Neamul Românesc, iulie 1922 (Anul 17, nr. 143-168)

1922-07-22 / nr. 161

ANUL A­ XVI Lea n-l 161. ABONAMENTE: Pe un an in țară. . . 160 lei Pentru preoți și învăț. 120 , Pentru studenți . . . 100 , Pe șase luni .... 80 , Pe trei luni....................40 : Pentru străinătate dublu Foaia Partidului Nationalist-Democrat* D­irector: N# IORGA Apare zilnic. i IM si orientalir In jurul d-lui Vanderlip, bogat American a cărui bio­grafie n’am­ aflat-o in nicio enciclopedie, n’a deschis la noi o întreagă discuție pen­tru că d-lui, după o săptă­­mînă de cercetare, ne-a aflat «d­m orientali». Viitorul, care a copilărit cu d. Van­derlip, știe că și miliarda­rul de peste Ocean e o se­cătură, iar foaia d-lui dr. Vlad de la Orăștie a desco­perit că d. Vanderlip ar fi avut altă părere despre Ro­­mîni dacă l-ar fi cunoscut pe d-sa, om care, cum o spune, nu vrea să se « orien­­taliseze», ci unește calitățile de cultură ale raselor ce­­lor mai înnaintate din Occi­dent. Să avem și noi o părere ? Ea ar fi cam aceasta. De fapt suntem­ Orientali Acțiunea pentru acțiune nu e scopul vieții noastre. A­vem în sînge un dor de li­niște armonioasă, de cuge­tare nepractică, de simțire altruistă. Nu ne zbatem, nu ne zbuciumăm, nu ni stri­căm viața pentru sfâșiile pe care ea le momește înnain­tea noastră. Putem fi ală­turi de existența noastră și une­ori peste dînsa. Occidentalul observă, no­tează, clasează, exploatează. Și pie­de succesul de azi fuge la cel de mîne. Orice avere­ i e un punct de plecare, orice situație, scop ieri, e obsta­col azi. Coarda voinței e necontenit încordată. Moar­tea singură e sfarmă. Dar la mormînt, unde toate se încheie, poți întreba de ce s’a chinuit acela care nici în optzeci de ani n'a știut ce e viața și care, renunțînd la toate darurile ei, nici n’a știut pentru ce a făcut jertfa lui. Așa și stau în față cele două lumi. Goethe a înțeles că ele se complectează, fiind de­o­potrivă de la Dum­nezeu : Gottes ist das Orient, Gottes ist das Obzident. Și ele n’au fost făcute așa nici ca să se supere d. Van­derlip de la New-York, nici ca să se bucure d. Vlad de la Orăștie. Așa cred eu. N. IORGA Metode și concepții politice Cu o îndrăzneală sfidătoare de teoretician neostciat diverșii sluji­tori ai ambițiilor politice celor mai recente, dar și celor mai înveni­nate, caută să introducă în discu­țiile pe care presa le întreține cu atîta zel, privitor la situația opo­­ziției, concepută ca o forță cu totul străină și adversă Guvernului ac­tual, și la frămîntările care au loc în sînul ei pentru stabilirea unei atitudini nu numai unitare, dar rodnice, — caută să introducă zice elemente care pot da loc la o di­alectică — în cele mai multe ca­zuri destul de ieftină pentru a o con­funda cu înfățișările bunului simț—, dar destul de eronată în același timp, pentru a putea servi ca punct de plecare unei opere serioase și răspunzătoare de politică generală. Dar, dacă insuficienții raționale îi adaugi și anumite mobile umane destul de explicabile, atunci se va înțelege de ce se lovește costiș, a­­tunci cînd, cinstit, lucrul ar putea fi atacat fățiș. Căci, să-mi fie în­găduit a o spune răspicat și hotă­­rît, piedicele înfăptuirii unui front unic de luptă al oposiției nu se în­temeiază pe două concepții deose­bite de morală, una care ar fi de ordin public și alta de ordin po­litic. Pentru cine n’a confundat niciodată scopurile acțiunilor so­ciale și care pentru găsirea mij­loacelor celor mai fericite nu s’a folosit nici cînd de considerații străine obiectului însuși, din acea diversiune care se încearcă a se produce în spiritul public este fundamental insană. Căci a intro­duce acolo unde există desigur divergență de opinii, un nou ele­ment