Neamul Românesc, iunie 1924 (Anul 19, nr. 119-143)

1924-06-11 / nr. 126

<1 A Un nou președinte Cine a avut plăcerea de a pătrunde în casa primitoare unde d. Painlevé, matematician și membru al Institutului, deci vestit om de știință, își strînge sau mai bine își acumulează ope­rele de artă, cărțile, ziarele, corespondența, fără a le ținea suma mai de aproape, dar alcătuind din îngrămădirea lor o priveliște deosebit de pitorescă, poate avea îndoieli în ce pri­vește stricta observare a regulamentului de către acela pe care simpatiile stîngei îl însărcinează astăzi să prezideze o adunare ...sui generis, în care e un țeran breton în costum popular și anume comuniști cari nu sînt de loc dispuși să lepede brusa. Vor fi acolo ciocniri furioase și mari tumulturi pe care acest om de înnaltă cultură nu le va putea domina. Pentru ca să ajungă la acest capăt ar trebui altceva decît marile lui însușiri intelectuale, și anume energia fisică a unei Hercule și glasul trompetelor Apocalipsului. Dar, gîndindu-mă mai bine la ceia ce este și poate fi acest învățat, atît de pasivat pentru politică, în care aduce o concepție clară și o voință neînfrintă, ajung a crede totuși că el își va putea îndeplini atît de grelele funcțiuni. Din aparenta desordine a hîrtiilor sale d. Painlevé știe să scoată la momentul cînd trebuie ceva ce-i trebuie. Tot așa înnaintea adevăratului haos pe care l-au creat ale­gerile zăpăcite de problema francului și de nesiguranța repa­rațiilo­r, cineva de o fire mai metodică în gesturi s’ar înspâi­­mînta și ar părăsi un teren supus în fiecare clipă altei zgu­duiri. Petru d. Painlevé, deprins cu o viață în care ocupațiile rivalizează între ele, se încaieră șî se încalcă, fără a strica interesul acestei vieți de­sigur excepționale, așa ceva nu e însă decît viața de toate zilele. Și, cum în fundul acțiunilor sale e totdeauna pasiunea, ea îi va da sfatul care singur poate stăpîni marile tumulturi, fiindcă e de aceiași esență cu dînsele. N. IORGA Politica haosului Teoriile comuniste expuse do d Tancred Constantinescu, ministrul Industriei. In scrisoarea adresată Asociației idust­riașilor petrolului, continuă a preocupa cercările poli­­tice. Nu vom inista asupra observări­lor de ordin subiectiv la adresa mi­nistrului a« mare capitalist» a cărui evoluție In doctrina lui Leara este așa de bruscă .» Dar se găsește, în drept cuvânt, că afirmarea unor asemenea teorifi In­ Deama fi replica pe care guvernul o dă în străinătate apelului făcut de Rege la Guildhall este capitalurile Streine. Iată .regimul"' pe care 11 oferă a­­îcîor capitaluri fi. Viad­Ut Brătiaan, care așează independența economi­ să sub teoriile comuniste. Și atunci ei înseamnă această po­litică «1 această atitudine ! In țară și peste hotar se vădește tot mai mult că suntem ta pini In pag. IV: insi­­tins le vie I di­finita De Frangois-Marsal formează noul cabinet Ecouai Politice la un etaj med­ius de acela in "care locuește d. Averescu la București, este instalată legațiunea unui Stat al cărui drapel este puțin cunoscut. Și trecătorii care știu că stă d. A­­verescu­in imobil, se întreabă: Oare acela să fie drapelul mexi­canilor * * * la Craiova la întrunirea din "«ua de Sf. Constantin... Neam­­țu, piezidată de primul ministru, s'a lăsat,­ și cu bătaie. D. Mitu Ștefănescu, decanul bar­o­­ului, adversar al d-lui Neamțu, a fost bătut de bătăuții acestuia și scos din sală, deși se afla lângă d. Ionel Brătianu.