Neamul Românesc, iulie 1927 (Anul 22, nr. 73-93)

1927-07-01 / nr. 73

,,*tfc:a;MiEL. PresseM Adunarea Partidului Național (Continuare din pag. I­a) n­îine voiu intra și eu în Ardeal, in acel Ardeal, de unde legenda face să se coboare aici descăl­că­­torii în căutarea unui tron, dar unde realitatea a trimes pe ostașii libertății pentru desrobirea trupu­rilor, Voiu arăta celor cari așteap­tă încă desrobirea sufletelor că ideia națională se află mai curînd aici, în mijlocul statornicilor ei mărturisitori, decît acolo unde lin­gă d. Maniu apare omul care a scos gazetă pentru dușmani și a zvîrlit-o în miseria eroică a solda­ților din tranșee. Da, după alegeri voiu intra în Ardeal ca să aduc libertatea sufletelor de supt for­mulele false și de supt oamenii cari se așează la conducere fără să știe conduce. Li voiu aduce cu­­vîntu­l partidului care, cum n’are în mijlocul său pe directorul „Lu­minii“ și pe desertorii marelui răs­­boiu, n’ar nici pe proprietarii hră­păreți, nici pe arendașii cari sco­teau șapte piei de pe om, nici pe bancherii răsăriți după răsboiu, nici pe foștii prefecți ai partidelor vechi — ar fi gata să primească și pe cei care candidează după ce au turnat păcură încălzită între că­mașa și trupul fratelui teran pe care așa de mult îl iubesc. După cele spuse de d. Tașcă e greu să se revie asupra cuvintelor sale, și d. Bosnner-Paraschivescu a schițat exact istoria ciudatei jucă­rii care de ani de zile se face cu țara. Am privit-o și eu, cu mirare, cu indignare. CUTIUȚA CU SURPRIZE In mijlocul răsboiului, de la co­manda oștirilor, d. general Ave­­rescu apare ca șef de guvern. Cî­­teva luni, și se cufundă. Marghi­loman răsare din cutia magică, și cutia-i înghită fără să știe dimi­neața ce va fi seara cu dînsul. Alți generali sînt chemați de la datoria lor, și ei își asociază oameni res­pectabili, dar într’o dimineață ci­neva ca Petru Poni află de la par­ter că ziarul a anunțat căderea Mi­nisterului. După ce răsboiul l-am purtat toți, cu sîngele, cu munca, măcar cu suferința, numai libe­ralii moștenesc victoria. Ei pleacă pentru că nu consimțeau a sprijini pe un act international dreptul nostru de stăpînire în Ardeal și în Bucovina. Alți generali sar din punguța cu surprize. A doua zi du­pă alegeri ei trebuie să plece. Pen­tru prima și ultima oară sîntem în o adevărată practică a constituției. Un bloc de guvernare se formează. FURSELE POLITICEI LIBERALE Peste patru luni, când și șeful său, d. Vaida, au căpăta Basarabia la Londra, guvernul e izgonit, așa cum— zice d. Maniu cu una din acele expresii fericite care-i vin odată la zece ani — n’ar fi alungat d-sa pe rîndașul ungur de la case­le d-sale. Rămâne Parlamentul, a­­șa de capabil de orice îndrumare sănătoasă și plin de un avînt care nu s’a mai întîlnit de atunci. Mi s'ai spus: Parlamentul va rămâ­nea. Și, d. Averescu venind din a­­ceiași cutie a tainelor, Parlamen­tul, a fost disolvat. Păcat că s’a luat această măsură, mi se spunea după doi ani, cînd era cam tîrziu. Soarta disparițiilor misterioase aș­tepta și pe d. Averescu: știu și eu cum. Și cutia „Ministerelor națio­nale“ dădea din nou pe d.