Neamul Românesc, iunie 1930 (Anul 25, nr. 118-142)

1930-06-11 / nr. 126

DIRECTOR POLITIC Mercur­ îl iurrie 1930 ” mNwl .o. 1^8 Abonamente. Pe un an OOP ies­ Pe șease Luni 300 Lei ___Pentru autorități și instituțiuni 1009 Lei 3 LEI Redacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Brezuiana no. 6 fetal­­iiBHWWl­B Baia HHBBBff aBHHBgMBtBBBWBBBiWBBWBWWBWM Telefon 312/60 na Cînd, n­evroind să-l cuprindă în rândul miniștrilor pentru că era bănuit a fi adus căderea regimului Federației, i s’a oferit c­ui Șt. C. Pop locul corespunzător aceluia pe care la Se­nat îl ocupă colegul Bratu, m­am întrebat daca acest om acope­rit de ani și deprins cu altă viață va birui Ir. situația care i se oferia­ încetul pe încetul mi s'a impus convingerea că greutatea nu va fi prea mare pentru dînsul. Mă gîndiam la împrejurările obișnuite, în care a fost așa de util simțul său pentru demnitatea Adunării. Dar iată o revoluție se întîmplă. O nouă ordine de lucruri se creiază. E necesară o rupere totală — înțelegeți, voi, trăgă­torii de sfori și recunoaște, însăși, Maiestatea Voastră, rege nou?, — o rupere totală de trecut, de duhoarea intrigilor totdea­una învingătoare, e necesară bărbăția de cuvînt și de faptă. In ziua cînd dreptate s’a făcut ,,fiului pierdut” al regelui Ferdinand, d. Șt. C. Pop a găsit astfel de accente încît, înduio­­șînd, a uimit pe toți. N’a fost chestie, cît de gingașă, în care el să nu fi vorbit cu autoritatea, română, a întregului popor ro­mânesc. Și de ce aceasta ? Fiindcă el represintă, așa „membru al partidului național­­țărănesc”, cum este, tipul vechiului Ardelean. Tip de glorioasă origine, din lumea „satelor și preoților”. Tip, căruia, cum a spus-o, nuri place omul care ascunde și omul care minte. O sinceritate masivă, veche de două mii de ani, se rostește într’însul. Și, aclamîndu-l și pe dînsul, aclamam însuși acel vechiu Ardeal care se duce... N. IORGA ST. C. POP preseit­e conducerei liberale D. Vintilă Brătianu perseverează într’o tragica eroare. Secundar sincer, d. I. G. Dina, refuzând prezidenții pe con­siliu care nu i s’au oferit, ~ se menține solidar pe primejdii­osul drum al revoltei. E revolta neputinței, căci după o clară judecată îm­potriva cui pornesc revoluționarii de la clubul liberal? împo­triva Regelui Carol al II-lea? Dar Țara legală dintr’un impuls pornit din suflet prin Adunările Naționale care o reprezintă a anulat repede un act monstruos, și au consacrat ca Rege al României pe fiul vârstnic al marelui Ferdinan cel Loial. Armata întreagă a jurat eri credință Regelui Carol fără nici o rezervă, din adâncul conștiinței ei curate, fără să sufere vre­o presiune, sau să asculte sirenele vinovate ale politici­enilor de atâtea nuanțe.­ Armata României, în frunte cu gloriosul ei generalisim de oli, în frunte cu glorioșii ei ofițeri generali, au dat un impresionant exemplu de disciplină și solidaritate națională. Ea și-a regăsit șeful iubit, mădular al Marelui Rege Ea i-a dovedit încredere și­­ dragoste. Ea i-a jurat, de bună voe, credință. Pentru Carol al Doilea, au răsunat urările înduioșate, pe care poporul român le dă de voe bună, senin și liniștit. Tot ce cugetă românește, tot sufletul României, a vi­brat eri de bucurie și de speranțe. Regele Carol II e al Țărei. In potriva lui nu se poate ridica un partid conștient de rolul lui și de răspunderile lui. Partidul Liberal mai are încă vreme să se reculeagă, și să priceapă. El nu poate porni pe povârnișul plin de sinuozități, al aventurei. Și dacă în adevăr patriotismul luminat al con­ducătorilor lui nu e o voricfă goală, îndatoririle lui sunt clare și categorice. Noi dorim cu sinceritate ca Partidul Liberal sa jude­ce stările de azi, și să vadă înalta lui datorie Dar, în ori­ce cazs, și ori ce ar face, îl socotim destul de matur să știe că interesele Țorei și ale Coroanei, trec înain­­tea ori­cui, și peste ori­ce rezistențe. ______________ Mcn­ Murt­­in eolitică