­­A trebuit ca d. Morzescu, minis­­trul­­ justiției, să-l ia pe d. Ștefă­nescu sub protecția sa, ca ,,exerci­țiul” să nu se repete.., iar șeful liberalilor tocmai vorbea despre, unitatea sufletească a Parti­dului­­ Diverse la Juîs de Ferra, in Argentina, "s’a celebrat, zilele acestea, că­sătoria celui mai bătrân bărbat de prin părțile locului, Vincent Hen­­ric Ferreira, de 113 ani, cu o fată numai de S3 de ani, Georgina da Silva. „Noul” căsătorit era în a patra văduvie și ultima ei soție, moartă acum câțiva ani, ii năs­cuse doi gemeni, ridicând, astfel, numărul copiilor săi la cifra de 43... In ce privește pe nepoții săi, se afirmă că aceștia ar fi atâta de mulți Încât le-a perdut socoteala.. Detaliu particular. Vincent Hen­­ric Ferreira este un negru, fost sclav, înainte de a fi fost eliberat, trei stăpâni diferiți l-au avjit in proprietatea lor,.. Partidele și nevoile dn timp ce ultimele numere indic arată o scumpire de patru­zeci de ori a traiului, când biata noas­tră hârtie sdrențuită nu mai pre­­țuește de­cât două parale și jumă­tate dintr’o manetă sănătoasă, când câmpurile sterpe și arse iau înfățișarea unui nesfârșit giulgiu funerar și când un consens unanim se stabilește pentru a proclama că una singură e primejdia mare care ne amenință, sărăcia este demn de luare aminte a se cerceta partea pe care în îngrijorările generale și o iau asupră și partidele noastre po­litice. Stăpânul partidului liberal și ce­le mai mândre dintre ajutoarele lui au vorbit la Caiova. Din cuprin­sul celor spuse, ca și alte dăți, nu s’a putut înțelege decât că mai în­tâi e partidul și că mai apoi e ia­răși numai partidul. Că faptele mari mari prin îmbinarea lor, nu sânt de­cât produsul muncii chib­zuite, dezinteresată a partidului și firește pentru ca întrunirea de a­­colo să nu se deosebească de al­tele s’a afirmat tot disprețul pentru celelalte alcătuiri politice și nu s’a pierdut prilejul de­ a se împroșca cîteva amenințări de strășnicie față de cei ce ar îndrăzni să tulbure actuala guvernare. Partidul celor o sută discută îm­preunarea cu partidul țărănesc al d-lor Madgearu, Lupu și Mihalache. Vorbele mari, gândurile sfinte care au mișcat când­va omenirea și cari acum constituesc elementele stu­diilor pentru începători în ale drep­tului constituțional alimentează dis­­cuțiunile celor două partide­­,Oraul a pălit și nu a înspirat” în gândul a milioane de români, ✓ pâinea va fi scumpă de iarnă”, revine ca o obsesiune și la cei mai smeriți ca la cei mai trufași, d-nul Maniu discută cu d-nul Madgearu respectul regimului parlamentar, legalitate regulamentară și autono­mie comunală. Partidul de interegn sau de mai­­muțărie al unui regim ce-a venit la soroc chiar în Anglia, partidul demagogiei mistice al d-lui general Averescu, nu-și mai dă silința mă­car nici de a discuta chestiuni de principiu ce-ar legitima dreptul său la guvernare nici măcar de a a­­firma și a monopoliza inplinirile în­semnate din trecut ce i-ar legitima același drept ci se mulțumește prin a spune că lui și­ numai lui­­ se cuvine puterea. De nevoile crescânde și apăsă­toare ale țării, de greutățile de azi Și de cele de mâine ce se leagă așa de tare de cele de acum, cîte­ și patru partidele de mai sus nu su­flă o vorbă, nu dovedesc o preo­cupare. Observând ultiim­e lor manifes­tări s’ar părea ori că ele trăiesc în afară de domeniul realităților, că un geniu răufăcător le-a orbit pri­virile, ori că ele sunt cu totul stră­ine de sufletul țării ce vor s-o câr­muiască și că nu sânt decât niște excrescențe parazitare regulatoare a intereslor lor imediate.. Altfel nu se poate explica con­flictul lor dezinteres față de ne­voile poruncitoare ale țării In desfășurarea