Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)

1925-06-25 / nr. 142

NEAMUL ROMÂNESC Anul­ui XX, No. 142 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. Propaganda liberală Deci e lucru hotărît că fruntașii partidului liberal vor pleca la propaganda prin țară. Felicitări se cuvin întâiu pentru că ei au descoperit a­­ceastă țară, care deci nu se poate conduce nici după soco­tința domniilor lor, numai cu jandarmi, urne furate și con­rupție de toate genurile. ‘ ’ Lumea va avea întâia oară prilejul să admire de aproape și să asculte cu delicii pe corifeii celui mai nobil fel de a face politică, pe creatorii tuturor lucrurilor bune din România unită, pe fiii celor moșteniți și părinții celor ce vor moșteni, pe ereditarii stăpînitori ai acestui bun pămînt. E un cîștig pentru moravuri. Dar am risca o întrebare. # Se va spune publicului că visitatorii sînt „buni Romîni", singuri „buni Romîni", cu mațele tricolore din născare, ceia ce înseamnă: puțintel cam pestrițe. Că alții nu sînt „buni Romîni". Că, și de-ar vrea, n’au voie să fie „buni Romîni". Că liberalii sînt „oameni de ordine“, din născare. Că alții nu sînt „oameni de ordine“. Ca, și de-ar vrea, n’au voie să fie „oameni de ordine“. Astea-s bune, dar, vă rog, mai departe? Ori se vor mulțămi cetățenii cu asigurarea d-lui Vintilă Brătianu că sînt bogați și cu a d-lui loan același Brătianu că sînt și liberi? N. IORGA Probitate Se știe că-n penultimile alegeri generale din Anglia pe temeiul cărora partidul laburist sub con­ducerea lui Mac Donald a fost chemat la guvern, campania s-a făcut pe o chestie de politică in­ternă și anume aceia a adoptării regimului protectionist. Viata guvernului Mac Donald a fost scurtată din cauze internațio­nale. Tratatele în curs cu Soviete­le, pretențiunea acestora de­ a se amesteca în politica internă a An­gliei, acordul de la Geneva pe chestia arbitrajului obligator­iu păreau a avea adeziunea țării și o nouă consultare a corpului elec­toral s’a impus. Rezultatele se cunosc, laburiștii au fost înfrânți, și candidații con­servatori ai partidului protagonist al protecționismului, aleși cu im­pozantă majoritate. Partizanii politici ai schimbu­lui liber vamal au fost desigur profund impresionați de acest re­zultat. N’au întârziat de­ a provo­ca din partea șefului noului gu­vern d-l Baldwin o declarațiune privitoare la­ intensiunile sale în chestiunea regimului vamal. D-l Baldwin șef al unei atât de impozante majorități care ar fi putut acum să treacă la înfăptui­rea programului său în această chestiune, a declarat că de­oarece tara s’a pronunțat odată asupra regimului protecționist respin­­gându-l și de­oarece în a doua campanie electorală lupta s’a dat pentru alte principii nu va căuta să aplice nici o măsură protecțio­­nistă conformându-se cu realitate Hotărârilor corpului electoral din prima sa consultare. Acest refuz de­ a nu uza de si­­tuațiunea sa pentru traducerea în fapt a ideilor sale, al d-lui Bald­win este o lecție de înaltă mora­litate politică de indiscutabilă pro­bitate. Desigur că ea n’a inspirat și nu va inspira pe d. Brătianu. Chemat la guvern acesta din urmă, cu un program bine preci­zat: însuflețirea vieții economice și restabilirea valutară, program, pe care, de ce n’am mărturisi-o, o parte a burghezirhei orășenești nădăjduia că e capabil să-l înde­plinească, după trei ani de guver­nare situațiunea nu numai că nu s’a îmbunătățit dar relele din ace­ști trei ani au căpătat o dezespe­­rab­lă amploare. Dejucând astfel așteptările ilu­zioniste și ndeplinindu-și făgă­­duiala d-l Brătianu trebuia