Neamul Românesc, ianuarie 1930 (Anul 25, nr. 1-23)

1930-01-24 / nr. 18

un­ DIRECTOR POLITIC N. IORGAI ftahl XXV.­­ No. 18 unamei­i n a silii ui­­­n seu un ni­u Vineri 24 Ianuarie 1930 I 3 LEI Redacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Brezoianu do. 6 (etaj) Telefon 312/60 Directori: Predlcațla U lui villái O telegramă a ziarelor noastre reproduce liniile principale p­intr’un articol al ziarului budapestan Magyarország, în care, exprimând­u-se regrete pentru că știința franceză, printr’un Eisenmann și Ancel, continuă vechile rătăciri ale lui Denis — ce nume mare ! —, se ridică în slava cerului opera unui inova­tor, care dă dreptate Ungariei, d. Villat. De fapt, d. Villat a tipărit două dări de seamă, în care asi­gură că gura de Pesta nu minte niciodată; el a făgăduit o carte și, deocamdată, face un curs liber despre revendicările maghiare. Se face în față cu Sorbona, peste drum, și are vre-o cin­­sprezece ascultători, aparținînd toti nației pe care a luat-o în sfânta sa pază. Un profesor de provincie, fost radical, un suflet nervos și chinuit, cu oarecare talent de vorbă. Dar România nu se dărâmă cu atka­­­­i (ORGA Pentru autorități și institution* 1000 i ei o manifestare cu taie In orice rău este și o părti­cică de bine. Din martiriul ge­neral al corpului didactic a isbucnit manifestarea neaștep­tată, care a impresionat pro­fund și a sguduit inerta carac­­tersitică a opiniei publice ro­mânești. Nu numai această i­­nerție arhicunoscută, ci și re­zistența acelora ca ui tip în mâ­nă pâinea și cuțitul. Daca a se ajunge de la declarația „Nu dau nici un leu pentru învăță­tori”, la obținerea sub presiu­ne, a celor 148 milioane, în­seamnă o victorie morală fără precedent. Această victorie e­atorită numai solidarității de care au dat dovadă cei peste 10.000 de dascăli de toate gra­dele, adunați în București, la 5—6—7 și 8 Decembrie, de la învățătorul de cătun, până­ la rectorul primei noastre uni­versități, o. N. Iorga ! A fost o înfrățire în numele unei idei, care nu a ținut seamă nici de grad și nici de culoare politică. „Nimeni nu e „secundar” de­cât dacă e secundar ca perso­nalitate și nu e superior, decât cine e într’adevăr superior ca concepție și putință de reali­zare l ’ a rostit d. N. Iorga, în aplauzele entuziaste ale miilor de intelectuali, ce se striveau în marea sală a Ateneului Ro­mân, care era pentru prima oară neîncăpătoare. Nu sau adus acuzări guver­nului actual, nici celui trecut, ci tuturor guvernelor și poli­ticianismului, care ucide țara. S’a făcut procesul risipei ba­nului public, prin și pentru politicianii, de azi și de ori și sa dovedit această risipă scan­daloasă printr-o simplă răsfoi­re prin cartoanele bugetelor de la câteva ministere. Și astfel s au obținut 148 mili­oane pentru corpul didactic ! Repartizate la numărul nostru mare, e puțin desigur — dar moralicește este enorm : pen­tru prima oară, politicianis­mul a suferit, în țara româ­nească, o gravă înfrângere ! Această victorie să fie o lecție . Întâi, pentru cei ce până a­­cum au stat în rezervă, pentru egoiștii pe cari împrejurările favorabile i-au pus la adăpost de greutățile zilei, pentru băr­bații fără bărbăție și pentru babele fricoase. Al doilea, pentru toate ca­tegoriile sociale, de muncă productivă, intelectuală sau manuală, din România Mare. Să se închege în asociațiuni, cari federalizate, ar reprezen­­t­a puterea menită să așeze gos­podăria acestei țări — rău gospodărite — pe o bază nouă. Căci, nu e vorba de 100 lei în plus la leafă, ci de a nu lăsa să se prăbușească opera celor ce au murit, acum 10 ani, în tranșei« 1 Constantin Iordăchescn Președ. Asoc. înv. Botoșani ni DE la SOlidaRitatea Mini NOUA ACȚIUNE ȘI OR­GANIZAȚIE, INIȚIATA ȘI CONDUSA DE D. PRO­FESOR N. IORGA, VA