Dacă politica n’ar fi decât ceiace cred politicianii, o me­serie a lor, ca oricare alta și în lipsă de alta, desigur că oame­nii care au o meserie n’ar avea ce căuta în politică. Dar politica nu este o mese­rie care privește numai pe acei care o fac. Cu atât mai puțin a­­ceasta, decât celelalte meserii. Ea privește pe toți ceilalți cetățeni. Un medic poate ucide câțiva oameni. Un avocat poate pierde câteva procese. O bancă poate ruina câteva averi. Pe când un om politic nepriceput poate ne­noroci o țară întreagă. De modul cum e condusă țara, de legile, de impozitele și de budgetul pe care le votează parlamentul, deci de ideile, ca­pacitatea și cinstea acelor care fac politica, sânt legate intere­sele tuturor. Nu înseamnă numai­de­cât ca toți cetățenii să participe direct și permanent la conducerea ța­rei și la făurirea legilor, ci ei vor da mandat unor oameni și unor grupări, numite partide, care să-i reprezinte și să-i con­ducă. S-a întâmplat însă ca prin sufragiul universal partidele să nu țină seamă de interesele tu­turor, ci de voturile celor mulți. Democrația nu întreabă cine sânt, ci câți sânt. P ea n-o in­teresează dreptul sau nevoia, ci forța electorală carte le sus­ține. In goana după marea massă electorală care le poate aduce la guvern, partidele au lunecat pe panta demagogiei. De aceia ele vor avea nevoe mai mult de­­ agenții în stare să supra­liciteze și să stârnească iluziile mulți­­mei, de­cât de oamenii care li-ar putea arăta nevoile reale și mijloacele de satisfacere. Tot ce este intres restrâns, care nu are expresie numerică de voturi, tot ce este element și categorie de elită, neîncadrate in partide, pentru că nu pre­zintă inter­es electoral, vor fi lipsite de representare politică și oricât de importantă valoare socială, economică sau cultura­lă ar avea, nu vor fi ținute în seamă de organele diriguitoare. Cei puțini și buni cad in fața celor proști dar mulți. Demo­crata lucrează în serii, nu faso­nează după comandă. Din acesta categore de inte­rese economice și sociale im­portante, dar lipsită de expre­sie politică, întrucât nu repre­zintă o forță electorală orga­nizată, fac parte și negustorii. Până azi unii din ei erau în­scriși în unele partide, în care nu însem­nau nimic. In orice caz erau mai mult oameni ai parti­delor decât ai negoțului, trebu­ind să se supună, ca orice parti­zani, intereselor partidelor, fă­ră a putea să le imprime vre-o directivă în politica economică, iar satisfacțiile pe care le aveau unii negustori în partide erau numai de ordin individual și cele de mai multe ori trecătoa­re. Nimic general și permanent pentru clasa negustorească. Cei mai mulți negustori nu făceau politică. Negustorii, se spunea până acum, nici nu tre­­bue să facă politică. Ce puteau ei să aștepte de la guverne de­cât să-i lase cât mai mult in pa­ce, să-și poată vedea de treburi cât mai în liniște și siguranță ? Dar în ultimul timp negusto­rii au început să-și dea seama că legile lovesc mai mult m ei, că impozitele îi sugrumă, că greșalele guvernelor se sparg mai mult în capul lor. Când au început să se agite și să ceară îndreptarea, a văzut că n’are cine să-i asculte. Nici în comu­ne, nici în parlament ei nu au azi nici un reprezentant, iar mandatarii sufragiului univer­sal, politicani de meserie, ră­mân nepăsători la doleanțele negustorimei, de care nu-i leagă nici un interes electoral. Iată de ce la congresul Sfatu­rilor negustorești dela 25 Mai, negustorii înțelegând ca a mai rămâne în partidele care-i neso­cotesc sau în afară de viața po­litică, va însemna ca glasul lor să nu fie niciodată ascultat și astfel au hotărât să-și strângă rândurile, să form­ze din orga­nizația lor profesională, fără e­(Sfâșitul în pag. II-a) Teroarea roșie Ha exclapie ei fiicaier și impresionam VARȘOVIA. 