discutarea chestiilor privitoare la organizație, fonduri, presă și altele. In prima zi de congres, ședința s’a deschis supt președiita d-lui Preda Antonescu, vicepreședinte. După depunerea raportului censorilor, d. Preda Antonescu face și scurtă dare de samă asupra activității partitidului naționalist-democrat, Secția Vîlcea, înființată la 7 Decembrie 1919 din inițiativa unui grup de profesori, în frunte cu d. G. Alexian. Atunci s-a hotărît apariția revistei politico-culturale „Cuvîntul romanesc“, mulțămită concursului d-lui D. Apreotesei, care a pus a disposiție suma de 10.000 lei, necesară pentru 24 numere. Mai tîrziu revista s’a transformat într’una pur culturală. In anul 1920, cînd s’a alcătuit „Federația democrației național-soțeiale“, din sînul partidului nostru s’a format Comisia interimară presidată dl. Preda Antonescu, aducîndu-se reale servicii comunei. In toamn anului 1921, cu ocazia venirei în localitate a. dilor Lupu și Berbecaru, unii din membri noștri fiind solicitați ajrene în partidul țerărist, credincioșii ideilor naționaliste, printre care în primul loc d. Preda Antonescu, au refuzat categoric. (Adunarea aplaudă). Vorbitorul amintește, după aceia, de înscrierea în partid, în timpul din urmă, a cîtorva elemente de valoare. Prezintă mandatul vechiului comitet, urmând să se procedeze la alegerea unui nou comitet. Se alege președinte ad-hoc preotul Gr. Radoescu. Ședința se ridică pentru cîteva minute, în care timp se presintă felicitări președintelui abs, urîndu-i-se prin glasurile d-lor C. G. Mihăilescu și Eugen Melinescu rîvnă la muncă, așa după cum a dat lovadă. D. Anton Gheorghiu închină în sănătatea marelui Român și iubitului nostru șef, profesorul Nicolae Iorga. D. Emil Evoescu urează sănătate unuia din principalii fondatori din 1919 ai organisației noastre, d. G. Alexian, precum și d-lui D. Apreotesei, care cu atîta gentilețe a primit pe congresiști în saloanele d-sale. Ședința se redeschide supt președinția d-lui T. Atanasiu. D. președinte T. Atanasiu, cînd cuvîntul, își îndreaptă primul gînd către marele nostru, îndrumător, d. profesor Nicolae Iorga, pildă neîntrecută de muncă și sacrificii, puse fără preget în serviciul neamului. Tot ce avem mai buni în sufletul nostru, marelui nostru profesor îi datorăm. Numi atunci însă vom face dovada deplinei admirațiuni, a credinței nezguduite în idealul sfînt pe care îl represintă, cînd, prin faptele noastre de fiecare clipă, vom aduce nu platonism, ci realități, pe care să-și poată sprijini, și în acest județ, opera de purificare politică și de chemare la o viață activă a tuturor puterilor vii ale neamului, pe care a întreprins’o. Să trăiască mulți ani! (Congresiștii se ridică în picioare și aplaudă cu entusiasm mai multe minute). In continuare, vorbitorul multumește pentru cinstea ce i s’a făcut de a fi ales președinte, și dacă este nevoit să se supună voinței tuturor și să primească această situație plină de răspundere, o face numai în credința că toți vor pune umărul neîntrerupt la lucru și vor face toate sacrificiile conștient consimțite, pe care idealul ce ne călăuzește le pretinde de la noi. Va mulțămi atunci pentru fiecare faptă îndeplinită și această mulțămire va fi cele mai adesori nerostită, va fi o mulțămire tăcută, dar tocmai pentru aceasta mai puternică. Zice că basa pe care trebuie să sprijinim acțiunea noastră este frăția dintre noi, cea mai srînsă legătură sufletească, cea mai deplină înțelegere și cu recunoștință va asculta și va urma orice părere, îndrumare sau sfat, menite a asigura triumful ideii iraționaliste. (Adunarea aplaudă). Se procedează, după aceia, la alegerea comitetului județean, care s-a alcătuit în modul următor: 1) T. Atanasiu, profesorpreședinte; 2) Preda Antonescu, profesor fost primar-vicepreședinte ;) G. Dumitrescu, avocat, Băbeni-vice președinte; 4) C. G. Mihăiescu, profesor, sculptor, vicepreședinte; 5) Emil Eroescu, profesor, secretar; 6) Romulus Antonescu, funcționar de bancă, casier; 7) Preot Gr. Radoescu, profesor, membru în comitetul executiv; 8) Dumitru Apreotesei, mare comerciant, membru în comitetul excutiv; 