LUCRA ȘI IN LIPSA D-SALE, AVÂND ALES IN ULTIMA ADUNARE DE L­A „DACIA­, COMITE­­TUL DE ACȚIUNE. D. PROF. N. IORGA A DAT DELEGAȚIE DE PREȘE­DINȚIE CELUI MAI IN VARSTA DIN PREZI­DENȚII ȘI DELEGAȚII ASOCIAȚIILOR CE­ AU A­­DERAT. IN CURÂND SE VA PROCEDA LA CONST­I­­TUI­REA COMITETULUI, FESIONISTE ALE TU­LA PRIMIREA DE NOI ADEZIUNI ȘI LA ORGA­NIZAREA DE COMITE­TE JUDeȚENE. CU SECRETARIATUL PERMANENT AU FOST DELEGAȚI D-NII EMIL SOCEC (SPLAIUL KO­­GALNICEANU 35), N. AL. LAHOVARI ȘI DI. C. NI­­CULESCU. ZIARUL „NEAMUL RO­MANESC“ VA STA LU­TUROR CELOR CE-AU A­­DERAT LA EA. DISPOZIȚIA SOLIDARI­­TAȚII NAȚIONALE, ȘI A INTERESELOR PRG­ D. Mihalach­e s’a grăbit sa desmintă știrea publicată de noi și de alte ziare, ca ar fi ho­tărât desființarea Camerelor Agricole. Ministrul agriculturii declară că are de gând numai să „reor­ganizeze” aceste Camere spre a corespunde mai bine scopului pentru care au fost create. Dar cât privește liniile gene­rale ale proiectatei reorgani­zări d. Mihalache nu se poate spune pentru că... nici d-sa nu este încă orientat și fixat asupra modului cum aceste Camere ar putea fi organizate. Adevărul e altul. D. Mihala­che a voit să desființeze Came­rele Agricole pentru că în ma­joritatea lor, aceste Camere a­­veau simpatii pentru adversarii guvernului. Când atribuțiunile lor — precum plănuia — con­siliilor județene d. Mihalache ințelegea să-și creeze încă un instrument politic. O SOCOTEALA GREȘITA D. Mihalache a omis în­să din socotelile cari au precedat hotărîrea de a desființa aceste institu­ții aici, legătura dintre Ca­m­­erile Agricole și Consti­tuția care, înființând un colegiu restrâns pentru Senat al Camerelor Agri­cole­ a înțeles sa dea a­­cestra un caracter de permanență. Deci ele nu pot fi desființate. Mai mult incă. Acest ca­racter de permanență îl au Camerile Agricole în forma lor actuală. LEGEA NU POATE FI MODIFICATA (a­șadar se trudește d. Miha­lache, în interview-ul ce î-a dat să spună ca înțelege să facă, pentru fiecare județ — nu cu până acum o Camera pentru două județe — o Cameră care să „conlucreze” cu consiliul ju­dețean în care ea sa aibă un reazem temeinic iar măsurile ce­rea să poată fi efective. D. Mihalache mai­ intențio­nează să înființeze câte o Ca­meră regională pentru fiecare provincie (vedeți, regionalismul în acțiune) plus o Cameră cen­trală. Ministrul agricultural urmărește deci să pună Camerele Agricole sub de­pendența consiliilor jude­țene spre a le scoate de sub influența adversari­lor politici și de a înfiin­ța nouă Camere și supra Camere în care să predo­mine elementele națio­nal-țăran­iste. CONSTITUȚIA se­­ OPUNE Dar Constituția se opu­ne la orice schimbare in componența Camerelor Agricole pentru că prin înființarea colegiului res­trâns al acestor instituții se prevede in pactul fun­damental, in mod indi­rect și componența și nu­mărul lor. Deci, intențiile d-lui Mi­halache nu vor putea fi concretizate într'un pro­iect de lege.* Nu luăm nci apărarea Camerelor Agricole, în privința cărora stentem, de acord cu d. mihalache că n'au dat rezultatele ce se așteptau de la ele. Suntem iarăși de păre­re că politica m­are ce căuta la­ Camerile Agrico­le — nici chiar politica național țărănistă. Credem și noi ca și d. Mihalache că aceste or­gane ale vieții agricole— recunoaștemi, necesare — au nevoie de o reorgani­zare ca să poată fi apte de a putea contribui în adevăr la îmbunătățirea a­­plicit­urii noastre. Dar, vai, nimic nu se poate face. Constituția nu se poate modifica. Iar vina, in ultimă ana­liză, este a partidului na­țional țărănist care, re­tras din parlament, a lă­sat să se voteze Constitu­ția de la 1025 fără să fa­că observațiuni și propu­neri cari să imperdice si­­tuațiuni în felul celeia de azi, pe care guvernul n'o poate