să-și tragă singur consecințele. In loc de aceasta asistăm cum uzând, mai nimerit abuzând, de faptul că este încă la guvern se pregă­tește pentru alegeri comunale și județene care în condițiunile de azi echivalează cu o consultare generală a corpului electoral. Da­că d-l Brătianu pretinde că și-a îndeplinit cu succes mandatul, nu are de­cât să se dea la o parte și o confirmare a corpului electoral l-ar aduce în curând la locul ce râvnește atât a păstra. Ar fi din parte­ i o dovadă de probitate politică. Dar a rămâne la guvern și a uza de toate pre­siunile obișnuite în asemenea si­­tuație și dacă întâmplător ar avea majoritatea ar deduce din aceasta că corpul electoral i-a reconfir­mat încrederea este fără îndoială și­ o încercare de mistificare și un abuz, cu atât mai mult cu cât fa­limentul politicii sale nu a fost declarat de partidele de opoziție, ci de corpurile constituite ale vie­ții noastre economice și finan­ciare.. Dar d-l Baldwin trăește depar­te, d-l Brătianu are tot interesul să-l ignoreze Țara va pierde încă odată pri­lejul de-a primi o lecție de probi­tate cu atât mai necesară in ace­ste vremuri de obliterare a mora­lității publice- R. PATRULIUS Reforma electorală în Ungaria Budapesta, 24. Rador). — La desba­­terea specială a proectului electoral, Adunarea Națională a decis să introdu­că votul secret pentru Budapesta ți împrejurimi și pentru orașele având doi deputati. In toate celelalte arondis­­mente votul va fi public. cle Cluicla Deși convingerea există că proec­­tul pentru reforma electorală astfel cum a fost depus de actualul gu­vern nu va căpăta ființă legală, to­tuși o examinare amănunțită a lui se impune pentru ca prin acest mij­loc să se familiarizeze marele pu­blic cu chestiunile speciale și să se poar­tă astfel păși ulterior la o reformă care să nu fie o măsluire a sufra­giului universal. Până la o cercetare de ansamblu care presupune in prealabil lămuri­rea doctrinară a câtorva noțiuni fără de care discuțiunea ar risca să plutească în vag și confuz, câteva observațiuni sumare se impun. Astfel, mai zilele trecute Camera franceză a discutat modificarea sis­temului de repartizare a mandate­lor.. Se știe că alegerile din 1919 și cele din 1924 s'au făcut pe un sis­tem mixt, compromis între princi­piul majorității absolute și cel al reprezentării proporționale. Sistem care a fost luat aidoma de guvernul nostru, înainte de­ a se aduce în plenul adunării, Comisiunea sufragiului universal a Camerii franceze a dis­cutat șase propuneri relative la sis­temul ei repartizat mandatele. Cinci conchideau pentru revenirea la principul majorității absolute, al șaselea al d-lui M. Renaudel la ex­­tensiunea proporțională până la integrala aplicare a ei. Cu o majoritate de ÎS voturi con­tra 1% comisiunea franceză a res­pins cele cinci propuneri favorabile majorității absolute și a adoptat pe aceea al proprționalei. După o îndelungată experimenta­re deci a sistemului majorității ab­solute și după o repetată încercare a sistemului însușit de guvernul nostru, Comisiunea de specialitate Camerii franceze, l'a respins în­sărcinând președintele ei d-nul Var­renne cu redactarea unui raport asupra acestei propuneri ce va ser­vi ca bază discuției deliberărilor din plenul adunării. Acest vot este destul de semnifi­cativ; în afară de Italia, Franța se alătură tuturor statelor moderne ICCsi­ t> LiU tdCCoCrgOt­cli în i­n­­cipiul proporționalii, singurul care aiurea asigură Corpurilor legiuitoa­re posibilitatea exercițiului dreptului lor de control și care la noi asigură existența reală a sufragiului uni­versal. ECOURI