10. (Ra lor). — Eri seară la ora 10, în momentul ple­cării rapidului Varșovia-Moscova, d­in gara Biala-Podlaska,­­un călă­tor necunoscut a sărit din tren în­cercând să se arunce pe linie. Fiind oprit de conductorul trenului el a voit să o ia la fugă, declarând că trebuie să fugă de­oarece este urmărit de agenții poliției secrete sovietice, care vor să-l ducă la Moscova pentru a fi executat. In­dividul a reușit să scoată un bri­ceag cu care și-a provocat câteva răni puțin grave la pântece și piept. Stabilindu-se identitatea indivi­dului, s’a văzut că este vorba de un anume Mihail Naumon­, funcțio­nar la sucursala din Paris a birou­lui sovietic Wniec­torg. Din decla­rațiile sale rezultă că a primit or­din să se înapoieze la Moscova, și deoarece el nu s-a înapoiat, doi a­­genți ai poliției secrete sovietice au venit expres la Paris, pentru a-l escorta la Moscova. Naumofî a mai declarat că și-a lăsat la Paris femeia și copilul. Crezând că stațiunea Biala-Podla­­ska este gară de frontieră, a ho­tărât să facă tot posibilul pentru a scăpa de paznicii săi, spre a nu merge la Moscova și nereușind a încercat să se sinucidă. După ce rănile i-au fost pansate, Naumos­ a fost instalat deocam­dată la spital.­­El a cerut prefectu­lui poliției permisiunea de a ră­mâne în Polonia sau de a se îna­­poia în Franța. Ne obicinuuite greutăți fied­nice, obligând­­u-ne să publicăm ori, cu inevita­bile intervertîri de­ pasa­­gii, cuvântările d-lui pro­­fesor­ N. Iorga, le redăm astăzi în complect, după note stenografice. Cititorii noștri își vor putea astfel da seama de ecoul profund pe care l-au avut în Adunarea Na­țională, admirabilele evo­cări și curatele îndem­nuri ale profesorului. D. IORGA­ Mi s’a comunicat că se va prezenta întâi, din partea guvernului, înlăturarea statutului, care interzicea prin­cipelui Carol al României dreptul de a veni în România, în mijlocul unui popor, care l-a iubit întotdeauna și alături de fiul său, de care îl leagă cele mai firești datorii și adaug alături de nobila femee, care a fost, timp de cinci ani de zile, aci, exemplul tuturor virtuți­lor. (Aplauze prelungite, ova­­țiuni). Mi s’a spus, însă, că după a­ceasta propunere, pe care o face guvernul, va fi o altă pro­punere, venită din partea unui membru al majorității, reinte­grând pe principele Carol al României în toate drepturile sale de moștenitor, înainte de a vorbi, întreb pe d. președinte al Consiliului dacă va fi și o astfel de propu­nere, prin urmare, dacă ceea­­ce am spus trebue împărțit în două sau, dacă nu va fi nici un fel de propunere, ci propune­rea este numai ceea ce se pre­vede acolo. D. G. G. MIRONESCU: Iată lămurirea: Proectul propus de guvern consista în primul ali­niat, care a fost citit, și prin care se abrogă unele dispozi­­țiuni din statutul familiei re­gale. Al doilea a fost introdus la Senat, pe cale de amendament. D. N. IORGA: Vă mulțumesc foarte mult. Acum d­ați-mi voe să fac, în scurtul timp pe care mi-l permite fireasca dv. ne­răbdare. D. ȘT. CICIO POP, preșe­dinte: D-le profesor, mi-ați pus o întrebare. Să-mi permi­­tă Sida­og ceva. D. N. IORGA. Am primit răs­punsul. D. ST. CICIO POP, preșe­dinte. Corpurile Legiuitoare se vor întruni în Adunare Unită, și atunci, va veni o propunere, respectiv un proiect de lege din inițiativă parlamentară, care cuprinde cam tot aceste dispozițiuni. D. N. IORGA: Domnule pre­ședinte, știu de ce ați interve­nit, pentru a scurta discuția. Din fericire, sunt un vechi o­­rator parlamentar, deprins a cruța timpul acelora cari mă asculți. Prin urmare, dv. aveți două puncte de vedere, nu proiectul care ni se prezintă. Voi fi foarte scurt, în ce privește pri­mul punct, în al doilea, îmi pare foarte rău că o să vă iau zece minute. O MONSTRUOZITATE In ce privește punctul întâi, interzicerea Principelui Carol de a veni în România, a fost.