schimba. Politca zilei Soarta Cornelilor Agricole ......... Conist­oria se apăra existența O. L MIHALACHE Comerțul Etniei in ițele Sud-Estice în anul 1928, comerțul cu sta­tele­ din sud-estul Europei, adică Austria, Cehoslovacia, Ungaria, România, Jugoslavia, Bulgaria și Grecia, a ajuns din nou la nivelul antebelic. în 1913 Germania a ex­portat mărfuri în valoare de 10 097 mil. mărci, revenind Eu­ropei sud-estice (fără Rusia), 1.319 mii., adică 13,1 la sută din Între­gul export al Germaniei în Eu­ropa. In același an Germania a importat mărfuri în valore de 10­ 770 mii. mărci, importul din­ statele sud-estice cifrându-se la 953,7 mii­, adică 8,8 la sută din întregul import și 16,2 la sută din importul din Europa. QUANTUMUL EXPORTULUI In 1928 exportul Germaniei s’a cifrat la 12.054 mii­ mărci, reve­nind asupra statelor sud-estice 1617 mii., adică 13,4 la sută din întregul export al Germaniei și 17,9 la sută din exportul în Eu­ropa Importul în 1928 s’a cifrat la 14.051 mil. mărci, Europa sud­­estică fiind reprezentată prin suma de 1­24 mil., adică 2,9 la sută din întregul import german și 17,3 la sută din importul din Europa. Participarea Germaniei la ex­portul diferitelor state sud-estice se exprimă prin următoarele ci­fre : la exportul Austriei 30,3 la sută, României 20 la sută, Bulga­riei 21 la sută, Greciei 8,6. De la 1925 până la 1928 Germania a avut in comerțul cu statele sud­­estice, un activ de 876 mii­ mărci. BALANȚA COMERCIALA Întreaga sumă a importului tu­turor statelor menționate, s-a ci­frat în 1928 la 7.462 mil. mărci, participarea Germaniei fiind de 21 la sută. Exportul acestor state a fost în 1928 de 6­273 mii mărci, revenind 20,5 exportului în Ger­mania. GERMANIA ȘI-A RELUAT LOCUL DINAINTE DE RĂZBOI Statistica germană menționată este foarte interesantă, dovedind că Germania a reluat în Europa pozițiunea ei dinainte de război, în ce privește raporturile comer­ciale Mai este necesar a se a­­dăuga, că în ultimii doi ani Ger­mania a făcut importante pro­grese in raporturile comerciale rn statele din sud-estul Europei. In 1929 Germania a Înregistrat o mare creștere a exportului ei în statele Balcanice și Austria. A­­ceastă expansiune germană, care întrece pe cea dinainte de război, adică participarea Germaniei la comerțul european, este simțită în special de Cehoslovacia și Au­stria, ale căror produse industri­ale sunt concurate de Germania în Balcani. Internă SIIUATIA­ ­. Lângă Turtucaia o bandă de comităgii a atacat cu gra­nate un oficiu poștal ucizând un soldat și rănind pe alți doi.­­ Se prevede că viitorul consiliu comunal al Capitalei va avea o componență pestriță din toate partidele. Camerele de Comerț, Ministerul Muncii și Municipiile contribuesc cu fonduri pentru școlile industriale de ucenici. — la Județul Brăila s’au organizat „roate" de „chemă­­riști în vederea alegerilor. — Noul consiliu de „estetică municipală” al Capitalei și-a început activitatea. — Primăria Clujului vine în ajutorul șomerilor ardeleni. — Ministrul agriculturii a desmințit știrea despre desfiin­țarea Camerelor Agricole. Se vor reorganiza numai. S­a descoperit în Carpați scheletul bine păstrat al unui rinocer diluvial. Externă — Presa sovietică ațâță împotriva României și Poloniei. — Trupele italiene înaintează în Tripolitania. După conferința le la napa Declarațiile d-lui Mironescu Haga, 22. (Rador). — D. ministru Mironescu, înainte de a pleca du Baga, a declarat cores­pondentulu agenției „Havas" următoarele: ..In întrevederea ce am a­vut el, cu. d.nii Beneș și Marincov­ici, am examinat principalele probleme internaționale, în primul rând si­­tuația creiată prin acordurile de la Baga. Am constatat ca rezulta­­tele excelente pentru toate țările decurgând din acorduri, provin in