Neamul Românesc, decembrie 1926 (Anul 21, nr. 131-134)

1926-12-06 / nr. 131

2 NEAMUL ROMANESC întrunirea partilu­liu național a organizației sectorului I (Salinii) Pentru ziua de Duminica 28 Noembrie 1926, Președin­tele Organizațiunei sectorului I (culoarea de galben), d-l Ch. Neter, a convocat cetățenii din acel sector la o consfătuire politică, !' . Consfătuirea a luat însă proporțiile unei manifestațiuni grandioase, căci marea sală a devenit neîncăpătoare pentru toți cei cari erau doriți să asculte cuvîntul adevărului. Întrunirea a fost prezidată de d-1­­. Diaconescu­, mare proprietar din Herăstrău, care mulțumind pentru alegerea sa ca președinte al întrunirei, arată că ea a fost convocată pentru a­­ se cunoaște unii cu alții și a se sfătui asupra dru­mului de urmat. D-1 Oh. Neter, președintele organizației sectorului, avînd cuvîntul spune: Prima noastră datorie este să aducem omagiile noastre marelui nostru Rege, rugînd Cerul să-L fie cît mai multă vreme în fruntea acesei țări, care-l iubește tot atît pe cît a iubit-o și o iubește El și pe care tot El a mărit-o îndeplinind visurile seculare ale acestui neam. Urîndu-i o cît mai grabnică însănătoșire să strigăm cu toții, din tot sufletul și cu toată credința. .,Trăiască Regele nostru". (Sala în picioare ovaționează îndelung). Indrăsnind a descinde seria întrunirilor­­ partidului nostru în Capitală, n’am făcut-o pentru a mi se consfinți o calitate pe care n’am dorit-o și la care nu țin, dar pe de o parte pentru a stimula energiile celor, cari, stau în o inactivitate condamnabilă, iar pe de altă parte pentru a-mi verifica credința ce am avut-o i­ă este o atît de mare dorință de o alcătuire nouă, întemeiată pe adevăr, pe dreptate și pe ordine în legalitate, în­cît nu se putea ca întrunirea să nu dea as­pectul acesta înălțător, fără a ne folosi de­ nici unul din mijloacele obișnuite de propagandă ațîțătoa­re. Față de sentimentele și credința ce v’au­ călăuzit pentru a vă aduna în număr atît de mare, nu vă pot face impresia de a vă mulțumi pentru ceia ce credeți și simțiți, ci pentru că ne dați imboldul necesar de a stărui în activitatea noastră, pentru că ne arătați că, ceia ce credem împreună cu șeful­ nostru și profesorul neamului, d-l N­. Iorga, nu este o nălucire ci o adevărată realitate care a­­ început a deveni prea amară și prea exasperantă pentru a rot reacționa. Scopul nostru nu este a ne­ră­­­zboi cu nimeni, căci nu înțelegem a întemeia activitatea noastră nici pe ură,nici pe bîrfirea nimănui, pentru că nu voim să distrugem în nimeni credința în oamenii mari ai țarei, indiferent de partidele din cari fac parte. Lupta noastră înseamnă muncă și iarălși muncă, înseamnă construire iar nu dărîmare, înseamnă continuitate în tot ceia ce este bun. Ceia ce trebue să­­ deosebească partiid de partid, nu e e crezul în viitorul neamului, căci acest crez trebue să fie comun tuturor partidelor, ci mijloace­­e prin care să se ajungă la scop, prin însuflețirea cu care înțelege fie­care a se jertfi pentru interesul general. Partidul nostru, ca partid național romînesc, cuprinde în el pe ori­ce român; iar prin român, înțelegem pe ori­ce cetățean al acestei țări, care, confundînd aspirațiunile lui cu aspirațiunile țărei, se bucură de bucuriile ei și suferă cu durerile ei; cel care, indiferent de religie și de rasa din care a făcut parte, crede în această țiară; cel care nu șade cu un­­ picior aici și cu altul peste hotare; cel care însușindu-și trecutul acestei seri vrea să-l transmită viitorului cu ambiția legitimă de a fi pus și el o petricica­ la clădirea Iui. Partidul nostru reprezintă mijlo­cia între tendința nega­tivă și demagogia deșănțată, el voește a trăi cu timpul și cu oamenii iar nu contra lor; el nu promite nici slujbe nici gheliruri; el nu urmărește răsturna­rea valorilor, făcînd din prost un deștept, ci vrește a întrebuința pe fie­care acolo unde poate