Neamul Românesc, noiembrie 1923 (Anul 18, nr. 247-271)

1923-11-25 / nr. 267

Cartea franceză O exposiție cu mult gust aranjată apropie de noi în «Casa Francesă» * de curînd cumpărată și care cuprinde o bibliotecă circulantă pen­tru folosul publicului nostru, cartea pe care de la răz­­boiu încoace o dau Casele de editură din Franța.­­ Lucrările de știință se gă­sesc alături de acele pu­blicații de lux în care se arată așa de bine gustul ales al țerii unde, după sta­ 4«q singură, tiparul are un mai lung și mai glorios tre­cut. E o lucîntare pentru chi și o but urie particu­­lă pentru cei cari, in ciuda tutei, își pot însuși ceva frumoasele volume, Stea franceză vine către­­ pe altă cale deciz rnilor, prea adese tgăduit speculante, fără să se gîndească, unele din ele,­­măcar a plăti edi­torilor, „o? fînm.,mir, țurfy a ajuns astfel să aibă o rea. Un schimb de­in­seamnă de­sigur un oarecare sacrificiu din partea librarilor francesi. A fost un moment cînd germanismul, care nu trimete trupe de teatru și cîntăreți, părea că va acapara prin prețurile deosebit de scă­zute piața cărții în Româ­nia. Era, dat fiind spiritul care însuflețește azi scrisul german, o primejdie, și am denunțat-o. N’avem nevoie de bizareriile unui moder­nism de balamuc nici de pledoarii pentru concepțiile care au dus Germania, pe rînd, la toate falimentele. Relele condiții actuale ale pieței germane par a înlă­tura această premeditată infiltrație. Dar ea va reveni. Acești oameni nu se des­curajează ușor. De aceia, venită la vre­mea ei, cartea francesă tre­buie salutată cu bucurie, li urâm să rămîie o inspira­­toa­re. un iiorg ,unde­­rvi­ visa­­să fie o stăpînă. N. IORGA Dele vom guverna Se tot vorbește de o bucată vreme despre succesiunea Guvernului. Fără a exagera cu nimic capacitatea noastră, po­pularitatea și frumoasa organi­zație de care dispunem, șeful noatru a spus-o răspicat și cin­stit că sîntem gata a ne lua toată răspunderea conducerii Statu­lui Ș , date fiind împreju­rările grele prin care trece So­cietatea noastră și mai ales ne­­mulțămirea care a fost sădită în suflatul tuturor cetățenilor de nefasta politica de partid d. Iorga, dintr’un înalt spirit de răspun­dere politică, a anunțat că ține să dea cei dinții în această țară dovadă de înlăturarea politicia­nismului și intereselor meschine de partid de la o guvernare, a­­pelînd la toate elementele vigu­roase și cinstite care au stat sau ba până acuma departe de condu­cerea efectivă a treburilor pu­blice. Iată însă că ziare partide și oameni ce țin să­ iea numai de­cît o atitudine politică, de simplu diletantism și estetism, ne răs­tălmăcesc prin interpretări, câ­­t și aprecieri făcute așa cum știm că s­e fac la noi. Astfel, d. C. Bacalbașa, în devarat de afara, făcînd puțin­tică teorie pont că, ne pune în spate o c­lăbiciune» pe care n’o recunoaștem. Căci, după cum observă înseși d-sa, sîntem iispuși să primim colaborarea elementelor viguroase și cinstite din această țară dar, trebuie »racisat, nu ne adresăm la par­ide ca atare, și nu facem din a­­ceasta o condiție a guvernării noastre și n’am avut, cu atît mai mult, «nedibăcia de a declara că singuri nu putem guverna», cum îi place a crede d-lui Bacalbașa. Pe de altă parte, «Viitorul», vorbind de atitudinile opoziției, arată numai trei, nesocotind pe a partidului nostru, și le consi­deră necompatibile unei succe­siuni de Guvern. In același timp, un tînăr și proaspăt liberal, d. Victor Ia­­mandi, deputat de Iași, a ha­zardat afirmația că nu avem par­tid, lucru care a provocat ime­diat cam această precisare a d-lui profesor Iorga». *Dacă este vorba ca fiecare partid să aibă cetele sale de cîni