ulterioară a e­­venimentelor nu se va putea să nu se țină seamă, că într’unul din momentele culminante ale dezvol­tării țării partidele cu nesăbuite pretențiuni au fost cu totul străine de nevoile ei. Ele vor trebui să poarte răspunderea în cazul în ca­re această propășire ar fi întrerupt 8 și nu vor putea să-și reclame vre­un drept, dacă după cum se nădăj­­duește, poporul prin propriele-i pu­teri și virtuți va putea să facă față chinuitoarelor greutăți- R. PATRULIUS TOT . Viața politcă românească nu se poate plânge de scăderi, ridicolul, umbră credincioasă a omului poli­tic, decorează trist și comic în a­­celaș timp agitația partidelor. E vastă umbra comică a întrunirii ge­neralului Averescu, parodie baba­­lâcă a lui Mussolini, și oricât ar fi de caragialesc d. Grigore Trancu tot nu a isbutit să coboare o în­trunire publică dincolo de linia în­veselitoare a ridicolului. La Craiova s’a izbutit și vast nu de vreun general mexican, ci de partidul liberal D- Ionel Brătianu a ținut să-și consoleze un partizan rămas minis­teriabil mofluz* pe d. C. Neamțu­, care, dacă nu are calități de bancă ministerială, are­ solide calități de bancă negustorească. Și fiindcă era St Constantin (delicată atenție pentru d- Neamțu, îl chiamă Cos­­tică) a comandat o întrunire la Craiova cum ar comanda de o pil­dă o iahnie de mânătăreL D. Costică Neamțu a fost cu­prins de fierbințeala emoțiilor : șe­ful, marele Dalai-Lama, vine să-l firitisească de ziua numelui și emo­țiile care­ i se ridicaseră la cap sun formă de congestie îi provocase o teribilă criză de generozitate. Fi­rea sa de om econom a simțit un cutremur teribil, imaginația chinu­ită doar de socoteli, de beneficii, s’a lăsat sedusă de imaginea unei mese uriașe la care ar fi trebuit să participe trei mii de oameni. D* Costică a doua zi s’a desme­­ticit și firea sa și-a regăsit echili­brul pierdut: masa o va face dar nu o va plăti din buzunar. A trimis o circulară la toți ne­gustorii birnici ai "Băncii Comer­țului" (banca sa din Craiova) prin care i-a obligat să plătească locuri la masă de 500 și 1000 lei; a trimis ordin la comunele din județ să în­scrie în cheltuelile comunei de la 1000 la 3000 lei pentru primirea șe­fului guvernului. Apoi jandarmii au mișcat figuranți rurali spre ceta­tea banilor. Dar cum o afurisită de dizidență, compusă din 3 deputați amenința măreția serbării, d. Costică și-a luat măsurile­ Pe când eșea de la prefectură d. Ionel Brătianu, lângă primul minis­tru s’a strecurat și d- Mitu Stoe­­nescu, deputat, șeful dizidenții. V. Costică Neamțu a văzut negru și ca prin farmec dizidentul deputat a fost asvârlit la grupul de manevră. D-lui Brătianu i s’a prezentat doar deputatul dizident cum putuse scăpa din cursul de disciplină ce i se aplicase, înțelegem toată mizeria clorbei politice din provincie, înțelegem, ridicolul element nedeslipit al par­tidelor gestate de zarafi, dar nu ne putem opri desgustul față de cele petrecute la Craiova. Un șef de guvern silit să asiste la păriții între doi membrii de frunte ai unei organizații, un șef de guvern silit să aibă în fața lui un deputat guvernamental chelfă­­nit de proprii partizani politici — e prea dureros. Umbra ridicolului se pierde în­­tr-un imens desgust, viața politică începe să aibă aspect de cârciumă ocupată de clienți ca agresivitate alcoolică. IEHON1IE lipul... Trei zile după întrunirea care trebuia numai decât să-l aducă la guvern, d. Averescu ne aduce pe noi, prin „Îndreptarea“ de Sâm­bătă. Regretăm că la această dorință d’a ne fi agreabil, nu putem răs­punde la fel, întrucât