Neamul Românesc, ianuarie 1923 (Anul 18, nr. 1-22)

1923-01-14 / nr. 10

\ Angora vorbește­­ ■as ♦ ! Aceia cari cred ca e de ajuns ca Ismet-beia sä aprobe pro­punerile care i se fac de Eur­openi, îngrijați de liniștea Orientului și de posibilitatea inițiativelor economice în Tur­cia, se înșeală. O știre recentă arată că de la Angora a venit, cu pri­vire la multe puncte din viitorul tratat de pace, un non pos­tum’* s categoric. * și. In adevăr, oamenii lui Mustafa­ Chemai ni au în ei nimic din ce deosebește pe un diplomat, occidental sau oriental. Ei știu a­st­a că au învins și că învingătorul are drept la tot ce aparține învinsului. Așa zice legea sacră, șeri atul, și așa trebuie să fie. A­lte principii vin de aiurea; aici este un singur prin­cipiu : acesta. Și el trebuia să decidă situația. Ce se va hotărî la Lausanne e de­sigur important, dar și mai important e altceva: ac­eia ce vor consimți să exe­cute, din îndatoririle ce vor lua totuși, Turcii. Iar Turcii, aceasta înseamnă pentru moment Angora. E­l a vorbit azi. Va vorbi și mai mult mine. N. IORGA Guvernul ungar — neagă! In răspunsul său la întrebarea Guvernului român asupra inciden­telor de la granița ungară, Guver­nul din Budapesta neagă nu numai amestecul său în incidentele de la g­raniță, dar chiar faptul că provo­carea ar fi venit de pe teritoriul ungar. El afirmă, din contră, că acei cari au tras întăii au fost grănicerii romîni și că Ungurii n’au căutat decît să răspundă. Știri su­­plimentare ne mai anunță că Un­gurii vor cere în această chestie o anchetă internațională, spre a se constata buna lor credință. Nu știm încă la această oară care va fi atitudinea Guvernului nostru față de un asemenea răspuns, dar avem convingerea că numai o ac­țiune fermă și unitară a tuturor țarilor Micei Antante va putea rea­duce pe Unguri la realitate și va putea să-i silească a executa ad­­literam tratatul de la Trianon. Ungurii vor trebui să fie siliți să desarmeze. Ungurii trebuie să-și aranjeze situația în ce privește plata reparațiilor. Ia sfîrșit, Un­gurii trebuie să înceteze provocă­rile. In energia cu care Statele suc­cesoare ale vechii monarhii aus­­tro-ungare vor ști să impună ce­rerile lor, stă întregul succes al acțiunii noastre. N. R. AN NOU! U­i­sși nou de muncă în­cepe ! Grudul nostru se îndreap­­tă cu acest prilej către toți vechii cetitori iubiți și cei noi ai acestei foi, care, tre­­cind în al 18-lea an de exis­tenți, n’a încetat un mo­ment pănă azi să facă în acea­stă țară școală de să­nătoasă educație națională și, prin pana măiastră a marelui ei întemeietor, să împrăștie fără întrerupere lumină vie, dătătoare de viață nouă, până îa unghiu­rile cela mai îndepărtate ale tuturor ținuturilor lo­cuite de Romîni. Ne gîndim la toți acești prieteni devotați ai aposto­latului îndeplinit de la acest amvon, cu un sentiment de dragost­e nesfîrșită și­­ de sinceră recunoștință, pen­tru că la aprobarea lor de fiecare zi, în sprijinul lor necondiționat, am găsit tot­ destina îndemnul la luptă, puterea acțiunii noastre pu­rificatoare. Un an nou începe, și în cursul lui am dori ca opera noastră de propagandă pen­tru crezul mintuitor să poată deveni mai amplă, mai hotârîtoare , în rezul­tate. Foaia noastră trebuie să-și mărească formatul. Fiecare din aceia cari o urmăresc simte necesitatea de­ a găsi în ea ceva mai mult decît cuprinde. Concursul tuturor adevăraților ostași este deci reclamat din nou. Așteptăm nu numai încurajarea mo­rală a fiecăruia, dar banul, cît mai mulți bani, cari să poată pune în mișcare­ în­tregul plan de organizare pe care în acest scop l-am conceput. Iată apelul călduros pe care-1 adresăm tuturor pă­șind într’un an nou. Cu credința că mi-l fa­cem în zădar, trimitem la această zi solemnă, organi­­zațîilor noastre de pretu­tindeni, salutul nostru duios și urările cele mai din inimă pentru prosperitatea lor, pentru