9) C. Daniilescu, institutor, membru în comitetul execuiv ; 10) C. Mateescu, profesor, membru în comitetul județean ; 11) Al. Ionescu-Tetoiu, învățător, membru în comitetul județean ; 12) Preot C. M. Popescu Gorunești, membru în comitetul județean; 13) Eugen Melinescu, profesor, membru în comitetul județean; 14) Anton Gheorghiu, comerciant, membru în comitetul județean și censor; 15) Pască Anastasia, comerciant, membru în comitetul județean și consili. Primele nouă persoane formează comitetul executiv. In ședința dela 6 iunie s’a luat în discuție chestia organisației județene și chestia fondurilor partidului. D. C. G. Mihăilescu insistă să ne îndreptăm activitatea noastră la sate, să ținem conferințe și șezători, să răspîndim broșuri, făcând la început numai cultură. Preot Gr. Radoescu spune că noi am fost pănă acum niște energii stătătoare și aceasta din causa greutăților de deplasare și a lipsei de organisare. E, pentru paropagandă prin presă mai întăiu și prin broșuri și, cînd vor fi elemente mai multe, să pornim la oraganisare. D. Eugen Melinescu e de părere să se înceapă, pe unde e posibil, șezători din cînd în cînd, la 2—3 săptămîni, înființîndu-se biblioteci pentru pregătirea terenului. D. președinte T. Atanasiu susține că ar fi bine să începem organisarea,, neapărat, deși sîntem puțini, sprijinindu-ne deocamdată pe elementele pe care le avem. Trebuie să luăm de bază principiul divisiunii muncii și să ne împărțim rolurile încă de la început. Este nevoie de colaborarea și concursul tuturor și de manifestarea pe cît mai multe terenuri. In ultima ședință ei ingresul ia în discuțiune chestiunea presei partidului și alte chestiuni. D. președinte T. Atanasiu este rugat de adunare să facă o expunere a punctului său de vedere în chestiunea presei. D. T. Atanasiu zice că trebuie să ne ocupăm atît de presa centrală a partidului, cît și de foaia pe care urmează să o înființăm în localitate. Sîntem datori să căutăm a răspîndi „Neamul Românesc“ și „Neamul românesc pentru popor“. Este de nevoie de a se abona sfiți membrii comitetului la „Neamul Românesc“, întrucît el este monitorul partidului. Este bine să fie recomandat prin scrisori și prin viu grai la prieteni și la cunoscuți și să nu pierdem ocazia de a f@nnr@$i§| partidului nationaSist-d a mocrat Ä tfîicea Confenți de la Haga și-a constituit comisiile. De fapt există o singură comisie, presidată de un Landes, care la rîndul ei se compune din trei subcomisii: a proprietății, presidată de un Engles, a datoriilor, presidată de un Frances, și a împrumutului, preluata de un Italian. Resultatul alegerilor irlandeze făcute într-o atmosferă nu tocmai liberă a închiat și mai mult pe naționaliști. Asasinarea mareșalului Wilson este o urmare a acestui spirit republican. Agitațiile monarhiste germane sunt mai organizate de cum se crede. Se fac zilnic noi descoptuii de deposite cu muniții. Cel mai incent este cele găsi în regiunea Justerberg. Pe de altă parte Cancelarul german și ministru Rathenau au declarat că Germania nu va admite cu nici un cip neutralizarea provinciilor renane și regiunea Saar. Atît Franța cît și Anglia s’au declarat favorabile unui împrumut extern al Germanei. Camera cehoslovacă a sancționat tratatul comercial dintre Cehoslovacia și PoS’oria. vorbi de diferite articole importante din „Neamul Românesc“ în diferite cercuri pilde ne găsim, precum și să reproducem din cînd în cînd articole în presa locală. In ce privește foaia locală, pe care urmează să li înființăm, ar fi bine să aibă caracter de propagandă politico,culturală, popularismul programul partidului și afirmînd cu tărie convingerile noastre. Să evităm polemicie și să scriem articole de constatări generale asupra situației. Să facem operă positivă, indemnînd la muncă și hărnicie și dînd îndrumări economice, culturale și morale. Ar fi bine să avem cronici informative de mișcarea culturală și artistică din județ și tot ce este în legătură cu crezul nostru naționalist. Să facem apel la părțile bune sufletești ale maselor, de ridicarea cărora trebuie să ne preocupăm în primul rînd. Articolele e bine să fie scurte și cu