produce maximul de folos pentru țară iar lui pentru el. El nu promite nici un fel de expropiere nouă și nici o­­ nouă atingere a dreptului de proprietate, ci din contră, voește a consolida proprietatea care reprezintă o muncă plină de privațiuni și suferințe, condusă de dorința de mai bine ce e sădită în ori­ce om. Programul nostru este oglinda sufletului mare și cinstit al șefului nostru; deviza lui e: „ceia ce ție nu-ți place altuia nu face” și „tot ceia ce crezi că e folositor pentru tine să faci și pentru țară". Partidul nostru nu umblă nici după colaborări, nici după fuziuni, care nu ar fi impuse de marele interese ale terii; el voește a trăi prin sine însuși ca o expresiune a necesi­tăților simțite de toți și î­ntru atît întru cît e dorit. El trebue să fie un instrument de guvernare blinda, bună, în­țelegătoare și sprijinit pe toate clasele producătoare ale țerii. Rămîne ca fie­care să se coboare în conștiința lui curată și fără ură sau părtinire, să asculte de glasul ei. Noi suntem siguri că conștiința lor nu le va putea spune alt­ceva de­cît ceia ce conștiința i-a dictat șefului nostru. D-l D. Cpt. G. Vizan­ti, secretarul general al organi­zației sectorului, avînd cuvîntul spune: Cer indulgența d-spre, pentru că e prima dată cînd ieau parte la o manifestațiune politică și i­au cuvîntul la vre-o întrunire. Ca fost ostaș al acestei țeri, mi-am examinat con­știința care mi-a arătat că lupta nu s’a terminat și că schim­­bind terenul ei să mă dau trup și suflet celuia care de atîția a mari de ani se luptă necontenit pentru triumful unor idei cari ne-au făcut să întrezărim victoria finală înainte de a se fi înfăptuit. Dar cum aș mai fi putut sta la gînd între partidele ac­tuale, în care unul tare ca deviză „totul pentru noi, nimic pentru țară", altul „cît mai­­ puțin pentru țară și cît mai mult pentru noi” și în fine partidul d-lui Prof. Iorga care are ca deviză „nimic pentru noi, totul pentru țară”. Și țara aceasta are prea mare nevoe de o guvernare cin­stită, ordonată și blinda pentru a nu se justifica pornirea desinteresată și înălțătoare pentru acest partid. Șeful nostru este prea înțelegător a nevoilor țerii, prea cunoscător al trecutului ei sbuciumat, prea a dat dovadă de desinteresare și de o credință neprihănită; prea a muncit mult pentru strălucirea țerii sale, pentru a nu asculta în­demnul său­ la muncă, pentru a nu face zid în jurul lui.1 . Fac dar apel la toate sufletele cinstite să-și dea prinosul lor de muncă pentru propășirea acestei țeri alături de șeful nostru necontestat. D-l avocat Bosniei-Paraschivescu, avînd cuvîntul arată că partidul național a rămas sub adevărata și singura șefie pe care trebuia să o aibă, a Profesorului N. Iorga, rămî­­nînd ca cei care au plecat cu șovăelnicul d-n Maniu să-șî recunoască marea greșeală pe care au făcut-o. Șeful nos­tru a făcut toate sforțările posibile pentru ca să poată conlucra cu d-l Maniu, însă acesta de­și a avut marele merit al resistenței sub dominație maghiară, a avut marele demerit de a nu se putea adapta noilor condițiuni de viață a poporului, de a fi rămas cu aceiași mentalitate care l-a făcut să-și renege un întreg trecut. D-sa nu a voit să în­țeleagă că persistînd în ambiția de a fi conducătorul unui partid îndepărta posibilitatea de a deveni conducătorul țării; nimeni nu a putut concepe, după cum nu a conceput nici M. S. Regele, ca să închine ideologia latină a țerii noastre, ideologiei maghiare a d-lui Maniu. Un guvern prezidat de d-sa nu a putut și nici nu poate fi posibil cînd­va. Țara noastră are un trecut prea mare și o mentalitate prea des­­voltată pentru a fi închinată tocmai celor pe care vitejia soldatului nostru și miile de vieți ale noastre, i-a desrobit. Cei plecați de la noi pentru a se da în brațele țărăniș­tilor, uită că greșelile se plătesc întotdeauna și că com­portarea d-lor față de actele mari ale țerii, ca încoronarea

Next