POLITICE La Iași, cei trei marghilomaniști și cei șeapte averescani fuzio­nați au avut un banchet. A luat cu­vântul și d. Tufăscu, celebrul domn Tufăscu. Nu știm ce a spus. Dar s'a născut bătae zdravănă, în care cei șeapte au snopit pe cei trei. Iar ziarul d-lui Mârzescu, scria că fuziunea s'a făcut între o mirea­să octogenară și — spunem noi — un ginere căzut în copilărie. * Oficiosul averescan denunță Ro­mâniei întregite pe aceea care va aduce la guvern frântura averes­­cană. Marea vinovată este: Logica inexorabilă a faptelor. Renunțăm să stăm la discuție, cu inexorabila pocinogașe, care înain­te de a fi logică, e în ori­ce caz de­votată d-lui Trancu Iași. * Se anunță că toate locurile ocu­pate de regretatul Saligny, în multe consilii de administrație, vor fi trecute, de partidul liberal, nn.., patrimoniul d-lui Tancred Constanti­nescu. Mare rol i se atribue execelenței de la Industrie, iată o competență supra­încărcată. Director N. SOROA I a LSI I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6. Telefon 12/60. Joi, 25 iunie 1925 ?!# inti* 4 ] Ședința de ieri a Camerei fran­­­­ceze, așteptată cu multă nerăbda­re ca una ce era menită să lămu­rească și situația guvernului și­­ tendințele actuale ale parlamentu­lui, nu a fost, după știrile pe cari le avem până acum, așa cum se bănuia. D. Painlevé renunțând a- și începe expozeul prin apostroa­fele așteptate la adresa deputaților comuniști, — aceștia n’au avut nici un motiv să se dedea la tulburări și ședința s’a petrecut ast­fel în liniște. Expozeul d-lui Painlevé a ocupat întreaga ședință până la suspendarea ei la orele 8 seara, — și a fost în întregime consacrat chestiunei­ Marocului. Situația în nordul african, a spus d-sa, este departe de a fi atât de gravă cum vor s-o prezinte unii in­­teresați, armata franceză e bine utilată și însuflețit de un spirit îm­păciuitor guvernul d-sale a făcut propuneri de pace lui Abd-el Krim, fără succes însă. Ca încheiere d. Painlevé a cerut Camere să-i acorde încrederea necesară. D­eclarația socialiștilor nu s’a pro­dus în ședința de ieri, dar graba pe care guvernul o arată în pri­vința proectelor financiare, va grăbi la rândul ei declarația. Asu­pra conținutului acesteia ne lăm­urește rezultatul referendum­ului partidului socialist în această che­stiune: cele două moțiuni care cer ca sprijinul acordat de socialiști guvernului să înceteze a în­trunit 107 voturi, iar cea favorabilă continuării colaborării nu­mai 12. Ilin |g9|[Ur| După repetatele plimbări în strei­nătate ale d-lui Tancred Constan­­tinescu, plimbări pur și simplu de agrement, pentru că de fapt ele nu au adus niciun rezultat positiv la ameliorarea situației economice și financiare a țării, — d. Vintilă Brătianu a hotărât și d-sa încă o expediție... E interesant însă de relevat, că d. ministru al Finanțelor a renun­­țat — pentru un moment — la că­lătoria transoceanică. Aceasta se datorește în bună parte notelor Statelor­ Unite, care au vestit Europei, că Republica Nord-americană speră într’o prom­­ă achitare a datoriilor față de ea. Așa fiind, d. Vintilă Brătianu își mărginește călătoria la statele apusene ale Europei. Pe cât se pare, liberalii au ajuns la convingerea, că o realizare de împrumuturi în străinătate e cu neputință. De aceea călătoria ministrului de finanțe are de scop o revizuire a conturilor cu aliații. In acest sens urmează să pe discute pe larg ccin cloud striuie­ ne runutuție­ mtite și anume datoriile interaliate și despăgubirile. Se vor adăuga la desbaterea a­­cestor probleme și memoriile re­feritoare la acțiunea aliaților