Neamul Românesc, noiembrie 1930 (Anul 25, nr. 243-267)

1930-11-25 / nr. 262

DIRECTOR POLITIC N. SOR0A REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 11, (etaj) Telefon 312)60 3 LEI Marts 25 Moemhrio, 1930_______ ____________AMOL XXV. — Wo. 282________ Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe ș­ase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni; 1000 lei DIRECTOR N. GEORGESCU Semne și învățături O mare bancă olteană a anunțat că nu mai poate continua afacerile și printr'o înștiințare onestă și loaială a asigurat pe de­punători, că vor fi plătiți, toți, până într'un ban. Banca Națională, chemată în ajutor, mai mult de opinia pu­blică, s'a arătat gata să intervie pentru a scăpa nu numai între­prinderea financiară, dar și pe acei oameni, și ei în nevoi, cari și-au pus banul acolo. Dar nu se poate încheia cu atâta : un sprijin bănesc. Ceia ce trebuie e altceva : încrederea. Acea încredere pe care toți o sapă , ziarul care face litera­tură de sensație asupra unei situații care e mai dezastruoasă în coloanele lui decât în realitate ; ministrul care pretinde că avem datoria să ținem copăcel și pe cel din urmă țigan ruinat de o agricultură sălbatecă; funcționarul demagog care făgăduește marea cu sarea și cui poate ca și cui nu poate și cui are ca și cui nu are­ încrederea, factor moral — domnilor economiști, cu aceiași Știință, dar cu o mie de soluții — acela poate salva țara, încrederea — și omul care ar putea-o inspira tuturora ! N. IORGA Situația corpului didactic Vom da aoi câteva date pentru a învedera starea de flagrantă nedreptate în care se găsește cor­pul didactic. Profesorii sunt scoși afară din legea salarizării, din legea generală a armonizărei, de ani de zile. In adevăr, legea organică a învățământului pre­vede ca la fiecare cinci ani de învățământ, profesorul primește o gradație egală cu un sfert din salariul inițial. Sunt și alte categorii de func­ționari, la care există și avansări și la care s-au păstrat drepturile gradațiilor. La profesori nu e­­xistă alte avansări, căci un pro­fesor, mai ales dacă nu face po­litică, rămâne profesor până la pensionare, timp de 30—40 de ani. Deci singura avansare sunt gradațiile înscrise în lege. Când s-a făcut armonizarea, pe de o parte profesorii au fost încadrați foarte jos, ceea­ ce e o probă de rea voință a guvernului față de cultură, dar fapt care nu consti­­tue o ilegalitate. In fond, dacă statul nu vrea cultură, el poate plăti un profesor de liceu înce­pător (după bacalaureat și cel puțin cinci ani de studii uni­versitare) cu șase mii de lei lu­nar, pe când un sublocotenent— după doi ani de studiu post li­ceal, are cu mii de lei mai mult , iar un supleant la țară — cu li­cența în drept — are leafa cam o­­dată și jumătate cât profesorul începător. Și iarăș, dacă statului nu-i trebue cultură, nu-l putem trage la răspundere — din punct de vedere legal — dacă socotește că leafa cea mai mare a unui pro­fesor univeristar, după 3 de ani de muncă, e 35.000 lei lunar, pe când a directorului operei din Cluj e 80.000 lei lunar. Dar însfârșit, să nu insistăm asupra acestui punct. Statul ro­mân nu are nevoe de profesori, deci îi plătește prost prin legea armonizărei. Dar, e o lege și — cu capul în jos de resemnare — să ne supunem ei. Moralmente e totuș, o nedreptate. Unde lucrul se complică însă e faptul că le­gea armonizărei nu se aplică nici ea, atât de mizeră, corpului didactic. Un profesor cu patru gradații primește cam trei sfer­turi din leafa care i se cuvine după legea armonizărei. Statul îi mănâncă de ani de zile un sfert din leafă, pe motiv de conomii budgetare. In adevăr, la prima aplicare a legei de armonizare, ea a fost suspendată pe șase luni, numai pentru corpul didactic. Anume , s'a despărțit salariul i­­nițial de gradații. Și atunci, leul aur a fost socotit la toți func­ționarii la 15 lei hârtie, pe când pentru gradațiile profesorilor (și numai ale lor) a fost socotit cu 8 lei hârtie un leu aur, adică ceva mai mult ca jumătate din su­ma socotită celorlalți funcționari. Și astfel, un profesor cu patru gra­dații, în loc de a primi leafa ini­țială. CUM E SCRIS IN LEGE, primește numai odată și jumă­tate leafa inițială. Iată deci cum sunt spoliați dascălii de banii ce le sunt acordați de lege. Suspendarea „provizorie" a aplicatei legei de armonizare du­rează și azi după patru ani de zile, de­și