zadarnic ne-am trudit mintea, n’am găsit nici o formă sau comparație posi­bilă prin care d. Averescu să se instaleze iarăși la prezidenție, iar A Traven — ce ironiei la muncă... E adevărat, d. Averescu a spus din Mai aghiotanților săi : — Fuziunea naționalo-tărănistă îl va convinge pe Brătianu să ne aducă la guvern, pentru că am fi singuri în stare să le dăm la cap celor dintâi. Garantăm autenticitatea acestei declarațiuni făcute în diverse rân­­duri și la diferite persoane. Ea este cel mai strălucit certificat despre ,,popularitatea" gheneralului si sti­ma pe care i-o acordă chiar dăn­­sul... Dar după discursul de la Craiova, in care primul ministru iar l-a mal­­tratat, d. Averescu începe să aibă amare indoeli asupra tristelor Uniri ce­ fi face in ermitajul de la Se­­verin. Propagandă prin:» fapte. Călătoriile in drumul de fier — al nostru — sunt din ce în ce h­rav ,,normale", •— tic hcei in drept?. "Normale" în sensul unei îmbul­zeli cu cel puțin de trei ori peste ca­­pacitatea de cuprindere a vagoane­lor , cu locomotive care­ si perd ră­suflarea de două ori pe parcurs, — si cu prețuri din ce in ce mai mari. Sunt insă pentru oameni cu dare de mână vagoanele de dormit ale companiei internaționale, ale cărei prețuri sânt... valutare. ... Astfel la orele zece fără un sfert, — două ceasuri înainte de ple­­care — constați umblând prin cele trei compartimente de clasa I ale trenului Constanț cu București, că nu mai sunt locuri de­cât pe coridor, in picioare, — si pe care trebue să le reții fi pe acelea, tot cu două ore înainte de plecare. Or, de la 10 până a doua zi la 7 jum. dim., — căci o oră și jumătate de întârziere este obligatorie acelui tren, — este o grea perspectivă chiar pentru un re­cordman al statului in picioare. Concluzia : Un satul respectuoas tiranului de la vagonul de dormit, timida soli­citare a unui pat, taxa de 10 lei, in afară de legiuitul bacșift... Capeți un pat sus, căci cele de jos sunt reținute dinainte. Domnul care are locul jos vine, sgomotos bine'n­­țeles, aproape de plecare, când d.t.a ai adormit, întâi închide fereastra — .,ca să nu se fure hainele intr'o stație" ;apoi mai vine cu un prie­tin pe care il culcă cu dânsul in a­­celas pat, desi cabina e num­M de două persoane; compania ac­ceptă orice din moment ce înca­sează. .. O­ară de la plecare, dumneata, cel de sus, te trezești ca dintr'un coșmar teribil. E înăbușitor de cald, atmos, fer­a e infectă iar cei doi prietini, de jos, sforăe de acoperă zgomotul roților trenului... — M'am repezit afară pe coridor, — pe jumătate asfixiat, — continuă străinul care ne povestește scena si care adaugă: —Pentru bunul drv. nume față de străini o călătorie in asemenea con­diții face cât o audiență la­­ L Vin­­tilă Brătianu ! M­atti Tonul alarmant al unor depeși precum si unor ziare engleze in pri­vința incidentului japono-american din cauza legei imigrațiunei, nu ex­­primă adevărata situațiune. Se știe că guvernul japonez a a­­dresat Statelor­ Unite o notă cerăn­­du-le să renunțe la legea prin care se limitează imigrarea japoneză in Statele Uniunei Americane. Nota japoneză a fost in termeni curtenitori fi or căt ar rămâne pâ­nă la urmă fără rezultat practic, chestiunea nu comportă un război, cuvânt rostit intr'o telegramă de azi și pericol temut —­ după Da­yl Telegraph — de către cercurile po­litice britanice. In adevăr, noua lege americană schimbă foarte puțin din situația de până acum. Numărul Japonezilor residănă tn Statele Unite a crescut cu 8.681 de la aranjamentul din Igon. Noua lege americană admite aproape