dialectal, din care apoi să faci miezul discuției, nepotrivirii frămîntărilor, adversităților chiar dintre două grupe de forțe poli­tice, este fără îndoială un lucru dibacil. Dar ni se pare că nu este în același timp cinstit și sănătos După cum a spus-o răspicat d Iorga, noi nu credem în minunile frontului unic, fiindcă așa cum în­cepuse să se creieze nu dădea nici o garanție că ziua de mine va fi un pas înnainte față de cea de azi. Noi n’admitem sau mai exact nu ținem să luăm parte la formarea acestui front unic, fiindcă la înche­garea lui n’au presidat idei a că­ror utilitate publică să fie evidentă, ci necesități actuale și parțiale. Pe cine îl interesează, sincer și adevărat, viața publică și politică a acestei țeri nu este preocupat nu­mai de acțiunea negativă pe care trebuie s-o desfășure cineva cînd este un constructor social, ci are obligația de a ști precis ce pune în loc, de a cîntări bine materialul cu care vrea să ridice clădirea cea nouă, de a fi sigur de aceste ele­mente și de înfăptuirea țintei pe care și-a propus-o sau i-au impus-o nevoile societății considerată în desvoltarea ei normală. Da, sunt față în față două con­cepții de acțiune politică, dar res­pingem cu toată indignarea terti­purile jesuitismului de orice fel, care caută a substitui acestor două feluri de a îmbrățișa în totalitatea ei acțiunea politică — și numai asta este o concepție —, două mo­duri de a asigura guvernarea, pe care le înfățișezi în primul rînd drept concepții și le falsifici inte­resat apoi atribuindu-le cutăreia sau cutăreia din cele două tabere oposi­­ționiste. Să se știe însă un lucru: Cine folosește cu atîta cinism cele mai reprobabile metode demagogice, nu se va da în lături nici de la me­todele de înstăpînire la putere ale generalului Averescu, nici de la cele ale Guvernului actual. Ori noi tocmai aceasta nu ad­mitem. Și ne admițînd o nu vrem să încurajăm în niciun chip siste­mul pentru că vedem în el una din armele cele mai periculoase ale desvoltării normale a Statului nostru Garanția asanării vieții noastre politice și publice nu se va putea face decit plecînd de la o sănă­toasă concepție de morală politică, iar nu invocînd morala publică, ca ceva total distinct de cealaltă, pen­tru a dribui apoi steril drumurile spre liman, care, în astfel de ca­zuri, nu va fi aproape niciodată acela al societății pe care vrei să o servești. Credem că dibuirile din ultima timp ne-au învățat minte și nu a­­­­jung... î O. Sîtr Nicoarâ. 50 BANI EXEMPLARUL Din trecutul Văratecului Scurte notițe informative — I Dacă încerci să afli trecutul mî­­nâstirii ce se înalță printre ver­dele închis al brazilor de la poalele Văratecului, poți găsi lucruri inte­resante. Mînăstirea de azi n’are o du­rată prea veche. Pe la 1780 fiica preotului Mihail de la biserica Sf. Ierarh Nicolae din Iași, care nu era „nici de putere, nici de avere ingimfata“, se găsește, în vîrstă abia de 22 ani, la schitul de maici Topolița, din județul Neamț. O cro­nică­ anonimă din vremea aceia ne dă oarecari lămuriri asupra moti­velor ce-au determinat-o pe Bălașa, devenită în călugărie Olimpiada, să dea drumul mînăstirii. Căsătorită cu un om care n’o­­ putea înțelege, a trăit foarte rău în casa bărbatului ei și acesta „dedat la rele“ a sfîr­șit curînd viața. Din căsătorie au avut o singură copilă. La început s’a dus numai cu ea la mînăstire în tovărășia unei alte femei, Mă­­riuța, care pățise la fel ca dînsa. După o scurtă ședere la Topolița, nemulțămită de felul cum se făcea slujba, fiindcă oficiau sfintele taine în locul preotului și cîntăreții dela strană, s’a dus la poalele Ceahlău­lui, la o prietenă a sa, la stareța Nazaria, care se mutase cu mai­cele ei de la schitul Pokrobul