­ Brătia­­nu singur. Peste patru ani, și ceva mai mult, d-sa pleca făcînd gestul cuiva care știe bine că-și lasă un înlocuitor. D. Averescu era ferici­tul ales. După câteva luni îl înghi­­ția adîncul. Și cum ? Ministrul Pa­latului îi aducea pentru contrasem­­nare actul de numire al noului președinte de Consiliu. Dar e ne­cesar să-mi scriu demisia ? — Cum voiți d-voastră. De data aceasta, la un ceas de noapte cutia a dat Ministerul „Știrbei. Nu mă întrebați, de ce nu m’am „asociat" și eu. Nop­țile politicei nu mă privesc pe mi­ne și un mecanism american foar­te delicat păzește ușa mea. Cutia de păpuși, după vechea tradiție, putea să joace cu perdea sau fără perdea. In a doua fază, fără per­dea, din nou a sărit în sus un Mi­nisteru Brătianu. (Aplauze). GLUME PE SPINAREA ȚAREI Dar bine pentru aceasta, pentru glume pe care e liber fiecare să le facă, dar cu sine și cu partidul său s’a creat acest lucru vechiu și sfînt oare e Țara Romînească? Și nu voiu trăi eu să văd ridicîndu-se energic pentru a cere oricui să-i permite singurele lucruri serioase potri­vite cu onoarea ei . Deocamdată, mă simt dator să vă arăt în ce direcție au să se în­drepte voturile față de necesitățile de astăzi ale terii. Voturile alegătorilor, priviți ca atare. Căci o veche neînțelegere intre mine și d. I. I. Brătianu — eu nu pot să consider pe alegători ca trecuți cu toții pe liste ca o ave­­re care se moștenește de la loan I la loan al Il-lea, poate apoi la Gheorghe f­iu ?i Gheorghe al II-lea ca să revie la loan al II lea. Nici într’o țară nu se face așa. Partidul îl formează un număr restrîns de oameni, iar alegătorii, în adevăr liberi, sînt acolo ca să-i judece pe toți. Chiar acei cari sînt „înscriși” privesc întâia situația și caută apoi pe aceia cari pot răspunde mai bine cerințelor ei. (Aplauze căldu­roase). Intr’o vreme cînd în lăuntru și în afară totul e numai nesiguranță și primejdie se cere mai mult de­cît oricînd ca un partid doritor de a guverna să întrunească două con­diții. Una, ca el să creadă în ideile sale directoare. Nu în idei răzlețe, adunate de ici de colo, de la alții și de la mine, ca mucurile de țigări culese pe o cale umblată de toată lumea, ci idei proprii, legate în­­tr-un sistem și verificate prin ex­periență. Aceste idei însă trebuie să fie a­­părate de oameni cari nici ei să nu fie culeși de ici de cola­ci să fie crescuți cu ele, să și le fi coborît în adîncul ființei lor morale și cari tocmai prin această legătură să a­­jungă a se încrede unii în alții și a se iubi în adevăr. Cei cari se simt nevrednici pleacă și cei cari înțeleg vin în locul lor. „REALIZARILE“ LI­BERALE Partidul liberal, pe care-l cred necesar terii, pentru puternica lui alcătuire materială, este el acela care, azi, poate răs­punde nevoilor terii ? Unii cred că da, și la fiecare pri­lej scot înaintea mea, oare am creat fără bani un centru de cultură, „realisările” acestuia. Care „realisări” ? Partidul care de la 1876 până a­­cum a guvernat mai multă vreme, măcar două treimi din acest timp, avea în fața lui întrebări care ce­reau un grabnic și hotărît răspuns. Trebuia resolvită chestia țără­nească. Bine zicea Mihail Kogălni­­ceanu, cel care a fost mai mare de­cît toți, că nu se poate face o tară cu cîteva mii de boieri. Pentru a o face și a o ținea se cere mulțumi­­rea unei întregi nații, care să fie în orice moment prinsă într’o mun­că solidară. Și trebuia oare răz­boiul balcanic, trebuia răsboiul mondial, trebuia bolșevismul ru­sesc pentru ca „realisatorii” să dea tiranului pământul și dreptul de vot. ? (Aplauze). Trebuia creată clasa meseriașilor și negustorilor romîni. Oricine tră­iește din muncă în această țară are dreptul la respect. Dar nația care a creat și care apără e a noastră. Ea are drept la centru, la piață, la predominare. Ce a „realisat” în a­­cest domeniu partidul guvernării continue ? Unde e creditul necesar, unde e îndreptarea și ocrotirea, cînd orașul românesc are în gene­ral pe Romîni ori în mahalale ori la birourile funcționarilor . Trebuia creată o școală și o în­treagă operă de luminare Dar un­de, chiar