Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)
1925-06-25 / nr. 142
NEAMUL ROMÂNESC Anului XX, No. 142 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. Propaganda liberală Deci e lucru hotărît că fruntașii partidului liberal vor pleca la propaganda prin țară. Felicitări se cuvin întâiu pentru că ei au descoperit această țară, care deci nu se poate conduce nici după socotința domniilor lor, numai cu jandarmi, urne furate și conrupție de toate genurile. ‘ ’ Lumea va avea întâia oară prilejul să admire de aproape și să asculte cu delicii pe corifeii celui mai nobil fel de a face politică, pe creatorii tuturor lucrurilor bune din România unită, pe fiii celor moșteniți și părinții celor ce vor moșteni, pe ereditarii stăpînitori ai acestui bun pămînt. E un cîștig pentru moravuri. Dar am risca o întrebare. # Se va spune publicului că visitatorii sînt „buni Romîni", singuri „buni Romîni", cu mațele tricolore din născare, ceia ce înseamnă: puțintel cam pestrițe. Că alții nu sînt „buni Romîni". Că, și de-ar vrea, n’au voie să fie „buni Romîni". Că liberalii sînt „oameni de ordine“, din născare. Că alții nu sînt „oameni de ordine“. Ca, și de-ar vrea, n’au voie să fie „oameni de ordine“. Astea-s bune, dar, vă rog, mai departe? Ori se vor mulțămi cetățenii cu asigurarea d-lui Vintilă Brătianu că sînt bogați și cu a d-lui loan același Brătianu că sînt și liberi? N. IORGA Probitate Se știe că-n penultimile alegeri generale din Anglia pe temeiul cărora partidul laburist sub conducerea lui Mac Donald a fost chemat la guvern, campania s-a făcut pe o chestie de politică internă și anume aceia a adoptării regimului protectionist. Viata guvernului Mac Donald a fost scurtată din cauze internaționale. Tratatele în curs cu Sovietele, pretențiunea acestora de a se amesteca în politica internă a Angliei, acordul de la Geneva pe chestia arbitrajului obligatoriu păreau a avea adeziunea țării și o nouă consultare a corpului electoral s’a impus. Rezultatele se cunosc, laburiștii au fost înfrânți, și candidații conservatori ai partidului protagonist al protecționismului, aleși cu impozantă majoritate. Partizanii politici ai schimbului liber vamal au fost desigur profund impresionați de acest rezultat. N’au întârziat de a provoca din partea șefului noului guvern d-l Baldwin o declarațiune privitoare la intensiunile sale în chestiunea regimului vamal. D-l Baldwin șef al unei atât de impozante majorități care ar fi putut acum să treacă la înfăptuirea programului său în această chestiune, a declarat că deoarece tara s’a pronunțat odată asupra regimului protecționist respingându-l și deoarece în a doua campanie electorală lupta s’a dat pentru alte principii nu va căuta să aplice nici o măsură protecționistă conformându-se cu realitate Hotărârilor corpului electoral din prima sa consultare. Acest refuz de a nu uza de situațiunea sa pentru traducerea în fapt a ideilor sale, al d-lui Baldwin este o lecție de înaltă moralitate politică de indiscutabilă probitate. Desigur că ea n’a inspirat și nu va inspira pe d. Brătianu. Chemat la guvern acesta din urmă, cu un program bine precizat: însuflețirea vieții economice și restabilirea valutară, program, pe care, de ce n’am mărturisi-o, o parte a burghezirhei orășenești nădăjduia că e capabil să-l îndeplinească, după trei ani de guvernare situațiunea nu numai că nu s’a îmbunătățit dar relele din acești trei ani au căpătat o dezesperablă amploare. Dejucând astfel așteptările iluzioniste și ndeplinindu-și făgăduiala d-l Brătianu trebuia să-și tragă singur consecințele. In loc de aceasta asistăm cum uzând, mai nimerit abuzând, de faptul că este încă la guvern se pregătește pentru alegeri comunale și județene care în condițiunile de azi echivalează cu o consultare generală a corpului electoral. Dacă d-l Brătianu pretinde că și-a îndeplinit cu succes mandatul, nu are decât să se dea la o parte și o confirmare a corpului electoral l-ar aduce în curând la locul ce râvnește atât a păstra. Ar fi din parte i o dovadă de