fusese anunțată pentru șase luni. Cred ca orice spirit de drep­tate se revoltă de atâta dispreț față de propovăduitorii culturei. De aceea nu pot crede că buge­tul pe 1931 să conțină o nouă i­­legalitate contra profesorilor, a­­dică suspendarea acordărei de gradații, consfințită prin lege și care se aplică automat. Ar fi o prea crudă palma. Țara a ajuns la răspântia grea când trebue să facă toate econo­miile: corpul didactic e obici­nuit să se sacrifice totdeauna, dar, toate lucrurile au o limită; și răbdarea „boului“ se poate topi. înțelegem să facem sacri­ficii, dar să le facă toți și să se aplice sancțiuni vinovaților de jaful și ruina țârei. Altfel, va veni, când nimeni nu se așteaptă, demoralizarea generală a corpu­lui didactic, dezertarea de la da­torie și poate și mai mult. PETRE Ge­ERGESCU profesor la universitatea din Cluj -----------XQX----------­ Capitalul ■ [UNK] [UNK] ! ... strein ne refuză, fiindcă a­­tuinci când s’a oferit a fost refu­­ zat de guvernul liberal. Așa a declarat d. Madgearu la Sibiu. . Criza iea aspecte pe zi ce trece mai tulburătoare. Ea se exteriorizează și în aspectul Capitalei. O înfrigurată agitație, un murmur surd a rău prevestitor însoțește viziunea unei imense lichidări generale pe care o prezintă cartierele comerciale. O mulțime zăpăcită furnică pe dinaintea prăvăliilor care și-au scos, aproape toate, mărfurile pe trotuoare. E o întrecere între negus­tori de a preface în bani lichizi mărfurile cari în zadar își așteaptă cumpărători. Mulți dintre comercianți recurg la mijloace de reclamă neîn­trebuințate până acum, uneori desfăcându-și mărfurile cu ajuto­rul vânzătorilor ambulanți. Ansamblul îți dă impresia că o așteptare îngrijorătoare, ca a unor evenimente ce nu se deslușesc încă din negurile nepre­văzutului, apasă peste oameni. £ icoana unui naufragiu general din care fiecare caută să se salveze. Băncile au închis creditele, și numerodul e păstrat, ca să se evite surprizele panicelor cari pot izbucni zilnic. Ce va aduce ziua de mâine ? — e întrebarea care tulbură sufletele și mințile. Lumea vrea să nădăjduiască și simte nevoia să-și plaseze încrederea în cine ar putea aduce salvarea. Guvernul să-și revizuiască conștiința, să-și scruteze puterile și să decidă dacă poate face față, până la sfârșit, împrejurărilor. E o datorie și față de ei în~ <și ?i mai ales față de țară. Jefuirea sistematică a Statului Suspecte modificări de lege, aplicare inadmisibilă. Iată-ne pe un nou versant, pe care operează ca în legendarii codrii ai Vitalei, speciile infe­rioare ale politicianismului la noi. Nu mult înainte de a placa, d. Rist a dat un avertisment, care constituia înainte de toate o chemare la realitățile aspre. Budgetul va da deficite. Și a schițat soluția simplă și eficace, o nouă lege a spirtului, care să acopere, cu cele 800 milioane pe care putea să le dea Viste­­riei, nevoile imediate ale tezau­rului. Legea a fost votată. Dar cum? Ce interese lăturalnice au lăsat clasicele porți deschise abuzu­lui ? One a avut interesul să zmulgă drepturile Statului și să le distribue tuturor complicită­ților vinovate ? Cine a jefuit cassa astăzi go­lită a Statului, cu multe sute de milioane ?* Denunțul abuzurilor de e­l, și a celor de astăzi, îl face cu dis­creție, d. Roger Auboin, consi­­l­ierul teh­nic al Băncii Națio­nale. D-sa arată că legea a venit de la Parlament, ALTFEL de­cât ea ar fi putut servi intereselor fărei. Dăm cuvintele d-lui Auboin: „Prin legiuirile din 1928 și 1929, prin modificările NEAȘTEP­TATE INTRODUSE IN LEGEA DE LA 1950, prin modul IN­ADMISI­BIL de aplicare al noii legi" — am ajuns la ridiculele încasări din acest an. E locul să se dovedească au­torul sau autorii „modificărilor" NEAȘTEPTATE în legea din 1930. Guvernul trebue să spună a­­poi numele vinovatului care a păgubit cu sute de milioane a­­verea publică, PRIN MODUL IN­ADMISIBIL cum a aplicat legea. C­­nd fiscul vinde cu jandar­mii, mobilele și hainele contri­buabililor, când jalea e în toa­te gospodăriile, nu mai pot fi o­­coliți marii vinovați. Noi o vom cere mereu, aceas­tă operă de dreptate și de mo­ralitate politică. D. Mihail Ppovici trebue să spună: Cine sunt beneficiarii jafului cu spirtul. Iar d. Pompiliu Ioanițescu, ca­re a patronat singur, panamaua inadmisibilă, va fi silit până la urmă, să se lămurească. D. MIHAI POPOVICI Eri, orele și a. m. d. prof. N. Iorga