aceleași categorii de Japo­nezi ca și prin aranjamentul citat mai sus, . W­­iu Este aci motivul unui conflict Temerile de răz­boi japono-ameri­­­­can. Situația guvern­u­­­­lui german. Criza din Franța, tare ar deveni iarăși internațional ji Că faptul in sine a provocat vii re­­sentimente in Japonia, că demnita­­tea națională a Imperiului a fost­ jignită, că germenul antispatid care există de mult intre cele două popoare a găsit un prilej nou de desvoltare, — toate acestea, da. Răz­boi insă, nu. Guvernul Marx a obținut o majo­­­ritate însemnată, în raport cu situa­­ția din Reichstag a partidelor, nur privința politicei sale externe, reze­mată pe planul experților. Este indicația unei li­niștitoare... Dar să așteptăm urmarea. Este probabil că ziua de azi vai aduce dezlegarea crizei din Franța. D. Millerand va trebui să desem­neze persoana care sau să Încerc« »un minister de concentrare fără so­­caliști și o parte din radicali,—sau să aducă Înaintea Camerei și Sena­­tului chestia prezidențială. Majoritatea Senatului este până­ acum de partea d-lui Millerand. „Spiritul de revanșă al naționaliștilor germani o „întrunire” a hitleriștilor la Berlin Declarațiile cancelarului Marx, la deschiderea noului Reichstag par a confirma cele spuse in Neamul Românesc de Vineri, in privința orientării politice naționaliste, a guvenului german reconstituit. In legătură cu aceasta, este inte­­resantd narațiunea de mai jos a unui reputat ziarist francez, d. Hen­­ry de Korob. D-sa a izbutit să pă­trundă intr’unul din­ localurile de in­trunire a hitleriștilor, la Berlin, con­dus de un membru activ al aso­­ciației clandestine „Aacken-Kreut­­zler", un anume Fischer, —­­s­­ub un nume rusesc de împrumut, «.»Un tunet de strigăte răgu­șite de oameni beți salută intrarea noastră în sala dosnică și putu­roasă* — povestește d. de Korab, „SPIRITUL” DE REVANȘA — Ăștia sunt toți hitleriști, Hac­­ken-Kre­u­tzler­ ișt! ? Întreb pe cel care mă condusese aci. — Da. Or mai fi, poate, câțiva comuniști, retrași prin colțuri, dar asta n’are nici o importanță, răs­punse de fnscher. ✓Cum nu mai era nici una liberă, ne așezarăm la o masă comună. „In față-ne un individ cu craniul ars de năpârleală abia se mai ținea de beat. La un moment dat, el puse înnainte-i un revolver și o gre­nadă, apoi, cu un gest brusc, scoa­se un cuțit lung pe care-l repezi în masă cu atâta violență în­cât lemnul se sfărîmă și toate paharele se răsturnară. Își contemplă câteva clipe, cu înduioșare, armele, apoi atingându-le alternativ cu degetul repetă neîntrerupt: — Für Polen, Für Franzosen, Für Juden (pentru polonezi, pen­tru francezi, pentru evrei). •»Alături de mine un tânăr extra­ordinar de palid căuta să scuze a­­cest spectacol. — Domnul e străin și ar putea să ne judece râu, spuse dânsul. S’a băut cam mult astă seară, dar nu e întotdeauna astfel. Facem și lu­cruri serioase. îmi dați voe să mă­rimentul 17 liber. •Facem mai multă treabă, de obiceiu, în com»­­tetele noastre de arondisment. UN PROGRAM „BOLȘEVIC“? — Aveți un program bine definit întreb eu ? —Evident. El se poate rezuma ast­fel: mai întâi, revanșă în interior, apoi revanșă în exterior. Prin re­vanșă în interior, noi înțelegem lupta împotriva parlamentarismului și a socialismului. N’am intrat în Parlament, decât pentru ca să-l distrugem. Când țara va fi demo­ralizată și desorientată, vom re­curge la răscoala armată, ca să luăm puterea, cu forța­.» — Și credeți că țara o să va ur­meze ? — Fără îndoială, dacă vom a­­plica strict programul care pre­vede reforme sociale extrem de îndrăznețe, Kronprințul l-a și ac­ceptat pentru ziua în care va de­veni împărat. Noul Kaiser german va fi mai mult sau mai puțin bol­șevic, sau nu va fi de loc.