probitate politică. Dar a rămâne la guvern și a uza de toate presiunile obișnuite în asemenea situație și dacă întâmplător ar avea majoritatea ar deduce din aceasta că corpul electoral i-a reconfirmat încrederea este fără îndoială și o încercare de mistificare și un abuz, cu atât mai mult cu cât falimentul politicii sale nu a fost declarat de partidele de opoziție, ci de corpurile constituite ale vieții noastre economice și financiare.. Dar d-l Baldwin trăește departe, d-l Brătianu are tot interesul să-l ignoreze Țara va pierde încă odată prilejul de-a primi o lecție de probitate cu atât mai necesară in aceste vremuri de obliterare a moralității publice- R. PATRULIUS Reforma electorală în Ungaria Budapesta, 24. Rador). — La desbaterea specială a proectului electoral, Adunarea Națională a decis să introducă votul secret pentru Budapesta ți împrejurimi și pentru orașele având doi deputati. In toate celelalte arondismente votul va fi public. cle Cluicla Deși convingerea există că proectul pentru reforma electorală astfel cum a fost depus de actualul guvern nu va căpăta ființă legală, totuși o examinare amănunțită a lui se impune pentru ca prin acest mijloc să se familiarizeze marele public cu chestiunile speciale și să se poartă astfel păși ulterior la o reformă care să nu fie o măsluire a sufragiului universal. Până la o cercetare de ansamblu care presupune in prealabil lămurirea doctrinară a câtorva noțiuni fără de care discuțiunea ar risca să plutească în vag și confuz, câteva observațiuni sumare se impun. Astfel, mai zilele trecute Camera franceză a discutat modificarea sistemului de repartizare a mandatelor.. Se știe că alegerile din 1919 și cele din 1924 s'au făcut pe un sistem mixt, compromis între principiul majorității absolute și cel al reprezentării proporționale. Sistem care a fost luat aidoma de guvernul nostru, înainte de a se aduce în plenul adunării, Comisiunea sufragiului universal a Camerii franceze a discutat șase propuneri relative la sistemul ei repartizat mandatele. Cinci conchideau pentru revenirea la principul majorității absolute, al șaselea al d-lui M. Renaudel la extensiunea proporțională până la integrala aplicare a ei. Cu o majoritate de ÎS voturi contra 1% comisiunea franceză a respins cele cinci propuneri favorabile majorității absolute și a adoptat pe aceea al proprționalei. După o îndelungată experimentare deci a sistemului majorității absolute și după o repetată încercare a sistemului însușit de guvernul nostru, Comisiunea de specialitate Camerii franceze, l'a respins însărcinând președintele ei d-nul Varrenne cu redactarea unui raport asupra acestei propuneri ce va servi ca bază discuției deliberărilor din plenul adunării. Acest vot este destul de semnificativ; în afară de Italia, Franța se alătură tuturor statelor moderne ICCsi t> LiU tdCCoCrgOtcli în incipiul proporționalii, singurul care aiurea asigură Corpurilor legiuitoare posibilitatea exercițiului dreptului lor de control și care la noi asigură existența reală a sufragiului universal. ECOURI POLITICE La Iași, cei trei marghilomaniști și cei șeapte averescani fuzionați au avut un banchet. A luat cuvântul și d. Tufăscu, celebrul domn Tufăscu. Nu știm ce a spus. Dar s'a născut bătae zdravănă, în care cei șeapte au snopit pe cei trei. Iar ziarul d-lui Mârzescu, scria că fuziunea s'a făcut între o mireasă octogenară și — spunem noi — un ginere căzut în copilărie. * Oficiosul averescan denunță României întregite pe aceea care va aduce la guvern frântura averescană. Marea vinovată este: Logica inexorabilă a faptelor. Renunțăm să stăm la discuție, cu inexorabila pocinogașe, care înainte de a fi logică, e în orice caz devotată d-lui Trancu Iași. * Se anunță că toate locurile ocupate de regretatul Saligny, în multe consilii de administrație, vor fi trecute, de partidul liberal, nn.., patrimoniul d-lui Tancred Constantinescu. Mare rol i se atribue execelenței de la Industrie, iată o competență supraîncărcată. Director N. SOROA I a LSI I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6. Telefon 12/60. Joi, 25 iunie 1925 ?!