în acest colț al Europei, sînt mai mulți neștiutori de carte ? Unde lipsește mai mult cartea po­porului, marele ziar a­l poporului ? Care e țara a cărei capitală să aibă o bibliotecă populară ? Acestea sunt „realisările” culturale ? Avem o viață economică în haos și finanțele la ananghie. Acestea sunt „realisările" în domeniul eco­nomic și financiar ? Nici o țară din lume nu e mai înconjurată de dușmani. Unde e însă necurmata grijă pentru ar­mată 7 Unde e aviația noastră ? Unde sînt noile tunuri ? Unde in­dustria chimică de răsboiu atunci cînd în jurul nostru nemții și ru­șii pregătesc mijloacele grozave care pot duce la moartea în massă și populația din orașele noastre? Ori acestea sînt „realisările“ mili­tare ? O, da, sînt anume „realisări". Ele se văd în buzunarele pline ale profitorilor. Dar asemenea „reali­sări“ pot duce la altceva decît par­ticiparea la veșnica guvernare a țerii, și anume , la pușcărie. AVANT ȘI DESINTE­­RESARE Dar, oricum să fie, partidul li­beral ar putea fi chemat la putere în răstimpul de liniște din viața unui popor, în momentele cînd nu i se cerea să grăbească pasul spre ținte care neapărat și imediat tre­buiesc atinse. Dar astăzi, ceia ce trebuie e toc­mai avântul. Ga trupe de asalt tre­buie să ne aruncăm spre noile și marile creațiuni necesare. Trebuie cu orice preț să fim tari, și bogați, și luminați. Și oare această despe­rată sforțare o poate provoca și con­duce un partid îmbătrânit și ghif­tuit . Dar poate că partidul național­­terănesc, creat pentru ca d. Maniu să aibă o preșidenție, poate că a­­cest partid, de­sigur nou, să fie ne­cesar terți pentru această operă. Dar nu vede oricine că acolo sunt oameni cari s’au răpezit la primul tren electoral cu sosire promptă? Ce unește pe acești oameni ? Ce­­ face să se iubească ? Dar nu înțe­leg acești domni că li trebue mulți ani pentru a forma un partid ade­vărat? Și poate servi exemplul li­beralilor cari, pornind de la 1848, au ajuns la putere, după vre-o trei­zeci de ani petrecuți în sărăcie și prigonire, cu legendara pereche de pantaloni de dini pentru lunile de iarnă. PARTIDUL NAȚIONAL. PARTIDUL LUPTEI DE SACRIFICII Dacă partidul nostru are însuși­rile necesare terii, el nu-și poate crede viitorul închis. Po­i siguri că, dacă aș avea al­tă convingere, aș ruga eu pe prie­tenii mei să mă părăsească — și n’ar fi nevoie de acțiunea săgeței lor la cari s’a lăcomit partidul li­beral. Dar eu am convingerea adîn­­că a necesității noastre, pentru ta­ră Altfel de ce aș continuă o poli­tică de osteneli și de durere ? Poa­te pentru că am o ambiție nepotri­vită cu vîrste și situația mea ? Dar nu mă sfiesc a spune că-mi ajunge ca, or­unde m’aș duce, numele meu să fie legat de cinstea ce se face terii mele. Și aș avea nevoie de succese electorale, pentru a fi și eu ceva . Ce e în dosul mieu, oricît de urîte lucruri ar fi acelea în care se complace încă politica rom­î­­nească, nu mă descurajează. In ce­tate bețivii pot petrece cu femeile, dar pe ziduri străjerul trebuie să vegheze. Și, oricît de puțin ar me­rita partea, mică, a petrecătorilor, sus pe arenele, nooi vom veghia. Știu bine că o lege ticăloasă, fă­cută pentru milionari — și cu greu găsim noi banul buletinelor și pro­pagandei —­ cele doi la sută din numărul total al voturilor pentru ca un partid să fie represintat în Parlament Dacă mulțumită ei, nu vom avea dreptul de a vorbi acolo, amicii mei și cu mine, despre ne­voile și dorințele acestei țari, acasă la noi vom găsi mai mult răgaz pentru muncă, dar la anume cea­suri, care vor veni, țara va regreta, sînt sigur, păcatul pe care-1 va fi făcut