pen­tru distrugerile petrolifere. Firește programul, așa cum e alcătuit, e bogat. Dacă ar fi și la­borios, evident , aceasta ar fi spre binele țării. Dar la toate aceste probleme se mai adaugă și o nouă relatare a o­­perațiunilor oficiului de lichidare a averilor supușilor inamici și de asemeni urmează să se discute și modalitățile unui arbitraj referi­tor la tranșarea conflictului nos­tru economic cu Germania. Or, după întreagă această înși­­rare a chestiunilor pe care de mi­nistru al Finanțelor, pare să vroias­că a le discuta cu aliații, — inde­pendent de părerea pe care o avem asupra eventualei reușite a nego­­ciaturilor sale, — ținem să tra­gem următoarea concluzie: a) Guvernul a renunțat la reali­zarea vreunui împrumut în străi­nătate, convingându-se de imposi­bilitatea lui...................... b) Guvernul, în­ sfârșit, a înțeles necesitatea unei tranșări a tuturor problemelor în litigiu. c) Guvernul a așteptat timp de aproape 4 ani, exact timpul nece­sar pierderei oricărui credit în străinătate. Iar ca înch­eere putem adăuga, că în sfârșit d. Vintilă Bră­tianu la isprăvitul guvernărei sale nefaste, termină prin ceea ce tre­buia să înceapă. Un nou șampionat Titlul de „șampion“ e un titlu de mare glorie și nenumărați sunt oa­menii cari­ se antrenează ani de zile, se zbat și se luptă pentru obținerea lui. Și fiecare caută titlul pe terenul pe care e mai tare ori mai priceput. Astfel am putut citi despre șampioni în tot soiul de activitate omenească și chiar și de inactivitate: șampio­nii lenei. Acum un nou titlu de șampion a­­flăm că e pus la bătaie: acela al fu­mătorilor de țigări de foi. Și trebue să fie lucru serios acesta pe dată c­e un bătrân american, de 79 de ani, a străbătut o­ceanul pentru a veni în Anglia ca să „lupte“ cu un alt fu­mător care pretinde titlul pentru el. Cel dintâi afirmă că fumează de 67 de ani câte 23 de țigări de foi pe zi, ceea ce face un total, până a­­cum de 631.375. Despre cel de al doi­lea care e mai tânăr se spune ceva mai puțin im­presinant și anume că de vre­o patruzeci de ani fumează câte 13 trabuce, — ceea ce nu dă de­cât un total de 219.000. Dar fiindcă și el pretinde titlul de șampion mon­dial al fumătorilor de țigări de foi, — va fi luptă. Lupta pentru șampionat se va da in cursul verei, — și se prevede că cei doi beligeranți vor scoate pe gură y* . »«­•.»*­* »**.•»* tipu CC /co­tit, «ecat va locomotive la un loc și că vor fu­ma produsul de­ un an al unei fa­brici întregi de țigări. Numai dacă titlul de șampion nu va fi câștigat cu prețul vreunei uci­gașe angine pectorale. Presa sârbă despre a­­cordul greco-iugoslav Belgrad, 24. (Rador). — Presa din Belgrad, comentând negocierile pentru încheerea unei alianțe greco-iugoslave, expune în mod amănunțit dreptatea revendicărilor iugoslave care au ca scop să asigure în mod efectiv debu­șeul economic la Salonic și­ utilizarea zonei libere din acest port. Grecia nu îndeplinit obligațiunile decurgând din tratate; guvernul iugoslav ar tre­bui să publice lămuriri în această pri­vință pentru ca toată lumea să poată judeca în cunoștință de cauză. Unele ziare streine au publicat o știre având ca sursă Bucureștii, și afirmând că guvernul român după o pretinsă su­­gestiune franceză, ar fi făcut un de­mers amical pe lângă guvernele iugo­slav și grec, în vederea reluării nego­cierilor pentru un tratat de alianță, Agenția Avala este autorizată să de­clare categoric că în cea ce privește gu­vernul iugoslav, această informație nu corespunde realității. In pag. IV-a. Cartelul stângei franceze a fost re­constituit. Aplicarea