sănătatea tuturor fraților noștri de luptă. Intru mulți ani! Alex. Cusin [iipin­sin lipi Din Moscova vin mereu vești despre cedarea co­munismului în fața reali­tăților economice. Ultima noutate care nu vine este deschiderea Bursei din Moscova și deci relua­rea legăturilor cu burghesia și capitalismul­ui bancar. PROFETUL Asemenea lui Moise, t­e-ai depărtat în munte, Pe plaiurile terii, Curînd, din raze de lumină, punte Intre pămînt și bolta zării. Suit-ai treptele singurătății Pe căi spinoase, neumblate, Ca să ne-arăți din pkla dimineții Icoana țerii întrupate. Cu litere de sînge, pe stînca prometee, Ai scris, în Cartea Sfîntă, slova : Cu fulgere de foc și curcubee, Au fost legați Car­pa­ții cu Moldova. Același imn popom­ii cîntă, Din dragoste ’mpletindu-ți salbă, Iar țara te binecuvîntă, Din Nistru păn’la Tisa albă ! ION BUZDUGAN. Píilialinis su­lu­i Su­sia i­li­­talm că: Am greși dacă am spune după marele fapt de arme care mi-a adus unitatea națională și prin care ne-am jertfit și noi pentru triumful dreptului și dreptății în lume, am rămas necunoscuți în Europa. Dar trebuie să adăugăm că sîntem așa de puțin cunoscut­ nu numai de marea masă a po­poarelor din Apus, allate în primul loc, dar și de intelectualitatea Sta­telor occidentale — ba uneori cind se vorbește de noi ni se pun în spat, atîtea lucruri străine de o­­riginea, firea și situația noastră,— încît o informație exactă și impar­țială asupra culturii și străduințelor noastre naționale pe toate tărîmu­­rile vieții publice și sociale, este nu o simplă datorie de Stat, ci o mare și imperioasă datorie cetă­țenească. Opera aceasta e însă grea și de­licată. Grea, fiindcă nu se poate servi orice unui public străin, cu­rios sau interesat în a ne cunoaște, și mai ales nu poate oricine vorbi cu toată autoritatea necesară unei astfel de opere. Delicată, fiindcă lucrurile trebuiesc spuse în așa fel încît să nu pară că facem o simplă reclamă și părtinim anumite gru­pări sau categorii sociale în detri­mentul altora sau în al Statului însuși. Această acțiune de propagandă românească în străinătate n’o pu­tea face nimeni la noi mai bine decît d. prof. N. Iorga. Necesitatea ei o resimțiam de atîta vreme. Azi în sfîrșit începutul ei ni se anunță. O modestă, dar îngrijită și bine scrisă revistă de «Informație rom-Incaseäs și-a făcut apariția supt direcția d-lui prof. N. Iorga și­ a trei din colaboratorii săi, d-nii Gu­­sin, Ion Sîn-Giorgiu și H. Stahl. Ea este scrisă în franțuzește și va apărea lunar. In­ fața acestui frumos început de acțiune culturală românească în afară, datoria oricărui bun Ro­mân a de a contribui cu­ o cît de mică părticică în întărirea și sus­ținerea ei. G. V. R. Fai­rariili gx-rege­îaî tofaiti si Funerariile fostului rege Constantin sînt fixate pen­­tru 13 Ianuar; corpul a fost transportat în biserica ortodoxă din Neapole, in așteptarea autorizării Gu­vernului grec de a se pu­tea transporta corpul în Grecia pentru a fi immor­­mîntat în cavoul familiei regale. Nu știm dacă este adevărată ști­rea dată de ziare că d. Corbescu ar fi demisionat din postul de pre­ședinte al Comisiunei interimare a Capitalei. Dar sigur este că d-sa a pre­­sintat un raport d-lui ministru de interne, prin care se p­linge de desinteresarea ce arată Guvernul gospodăriei comunale a București­lor, care lipsită de budgetul nece­sar pentru refacerea ei, a ajuns într-un hal ce nu mai poate dăi­nui. D. Corbescu arată că, de pildă, numai pentru pavajul Capitalei ar trebui o sumă de 400 milioane lei, cînd tot budgetul anual al Comu­nei este de 100 milioane. D. Corbescu are dreptate. Ca­pitala noastră a ajuns într’o stare d­e necurățenie și de lipsuri așa de mare, încît orice bunăvoință, în­zestrată cu oricîtă energie, nu va putea să facă nimic serios, dacă nu se dau în același timp și fondurile necesare în acest scop. Cu sau fără d. Corbescu în fruntea