îngrijire redactate. Ar fi de dorit ca fiecare număr să conțină cît mai multe articole, scrise de noi toți și să fie semnate. Apariția să fie cel puțin lunară, dacă se poate la 1 al fiecărei linii. Ne-ar fi de folos a face schimb de ziare cu organisațiile din alte județe ale partidului. Adunarea admite în unanimitate toate propunerile de mai sus. După o discuție la ziare iau parte toți membrii, se alege ca titlu al ziarului: „Conștiința națională“. Punîndu-se în discuțiune chestiunea dacă foaia să aibă format de ziar sau de revistă, d-nii C. Danielescu și Romulus Antonescu, propun formatul de revistă, întrucât s’ar păstra mai bine de săteni și ar avea un caracter mai cultural. Se admite de adunare această propunere. D. președinte T. Atanusșiu, încheie lucrările congresului, aducînd mulțămiri și urări de sănătate și spor la lucru, cu roade îmbelșugate, pe cari să le aducem ca un prisos de înaltă admirațiune iubitului și respectatului nostru conducător, d. profesor* Nicolae Iorga, uriaș al gîndirii romanești. (Adunarea aplaudă cu entusiasm). Propune a se trimite o telegramă sau adresă domnului Nicolae Iftigu, la întoarcerea d-sale în țară, din partea congresului, prin care să i se aducă omagiile noastre. Se aprobă prin aplauze prelungite. Ședința se ridică. Congresiștii se despart în cea mai prietenească atmosferă sufletească și plini de încredere în acțiunea ce începe a se desfășura. ———»latsgisäö > ®»iaesi*»«.——-— li üfí| ufra4h 1 Üli ÉiMlli --0—! In „Revista I infanteriei“ d. col. I. Manolescu povestește cîteva lucruri pline de interes despre ceea ce se petrece în Germania. Le redăm pentru edificarea publicului și ca o complectare a svîrcolirilor monarhiste de azi: — „Te așteptam ,cu nerăbdare să-mi spui ce ai văzut, pe acolo. Nu te întreb despre afacerile tale negustorești, pe care nu le pricep, nici despre cele particulare, de care nu am intenția să te’ntreb, mai ales că te văd cu o bună mină, ceia ce înseamnă că ai fost mulțămit. Dar fiindcă ești un industriaș și un comerciant, modern, știu că pe lîngă interesul special al afacerilor tale, te interesează, într’o măsură oarecare, viața socială supt toate aspectele ei, și de aceia doresc să cunosc impresiuniile tale, supt acest din urmă raport“. Cu vorbele acestea am întîmpinat zilele trecute, pe prietenul meu N. I., care s’a întors din Germania. — „Știu eu, prietene dragă, că deși ești militar, faci milităria acolo unde și cu cine trebuie; iar în cercurile civile cauți să fii numai om și cetățean, prin urmare, ești și tu un militar modern, cum spui că sunt eu, un comerciant și industriaș modern. Și acum după ce ne admirăm reciproc, să-ți răspund la întrebare“. Astfel vorbit-a prietenul mieu, care, cum vedeți, nu lasă pe om fără răspuns, și fără să-l potrivească, cum zice românul. Acum iată textual cele ce mi-a povestit el. Zic povestit, pe cînd în realitate aș putea zice: „ce mi-a telegrafiat", fiindcă a vorbit în stil telegrafic, și apoi a pornit repede după afacerie lui. — „Au dreptate francezii să susțină întărirea și pregătirea continuă a armatei lor. Cîteva luni mai înainte îi condamnam, că au rămas tot răsboinici, însă astăzi condamn pe cine va crede cum am crezut eu înainte, și plîng popoarele care vor renunța de a-și pregăti armata. „In Germania se pregătește revanșă cu o metodă de admirat și cu o furie de suspectat. In școli, în biserică, la afaceri și la petreceri, în călătorie, în repaos, observi imediat spiritul de revanșă și de pregătire. „La Berlin și în toate orașele germane se represintă acum un film „Fredericus Rex“, la care aleargă poporul german, cu mic și mare, fium în legende se zice că alerga poporul la izvorul tămăduirii. „La Berlin există o exposiție „Germania și Tratatul de la Versailles“, , unde, prin tablouri, diagrame, fotografii, hărți, expuneri de documente, publicații etc., se arată poporului german persecuția, la care a fost supus și jugul supt care este pus. Școlile vin, rînd pe rînd, cu profesorii lăi, cap, să explice elevilor toate aceste și să-i pregătească pentru revanșă. „La un varieté am văzut pe un celebru transformist, mmm si minosre