special din atitudinea conciliantă a Marilor Puteri, din voința lor fermă de a lichida toate chestiu­nile iritante rămase moștenire pe urma războiului, cum și din acțiu­­nea solidară a Micei înțelegeri. ,Problema reparațiilor orientale in special, a putut fi soluționată grație bunăvoinței Marilor Puteri creditoare, în special a Franței, și colaborărei intime a Micei Ințele­­geri „Mica înțelegere și­ a dovedit prin aceasta marea sa valoare ca organism internațional și­ eficaci­tatea ei pentru consolidarea păcei europene relativ la reparațiile ger­­mane, România a fost defavorizată prrin cota inferioară ce i sa atribuit a Spa. Situația a fost ameliorată, prin reducerea datoriilor sale de război față de Franța, Italia și prin alte măsuri de ajustare. România va putea plăti datoriile sale de război față de aliați, din reparațiile germane astfel reduse, și va avea un sold de 2 milioane mărci aur anual, pentru sinistrați. In ce pri.­vește reparațiile orientale, Romă­­nia a obținut în primul rând anu­­lar­ea datoriei pentru bunurile ce­­date și a datoriei de eliberare ambele reprezentând 1200 milioa­­ne franci aur. ,,­re ce privește Austria, data fiind situația sa financiară, pro­­blema a fost tranșată prin renun­­țarea reciprocă la orice reclama, m­ațiuni și creanțe, și prin renun­­țarea la reparații, așa cum­ au făcut toate Statele­­ reditoare. .Jn ce privește Bulgaria, Romă­­nia va avea din reparațiile bulgare o anuitate de un milion franci aur și pentru bunurile bulgare lichi­­dabile, ea va primi dela Bulgari 110 milioane lei și dela Puterile Aliate, sun forma unei cote supli­ment­are asupra reparațiilor, 150 milioane lei , ,,în ce privește Ungaria. Roma­nia a trebuit mai întâi­ să facă să se respecte anumite principii, pe care le-a susținut totdeauna în controversa iritantă a optanților Ea a obținut deplină satisfacție in aceasta privință, acordul de la Ba­­ga stabilind că România nu va avea nimic de plătit optanților un­­guri,­ peste rente, ce a fost plătită românilor, conform principiului egalităței de tratament . ,, Acordurile au consacrat de ase­­meni principiul ca reforma agrară română, nu poate să fie supusă ju­­decăței tribunalelor mixte, adică sa decis că în această privință, mi este locul la aplicarea articolului 250 din tratatul de la Trianon. ..S-a decis ca optanții să fie plă­­tiți dintr'un fond special care ca­­păta personalitate juridica. Recla­­mațiunile vor fi îndreptate împo­triva acestui fond: România, Ju­­goslavia și Cehoslovacia, fiind străine de aceste procese și apărate de orice obligație sau răspundere. ». Afară de aceasta, s'a mai decis ca țările Micei înțelegeri să ape­­leze la Curtea permanentă de jus­­tiție internațională, pentru inter­­petarea articolului 250 din tratatul de la Trianon­..Afacerea optanților a fost deci soluționată. S' a creiat un fond de 240 milioane franci aur, la care cele trei tari ale Micei înțelegeri au contribuit numai cu­renta de expropriere, pe care o dau națio­­nalilor lor drept preț pentru tere­­nurile expropriate, conform deci­­ziunilor tribunalelor naționale. Res­tul acestui fond este procurat prin contribuțiile Puterilor Aliate, con­­tribuții rezultând mai ales din plă­­țile pe care trebuie să le facă Un­­garia Puterilor creditoare, în comptul reparațiilor. lordul Militaert tei 10 mii de ori editorii ai Sanctității Sale RecordM și minunea acestei Arhipăstorii Sanctitatea Sa, înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop, adică că­petenia Episcopilor dintr’o țară —și Mitropolit (Episcopul capita­lei unei țâri) Primat, fericitul Patriarh al României Miron, a împlinit cu bine, cu foarte mare bine, întâia decadă a vioaei, ac­­um­ prodigioasei și glorioasei sale arhipăstorii. Față de cei patru înaintași ai Săi, cei