tribilor Comunei. Guver­nul are datoria să găsească for­mula prin­ care Primăria Capitalei ar putea contracta un mare îm­prumut pentru refacerea orașului, care nu mai poate întârzia. Un stu­diu amănunțit asupra tuturor ne­voilor actuale ale Capitalei ar tre­bui să-l precedeze, pentru ca pu­blicul să știe pentru ce i s’ar cere bani. Apoi organisarea cetățenilor pe suburbii și­ străzi, pentru îngri­jirea de înfrumusețare a cartiere­lor respective, s’ar impune. Ea ar avea misiunea să ajute Consiliile comunale în acțiunea lor edilitară și să li com­plecieze opera. Insistînd asupra cererilor sale, d. Corbison­­ ar putea, prin influența pe care o are în partidul liberal, să reușească a fi satisfăcut. Ei și-ar câștiga, în acest caz, re­cunoștința tuturora. e— i frigs britanisii la Calliinh­isp! Autoritățile engleze de aici au primit ordin să pregătească carti­­ruirea noilor trupe britanice ce vor sosi din Irlanda. Toate trupele se vor retrage la Dardanele, iar la Constantinopol nu vor mai rămînea decît corpul de grenadieri și deta­șamentele de la Haidar Pașa. Un eventual atac al chemaliștilor asu­pra Constantinopolului, ar urma să fie respins de flota din Bosfor și Dardanele. Cercurile turcești afir­mă că chemaliștii nu vor ataca Constantinopolul, dar își expuma teama că Englesii s-au instalat de­finitiv la Dardanele și Ceanak. Mil jit Misi I is­i lip­lila­­ Bi ia banchetul oferit de nationaliștii-democrați d-lui N. Iorga Prea cinstite domnule profesori prea stimați domni, Cînd stau și privesc la cei veniți la această agapă pentru ca să a­­ducem tributul nostru de dragoste și de cinstire omului căruia această frumoasă și bună țară­ românească are a­i mulțămi atît de mult supt toate raporturile, fără să vreau îmi reamintesc altă icoană,­­peste care vremea a trecut fără s-o poată întuneca. Era, domnitor, în anul 1909, în al­ doilea an al Universi­tății de vară din Vălenii-de-Munte și cu prilejul Încheierii acelor cursuri, cînd mi s’a făcut cinstea să mul­țămesc eu înfăptuitorului lor pen­tru ostenelile pe care și le a dat atunci, mi-aduc aminte că, rele­vând ceia ce mi-a dat nouă, cari l-am ascultat, și mulțămindu-i pentru pus nnmerindele pe care ni le-a traistă cînd ne­ trimes la vetrele noastre, am zis așa : Domnule profesor, acei cari-ți aduc d-tale mulțămită astăzi prin graiul mieu pentru tot ce ni-ai dat în cursul celor 40 de zile, nu sînt nici dintre fariseii, nici dintre căr­turarii, nici dintre boierii poporu­lui român ; sîntem simpli clăcași ai unui neam care-și dorește mîntui­­rea și plecăm de­ aici, de la d-ta cu sămînța încredințată nouă și pe care avem să o semănăm în hol­dele noastre de acasă. (Aplause călduroase). Și am zis mai departe n’avem astăzi nici situațiune, nie titluri, nici ranguri, nici avere , dar să nu uitați, domnule profesor, cu copilul din Galileia a biruit lumea prin simpli pescari, neștiutori de carte, cari aveau însă în suflet, ca și noi, credința neclintită în ade­vărul cuvintelor învățătorului lor. (Aplause călduroase îndelung re­tate). Această credință în adevărul cu­viatului d-tale o vom duos și noi, sămănînd-o și așteptînd încolțirea sămînței. Prea cinstite domnule profesor, de atunci au trecut 14 ani înche­iați Ceiace s’a întîmplat în cursul acestor 14 ani, domnilor, știți cu toții ; și astăzi, cînd am cinstea să stau din nou la masă cu învăță­torul nostru, îî spun aceleași cu­vinte: domnule Iorga, privește, să­mănăturile sunt coapte, vremea se­cerișului se apropia. (Aplause pu­ternice), vă explic pentru ca am zis aceasta, la cei cinci ani de la în­făptuirea­­ întregirii neamului, țara Românească, lung răbdătoare, a trecut prin firești emoții și frăm­în­­tări, inerente cataclismului din care a ieșit făurită unitatea noastră na­țională. După acest cataclism au rămas atîtea răni de vindecat, a­­tîtea dureri de alinat și, paralel cu ele, s’au deschis atîtea