# inti* 4 ] Ședința de ieri a Camerei franceze, așteptată cu multă nerăbdare ca una ce era menită să lămurească și situația guvernului și tendințele actuale ale parlamentului, nu a fost, după știrile pe cari le avem până acum, așa cum se bănuia. D. Painlevé renunțând a- și începe expozeul prin apostroafele așteptate la adresa deputaților comuniști, — aceștia n’au avut nici un motiv să se dedea la tulburări și ședința s’a petrecut astfel în liniște. Expozeul d-lui Painlevé a ocupat întreaga ședință până la suspendarea ei la orele 8 seara, — și a fost în întregime consacrat chestiunei Marocului. Situația în nordul african, a spus d-sa, este departe de a fi atât de gravă cum vor s-o prezinte unii interesați, armata franceză e bine utilată și însuflețit de un spirit împăciuitor guvernul d-sale a făcut propuneri de pace lui Abd-el Krim, fără succes însă. Ca încheiere d. Painlevé a cerut Camere să-i acorde încrederea necesară. Declarația socialiștilor nu s’a produs în ședința de ieri, dar graba pe care guvernul o arată în privința proectelor financiare, va grăbi la rândul ei declarația. Asupra conținutului acesteia ne lămurește rezultatul referendumului partidului socialist în această chestiune: cele două moțiuni care cer ca sprijinul acordat de socialiști guvernului să înceteze a întrunit 107 voturi, iar cea favorabilă continuării colaborării numai 12. Ilin |g9|[Ur| După repetatele plimbări în streinătate ale d-lui Tancred Constantinescu, plimbări pur și simplu de agrement, pentru că de fapt ele nu au adus niciun rezultat positiv la ameliorarea situației economice și financiare a țării, — d. Vintilă Brătianu a hotărât și d-sa încă o expediție... E interesant însă de relevat, că d. ministru al Finanțelor a renunțat — pentru un moment — la călătoria transoceanică. Aceasta se datorește în bună parte notelor Statelor Unite, care au vestit Europei, că Republica Nord-americană speră într’o promă achitare a datoriilor față de ea. Așa fiind, d. Vintilă Brătianu își mărginește călătoria la statele apusene ale Europei. Pe cât se pare, liberalii au ajuns la convingerea, că o realizare de împrumuturi în străinătate e cu neputință. De aceea călătoria ministrului de finanțe are de scop o revizuire a conturilor cu aliații. In acest sens urmează să pe discute pe larg ccin cloud striuie ne runutuție mtite și anume datoriile interaliate și despăgubirile. Se vor adăuga la desbaterea acestor probleme și memoriile referitoare la acțiunea aliaților pentru distrugerile petrolifere. Firește programul, așa cum e alcătuit, e bogat. Dacă ar fi și laborios, evident , aceasta ar fi spre binele țării. Dar la toate aceste probleme se mai adaugă și o nouă relatare a operațiunilor oficiului de lichidare a averilor supușilor inamici și de asemeni urmează să se discute și modalitățile unui arbitraj referitor la tranșarea conflictului nostru economic cu Germania. Or, după întreagă această înșirare a chestiunilor pe care de ministru al Finanțelor, pare să vroiască a le discuta cu aliații, — independent de părerea pe care o avem asupra eventualei reușite a negociaturilor sale, — ținem să tragem următoarea concluzie: a) Guvernul a renunțat la realizarea vreunui împrumut în străinătate, convingându-se de imposibilitatea lui...................... b) Guvernul, în sfârșit, a înțeles necesitatea unei tranșări a tuturor problemelor în litigiu. c) Guvernul a așteptat timp de aproape 4 ani, exact timpul necesar pierderei oricărui credit în străinătate. Iar ca încheere putem adăuga, că în sfârșit d. Vintilă Brătianu la isprăvitul guvernărei sale nefaste, termină prin ceea ce trebuia să înceapă. Un nou șampionat Titlul de „șampion“ e un titlu de mare glorie și nenumărați sunt oamenii cari se antrenează ani de zile, se zbat și se luptă pentru obținerea lui. Și fiecare caută titlul pe terenul pe care e mai tare ori mai priceput. Astfel am putut citi despre șampioni în tot soiul de activitate omenească și chiar și de