hămeș­ti, de șacali și de hiene, care să prade și să sfîșie țara de la un capăt la altul — atunci da, — n’am partid. Dar dacă e vorba să grupezi în ju­rul tău toate elementele demo­cratice legale și cinstite pentru binele țerii, atunci revendic pen­tru mine onoarea de a le avea și deci de a guverna‘fi Și acum cînd este stabilit că avem partid, că ne luăm răs­punderea de a guverna și că atitudinea noastră de opoziție demnă și cu respect de Rege și Stat ne îndreptățește pe noi mai mult la aceasta, să ne fie îngă­duit să o afirmăm că tocmai de aceia noi vom forma viitorul Gu­vern. Iar acelora cărora li place a zvoni de o nouă guvernare averescană li amintim cele spuse de d. Iorga în ședința de ieri a Camerei». «Am în mînă toate firele in­trige! care tinde să dea țerii un nou Guvern Averescu». Le vom demasca și vom ști ‘să împiedecăm noul blăstăm ce amenință țara. r. Mill BSMm­ La Cameră ieri s’au făcut mai întăiu comunicări după care a continuat discuția la Mesagiu. D. Victor Iamandi, deputat de Iași, a vorbit din partea majori­tății. D- sa a apărat cu tot jocul tinereții sale opera partidului li­beral, dovedindu-ne doar că e încă tot tînărul de pe vremuri deprins să jongleze cu cuvintele și argumentațiile sale, nu pentru a convinge — el însuși nefiind nicio­dată convins de ce spune—, ci numai pentru a impresiona. Dar acest efect nu l-a produs decât poate față de acei cari nu știa că, indiferent de partidul din care face parte, d­­iamandi ar vorbi cu același entusiasm, dacă ar fi angajat, despre toate programele celorlalte grupări po­litice. Atacînd, cum a atacat, pe oamenii bătrîni din celelalte par­tide politice, d-sa a arătat că nu cunoaște, nu numai cît pot permite deosebirile de virstă în angajarea unor in­stcuții, dar nici proporția situației în care se află. După d­­iamandi a luat c­u­vîntu­l d. Morarc­ ca, te­rapist, care a ținut să facă, în contra­dicție prietenii săi po!g..tcl, * * ' »•‘la per­sonalități și s*geți C>nirioase inu­til­e, nereușind totuși a ieși din coman.­­ * La Senat, după­­ anumite co­municări și votarea cîtorva in­digenate s’a votat fără discuție un proiect de lege de modificare a unor articole din legea comi­tetului agrar cu privire la pute­rea sa de judecată. S’a votat asemeni un proiect de lege prin care se autoriză Eforia Spitalelor Civile din București a vindte de veci micile proprietăți cu vii, acarete, case și locuri virane, rămase în urma exproprierii mo­șiilor sale. ,.Jertfa Nsibbibî“ Primim la redacție «Jertfa Neamului», ga­zeta Asociației generale a invalizilor de război ne. Bine scrisă, ea apără cu toată energia și demni­tatea o camă atât de dreaptă, pe care din ne­norocire Guvernele noas­tre au neglijat-o condam­nabil. Măcar în ceasul al unsprezecelea avem dato­ria de a da eroilor noș­­­tri în viață, dacă nu o­­norurile și răsplata pe care le merită, dar cel puțin posibilitatea ăi a trăi omenește. periul fejűi­pskies Industriașii din Pomerania po­lonă au cerut Guvernului po­lon autorizația de a fonda o Cameră de Export pentru lem­nării, avînd sediul la Bydgoszrzi. ÎNSEMNĂRI A murit un cal... Zagreb se numia. Și ziarele, în coloane lungi și zile de-a rîn­­dul, ne-au arătat toate însușirile ce le poseda nobilul răposat, meritele prin care își cîștigase faima și consternarea tuturor oamenilor, în număr destul de mare, care-i deplîng moartea atît de prematură și neașteptată. Ți se înduioșează și ție inima värind că moartea unui animal poate provoca atîta înduioșare într’o inimă omenească, cînd cerești cită grijă s’a depus și cite cheltuieli nu s’au cruțat pentru a-i salva viața. Și totuși, oameni ce ne încă­­păținam în a rămîne îndărătnici