reformei ad­ministrative. Franța de ieri și de azi Frământările interne ale Franței, convulsiunile sociale postbelice care apar ca implacabile consecințe ale u­­nui război atât de crâncen, au in­­demnat în ultimul timp tot mai mult intelectualitatea franceză de a căuta în negura nedeslușită a vre­­mei firul mântuitor al tradiției is­­torice. In nevroza tentațiilor exalta­te, în fata mirajului orientărilor ce­lor mai radicale, eternul spirit fran­cez caută în izvoarele trecutului se­cretul glorioaselor epoce de altă dată... Și ne cade astfel în mână valo­roasa lucrare a d-lui Bainville: „His­­toire de France“, în care vedem des­­fășurându-se trecutul marei națiuni de la origină până în zilele noastre, cu aceiași claritate, cu aceiași infi­nită precisiune, cu care un ceasor­nicar desface în zeci de bucăți și rotițe complicatul angrenaj al apa­ratului indicator de timp. Dar s-a zis: Scribitul că narrandum non ad probandasa, D. Bainville, cumulea­ză în această operă ambele dezide­rate. D-sa povestește și vroește să demonstreze. Cititorul are impresia că urmărește dezvoltarea unei teze, care se poate concretiza astfel: ,,Franța datorește totul monar­hiei. Dinastia Capețienilor a făurit unitatea și grandoarea Franței“. Fă­ră îndoială teza nu e nouă; dar cea ce este nou este modalitatea expu­­nerei d-lui Bainville. Un stil convin­gător și incisiv, abundența dovezior acoperă cu măestrie talentul istori­cului și cartea se citește ca un ro­man. Totuși simpatia sa pentru monar­­­hie nu aduce nici un fel de miopie­­ în convingerile sale; greșelile­­ regali­tății franceze sunt expuse cu loiali­tate, ceea ce îi asigură de bună sea­mă o imparțialitate utilă. Partea cea mai interesantă a ope­rei domnului Bainville, este a­­cela care privește timpurile noui, începând de la 1789. Tabloul său a­­supra revolutei, imperiului, restau­­rărei, a celui de al doilea imperiu e­­ste o capodoperă de logică înlănțui­re și claritate. Politica lui Napoleon III-lea este rezumată, în câteva pa­gini: accentuiază ruperea cu politica tradițională a Franței și favorizând ::rh­ Fr?fr»*'; i^î .T­r.~Tî.îî— Hei. n'a făcut decât ea vârâme pro­priul său teren. D-sa ^scelează în a pun­e în lumi­nă anumite idei directive, cari au­ fost cheia unor importante evenimen­te. Așa bunăoară ni se amintește că politica externă a Angliei a fost do­minată de necesitatea de a împie­deca orice putere europeană de a pune stăpânire pe Belgia și pe țăr­mul belgian al mării. Toate conflic­tele anglo-franceze, dealungul isto­riei, își găsesc explicația în jurul a­­cestei dominațiuni. Intrarea Angliei în războul mondial nu a fost deter­minată decât de aceiași amenința­re, de partea Germaniei. In cuvinte entusiaste exaltează bă­tălia de la Marna, pe care o numeș­te „una din cele mai glorioase reve­­lațiuni citate de istorie“. In aduce­rea la cârma lui Clemenceau și în ,,politica sa războinică” și nu vede decât reluarea „tradiției iacobine“ a războiului a o-trence, a conven­ției din 1792 și a lui Gambetta din 1870. In rezumat, nu trebue căutat în a­­ceastă „Istorie a Franței", un expo­zeu complect al faptelor și evenimen­tel­or. Nici un capitol, despre mișca­rea literară, artistică și mai ales e­­conomică, care antrenează după si­ne evenimente hotărâtoare și deter­mină adesea nuanțarea relațiilor în­tre popoare. E o operă aproape exclu­siv, istorică, militară și diplomati­că. Politica externă este totdeauna tratată în importanța primului plan. Dar chiar în aceste proporții reduse, cartea este extrem de bo­gată în fapte și idei. Ea nu aminte­ște, o altă cărticică: ,,L‘Histoire de la Revolution française“ a lui Mi­guel, o mică carte de câteva sute de pagini, în care istoria marei revo­luții este povestită cu atâta convin­gere și logică încât cititorul rămână cu impresia că nici o putere din lu­me nu ar fi putut schimba cursul evenimentelor, cari nu mai erau un fatalism istoric ci o logică necesita­te de ființare. Aceiași remarcă fa­cem și pentru cartea d-lui Bainville. Misiunea monarhiei, rolul gran­dios pe care l-a jucat dealungul vea­curilor, participarea sa glorioasă la crearea unității nației franceze, sunt expuse cu atâta forță de evi­­dențiare că monarhia apare ca o i­­neluctabilă identificare cu Franța de ieri și de totdeauna, într'o formă aproape indisolubilă. D. Bainville, constatând că ulti­mul război a lăsat Franța în stra­nsa situație a unei țări victorioase dar profund rănite și termină lu­crarea printr'o notă de încredere și optimism. D-sa caracterizează peri­oada de azi, ca turbare, incertă și bolnăvicioasă. Nimeni nu ar putea afirma ce va rămâne definitiv din toate provizoratele ce se elaborează azi. Totuși structura socială — re­marcă eminentul istoric — rămâne solidă și echilibrată. Clasele sociale de mijloc își recapătă forța socială, necesară unei propășiri armonice a nației. Și astfel, nădejdi noui, inspirate din trecutul glorios al Franței, agită din nou spiritul atât de nobil al ce­lei mai geniale dintre națiuni. ȘTEFAN TAT­ARE.7 CU ■íf Alegerea dela Chișinău Intre cele nouă ziare care apără unul cu interesările liberale, altul genialitatea politică a d-lui Ave­­rescu, urmează de câtăva vreme un duo mișcător... S’ar părea că un dirijor misterios, le dă telefo­nic, indicații repetate. Să fie invi­zibilul fio!» Florices­cu­ »-"t mai impunător cu cât își distanțează, materialmente, contimporanii ? Sau această operă de armonie deo­cheată, este datorită marelui om de stat de la Severin? Alegerea de la Chișinău, face duetul să ’­și iasă din sărite, de bucurie. Trei candidați! Neînțelegeri în bloc! Era fatal! Și pe aceiași strună a aceleiași hodorogite orchestre. Viitorul se­­cundează în falset, pe bătrâna pri­madonă a d-lui Trancu Iași. Se întâmplă însă că la Chișinău opoziția unită susține o singură candidatură, a d-lui Alexandri. Se mai întâmplă că acolo, guvernul puternicului partid, FUGE RUȘI­NAT DIN LUPTA, în speranța că jocul fondurilor de urne, ar putea opera cu concursul larg al jandar­meriei de partid, o izbândă a u­­nui personaj politic de amploarea d-lui Sergiu Niță... Liberalii dau bir cu fugiții. Ave­­rescanii cer stăruitor ca să nu slă­bească o clipă, pi­opteaua cointe­resată... Căci ridicolul n’ar avea pereche. Și jalea armonioasei or­chestre, limite­m­ acest cadru se desfășoară lupta. Cât de îndrăzneț va fi d. Inculet, și ce rol va juca adminis­trația acestui domn, vom vedea. Până atunci duetul urmează la centru, — spre satisfacția marelui om politic, d. Sergie Niță, candi­datul lașităței guvernamentale, în alegerea senatorială de la Chiși­nău. MICHEL PRÉVOST ») Români și Ruși -- Amintiri din anii 1916-1918 - Atitudinea acestor aliați ciu­dați, evident că neliniștia. Toți re­volutionarii pe care guvernul ta­rist îi ținuse în cătuși, erau puși în libertate încă din primele zile ale noului regim. Agitatori expul­zați din România pentru atitudi­nea sau acțiunea lor antidinasti­­că, reveniau, proteguiți de trupe­le ruse și treceau liberi frontiera. Rușii, cei mai exaltați, spuneau chiar că dacă Românii vor întâr­zia prea mult de-a se scăpa de suveranul lor, vor opera la aceas­ta ei înșiși. Intre timp, ei comunicau, prie­tenilor și