inactivitate: șampionii lenei. Acum un nou titlu de șampion aflăm că e pus la bătaie: acela al fumătorilor de țigări de foi. Și trebue să fie lucru serios acesta pe dată ce un bătrân american, de 79 de ani, a străbătut oceanul pentru a veni în Anglia ca să „lupte“ cu un alt fumător care pretinde titlul pentru el. Cel dintâi afirmă că fumează de 67 de ani câte 23 de țigări de foi pe zi, ceea ce face un total, până acum de 631.375. Despre cel de al doilea care e mai tânăr se spune ceva mai puțin impresinant și anume că de vreo patruzeci de ani fumează câte 13 trabuce, — ceea ce nu dă decât un total de 219.000. Dar fiindcă și el pretinde titlul de șampion mondial al fumătorilor de țigări de foi, — va fi luptă. Lupta pentru șampionat se va da in cursul verei, — și se prevede că cei doi beligeranți vor scoate pe gură y* . »«•.»** »**.•»* tipu CC /cotit, «ecat va locomotive la un loc și că vor fuma produsul de un an al unei fabrici întregi de țigări. Numai dacă titlul de șampion nu va fi câștigat cu prețul vreunei ucigașe angine pectorale. Presa sârbă despre acordul greco-iugoslav Belgrad, 24. (Rador). — Presa din Belgrad, comentând negocierile pentru încheerea unei alianțe greco-iugoslave, expune în mod amănunțit dreptatea revendicărilor iugoslave care au ca scop să asigure în mod efectiv debușeul economic la Salonic și utilizarea zonei libere din acest port. Grecia nu îndeplinit obligațiunile decurgând din tratate; guvernul iugoslav ar trebui să publice lămuriri în această privință pentru ca toată lumea să poată judeca în cunoștință de cauză. Unele ziare streine au publicat o știre având ca sursă Bucureștii, și afirmând că guvernul român după o pretinsă sugestiune franceză, ar fi făcut un demers amical pe lângă guvernele iugoslav și grec, în vederea reluării negocierilor pentru un tratat de alianță, Agenția Avala este autorizată să declare categoric că în cea ce privește guvernul iugoslav, această informație nu corespunde realității. In pag. IV-a. Cartelul stângei franceze a fost reconstituit. Aplicarea reformei administrative. Franța de ieri și de azi Frământările interne ale Franței, convulsiunile sociale postbelice care apar ca implacabile consecințe ale unui război atât de crâncen, au indemnat în ultimul timp tot mai mult intelectualitatea franceză de a căuta în negura nedeslușită a vremei firul mântuitor al tradiției istorice. In nevroza tentațiilor exaltate, în fata mirajului orientărilor celor mai radicale, eternul spirit francez caută în izvoarele trecutului secretul glorioaselor epoce de altă dată... Și ne cade astfel în mână valoroasa lucrare a d-lui Bainville: „Histoire de France“, în care vedem desfășurându-se trecutul marei națiuni de la origină până în zilele noastre, cu aceiași claritate, cu aceiași infinită precisiune, cu care un ceasornicar desface în zeci de bucăți și rotițe complicatul angrenaj al aparatului indicator de timp. Dar s-a zis: Scribitul că narrandum non ad probandasa, D. Bainville, cumulează în această operă ambele deziderate. D-sa povestește și vroește să demonstreze. Cititorul are impresia că urmărește dezvoltarea unei teze, care se poate concretiza astfel: ,,Franța datorește totul monarhiei. Dinastia Capețienilor a făurit unitatea și grandoarea Franței“. Fără îndoială teza nu e nouă; dar cea ce este nou este modalitatea expunerei d-lui Bainville. Un stil convingător și incisiv, abundența dovezior acoperă cu măestrie talentul istoricului și cartea se citește ca un roman. Totuși simpatia sa pentru monarhie nu aduce nici un fel de miopie în convingerile sale; greșelile regalității franceze sunt expuse cu loialitate, ceea ce îi asigură de bună seamă o imparțialitate utilă. Partea cea mai interesantă a operei domnului Bainville, este acela care privește timpurile noui, începând de la 1789. Tabloul său asupra revolutei, imperiului, restaurărei, a celui de al doilea imperiu este o capodoperă de logică înlănțuire și claritate. Politica lui Napoleon III-lea este rezumată, în câteva pagini: accentuiază ruperea cu politica tradițională a Franței și favorizând ::rh Fr?fr»*'; i^î .Tr.