prăpăstii su­­f­ atești care trebuie să fie nivelate, căci mentalități diferite, obiceiuri și datini înrădăcinate, orînduieli și alcătuiri milenare își așteptau a­­ranjarea, concordarea lor ; dar, pa­ralel cu aceasta, s’au ivit ambiți­uni nesăbuite, un dor nestîmpărat după bunurile vremelnice ale a­­cestei lumi, atrofierea sentimentu­lui de cinste, iar ușa de frate își serbează de cinci ani urgia la mese întinse. (Aplause prelungite). In aceste împrejurări dureroase, neamul românesc, instinctiv, aș­tepta omul care trebuia să intre pe ușă în sta­alul oilor, iar nu să sară pa de lături peste gard, (A­­plau­se). Vremurile pe care le trăim as­tăzi și împrejurările prin care trece neamul românesc sunt aievea vre­muri mesianice; toată lumea aș­teaptă, simte că, prin forța firească a unei legi inexorabile, trebuie să fie curentul de însănătoșire, întă­rire și înnaintare a acestui neam, și, odată cu acest curent, așteaptă și omul care va pune hotar pof­telor, zăgaz ambițiilor și va opri prăbușirea țerii în prăpastie. (J planse prelungite) Pentru aceasta am zis-o, dom­nilor, d­lui Iorga , privește, sem­­năturile sunt coapte, vremea sec­rișului e aproape. Sămînțele ] care d-ta te-ai semănat supt bra­da sufletului românesc au încolți și munca uriașă depusă în serv­ciul acestei țeri își arată astăzi ros­tele. Sa discută în toate părțile c avem noi să mulțumim la întăl­nuirea idealului nostru național, d-ta, domnule profesor, ai pari la această înfăptuire, poate în m­sură mai mare de­cît cum se re­cunoaște astăzi, căci pregătitor­i suflete ai fost; și dacă mii și n de eroi au murit pe coastele Ca­paților, pe însîngeratele cîmpii ai Moldovei cu ochii spre Ardeal, ci vîntul d-tale li-a dat direcția. (4 planșe entusiasts). Astăzi toată țara privește­­ d-ta; în zadar se încearcă să s­pună paravan între d-ta și țară toată suflarea romînească știe c­în dosul acestor ascunzișuri ma­es­tre se afli singurul om care poat să aducă mîntuirea acestei ței (Aplause prelungite). I Știu, domnule profesor, că ai fos și vei fi hulit, batjocorit, ocări încărcat de bănueli, h­îrțuit, înșeli și poate și trădat; mai mult, va trece poate prin toate durerile Go­gotei, vei bea întreg paharul ami­răciunei; dar din noianul de nim­iliri și de injurii care ți se aduc vei ieși cu atît mai curat și cu atî­nai mare, (aplauze călduroase) căc an lucru nu-1 trage nimeni la în­doială,—și în primul rând acei cai te hulesc, că ai un singur interes țara, și subordonezi toate celelalt interese țerii și nu vei subordon țara niciodată nici unui singur in­teres. Aceasta este puterea d-tal cea mare, împotriva căreia nu poat să steie absolut nimic. (Aplause) Trăim­ domnilor, vremuri cîn vedem că idolii se prăbușesc , vedeai și zorile crepusculare ale adevărului. Agapa noastră de as­tăzi, la care de pretutindeni au venit, eu o consider ca o mărturi­sire de credință față de învățătorii și șeful nostru. (Aplause entuziaste) Și faptul că am venit din toate un­ghiurile țerei este dovada că toate unghiurile țerii îl așteaptă. Cu aceasta, dați-mi voie să ’ndie și, pentru a treia oară, domnuli profesor, să zic : holdele sunt coapte vremea secerișului e aproape. Dum­nezeu să te trăiască sâ ajungi ceasa aceia, să iei odată cîrma aceste țeri în mînă, ducînd-o la limanu pe care-l merită după suferințe de două mii de ani. (Aplause înflică raze îndelung prelungite). Stenografiat de H. Sfahl iaiii­s «li­ fnsHnali Innaintarea trupelor fran­ceze este terminată. Niciun in­cident nu s’a produs. Totu este calm. Numeroasele coștii ale fabricelor Krapp funcțio­nează ca de obiceiu. Patru­zeci de mii de lucrători sîn la posturile lor. Trenurile cir­culă regulat Presa locală exprimă mira­rea și satisfacția că trupei francese și belgiene sunt can­tonate în­­ afara aglomerațiile muncitorești Se caută în ză­dar uniforma franceză pe stră­zile din Essen sau Malhei­r

Next