­n părerea mea — eu nu mă schimb și nu mă iau la între­cere cu nimeni, în ce privește avantagiile unui nou regim. Țin s’o subliniez — a fost în­totdeauna, In părerea mea, o MONSTRUOZITATE JURIDI­CA ȘI O MONSTRUOZITATE DIN PUNCT DE VEDERE O­­MENIESC, (aplauze prelungite, tzvanmni), a interzice omului, care, într’un moment, a concern trat toate speranțele poporu­lui românesc, a-i interzice de a călca pământul țării Sale, ca unui vagabond, sau ca unul con­damnat, este ceva care n’a putut să intre decât în mintea viciată a unor politiciani o­­rientali (aplauze prelungite și îndelung repetate, ovațiuni pre­lungite), necunoașterea dreptu­lui elementar al principe­lui Carol trebuia făcuta de oricine are un suflet și a cărui inimă este o ini­mă omenească, în stare să simtă și pentru suferin­­ța altuia, trebuia făcută in momentul când fiului nu i-a fost îngăduit să ver­se o lacrimă pe trupul pă­rintelui său (aplauze fur­tunoase . ovațiuni 1* Nu se putea un lucru mai nelogic, mai absurd, decât să poți vedea, pe mormântul din Argeș cu­­nunița de argint trimea­­să de principele Carol și păstrată acolo, și in ace­­laș timp acela care a tri­mis această cunoteiță să nu poată îngenunchia ina­intea acestei pietre de mormânt, după ce i s’a in­terzis să culeagă din gu­ra părintelui său, ultima voință în ceia ce privește moștenirea tronului­­ (a­­plauze prelungite, strigă­te de bravo). ACTUL DE LA 4 IANUARIE ' i-a ■ [UNK] [UNK] [UNK] .....'ii partea/' * ''•*• D-voastră recunoașteți că actul de la 4 Ianuarie nu a avut nici­odată pu­tere legală. Mulți dintre d-voastră nu știu de ce. Să mi se dea voie să pun alături de un ar­gument al juriștilor un alt argu­ment pe care lumea nu l-a obser­vat, și pe care l-am primit din gura unui diplomat a aceluia care avea mai mult cădere să vorbea­scă despre aceasta, in acel mo­ment, a doua zi chiar după actul de la 4 Ianuarie: „Nu se poate renunța la o suc­cesiune care nu este deschisă, — orice om de drept va recunoaște acest lucru. Al doilea. Actul din Italia, ca să aibă va­loare, trebuia să fie încheiat, îna­intea ministrului României în Ita­lia, singurul având dreptul de a instrumenta — nu fac­e indiscre­ția când spun că " Alexandru La­­hovari' ministrul nostru în Italia, mi-a spus a doua zi acest lucru, a venit momentul să spun lucrul a­cesta și am să spun și altele de în­dată, î­n de altă parie’ dacă nu se putea ca ministrul Rtomdniei in Italia să instrumenteze, atunci trebuia să instrumenteze un notat litt .ialia [UNK] Actul încheiat înaintea Mini­strului Palatului, care nu are dreptul­­ de a instrumenta, dinco­lo de marginile chemării sale* actul a­­cesta este nevalabil (aplauze pre­lungite, strigăte de bravo)­Viața de partid, cu nece­sitățile ei, ne-a închis cu­(Sfârșit în pag. Il-a î­­ n­­eb­rtat nenons Discursurile d-lui profesor N. Iorga Ad­uf ceru 4 leniarte Menâri câtre boi­ Bete &W&EB8RKBM DIRECTOR N. GEORGESCU 0 Internă SITIATIA — Se ridică glasuri pentru satisfacerea doleanțelor româ­nilor oprimați din Banatul iugoslav și din regiunea Vidinului. — Justițiabilii protestează împotriva unor taxe ilegale pe cari le pretind grefierii tribunalelor. — Primarul Capitalei intenționează modificarea legii mu­nicipiului și a compunerii sectoarelor. — In munții Vrancei a nins. — S’a constituit casa autonomă pentru ajutorarea perso­nalului căilor ferate. — Importante descoperiri arheologice s’au făcut in comu­na Baia de lângă Fălticeni. — Întrunire profesională a contabililor din țară. ■— La institutul social român se va ține o serie de confe­rințe despre organizația internațională a muncii și viața eco­nomică. Externă — In Bucovina a fost inundată o linie ferată. — Fratele d-lui Mussolini opune proiectului Briand un pro­iect de revizuire a „diverselor” tratate. — Tratativele de la Paris asupra datoriilor antebelice în­tâmpină dificultăți. — Nou incident de frontieră ger­mano-polonez. Pili­­ami m Buri Confratele „Gazeta de Vest” de la Oradea Mare publică următoarele amănunte inedite asupra sosirii Re­gelui Carol in țară și a aterisării a­­vionului lângă Oradea: ATERIZAREA IN JUDEȚUL BIHOR Trecând frontiera pilotul a căutat un câmp potrivit pen­tru