~Tî.îî— Hei. n'a făcut decât ea vârâme propriul său teren. D-sa ^scelează în a pune în lumină anumite idei directive, cari au fost cheia unor importante evenimente. Așa bunăoară ni se amintește că politica externă a Angliei a fost dominată de necesitatea de a împiedeca orice putere europeană de a pune stăpânire pe Belgia și pe țărmul belgian al mării. Toate conflictele anglo-franceze, dealungul istoriei, își găsesc explicația în jurul acestei dominațiuni. Intrarea Angliei în războul mondial nu a fost determinată decât de aceiași amenințare, de partea Germaniei. In cuvinte entusiaste exaltează bătălia de la Marna, pe care o numește „una din cele mai glorioase revelațiuni citate de istorie“. In aducerea la cârma lui Clemenceau și în ,,politica sa războinică” și nu vede decât reluarea „tradiției iacobine“ a războiului a o-trence, a convenției din 1792 și a lui Gambetta din 1870. In rezumat, nu trebue căutat în această „Istorie a Franței", un expozeu complect al faptelor și evenimentelor. Nici un capitol, despre mișcarea literară, artistică și mai ales economică, care antrenează după sine evenimente hotărâtoare și determină adesea nuanțarea relațiilor între popoare. E o operă aproape exclusiv, istorică, militară și diplomatică. Politica externă este totdeauna tratată în importanța primului plan. Dar chiar în aceste proporții reduse, cartea este extrem de bogată în fapte și idei. Ea nu amintește, o altă cărticică: ,,L‘Histoire de la Revolution française“ a lui Miguel, o mică carte de câteva sute de pagini, în care istoria marei revoluții este povestită cu atâta convingere și logică încât cititorul rămână cu impresia că nici o putere din lume nu ar fi putut schimba cursul evenimentelor, cari nu mai erau un fatalism istoric ci o logică necesitate de ființare. Aceiași remarcă facem și pentru cartea d-lui Bainville. Misiunea monarhiei, rolul grandios pe care l-a jucat dealungul veacurilor, participarea sa glorioasă la crearea unității nației franceze, sunt expuse cu atâta forță de evidențiare că monarhia apare ca o ineluctabilă identificare cu Franța de ieri și de totdeauna, într'o formă aproape indisolubilă. D. Bainville, constatând că ultimul război a lăsat Franța în stransa situație a unei țări victorioase dar profund rănite și termină lucrarea printr'o notă de încredere și optimism. D-sa caracterizează perioada de azi, ca turbare, incertă și bolnăvicioasă. Nimeni nu ar putea afirma ce va rămâne definitiv din toate provizoratele ce se elaborează azi. Totuși structura socială — remarcă eminentul istoric — rămâne solidă și echilibrată. Clasele sociale de mijloc își recapătă forța socială, necesară unei propășiri armonice a nației. Și astfel, nădejdi noui, inspirate din trecutul glorios al Franței, agită din nou spiritul atât de nobil al celei mai geniale dintre națiuni. ȘTEFAN TATARE.7 CU ■íf Alegerea dela Chișinău Intre cele nouă ziare care apără unul cu interesările liberale, altul genialitatea politică a d-lui Averescu, urmează de câtăva vreme un duo mișcător... S’ar părea că un dirijor misterios, le dă telefonic, indicații repetate. Să fie invizibilul fio!» Floricescu »-"t mai impunător cu cât își distanțează, materialmente, contimporanii ? Sau această operă de armonie deocheată, este datorită marelui om de stat de la Severin? Alegerea de la Chișinău, face duetul să ’și iasă din sărite, de bucurie. Trei candidați! Neînțelegeri în bloc! Era fatal! Și pe aceiași strună a aceleiași hodorogite orchestre. Viitorul secundează în falset, pe bătrâna primadonă a d-lui Trancu Iași. Se întâmplă însă că la Chișinău opoziția unită susține o singură candidatură, a d-lui Alexandri. Se mai întâmplă că acolo, guvernul puternicului partid, FUGE RUȘINAT DIN LUPTA, în speranța că jocul fondurilor de urne, ar putea opera cu concursul larg al jandarmeriei de partid, o izbândă a unui personaj politic de amploarea d-lui Sergiu Niță... Liberalii dau bir cu fugiții. Averescanii cer stăruitor ca să