In ce privește unele subtilități ale civilizației actuale, ne cu­prinde o nedumerire. Sute de oameni de-ai noștri mor zilnic, majoritatea cu zine, fără a le de­­plînge nimeni moartea, cu toate că cel mai umil dintre aceștia,­­ prin cea mai puțin apreciată dintre munci, a contribuit mai mult la progresul, cu care ne place sa ne mtodrím, decit cel mai nobil dințr­t­ animalele cu "a.. purț­'avMAi s‘a ne­ îost fățăm. . f/ • ■ ! M­i de serieși de ai noștri zac în dureri grozave, făr­ă asis­tență sau fără m­ijloace de asis­tență și, pe cîta, vreme în pri­virile reci ale asistenților și in­firmierelor de spitale ei nu gă­sesc pe aceia căreia i-ar putea în credința ultimul lor gînd, doc­tori și îngrijitori devotați stau încordați și emoționați să prindă ultimul gest ',după care ' nobilul animal, Zagreb, și-a dat sufletul. Mii de copii mor, sufăr de frig, de foame, de neîngrijire, flagele teribile ne degenerează neamul, și în acest timp noi ne gîndim cu melancolie cîți urmași de rasă ne-ar fi putut da Zagreb, dacă n’ar fi murit și ne preocu­păm cum să încurajăm și per­fecționăm rasa cavalină, canină și a celorlalte specii de animale de desfătare. Or fi existînd și prin alte părți astfel de preocupări, dar am fi curioși să ni se arăte și ce s'a făcut prin acele locuri mai întăiu pentru protecțiunea și asistența omului, pentru a se putea gîndi apoi la îngrijirea și desvoltarea raselor de animale cele mai răs­fățate. De­sigur că un hipodrom nou, ca acela de la Floreasca, o fi făcînd impresie plăcută ochiului, străinului ce ne vizitează și u­­nora din noi ne-o fi procurînd o distracție agreabilă, dar cre­dem că mult mai mult ne-am putea mîndri și face o impresie­­ din Jáijin și cu un spitalfeau un edificiu de cultură nou, de ace­leași, proporții și care ar fi și rasei omenești, de data aceasta, de mai nimlt folos.. Dar, ce importanță au toate acestea ? Zagreb a murit ! El e acela care trebuie să constituie punctul central al preocupărilor noastre. Matei Gr. Alexan­drescu **-■ zi ap CRONICA TEATRALA Premiera Teatru­lui Popular ,Pîînea altuia“ dramă de Turgheniev și „O noapte furtunoasă“ de Caragiale, de Ion Băilă Noua premieră de la Tea­trul Popular „Pînea altuia“, drama în două acte de po­etul rus Turgheniev, a fost o revelațiune și un succes. Prin reprezentarea acestei piese s’au pus în evidență două lucruri: calitatea de ansam­blu a trupei și perspectiva scenei. Prin un nou aranja­ment s’a dat scenei, care la reprezentațiile de pană acum părea foarte mică, o per­­­­spectivă de adîncime care face cu putință ca întreaga ac­țiune să cîștige în profunzime. Pentru drama aceasta, pu­ternică și­ concentrată, dar plină de acțiune,­­noul aran­jament al scenei a fost o ne­cesitate, fără de care nu se putea produce atmosfera în care trebuie să se joace o o dramă rusească. Meritul acestei reușite tran­sformări a scenei îl are tînă­rul regisor Mime Mizo, care a dovedit cu acest prilej aptitudini superioare de re­­gisor. Mîna de regisor­abil s’a văzut și la jocul artiștilor, care a dat un ansamblu cum rar se poate vedea pe scenele noastre. Cel mai mic rol și cel mai neînsemnat amănunt au fost puse în evidență și în deplin acord cu rolurile principale. Tinerii artiști ai trupei erau de nerecunoscut și - ar putea face distincțiune între unul și altul, toți fiind în aceiași înălțime. Aceasta nu l-a împiedecat pe d. Ar­­mășescu, care a avut rolul principal al boierului scăpă­tat și silit să mănînce pînea altuia, de a ieși într’o deta­șată evidență. D sa a debutat cu acest prilej pe scena Tea­trului Popular cu un­ desă­­vîrșit succes. Publicul­­ numeros a făcut atît d-lui Armășescu cît și

Next