de lingă Neamț, la Durău, pentru ca să aibă mai multă liniște. Aici maicele erau foarte multe, nncit abia mai încăpeau. Atunci Olimpiada se hotărăște și pleacă la Mînăstirea Neamț, unde păstoria starețul Paisie. Stareța Na­zaria îi dă o scrisoare prin care o recomanda starețului și-l ruga să-i dea voie să aleagă și dînsa un loc pentru ridicarea unei noi mînăstiri Părintele Paisie a primit foarte bine pe Olimpiada, i-a dat blagos­­lovenie și o scrisoare ca să meargă la Iași, la vistiernicul Matei Deleanu să-l înștiințeze și pe el «ca pe unul ce era cel d’intăiu stîlp al Moldovii și să-l poftească a li se da un lo­­c ușor de a-și face schit și biserică» Matei Deleanu o primește foarte bine și-i dă autorizația să-și aleagă un loc pe una din moșiile sale. In tovărășia părintelui Iosif, «pusnicii au adîncat întru bătrânețe toate măgurile și poienile munților».Dupî alergări îndelungate, mîhniți în su­net că n’au putut găsi nici un loc prielnic, se întorceau acum spre Durău. Intr’o seară ajunse la poa­lele unui munte negru de păduri într’o poeniță frumoasă. Ca o imensi candelă de jaratec pe muchia unu deal, vărsînd valuri de flăcări, ră­săria luna. Poposiră acolo amîndo și peste noapte li se arătă In vii îngerul Domnului. Cînd cele d’intări raze d­e soare zbucniră dinspa văile Siretului și sparse umbri munților, Olimpiada înfipse toiagu cu care cutreerase văgăunele , hotărî locul unde avea să se ridic mînăstirea de azi. (1785). La început Olimpiada a cumpăra pe preț de 18 lei de la păduraru Ioan Bătoiul căsuța acestuia și li­vada ce-o avea. Locul ales pentr schit era proprietatea mînâstiri Secul, care, și dînsa, ținea de mi­năstirea Neamț, unde știm că păs­toria Paisie. Cu mare bucurie li s’a dat loc­ necesar și sublocțiitorul de Mitro­polit Ambrosie, le donează și el pă­mînturi, danie ce-a fost întărită d Mihai Sturdza la 1842. Maiu în ! După trei ani de muncă încordat ; de silințe supraomenești, se ridic în lemn biserica și la 1788 găsim ca întâie stareță pe Nazaria, sti­lița de la Durău, pe care o adus anume Olimpiada. In anul 1802, din economiile­­ din veniturile mînăstirii, se strîn fondurile necesare pentru ca să s zidească biserica în piatră. Tot î acel an schimonahia Evghenia Cant, numită din răsâfor Salomia, dăru­iește moșia sa Pohorul din Basa­rabia. G. A. Delamuncel București, Simbătă, 22 Iulie 1922. REDACȚIA și AD-ȚIA Strada Domnița Anastasia, ö TELEFOANE Redacția..............................12/60 Administrația....................5/41 buletinul extern In ședința plenară de Mercuri a conferinței experților care se ține la Haga delegația rusă a făcut noi propuneri de un caracter mai pașnic, re­­cunoscînd datoriile Rusiei țariste și dreptul de des­păgubire al proprietăților confiscate și naționalisate, cu rezerva sancțiunei de la Moscova, in ședința de ieri, care pare a fi și ultima, comisia principală, după ce a discutat hotărîrile celor două comisii, aliată și neutrală, a adoptat resoluția de răspuns la noile propuneri. Replica unanimă trimeasă Rușilor constată că declarația cea nouă este în stare a crea o atmosferă favorabi­ă pentru viitoare negocieri, dar nu poate servi ca basă pentru un acord.­­ In Italia s’a declarat crisă ministerială. După o expunere a primului ministru asupra situației po­litice interne pentru liniștirea căreia a anunțat mă­suri drastice și necruțătoare pentru nimeni, Camera deputaților i-a dat un vot de neîncredere. Urmarea a fost că de facto a înnaintat demisia regelui, care nu a avisat încă. — Criza politică din Polonia continuă agravîn­­du-se. Corfanii presintînd lista șefului Statului, acesta a refuzat să iscălească decretul de numire și a a­­nunțat pe președintele Dietei că demisionează. Acesta la rîndul său consideră demisia lipsită de formele de rigoare și așteaptă semnarea decretului de nu­mire a cabinetului.