nu slăbească o clipă, piopteaua cointeresată... Căci ridicolul n’ar avea pereche. Și jalea armonioasei orchestre, limitem acest cadru se desfășoară lupta. Cât de îndrăzneț va fi d. Inculet, și ce rol va juca administrația acestui domn, vom vedea. Până atunci duetul urmează la centru, — spre satisfacția marelui om politic, d. Sergie Niță, candidatul lașităței guvernamentale, în alegerea senatorială de la Chișinău. MICHEL PRÉVOST ») Români și Ruși -- Amintiri din anii 1916-1918 - Atitudinea acestor aliați ciudați, evident că neliniștia. Toți revolutionarii pe care guvernul tarist îi ținuse în cătuși, erau puși în libertate încă din primele zile ale noului regim. Agitatori expulzați din România pentru atitudinea sau acțiunea lor antidinastică, reveniau, proteguiți de trupele ruse și treceau liberi frontiera. Rușii, cei mai exaltați, spuneau chiar că dacă Românii vor întârzia prea mult de-a se scăpa de suveranul lor, vor opera la aceasta ei înșiși. Intre timp, ei comunicau, prietenilor și gazetelor lor, vești impresionante. Regele, prizonier în casa lui, nu putea eși fără voia revoluționarilor, cari preconizau formarea unei republici slave a Statelor Balcanice, după modelul rusesc. Și tot așa... că el a fost constrâns de a lua parte la dunarea Consiliului soldaților ruși și că, în acelaș timp, și el și toți generalii săi prezenți la acest Consiliu au arborat eșarpa roșie.. Dar neliniștea pe care lumea a resimțit-o un moment, fu repede împrăștiată. Românii, în marea lor majoritate, erau credincioși Regelui lor iar ura lor de Ruși era acum atât de mare încât acesta ajungea ca să strângă în jurul tronului până și pe cei îndoelnici sau care ezitau. Totuși, pentru mai multă siguranță se făcu o discretă propagandă pentru Rege, amintindu-se de promisiunile Suveranului pentru binele politic și social al poporului și afirmându-se din nou că pământul pe care l-au apărat le va fi de îndată distribuit când împrejurările vor îngădui. In acelaș timp erau făcute tentative pentru redeșteptarea simțimântului patriotic în sufletul Rușilor pentru a-i persuada de necesitatea continuării luptei și de a rămânea uniți cu aliații împotriva Germaniei. Militari francezi întreprindeau propaganda, invitând pe reprezentanții soldaților, discutând cu ei și încercând să-i convingă. S-a încercat chiar mai mult, și pentru a sprijini căldurosul apel, pe care socialiștii francezi de curând convertiți la patriotism, îl adresaseră poporului rus încă din primele zile ale revoluției. Albert Thomas fusese trimis în Rusia și, după ce a parcurs frontul acestei țări, el a venit până în regiunile românești pentru a vorbi trupelor revoluționare. După dările de seamă ale vizitei sale și după relatările oficiale succesul i-ar fi fost considerabil. Rularea care fusese făcută în jurul numelui său, reputația sa de ministru socialist care venia să salute trupele democrației rusești participarea care i se atribuia în străinătate la creșterea fabricațiunei munițiilor și în desvoltarea materialului de război — toate au contribuit ca să atragă atenția asupra persoanei sale. Cele mai mici cuvinte uneori pe cât se spunea, erau repetate și comentate, așa încât toți așteptau sosirea sa cu o curiositate nerăbdătoare. Nu se poate nega zelul și activitatea pe care el le-a desfășurat în cursul călătoriei sale. Vecinie în mișcare, la faptă și la lucru fără încetare, călătorind câteodată de dis de dimineață până la miezul nopții, documentându-se pe lângă statele majore, vizitând regimentele, fie pe front, fie în zona internă, primind la dânsul Comitetele Armatei, întreținându-se cu soldații, răspunzând cu vioiciune la toate întrebările și obiecțiunile lor, în tot locul aclamat de aceia pe care-și închipuia sa-i fi convins, era în fiecare zi purtat în triumf. El aducea soldatului lipsit de lucru, plictisit și abătut, un element de distracție, tăind monotonia existenței lui care nu era nici aceea de războiu, dar nici aceea a păcei. Iar poporul rus, care se pasionează pentru orice și aplaudă toate