față de noi și față de dînsa însăși. (Aplauze furtunoase, acoperă ulti­mele cuvinte ale d-lui Iorga). DISCURSUL D-LUI AVO­CAT MARIN POSTEL­­NICU Țara e chemată din nou, în zilele de 7 și 10 Iulie, să se rostească, cui și în ce măsura, să se dea guvernarea acestei țări. Viața politică la noi, înlănțuită de la războiu în vârtejul luptelor de pa­timi sterile, nu și-a putut găsi așe­zarea pacinică, liniștită, necesară pentru consolidarea statului român, fiindcă prin intrigă, s’a lipsit, facto­rul constituțional în alegerea guver­nelor, de esențialele elemente consti­tutive în guvernare , oameni de crea­­ție și de necontestată autoritate mo­rală. Create de o parte, autoritățile mo­rală de alta, iată izvorul firesc, de liniștire a spiritelor, de consolidare evidentă, înăuntru și-n afară a țărei. Naționaliști prin sânge, educație și cultură, democrați, prin înțelege­rea vremurilor cari ne cârmuiau, noi luptam pentru ridicarea țărănimei — și cine ar putea să ne conteste acest titlu de glorie, căci noi suntem țără­niști prin origină, prin tradiție, prin împletirea suferințelor de fiecare zi cu țăranii, și cine altul simbolizează mai bine, dragostea pentru ei, ca șe­ful nostru, d. prof. Iorga, care din suferințele țăranului și-a făcut sufe­rința sa . Ca un far Divin, el a luminat acea­stă țară, și a ferit generații întregi de a cădea în ispita guvernărilor conrupte, imorale, statornicind în această țară, o bază morală, fără de care o nație e ca și perdută. Ne ridicăm în contra demagogiei, a șarlataniei politice fie ea îmbrobo­dită în culoarea liberală, fie în cea național-țărănistă. O nație, pe deasupra tiraniei și a șarlataniei, are nevoie de izvoare creatoare de viață. Cine să le dee? Liberalii ? Ei nu pot creia viață din materie. Banul, scopul și mijlocul existen­ței lor, îi opresc de la eforturi mo­rale. Național-țărăniști? Aceia, la cari inconsequența actelor politice stă în oportunitatea de a fi ministru de o zi? sau de a împărți mandatele ța­rei din cabinet, cu liberalii, desfă­­cându-se de ei, nu pe bază de pro­gram, dar de câteva mandate în plus sau în minus? Aceștia să dee viață, pertractori la guvernare, jefuiți la întruniri publice ? Viața nu poate să stee unde e pu­treziciune morală. Noi, partidul național, care trăim prin puterea muncei și curățeniei noastre, reprezentăm res­ortul mo­­ral în această țară. Noi vrem să dăm țărei, în guver­narea ce ne așteaptă, o așezare fi­rească rosturilor noastre naționale, să înlăturăm, pe cale legală, ilegali­tățile comise, să îndreptăm nedrep­tatea de la 4 Ianuarie, să creem prin guvernarea noastră viață și acțiune, spre a da țărei, o aureolă înăuntru și o mare stimă în afară, (Oratorul e îndelung ovațional), DISCURSUL D-LUI PROF. I. SAN­­GIORGIU . întrunirea de astăzi nu e pentru noi o simplă întrunire electorală. Lumea aleasă și atentă care umple această sală știe că nu a­vem­ măr­turisiri de făcut și că șeful nostru d. Iorga, cu autoritatea d-sale ne­contestată, va avea să aducă lumi­nă nouă cu privire­ la criza poli­­ticiă. 51 . Căci deși avem­­­n aparentă un guvern nou și cu pretenții de tă­rie, ne găsim în criză politică. De la 4 Ianuarie 1926 noi ne găsim în criză acută. Ori­cât s’ar ascunde motivele luptelor și intrigilor politice din ultimul an, nu există in cercurile politice decât o singură preocu­pare: actul de la 4 Ianuarie. A fost inventat guvernul Știr­­bey, care prin persoana aceluia care îl prezida, era cea mai temei­nică garanție, că actul de la 4 Ia­nuarie va fi respectat. El avea mi­siunea să capteze prin momeli ministeriale pe toț­i acei cari nu recunoscuseră