mi apropiați, a un record și o mare minune. Căci Iosif Gheorghian, într’o vreme, la 1893 s‘a retras, deși după ce a fost din nou ales în 189­0, a păstorit încă 13 ani. Ghenadie Petrescu răsturnat scaunul preste­i dânsul. I. P. Sfințitul Atanasie Sfironescu venit cu atâta de mari podejdî, care ar fi ajuns pe Ni­fon cu numărul anilor de Arhi­păstorie dacă n’ar fi ajuns la Aparatesis­* căci de atâți­a mari­­ je ani stă la Mănăstire, a avut o­­ foarte scurtă Arhipastorie, Romm I în sfârșit, a sfârșit cu Mitropolia așa de dureros și poate așa de îndurerat. Sanctitatea Sa a mers din noroc în noroc. Ales Mitro­polit de ctitorul Românismului, cu gând bun, cu inimă bună, într’un ceas bun, a ajuns Pa­triarh­ și apoi și Regent. Dumne­zeu a turnat asupra Sanctității Sale în cei 10 ani de fericită Ar­­hipăstorie în trei rânduri, trei feluri de mituri ale binecuvântă­rilor dumnezeești, așa cum nici n’au visat măcar alți mari și străluciți Ierarhi ai Scaunului Ungro-Vlahii. Iar minunea minunatei Arhi­păstorii a Sanctității Sale vine din faptul așa de bine potrivit de purtarea de grije a Provi­­denții că Sanctitatea Sa a fost persoana care după cuvintele unui strat vechiu ritual. ,,mai îna­inte de a se naște îl știa pre dânsul" a fost predestinată fu­­i una e pentru epoca de neînchi­puită mărire a întregirii și înche­gării acestei întregiri a Românis­mului. Au fost trei noroace ale binecuvântării lui Dumnezeu. Al doilea dar dumnezeesc pe care i l-a ținut Dumnezeu de­plin sunt excepționalele calități sufletești ale unei puternice per­sonalități de marcă. Cea dintâi generație eșită din opinci, fecio­rul ,,mocanului" de la­­ Toplița, n’a avut răgazul trebuincios u­nui mai lung ori chiar prea scurt șir de existențe cari să rupă le­gătura cu pământul sfânt, cu tradițiile de nobilă curăție sufle­tească și cu acel noian fără fund al adâncilor unde de evlavie populară cari îneacă, de la fund fără să le mai scoată deasupra toate mizeriile și toate desna­­dejdile unei vieți trudite și dă viața aceea nemincinoasă a celor mai de laudă acțiuni și activități. Ideiul feciorului de sătean care se gândește să-și facă pe fiul său­ Preot ca să-i pomenească pe vii și pe morții lui, băiat deștept și băgăcios, care dă busna nepăsă­tor și sigur de sine, ca să arate că e cineva și face ceva fiindcă la ei acasă nu aveau nimica sau aveau ceva foarte puțin, e prea viguros, prea vânjos, pentru ca să-l moaie sau să-l îndoaie noua lui treaptă socială,­care pe atâția alții i-a amețit și i-a răsturnat. Apoi faptul că a intrat In cler, într’acel admirabil cler al Ar­dealului căruia Românismul ia forma de azi și mai ales Intr’a­­ceasta de azi, îi datorește atâta de mult și care îndeosebi și în­deobște pe vremea acelei stăpîniri ungurești căreia tot acest cler La făcut slujba de îngropăciune, terbuia să fie cu ochii în patru, un fel de atitudine care în vas­tul domeniu al practicelor reli­gioase se aseamănă întrucâtva cu statuia lui Budha, a făcut ca sufletul Protosinghelului Miron Cristea să nu se descentreze. Autorul acelei cărți de studii și de îndrumări, Iconografia bizan­tină, el însuși o icoană a crești­nătății răsăritene, a avut norocul ca permanent să fie în slujba lui Dumnezeu și a nației sale, sforțându-se din toate puterile ca bunul spor și dreptele nă­zuințe ale nației sale să fie o rea­litate de sine grăitoare. Unul dintre acei foarte puțini, fericiții rari cari au trăit să vadă cu o­­chii lor și să se bucure de ro­­durile ostenelilor lor. Al treilea noroc, pentru treapta cea mai des sus a Episcopatului românesc și pentru tot om­ul preoțesc și călugăresc, a fost că și-a făcut călugăria, stagiul ad. „DUPĂ CE AI STAT IN SPINAREA UNUI OM, TE AȘEZI IN SPINAREA U­­NEI CLASE ÎNTREGI: a­ceasta înseamnă politica