aterisare ca să se poată a­­proviziona cu benzină. La ore­le 2:15 minute după masă, avi­onul cu A. S. R. Principele Ca­rol vira deasupra Oradiei. Mulți dintre trecători au văzut avionul trecând spre inima ță­rii. In apropiere de Oradea, la Vadul Crișului, pilotul a găsit un șef potriviți, și la orele 2-30 după masă a lăsat ca aeropla­nul să atingă pământul pe un lan de grâu din apropierea co­munei. Sătenii cari se găseau la munca câmpului, văzând ae­roplanul au aruncat sapele și coasele și au alergat să vadă ce s’a întâmplat. In acest timp Principele Carol a descins din aeroplan și a trimis pe aviato­rul francez împreună cu un ță­ran de pe câmp cu o căruță ță­rănească în Aleșd după benzi­na. Un ceas și jumătate a sta­ționat A. S. R. în comuna Va­dul Crișului în județul nostru în care timp s’a întreținut bu­curos și cu multa căldură cu țăranii adunați, în jurul avio­nului. DE VORBA CU ȚAR­ANII A. S. R. Prilipele Carol în cursul convorbirei cu țăranii i-a întrebat că cine este depu­tatul lor și pe cine iubesc mai mult dintre conducătorii țării noastre. —MĂ rog la Maria Sa — zise un țăran — apoi deputatul nost este domnu­l­odor Roxin dela Oradea și noi niciodată nu ne am lăsat de domnu președinte Iuliu Maniu și nici de oamenii dumnealui, cu cine ne iubește pe noi pă ăla îl iubim și noi. —­ Apoi puțină apă nu ați a­­vea voi aici spuse Alteța Sa Regală ? — Ba mu rog frumos la dom­nul, apă este dela Dumnezeu, ba avem și pită și clisa daca-i foame la domnul, da, vezi bine, noi nu așa pe domnie cu paha­re și cu nu știu ce bem fără, așa, aici din ulciorul ăsta, dacă a be Măria Sa. A , Alteța Sa Regala atat de e­­moționat de sinceritatea țăra­nului Bihoreanu a ridicat ul­ciorul care i se întindea de um țăran care era la munca câm­pului și a băut binișor.­­ In cursul convorbirei câți­va țărani au recunoscut pe Alte­ța Sa Regală și la un moment dat l-au întrebat. Apoi mă rog la domnul doar nu sunteți Dv. Prințul Carol al nostru, că, Doamne, bine mai sămânați cu drăguțul, sa trăia­scă. Alteța Sa Regala drept­ răs­puns a surâs și a vroit sa con­tinue convorbirea cu țăranii, in­să aceștia, însuflețiți de pre­zența unui atât de înalt și mult așteptat oaspe, au început sa manifesteze strigându-i t­răia­­scă Principele Carol, trăiasca Domnul Nostru și să trăiască Domnii cari ni l-au adus țara în țară ȚARANIi AU FOST DESPĂ­GUBIȚI DIN BELȘUG PEN­TRU PAGUBELE CAUZATE IN RECOLTA DE ATERIZARE A. S. R. Principele Carol s-a îmbarcat apoi în avionul pilo­tat de d-l căpitan Opriș și a chemat în jurul său pe țăranii proprietari ai lanului de grâu unde a aterisat avionul. Fiecă­ruia i-a plătit di­n belșug pagu­ba cauzată în recoltă. Avionul apoi a luat drumul spre Cluj în uralele țăranilor, emoționați până la lacrămi. ULCIORUL DIN CARE A BAUT APA PRINCIPELE CAROL S’a scris ca Principele Carol, aterizând la Vadul Crișului a băut apă din ulciorul unui ță­ran. După plecarea Principe­lui Carol, țăranii au voit să cumpere ulciorul de la acel ță­ran. Unii au oferit 500 lei, alții 1000 lei iar unii chiar mai mult, numai pentru a avea ca amin­tire ulciorul din ctre Principele Carol a băut prima dată după patru ani apa izvorâtă din pă­mântul țării românești pe care a iubit-o și o iubește atât de mult. Țăranul însă nu a dat ul­ciorul și-l păstrează cu sfin­țenie. •-----------------------------------------­ ...partidul liberal al cărui condu­cător ascultat se­ pretindea d. I. G­­Duca, urmează pe d. George Bră­­tianu Organizațiile liberale din Albas­tru și Negru precum și organiza­ția din Dolj au trecut formal de partea d-lui George Brătianu. ................ D. î. G DUCA Un comitet pentru comemorarea lui Hennii Haine Paris, 10. (Danab).­­ La Paris s'a constituit un comitet, sub președinția fostului președinte de consiliu Her­­riot, cu scopul de a organiza o sub­scripție publică pentru­ ridicarea u­­nui monument poetului Heinrich Heine la Düsseldorf, orașul său na­tal.

Next