­­ La granița dintre Polonia și Lituania au avut loc ciocniri sîngeroase. Un detașament lituanian a încălcat zona neutră punînd stăpînire pe cîte­va sate, ale căror locuitori împotrivindu-se au avut a suferi represalii necruțătoare.­­ La Viena au început noi tulburări. Lucrătorii au părăsit serviciile și demonstrează amenințător contra bursei și băncilor, pe care le cred vinovate de scumpete. — In nota predată la Berlin de către comitetul de garanții se prevede controlul budgetului, al im­portului și exportului, al trimiterii capitalurilor în țări străine și publicarea statisticelor. — Germania începe a proceda energic la apă­rarea Republicii. Guvernul prusian a înlăturat 7 gu­vernatori provinciali, în locul cărora va pune numai republicani. — Canada a reluat legăturile comerciale cu Rusia. Limbaj universitar Am mai avut prilejul in coloa­nele acestui ziar să remarcăm a­­titudinea nedemnă și ieșirea repro­babilă pe care un profesor univer­sitar de la Iași a avut-o contra unuia din colegii săi. Acum cînd lucrurile se repetă, întrebuințîndu­­se același limbaj «de față», ne ri­dicăm cu toată energia contra a­cestor apucături urîte care înjosesc prestigiul Universității în ochii o­­piniei publice și tineretului uni­versitar. Dacă un profesor ajunge să ca­pete gradul de universitar, aceasta presupune în primul loc un deose­bit spirit de răspundere morală. Instrucția tineretului nu prețuiește nimic fără o bună educație morală și socială. Iar cînd exemplul prost pleacă de la însuși profesorul care se trudește pe de altă parte să înlesnească anumite cunoștinți, lu­crul este și mai descurajător. Ti­neretului și opiniei publice în ge­nere îi place și dorește să vadă în profesor nu un simplu reproducă­tor de formule, definiții și teorii, ci predicatorul care să învioreze și înnalțe prin cuvîntul și fapta lui, omul cumpănit ale cărui cu­vinte să nu denote nici o clipă apucături primitive și ieșiri păti­mașe și nechibzuite, intelectualul al cărui vocabular nu poate con­ține nici unul din termenii vulga­rităților demoralisatoare și com­promițătoare, omul de știință a cărui discuție nu cunoaște exage­rările și adjectivele jignitoare și calomnioase. Dar lucrurile acestea pe care cel din urmă cetățean le presupune unui profesor, mai ales universi­tar, par a fi lucruri de mîna a doua pentru anumiți membri ai corpului didactic superior. Și mai cu seamă cînd ele sînt nesocotite prin scrisul său, găzduit într’o re­vstă care se intitulează organul unei societăți științifice, fapta e destul de rușinoasă și merită cea mnai drastică reprobare a opiniei publice. Ne putem îngădui luxul, chiar ’ntr’o țară unde știința se poate face așa cum obișnuește să o practice speța filologilor arhivari ieșeni, să cerem unor astfel de domni res­pectul bunului simț. Injuriile tri­viale și incalificabile pe care le proferează la cel d'intăiu acces de... sinceritate, să înceteze spre cins­tea Universității și titlului de pro­fesor la o astfel de instituție. Înnainte de a da drumul la senti­mentele primitive care-i frămîntă, să chibzuiască efectul pe care ele-l pot avea într'o societate unde res­pectul pentru cultură și represin­­tanții ei se mai păstrează încă în­tr’o bună măsură. Fără a pretinde prin aceasta ascunderea adevăru­rilor dureroase, putem însă pre­tinde un limbaj civilizat,­­dacă nu de om de știință, de profesor.... măcar. Și ca să se vadă dacă este de cinstea unui atare intelectual o astfel de ieșire, vom da cîteva mo­dele de limbajul pe care-l între­buințează cu atîta predilecție ace­lași domn Pascu, despre care am mai vorbit