gazetelor lor, vești im­presionante. Regele, prizonier în casa lui, nu putea eși fără voia revoluționari­lor, cari preconizau formarea u­­nei republici slave a Statelor Bal­canice, după modelul rusesc. Și tot așa... că el a fost constrâns de­ a lua parte la dunarea Consi­liului soldaților ruși și că, în ace­laș timp, și el și toți generalii săi prezenți la acest Consiliu au ar­borat eșarpa roșie.. Dar neliniștea pe care lumea a resimțit-o un moment, fu repede împrăștiată. Românii, în marea lor majoritate, erau credincioși Regelui lor iar ura lor de Ruși era acum atât de mare încât aces­ta ajungea ca să strângă în jurul tronului până și pe cei îndoelnici sau care ezitau. Totuși, pentru mai multă sigu­ranță se făcu o discretă propagan­dă pentru Rege, amintindu-se de promisiunile Suveranului pentru binele politic și social al poporu­lui și afirmându-se din nou că pă­mântul pe care l-au apărat le va fi de îndată distribuit când îm­prejurările vor îngădui. In acelaș timp erau făcute ten­tative pentru redeșteptarea sim­­țimântului patriotic în sufletul Rușilor pentru a-i persuada de necesitatea continuării luptei și de­ a rămânea uniți cu aliații îm­potriva Germaniei. Militari francezi întreprindeau propaganda, invitând pe reprezen­tanții soldaților, discutând cu ei și încercând să-i convingă. S-a încercat chiar mai mult, și pentru a sprijini căldurosul apel, pe care socialiștii francezi de cu­rând convertiți la patriotism, îl adresaseră poporului rus încă din primele zile ale revoluției. Al­bert Thomas fusese trimis în Ru­sia și, după ce a parcurs frontul acestei țări, el a venit până în regiunile românești pentru a vor­bi trupelor revoluționare. După dările de seamă ale vizi­tei sale și după relatările oficiale succesul i-ar fi fost considerabil. Rularea care fusese făcută în ju­rul numelui său, reputația sa de ministru socialist care venia să salute trupele democrației rusești participarea care i se atribuia în străinătate la creșterea fabricațiu­nei munițiilor și în desvoltarea materialului de război — toate au contribuit ca să atragă atenția a­supra persoanei sale. Cele mai mici cuvinte uneori pe cât se spu­nea, erau repetate și comentate, așa încât toți așteptau sosirea sa cu o curiositate nerăbdătoare. Nu se poate nega zelul și activi­tatea pe care el le-a desfășurat în cursul călătoriei sale. Vecinie în mișcare, la faptă și la lucru fără încetare, călătorind câteoda­tă de dis de dimineață până la miezul nopții, documentându-se pe lângă statele majo­re, vizitând regimentele, fie pe front, fie în zona internă, primind la dânsul Comitetele Armatei, întreținân­­du-se cu soldații, răspunzând cu vioiciune la toate întrebările și o­biecțiunile lor, în tot locul acla­mat de aceia pe care-și închipuia sa-i fi convins, era în fiecare zi purtat în triumf. El aducea soldatului lipsit de lu­cru, plictisit și abătut, un ele­ment de distracție, tăind monoto­nia existenței lui care nu era nici aceea de războiu, dar nici aceea a păcei. Iar poporul rus, care se pa­sionează pentru orice și aplaudă toate spectacolele, se bucura în­­tr-adevăr sincer la primirea lui Thomas. In acelaș timp cu acesta, dele­gați ai partidului socialist, depu­tați sau membrii ai­­,Union­ Tra­de“, parcurgeau frontul de toate părțile, în scop de documentare și propagandă și comunicau gene­roși presei impresiile lor optimis­te, întemeiate pe un examen su­perficial al situației, impresii care uneori mizau pe șefii militari. Soldații într'adevăr, în cursul întrunirilor și al conferințelor or­ganizate și pregătite dinainte, ex­citați de reclama