actul de la 4 Ianua­rie. Acesta a fost rostul intrării in guvern a national-țărăniștilor, ca­re pentru patru portofolii și-au vân­dut crezul lor. D. Iorga nici n’a voit să stea de vorbă. El știa că acela care era în mare parte vino­vat de actul de la 4 Ianuarie, nu avea ce căuta la ușa d-sale. Și ea a rămas Închisă. Dar tocmai faptul că anumite culise politice se căznesc mereu să asigure valabilitatea actului de la 4 ianuarie, înseamnă că el nu e de­finitiv. De ce ar cerși semnătura tuturora pe acest act presupus în­chis, dacă el nu ar fi un brutal provizorat. Dar liberalii nu s’au lăsat bă­tuți. Neputându-l avea pe d-l Iorga ca aliat au vrut să-l distrugă și să-l izoleze politicește. Și atunci au început manevra lor cunoscută, cu o mână ofereau momeala, cu alta amenințarea. Care dintre noi nu'a primit ofertă de la liberali. Dar puțini au fost cei ce l-au părăsit și o armată Întreagă îl urmează azi. Nu cu un portofoliu ministerial poate fi atras profesorul Iorga, ca­re a creiat atâția miniștri. (Aplauze călduroase). Astăzi partidul nostru este izvo­­rul de idealism rămas neîntinat. La el se adapă toți acei cari vor o viată nouă in tara noastră. Așa cum David nun^ț cu o pietricică a răpus pe marele Goliat, tot așa cu piatra convingerilor noastre vom răpune Goliatul liberal. (A­­plauze prelungite)". 4. CUVÂNTUL SATEA­­NULUI DI­NC­A LASCAR ■O1Í Plugarul DINICA LASCAR, candidat pe lista­ Partidului Națio­nal, aduce omagiile țărănimei pen­tru marele profesor Nicolae Iorga, care face cinste țărănimei și prin faptul că a pus pe lista partidului d-sale, un sătean. Nu avem bani. Nu mințim, pen­tru că profesorul Iorga nu spune decât adevărul. Cei mulți, nu trebue să se ducă după banii pierzării. Noi luptăm cu cinste și cu minunatul cuvânt al marelui nostru conducător Ni­colae Iorga. (Aplauze furtunoase). Au trimes să ne cumpere. I-am gonit. Noi nu suntem de vânzare, dar nici nu ne mai lăsăm înșelați. Țăranii să știe că prietenii lor cu­minți și de treabă, sunt numai în Partidul Național și lângă Nico­lae Iorga. La 7 Iulie, fără dezordine , Toți cu votul pe pătrat. Cuvântarea plugarului DINICU LASCAR a fost călduros aplau­dată. CUVÂNTAREA S. SALE PREOTULUI STOICESCU S. LA PĂRINTELE STOICESCU, vorbește de ideologia șefului nostru d. N. Iorga, de sacrificiile­­ pe care le-a făcut pentru cultura Și sufletul nea­mului românesc. Ca și apostolul Pavel a fost lovit și persecutat. Amicii lui îl părăseau dar apostolul a izbutit în cele din urmă să-și va­dă stăpânirea sufle­tească­, domnind întreaga lume... Este cea ce vom­ reuși să facem in frunte cu marele om de cultură, de gândire, și de entuziasm, care a sa­crificat o viață pentru ridicarea mo­rală a țării Mai este atâta de lucru pe ogorul larg al nevoilor noastre. Cel dintâi semănător, profesorul Iorga, va duce mai departe opera lui patriotică, prin politica de iubire și de consolidare a țărei. S. Sa încheie, binecuvântând pe aceia cari înțeleg rostul luptei ma­relui român Nicolie Iorga (aclama­ții). D. C. CIHODARIU, care prezidea­ză, încheie întrunirea apelând în­că oda­tă la conștiința cetățenilor, cari au datoria să voteze listele Pjr­tidului Național de sub șefia d-lui profesor N. Iorga. Asistența a făcut o caldă manifes­tație de dragoste d-lui profesor N. Iorga și s’a risipit în cea mai de­plină orânduială. Discursurile d-lor prof. G. Taș­că, Bosniei Paraschivescu, Dumitria Șoimu, rostite ori la Dacia, se vom publica în numărul de mâine. GREFA V­­IBUNALULUI ILFOV SECȚIA III C. C. EXTRACT D-na Eli­sabeta V. Anghelescu do­miciliază In București strada Vasile Conta No. 18 prin petiția înreg.