*« ✓RĂZBOI î RĂZBOI !“ — Dar politica externă, care vă este ? — Ne străduim să facem impo­sibile orice acord, orice înțelegere amabilă între Germania și pute­rile inamice. De aceea respingem hotărât raportul experților. O măr­turisim limpede, noi dorim să fa­cem să dureze în Europa starea de război până în ziua în care vom veni la putere în Germania. —­ Și ziua aceasta se apropie ? — Sperăm foarte mult că nu vor trece doi ani până ce Luden­­dorff și Hitler vor fi proclamați respectiv prezident al Republicei și cancelar.. • Atunci vecinii noștri vor avea de furcă cu noi... Sau ne vor da ceiace ne-au fu­rat, sau va fi.­. * războiul* Acest din urmă cuvânt, pronun­țat cu glas puternic, fu prins și re­petat, cu gesuri­ de asistență. “ Krieg, Krieg (război- război), strigau bețivanii din sală, cu gla­suri răgușite și lovind cu paharele în mese. *. Konti­pit­lain —. — f 1 Suntem în căutarea soluțiunilor­­ celor mai potrivite pentru reface­rea consoliarea și mai ales aug­mentarea funcțiunilor organice ale țării noastre, producătoare de bu­nuri materiale, și spirituale, fără care neamul nostru nu poate nici înăcar trăi, necum a se desvolta. Din cauza multiplelor diversități­­ de mediu, de rasă, aspectul proble­mei acesteia variază aproape de la popor la popor. La noi, problema aceasta se pre­zintă ca foarte complicată, din ca­re cauză diferitele soluțiuni propu­se nu au putut să ducă la un rezul­tat satisfăcător, ceea ce a făcut, să ne aflăm tot la punctul de plecare­­n E greșită, cred, credința acelora, azi își închipuie, că problema n­­ea«t» privește numai organizarea își desvoltarea funcțiunilor materia­le ale țării noastre. Alături și mai presus de această organizare, stă în toată a ei ma­iestate rigidă, cu un imperativ ca­tegoric, problema organiezării spi­rituale —­ in sensul cel mai larg al cuvântului Intr’unul din interview-uriie sale, d-l . Argetoianu constată, că a­­vem nevoie, pentru refacerea ma­terială a țării de numeroși teh­ni­­cieni străini. Față cu această inexorabilă ne­voie, o întrebare firească se pune: Ce au făcut și ce vor face, în a­­ceastă privință școalele noastre» In trecut școala noastră a avut o organizare teoretică, chiar atunci« când era vorba de școală cu ca­racter eminamente practice. Câți absolvenți ai acestor școale nu-și a­­mintesc încă de­ unele cursuri teo­retice, care n’aveau nici o legătură cu ocupația profesională și teh­ni­­că de mai târziu.Fără îndoială, programul acestor fel de școale trebue cu totul revă­zut și adaptat nevoilor diferitelor funcțiuni materiale ale țării noastre Mai presus de aceasta, atenția noastră trebue îndreptată către școalele teoretice de azi, care de asemenea trebuesc adaptate nevoi­lor țării. Dintre școalele teoretice, școala cea mai populată azi este liceul­ Aci vin cu miile copii din toate straturile sociale liceul acesta, du­pă cum se știe, are 8 clase, ce trebuesc trecute, împreună cu baca­laureatul în 8 ani Este prin urmare școala care ia timpul cel mai lung de școlarizare. Asolvenții liceelor merg azi la vre-o câteva școale speciale; iar restul se împarte între diferite facultăți, unde continuă stu­diile lor teoretice. Ca și în trecut, școalele practice atrag la noi un foarte mic contin­gent de Abwl, iată ca școalele, teo­­retivul. Faptul acesta nu poate și nu trebuie să mai continue ,căci ar fi o crimă națională, dacă noi am con­tinua să reținem in școalele noa­stre teoretice