care se făcea și fiind ușori sugestibili, se îmbătau de­ asemeni ușor cu vorbe și evi­dent că aplaudau pe orice orator. Când se făcea apel la dânșii — ei jurau și lupta pentru cauza a­­liaților, părea să vrea victoria cau­zei comune. Dar acestea nu durau decât până în clipa când, a doua zi sau mai târziu, un alt manda­tar venia și li se adresa lor — și nu sentimentului lor de datorie, ci pasiunilor și poftelor lor. In locul dureroasei necesități a războiului și a riscurilor groazni­ce, un delegat bolșevic se trudia să­ mențină în viață visurile fru­moase, pe cari soldatul rus le în­firipa de când întrevedea reîntoar­cerea lui acasă — și acolo împăr­țirea pământurilor și a tuturor bo­gățiilor.... Era tabloul libertăței promise în ogoarele fertile ale unei Rusii nemărginite, era asigurarea unei vieți largi, ușoare în regiuni re­­întinerite și vivifiate la sufletul puternic al libertăței — un viitor de pace — măreț și fericirea în­­tr-un paradis regăsit. Ce nebunie, să mai lupți și să în­duri încă atâtea lipsuri! Ce prostie, să te lași ucis, când înapoia ta, în tot cuprinsul unei țări Infinite, nu aveai decât să te apleci ca să culegi norocul și bo­găția! De ce să mori zadarnic fără să fi avut partea ta din fericirea po­mântească ? Mașina administrativă, încă din aceste vremi, troznea șubredă în toate locurile. Pe front, alimentația era asigu­rată, dar echipamentul era neîn­destulător — îmbrăcămintea și în­călțumintea lipseau foarte adesea atât pe urna desorganizărei tran­sportului cât și pe urma minimu­lui pe care-l mai produceau lucră­torii în ateliere și uzine. Amenin­țarea mizeriei în viitor și pe cu­rând, apoi inacțiunea și neocupa­­ția, vorbăria — toate distrugeau puțin câte puțin moralul armatei ruse. Trupele care aclamaseră pe vor­bărețul Kerensky și juraseră să moară luptând, dezertară cu pri­mul prilej. Cele care-l primiau pe Albert Thomas cu entusiasm, la fel. Dar, dacă acestea din urmă au întârziat în dezorganizarea lor complectă, aceasta se datorește faptului vecinătății lor directe cu Românii. Intr'adevăr, Românii, a­­poi prezența câtorva francezi, au­toritatea încă nesdruncinată a ge­neralului Tcerbatcev și îndepărta­rea mare de țara lor, făceau ca a­­ceste trupe aproape fără voe să se mențină în acceptarea aceleiași datorii. Cât privește discursurile minis­trului socialist — ele se pierdeau ca și cum ar fi fost rostite în vânt. Mulți chiar se întrebau, dacă ar­doarea sa patriotică nu era cum­va dominată de entusiasmul revo­luționar și dacă, prea grăbit fiind să sărbătorească binefacerile insu­recției, trecea poate cu o ușurință excesivă peste însemnătatea și ne­cesitatea datoriei militare- Evident, Rușii îl aplaudau cum aplaudau pe orice individ care-i legăna fraze sonore. Dar fără îndo­ială, că într'însul, ei aclamau mai curând un revoluționar decât pe un ministru al apărărei naționale Și cu drept cuvânt ne putem în­treba cu privire la argumentele pe care el le întrebuința spre a convinge interlocutorii săi și ce coarde căuta să facă să vibreze într'înșii. Intr'adevăr s'au văzut Ruși, care fiind întrebat­ asupra impre­siilor pe care li le-a lăsat vizita ministrului, răspundeau încân­tați. .. „A venit ca să facă pacea!“ Deci, ce mai puteau valora pen­tru noi afirmațiile pompoase ale rapoartelor oficiale, elocința toas­t­urilor sau a discursurilor, după ce am auzit astfel de răspunsuri și continuam să vedem țara îm­pănată de dezertori, refuzând în­toarcerea pe front și posedând toți sute și mii de ruble produse ale furturilor sau beneficiu al u­­nor negustorii clandestine. (Va urma)

Next