­la No. 23212 din 1927 a intentat acțiune de divorț soțului său Vasile­­ An­ghelescu pentru motive determinate de lege. Din căsătorie au rezultat doi copii Elisei Baralamb de ani 7 și Aurelia Beatrice de 5 ani. Termenul pentru a doua conciliere prezidențială în camera de consiliu 14 iulie 1927. Acest extract se va pu­blica de noi grefier prin ziarul „Nea­mul Românesc“ conform art. 285 cod civ. modificat. Grefier Dem. G Niculescu No. 46331, 1927 Iunie 28 Dos 2789 din 1927 GREFA TRIB. ILFOV SEC. I. C. C. EXTRACT D-na Maria N. Ni­țesc­u domiciliază In București str. Ignațiu No. 23 cu petiția în reg.­ia No .27243 din 1927 a intentat acțiune de divorț contra so­țului său Mihail Nițescu funcționar C. F. R pentru motive determinate de lege. Soții nu posedă avere. Din căsătorie au rezultat trei copiii și anume Mihail, Elena și Maria. Termen pentru a doua conciliere s-a fixat la 5 iulie 1927. Prezentul extract se publică prin ziarul „Neamul Românesc“ conf. art 285 c­c. Grefier, Alex. Constantinescu, No 45217. 1927 Iunie 28 li im­a­mni unii, f­­rații Uniunea armenilor din România și colonia din București au oferit ori seara, la grădina Chassaubri­­nd, un borg­hei in onoarea distinsului sa­vant și str­u­­itului armenolog d. FR. MACLER.­D. Prof. N Iorga fiind reținut in altă parte, a fost reprezentat prin d. avocat A. Chemaie, administrato­rul Institutului Sud-Est European. In discursurile rostite de d-nii Ma­­nissarian, președintele Uni­unei, Pre­ședintele coloniei armene din Bucu­rești, V. Mestugean și alții, s-au adus elogii mari personalității științifice a sărbătoritului, insistându-se in spe­cal asupra recunoștinței pe care o datorește acestui neobosit cercetător al trecutului, poporul armean, care a înscris prin viața lui de până una din cele mai tragice epopei trăite. S-au adus laude și mulțumiri d-lui Prof N. Iorga care in mod conștient a arătat un deosebit interes istoriei și suferințelor poporului armean și a avut deosebita atenție față de colo­nia armenească din România, invi­tând pe cel mai calificat dintre sa­vanții Occidentului, să vină in Ro­mânia pentru a face cunoscute origi­nea, trecutul, arta si literatura aces­tui popor harnic și nefericit. D. Prof. MACLER mulțumind tu­­turor pentru calda primire, a arătat cum se lucrează in Franța pentru chestiunea armenească, atât pe tere­nul științific, cât și pe un preef»*, prin op­inie , binefacere, având tit­pul de a ușura viațe refugiaților ter­meni, cari mai inteten­tnțt prin r»*ne fn căutarea unu­i cămin șrmi­­‘or, D sa a mulțumit din ;,«a ți cu căldură d-hrí Praf. », lergu eme Le dat prilejul să atlHe# ana éi’i rit­mai înfloritoare ed­emit armat- -~ lume CRONICA h ULTIMA ORA [i vor lase liberalii alegerile? La ce mijloace sunt hotărâți să recurgă BMW Maaaaa Bffl MaaM saw BWi­WBi­AK. Un amic al nostru a aflat, fără să voiască, tactica ce o vor întrebuința liberalii in alegeri. După cum se va vedea acea tactică a început a fi executată. Amicul nostru era la un hotel din centrul Capitalei. Intr’o cameră ală­turată vorbeau doi indivizi, dintre cari unul părea foarte mulțumit de cele ce spunea, de aceea și vorbea ta­re și răspicat.. Celălalt mai mult în­treba: * — Care e situația noastră a libera­lilor, nu alegeri? Nu mă întreba care e situația, ci întreabă-mă care va fi rezultatul alegerilor. — Dar dela situația de azi ajun­gem la rezultat. REZULTATUL ALEGERLOR TRE­BUE SA FIXEZE SITUAȚIA — Logic așa ar fi, dar azi nu mai încape logică, ne conducem după in­terese. Dacă ar fi să ținem seama de si­tuație ar trebui că renunțăm la ale­geri și la guvern. Nici zece la sută din