pe elevi, chemând în acelaș timp teh­nicieni streini pentru nevoile agriculturii, comer­țului și industriei noastre. Aceste activități sociale trebuesc puternic ajutate, din punct de ve­dere financiar cât și teh­nic prin școale. Pentru latura financiară a pro­blemei, d- C* Argetoianu a arătat, în mod destul de luminos, ceia ce trebue făcut. Pentru laturea teh­­­nică însă, socotesc că problema n’a fost însă pusă, ceia ce a fost și este însă în contrazicere cu proble­mele României mari. In timpul mi­nisteriatului d-lui dr­ C. Angelescu­­nu numai că nu s’a urmărit deblo­carea școalelor teoretice, dar răul, marele rău s’a mai agravat încă prin crearea la licee a unor alte li­cee extrabugetare, cu numeroase clase, și prin crearea a o mulțime de gimnazii prin diferite târguri și chiar sate, care funcționează în mod lamentabil, aproape fără pro­fesori. Ca culme a ridicolului- În multe din aceste gimnazii improvizate funcționează ca profesori șefi de gară și chiar moașe. Se vede de aci, că actualii gu­vernanți au fost și sunt departe de a fi înțeles nevoile reale ale învă­țământului la noi, nevoi ce sunt dictate in mod imperios de proble­mele materiale și spirituale ale Ro­mâniei mari. Problemele materiale privesc, fără îndoială, agricultura, comerțul și industria noastră. Aceste ramuri de activitate socială au nevoie nu numai de ajutor financiar­ ci și de ajutorul teh­nic, ce trebue dat de școale. Prin expropriere agricultura a intrat la noi într’o nouă fază, care necesitează neapărata intervenție a școalei, căci altfel țăranul, în mâna căruia se găsește azi mai tot pământul țării, nu va fi în stare să ridice această fundamentală acti­vitate la rangul, cerut de intere­sele superioare ale României Mari* Știu că azi unii politician!* tre­când peste orice scrupul pre­tind, în interesul desvoltării agri­culturii o nouă expropriere. Orice minte luminată din această țară va recunoaște însă, sperăm, că aceas­tă pretenție constitue o ușurință f­ără seamăn și o demagogie ex­trem de periculoasă. In starea aceasta actuală, nevoile agricole ale țării cer nu o nouă expropriere, ceea ce ar duce în mod inevitabil la înfometarea ora­șelor , ci mai ales o organizare financiară și teh­nici, spre a ri­dica agricultura din faza empirică de azi într’o fază c­u totul rațională și științifică-Spre a ajunge aoi­ trebue, cum am spus, capital și școale technice-Comerțul țării noastre de ase­menea cere intervenția neapărată — pe o scară mai întinsă și mai în raport cu noile axe ale comerțu­lui mondial, a elementelor națio­nale, care trebuesc a fi formate în școlie practice de comerț. Ase­menea școalele trebue să fie crea­te si organizate fără întârziere. Industria de asemenea cere, pe lângă introducerea pe o scară în­tinsă a capitalului străin, cel indi­gen fiind insuficient­ și crearea școalelor în care să se pregătească personalul necesar. Asemenea școale, atât de nece­sare, mică nu există azi, iar cele câteva școale de meserii n’au or­ganizarea cerută de desvoltarea a­­cestei ramuri de activitate la noi. E evident, că spre a fi în ajuto­rul desvoltării acestor școale prac­tice, de care depinde viitorul nos­tru economic, este nevoie în prima linie de deblocarea neîntârziată a liceului- devenit azi o cloacă de le­ne și ignorantă, după cum arătam în alt articol al nostru-In aceasta stă, fără îndoială, primul postulat al unei bune re­forme școlare, care nu se mai poa­te face azi la noi, de­cât ținând seamă de marile probleme ale vie­­ței materiale și morale a României Mari. Petre Popescu-Oprisoreanu Profesor

Next