și cu altă ocazie. Căutînd să lovească într’un paș­nic dar distins profesor de la Bu­curești, iată la ce dă loc d-sa în coloanele unei reviste științifice, ba de ale cu pretenții: «dama a­­cademică, V. Pîrvan», cititoarele», ,zbierătele lui Iorgan, „pseudo­­omniștientul Iorga", „constipatul Gusti", „fichelismele gustiene", „bliotăcăriala lui Iorga"” și încă o sumedenie altele, cuprinse într’o presă veninoasă ,de gazetăraș ne­isprăvitoară scrupule și fără răs­pundere. R. ■ Putin miți C. F. 8. Cu mare surprindere am cetut­­ î­nrîngerea mecanicilor, cari arată­­ opiniei publice că nu sunt încura­jj­ați și că nu au mijloace de exis­­tență. Socot că aceste mărturii nu­ s 3e ajuns, de­oare­ce sunt lipsite toral de fond. Direcția C. F. R. îm­preună cu organele teh­nice supe­­rioare au căutat și caută să asi­gure fiecăruia existența zilei de mine. In adevăr, prin noul calcul al primelor mecanicii și socliștii au ajuns a primi lunar, adugînd salariul, scumpetea, chiria și aloca­țiile, la frumoasa sumă de 4000— 5000 lei. Opinia publică să judece dacă mecanicii au dreptate sau nu. Eu cred că nu au drept și mă mir că acest corp mecanic, care odinioară făceau cinstea țerii noastre, avînd pe frunte scrisă: Munca, cinstea și disciplina, azi... știu eu ce să mai cred ? Munca se face azi e relativ foarte puțină și pe gust, recurgînd chiar la otrava socială de a interveni cu oarecare deputat sau senator să fie dat fiecare la lucru mai ușor și boieresc, risipă de lemne, căr­buni, unsoare și materiale, în fine au dispărut mecanicii cei cu drag de țară și amor propriu care țineau la mașina lor ca la ochii din cap. Nu vreau să mai spun de defec­tările nesocotite ale mașinelor, de lipsa de respect față de superiori, de graba de a arunca mașina la sosirea în depou pe o linie oare­care, nealimentată, în fine o prive­liște tristă. Atunci în fața celor sus spuse, fac un apal călduros la corpul me­canic, arătîndu-i că războiul nu a încetat, ci și el este mai crîncent cu dușmanul intern și dacă în a­ j­de­văr vă iubiți țara strîngeți-vă rîndurile în jurul drapelului Ro­­măniei­ Mari și munciți fără preget I și cruțare să consolidăm ceia ce am făcut cu sufletele celor 800.000 soldați morți pentru patrie la Mă­rășești, Oituz și Tisa, și atunci va­luta va crește și bogata noastră țară va duce zile mai bune, iar­­ copii voștri vor glorifica opera­­ străbună. Jertfă se cere de la voi și o așteptăm. Gh. Vasiliu inginer Minte, barbă și talent Oamenii vechi sînt grozav de turburați cînd li se trece pe din­­nainte priveliștea zilelor de mine, zile sumbre pentru ei, fiindcă nu vor mai avea putința să pună la con­tribuție din nou, pe spinarea unui popor întreg, vechea lor experiență de profitori venali. Și pentru asta agită contra oamenilor noi și po­liticei cinstit democrate pe motivul că,— cine ? doar oamenii de afaceri ai partidului nu vor altceva decit ca politica veche să dăinuiască în­nainte pentru ca ei să-și poată face afacerile, iar politica celor noi să rămînă veșnic nouă. Adevărat că asta este dorința oamenilor vechi, a oamenilor de veche și învechită politică bizantină, dar se înșeală cine crede că ea ar putea fi și a majorității populației. Să fie liniștiți cei de la «Viitorul» că politica cea nouă va veni, chiar dacă d-lor li-ar crește barbă și li-ar veni odată cu ea și talent, ba poate chiar și minte, va veni să scape țara de competințele nefaste pe care le avem azi la putere. De experiența oamenilor cinstiți și capabili nu se poate teme ni­meni, de aplicarea vechilor metode de guvernare ne îngrozim cu toții și ne-am pus în minte să le stîrpim, chiar dacă le apără destui oameni de veche experiență. G. Cetiți și răspîndiți: „Neamul Românesc »1

Next