alegători nu sunt cu noi. La țară mai ales nu se uită nimeni la liberali. Dar noi n'am luat puterea ca să o lăsam de voie și fără să căutăm mijloacele pentru a ne menține. Greutatea e că nu poți să între­buințezi ori­ce mijloc pretutindeni, pentru că trebuie să păstrăm cel puțin aparența alegerilor libere. Dar conducătorii noștri au găsit mijloacele, au stabilit tactica de lup­tă electorală. — Se deosibesc acele mijloace de cele întrebuințate tn trecut ? CUM VA FI ÎNTREBUINȚATĂ TE­ROAREA — Și da, și nu. Vom întrebuința teroarea numai în județele unde o­­poziția are organizații electorale pu­ternice. Acolo nu se va putea face propagandă prin sate, nu vor fi lă­sate manifestele adversare, drumu­rile vor fi oprite. Opoziția are să protesteze, dar protestările acelea vor fi parțiale. In schimb in restul țărei are să fie deplină libertate de propagandă e­­lectorală. VOTAREA VA FI LIBERA DAR... URNA ALEGE — Dar votarea va fi liberă, sau vor fi opriți alegătorii suspecți ? — Votarea va fi și ea liberă, dar în ziua de votare trebue să ne sal­văm situația și cred că o vom salva. — Dar dacă magistrații se opun și rămân nepărtinitori ? — Nici nu e nevoie ca toți magis­trații să ne ajute tn ziua alegerei, iar de cei care avem nevoie, ne am asigurat Și ajutorul lor ne va fi de­­ajuns. Amicul nostru care a ascultat fără să voiască, aceea ce spuneau vecinii săi de cameră, a înțeles că liberalii își pun toată speranța în schimbarea conținutului urnelor, pentru a reuși în alegeri. Unui asemenea guvern, venit pe căile dosnice pe care a venit, nici nu i se poate prevedea un altfel de succes. tis Candidați noștri In jud­. Ilfov Cameră. NICOLAE IORGA. GH. TAȘCA, prof. universitar N. BATZARIA, publicist. D. POMPEIU, prof. univ. GH. NETER, avocat. N. BOSNIEF PARASCHI­­VESCU, avocat. M. POSTELNICU, avocat­ IANCU VOICULESCU, co­merciant. TRAIAN DUMITRIU-ȘOIMU ION SANGIORGIU, prof. uni­versitar D. PERIANU, avocat. LI-colonel GH. VIZANTE. IOAN BRAGHICI, industriaș Col. MARIN STEFANESCU. EUGEN DIMITRIU, indus­triaș. Preotu­l N. STOICESCU. REMUS D­IMITRAȘCU, a­­vocat (Budești) GH. URSEANU, farmacist. N. A. CONSTANTINESCU, conferențiar la Universitate. DINICA LASCAR, plugar. Senat. C. CIHODARIU fost ministru EMIL LAHOVARI mare pro­prietar. ȘTEFAN MIREA inginer și prof ION DIACONESCU - Herăs­trău, proprietar. Maior M. BERZCEANU. SEVER TIPEIU, farmacist.­1 IONIȚA ȘTEFANESCU, pro­prietar. Consiliul de miniștrii^se va întruni mdine Vineri, D. profesor N. Iorga a primit ur­mătoarele de la d. Const. G Mihăi­LESCU : MULT RESPECTABILE DOMNULE PROFESOR, Cuvintele dvs. au avut adânc ră­sunet în conștiința mea, făcându- mă să revin asupra unei hotărâri (plecarea din organizația din Vâl­cea) și să continui să ajut organiza­ția, a ține aprinsă candeia ideilor naționaliste cu aceeaș căldură sufle­tească, alături de prietenii noștri din Vâlcea și să binemerităm mai departe, Onorata D-voastă stimă și considerațiune. Sculptor CONST. G. MIHAILESCU profesor, R.­Vâlcii Tipograf­ia TIPARUL ROMANESC, Str. Sărindar No. 22, Bucureștii D. Vintilă Brătianu ține să repună in funcțiune la căile ferate vechiul consiliu de administrație desființat prin legea d-lui general Văleanu. Ministrul de finanțe a dat dispozi­ții d-lui Dimitriu, colegul său de la comunicații, să întocmească proectul de lege modificator. Subsecretariatul căilor ferate va fi desființat, directoratul general va fi reînființat și d. Ștefan Pretorian își va relua locul de director general. Deci restitutio in Integrum. Numai că procedându-se astfel ar rămâne d. Periețeanu iar in opoziție. Se spune că d. Argetoianu