spectacolele, se bucura într-adevăr sincer la primirea lui Thomas. In acelaș timp cu acesta, delegați ai partidului socialist, deputați sau membrii ai,Union Trade“, parcurgeau frontul de toate părțile, în scop de documentare și propagandă și comunicau generoși presei impresiile lor optimiste, întemeiate pe un examen superficial al situației, impresii care uneori mizau pe șefii militari. Soldații într'adevăr, în cursul întrunirilor și al conferințelor organizate și pregătite dinainte, excitați de reclama care se făcea și fiind ușori sugestibili, se îmbătau de asemeni ușor cu vorbe și evident că aplaudau pe orice orator. Când se făcea apel la dânșii — ei jurau și lupta pentru cauza aliaților, părea să vrea victoria cauzei comune. Dar acestea nu durau decât până în clipa când, a doua zi sau mai târziu, un alt mandatar venia și li se adresa lor — și nu sentimentului lor de datorie, ci pasiunilor și poftelor lor. In locul dureroasei necesități a războiului și a riscurilor groaznice, un delegat bolșevic se trudia să mențină în viață visurile frumoase, pe cari soldatul rus le înfiripa de când întrevedea reîntoarcerea lui acasă — și acolo împărțirea pământurilor și a tuturor bogățiilor.... Era tabloul libertăței promise în ogoarele fertile ale unei Rusii nemărginite, era asigurarea unei vieți largi, ușoare în regiuni reîntinerite și vivifiate la sufletul puternic al libertăței — un viitor de pace — măreț și fericirea într-un paradis regăsit. Ce nebunie, să mai lupți și să înduri încă atâtea lipsuri! Ce prostie, să te lași ucis, când înapoia ta, în tot cuprinsul unei țări Infinite, nu aveai decât să te apleci ca să culegi norocul și bogăția! De ce să mori zadarnic fără să fi avut partea ta din fericirea pomântească ? Mașina administrativă, încă din aceste vremi, troznea șubredă în toate locurile. Pe front, alimentația era asigurată, dar echipamentul era neîndestulător — îmbrăcămintea și încălțumintea lipseau foarte adesea atât pe urna desorganizărei transportului cât și pe urma minimului pe care-l mai produceau lucrătorii în ateliere și uzine. Amenințarea mizeriei în viitor și pe curând, apoi inacțiunea și neocupația, vorbăria — toate distrugeau puțin câte puțin moralul armatei ruse. Trupele care aclamaseră pe vorbărețul Kerensky și juraseră să moară luptând, dezertară cu primul prilej. Cele care-l primiau pe Albert Thomas cu entusiasm, la fel. Dar, dacă acestea din urmă au întârziat în dezorganizarea lor complectă, aceasta se datorește faptului vecinătății lor directe cu Românii. Intr'adevăr, Românii, apoi prezența câtorva francezi, autoritatea încă nesdruncinată a generalului Tcerbatcev și îndepărtarea mare de țara lor, făceau ca aceste trupe aproape fără voe să se mențină în acceptarea aceleiași datorii. Cât privește discursurile ministrului socialist — ele se pierdeau ca și cum ar fi fost rostite în vânt. Mulți chiar se întrebau, dacă ardoarea sa patriotică nu era cumva dominată de entusiasmul revoluționar și dacă, prea grăbit fiind să sărbătorească binefacerile insurecției, trecea poate cu o ușurință excesivă peste însemnătatea și necesitatea datoriei militare- Evident, Rușii îl aplaudau cum aplaudau pe orice individ care-i legăna fraze sonore. Dar fără îndoială, că într'însul, ei aclamau mai curând un revoluționar decât pe un ministru al apărărei naționale Și cu drept cuvânt ne putem întreba cu privire la argumentele pe care el le întrebuința spre a convinge interlocutorii săi și ce coarde căuta să facă să vibreze într'înșii. Intr'adevăr s'au văzut Ruși, care fiind întrebat asupra impresiilor pe care li le-a lăsat vizita ministrului, răspundeau încântați. .. „A venit ca să facă pacea!“ Deci, ce mai puteau valora pentru noi afirmațiile pompoase ale rapoartelor oficiale, elocința toasturilor sau a discursurilor, după ce am auzit astfel de răspunsuri și continuam să vedem țara împănată de dezertori, refuzând întoarcerea pe front și posedând toți sute și mii de ruble produse ale furturilor sau beneficiu al unor negustorii clandestine. (Va urma)