de clasă în țara românea­scă (N. IORGA) mirabilei călugării a S. S. în Si­biul infiltrației și expansiunii noastre românești. Șaguna, ca un alt David, cum ar zice bio­graful sf. Nifon a strâns mate­rial pentru zidirea Mitropoliei din Sibiu, și fonduri bănești și fonduri sufletești, mai ales. In­tre urmașii săi trebue să numă­răm și pe S. S. Pentrucă minu­nea aceea a Catedralei sibiene, culmea și idealul nostru de pe­­netrație și de statornicire într’o cetate săsească cu toate întăritu­­rile și meterezele ei medievale a­­tât de greu de cucerit se datore­ște într’o bună parte acelui pro­­tosinghel Miron Cristea, sufletul acelei intense activități, care în viața unei nații numai o singură dată e cerută și care ne-a dat Mi­tropolia din Sibiu vrednică de visurile lui Șaguna care s’a mul­­țămit cu Rășinarii și de preten­­țiunile Îndreptățite ale Românis­mului. Și acuma, mă cutremur pare că de fericirea care mă transporta când în lungile ceasuri ale și mai lungilor meditații turburate de neastâmpărul colegilor de clasă, răsfoiam cu înfrigurare a­­cel ,,Luceafăr" ce răsărise pe ce­rul naționalismului d. Iorga, în care era descrisă catedrala Si­biului și în Ionol răpitoare e­rau reproduse părți din incom­parabila pictură, a lui Oct. Sim­ gelski mi se pare: Heruvimii, Serafimii, Incepatoriile etc. Fericitul nostru Arhipăstor a avut norocul acela dela D-zeu să fie tocmai în inimă, dacă nu cumva tocmai inima acelei miș­cări care și pe calea slujbei și a slujbelor lui Dumnezeu a dus a­­poi la crearea minunii de necre­zut a naționalismului d-lui Ior­ga. România­ mare. Crescut la școala lui Șaguna căruia noi toți Românii îi dato­­rim cel mai grozav lucru care se putea numai închipui pe vremea sa, organizarea cu forme sigure a Bisericii ortodoxe din Transil­vania, crescut în lumea mare a unei mari împărății în care erau și se petreceau de toate, deci și marea bună cuviință și împlini­rea datorii S. S. a adus în Epis­­copatul românesc contactul ime­diat și neîtrerupt cu poporul cel mult. Au fost vremuri la Arhie­piscopia Bucureștilor pe cari le-ar râvni marii dăscăli ai lumii ortodoxe și ierarhii. Numai autonomia, deși așa de râu și odios practicată de răii și odioșii politiciani cer acele ale­geri absolut necreștine din fața sf. altare, și e de ajuns pentru S. Sf.. Sprijinitorul până ori, al re­vizuirea tratatului din Trianon, și-a mai domolit activitatea, pre­tinzând democratizarea Unga­riei și desființarea latifundiilor. Dar revizioniștii unguri nu-i iartă îndrăzneala. Și iată acum pe adoratul Buda­ Pestei, pe Lordul Rother­­mere, atacat de revizioniștii un­guri pe motiv că a lăsat-o mai domol. Grofii nu admit așa ceva,­­ și o spun pe față.» Și­ a asociat la Arhipăstorie pe acel Pr. S. Vicar tânăr, Tit. Si­­medria care înfățișează prin sin­­ceritatea-i cavalerească una din marile nădejdi ale Bisericii orto­doxe. In calitate de Patriarh­, căci va trebui secole întregi ca noi să ne dăm seama de rostul Patriar­hatului românesc, a făcut tot ce a putut și tot ce se putea. In sfârșit In calitate de Regent a adus chezășia Bisericii națio­nale și a darului lui Dumnezeu pe o poliță scontată în alb asu­pra viitorului naței noastre. Cel din urm­a falii cu giruri bune găsește credit. Nouă ne ajunge ca girul Sanctității Sale să ne păstreze neștirbit creditul nostru la mila lui Dumnezeu. Pentru toate cele trei noroace ce le-a avut și pentru norocul ce-l avem noi de a-L avea Arhipă­­storul nostru, pentru norocul ce L-a avut țara de a-L avea che­­zașul viitorului ei într’o vreme, apoi în niște zile grele, cu prile­jul încheierii celor zece ani di fericită Arhipăstorie, să ne dea voie, N­ rugăm cu tot respectuo­sul devotament, să-i strigăm : Intru urniți an! Stăpâne. Preotul IONESCU «era Nămăeati

Next