stărue ca d. Periețeanu să fie ministru al comunicațiilor după alegeri. In tot cuprinsul țărei, urmează propaganda liberală, cu bătăi, con­fiscări și amenințări. Iar d. 1. G. Duca dă mereu circu­­lări ca nu cumva să se comită abu­zuri electorale. Pe d. 1 G. Duca nu-l credea ni­meni pe cuvânt până acum... iată că astăzi nu-l mai ia în serios nici sub­alternii, chiar când scrie și semnea­­ză. Cancelarul elector e in plin pro­gres, orice s-ar zice„ Spectacolele TEATRUL CARAUU9 * MH porcului. TEATRUL NOSTRU I OI ®«** tograful TEATRUL OTETELEȘAJTU ț Delictul din no«pt*« auziții. CINEMA ODEON • It««»** primejdioasă. Organiz­ itiunile județe­­ne si prietenii noștri, sunt stăruit«* rugați m trimite cotizațiunea lunară ca cami I'M Insert*, AM Emil Spees, casier cens­tral al Partidului­­ 19, Splaiul Cogalniceanu,­curești. Printre cei semnați in lista d-lui Făgețel ca demisionați din partidul nostru și inscriindu-se la liberali fi­gurează și 4, inginer V. Negruți. Iată ce ne scrie : Negruți in aceas­tă privință: Stimate Domnule Profesor. Pentru a nu da loc la diferite in­terpretări, m’am hotărât a vă scris aceste câteva rânduri. Sunt virtualmente înscris la Dvs. din 1807, când cu slabele mele puteri și cu multe ciomege In spate, am contribuit cât de puțin la alegerea Dvs. de la Iași. In chip formal m’am Înscris In partidul Naționalist-Democrat In luna Septembrie 1910. In acest timp multe tentațiuni mi au trecut pe dinainte , dragostea de D-voastră a fost înca mai mare. Azi unii pleacă sărăciți de entu­ziasm, dar foarte mulți rămân. INTRE CEI CE RAMAN, VA ROG SA­MA CONSIDERAȚI SI PE MINE. Rămân credincios crezului ce ne­­ați învățat, rămân credincios omu­lui neîntinat, omului providențial pe care secolul și-l va însuși. Sunt și rămân devotatul Dvs. per­sonal ori­când și nu orice impreju­­rare. AȘA SA-MI A­­TUTE DUMNE­ZEU. Să trăiți Domnule Profesor, Șă trăiască partidul nostru. VASILE NEGRUȚI Calafat Primim următoarea scrisoa­re a unui vechi și statornic prieten. H facem loc cu toată plăcerea: Sumate d-le Redactor. Intr'unul din numerele ziarului Viitorul mi se spune că, printre proaspeți aderenți ai partidului li­beral, ar fi apărut și numele meu. Probabil că este o greșală. Rămân mai departe omul școalei și umil răspântiitor al culturei și al ome­niei, așa cum am învățat de la ma­rele meu Prof. N. Iorga. Aș dori, stimate d­le redactor, să se facă această rectificare și în pre­țiosul dv. ziar. Cu toată stima, Băilești, 27 Iunie 1927. G. TOMESCU Profesor, Băilești-Dol) „Aurora’’ oficiosul d-lui dr Lupu, ministru în guvernul Brătianu,­­ indignată și ea de samavolniciile electorale pe care le comit autorită­țile. Confratele „Aurora’’, pretind d-lui I. G. Duca... o nouă circulari Ironia e evidentă, Institutul de studii Sud-Est Euro­pean luând doliu, din cauza încetă­­rei din viață a prof. Vasile Pîrvan, fost membru in Comitetul de Direc­ție, conferințele d-lui prof. Frederic Macler s’au amânat astfel : Joi 30 Iunie ora 9 seara: Despre arta și literatura armeană, (cu proms­tiuni); Duminică 3 Iulie ora 11 dimineața. Teatrul armean. Conferințele vor avea loc tot in au­la Fondației Carol I Confratele „Universul“ combate cu toată independența sa recunoscu­tă, călcările de legi­­ emise de gu­vernul trecut , foarte frumos. Numai că aceleași grave greșeli, mai puțin un vot al majorităței, au fost făcute și de guvernul liberal tre­cut prezidat tot de d. președinte de consiliu Ion I. C. Brătianu. Ar fi foarte frumos ca „Universul“ să vorbească și de ilegalitățile libe­rale. Ar fi, pe deasupra și încă, o do­vadă de independență. VOTAȚI PĂTRATUL

Next