a vorbit la „Institutul So­cial Român” despre „Trecutul românesc și tendințele noastre de solidaritate internațională”. Noi, spune d. prof. N. Iorga, am fost un stat național, care am privit totdeauna înaintea noastră, având tendințe internaționale. Se pune întrebarea dacă noi suntem un stat absolut suveran sau suntem legați cu anumite in­terese de celelalte state și dacă nu ni se cere o anumită colaborare?! Suveranitatea, nu se poate păstra în vechiul înțeles al cu­­­­vântului. Independența absolută a unui popor e o concepție metafi­zică. Această independență e în­globată în complexul celorlalte interese ale popoarelor celorlalte Toată istoria antică e plină de solidaritate umană. Monarhia veche de ordine divină, a jucat rol de șef firesc al popoarelor. Intre popoarele antice au existat cele mai strânse legături. EVUL MEDIU Evul mediu e o epocă perfect organizată. S­ă nu ne închipuim că o desbinare ar fi existat din pricina numeroaselor organiza­­țiuni, Hristos fiind socotit câr­­muitorul nevăzut al tuturor ace­stor popoare. Națiunile nu aveau o conștiință națională, toate trăind integrate in imperiu sau în monarhia de ordine divină a Papei. Ordinea umană a evului mediu e precis calculată. In acest timp, noi am avut tot­deauna, noțiunea superioară către care trebuia să ne îndreptăm. Trăiam în mici comunități ță­rănești, cari au durat câteva sute de ani, nefiind izolați de celelalte popoare. Chiar înainte de 1450, când eram organizați în mici comuni­tăți eram integrați în viața gene­rală. Toate aceste „Romanii” ale e­­vului mediu tindeau către statul național, și singura dintre ele care a reuiit, a fost statul nostru, a cărui bază e național-populară, creind astfel un stat pe această bază. România, statul de azi, e o creație a poporului românesc, spre deosebire de alte naționali­tăți, cari sunt o creație a statelor lor. Viata noastră e sprijinită pe e­­chilibrul dintre antiteze. Traiul sub stăpânirea unui îm­părat, noțiunea aceasta imperială, e adânc înrădăcinată în poporul nostru fiind aderentă permanentă și milenară la monarhie. Ca o dovadă avem cuvântul de „Domn” pe care l-am păstrat nu­mai noi cu înțelesul adevărat, Domn și împărat fiind acelaș lucru. In cea dintâi fază, noi eram re­integrați în mersul general al o­­menirei, prin două caractere: popular și imperial. Totdeauna poporul nostru a avut tendința de a se ține în cursul evenimentelor internațio­nale și de a fi autocratic. In continuare d. prof. N. Iorga explică sensul legăturii dintre su­zeran­ și vasal, adăugând, că evul mediu avea subtilități de cuge­tare pe cari noi nu le mai avem, azi. Statul vechiu, chiar dacă era mai slab ca forță, dădea suzera­nul. Cel nou, vasalul. Legăturile din evul mediu, după cum vedem, au fost adânci. Domnii noștri au avut aceste legături de suzeranitate și vasali­tate, însă ei nu ajutau pe suzera­nul lor, în afară de tributul pe care îl plăteau turcilor. Am fost solidari însă cu mersul general al unității creștine, conservând ceia ce era necesar pentru viață. EPOCA MODERNA In această epocă am avut o con­diție mai fericită în orientul no­stru decât celelalte popoare, a că­ror­­ tendință era formarea unui stat care să se conducă­ prin pu­teri materiale, iar nu spirituale Căzând această tendință, a inter­venit haosul de idei care a dat revoluția franceză. Fiecare împărat căuta să în­jghebe o împărăție vastă. Dintre toate aceste încercări, numai turcii, în răsărit, au înte­meiat o monarhie, un nou Bi­zanț, fiind și noi integrați în a­­­ceastă ordine de lucruri, din care am eșit într’un mod onora­bil, datorită ideii de monarhie, care a fost tot timpul adânc im­primată în poporul nostru. Totuși noi n’am fost niciodată sub ocupație turcească. Am plă­tit tributul, însă ne-am guvernat singuri prin noi. Insuș clerul nostru era legat de Constantinopol cu legături foarte slabe. Aceasta din cauză că la noi a dăinuit ideia că Domnii noștri re­prezintă pe împărații bizantini. Mai mut, toată ordinea cre­­ștină din răsărit a fost legată­ de noi, lumea orientală fiind hră­nită din mijlocul nostru, căci căr­țile tipărite la noi, se întrebuin­țau în toate statele creștine orto­doxe. „Noi suntem, spune d. prof. N. Iorga, cei mai mari de ieri și cei mai mici de azi, în nord-vestul european". SECOLUL AL 18-lea îu secolul XVIII intrăm în or­dinea civilizației occidentale. In această epocă, în care am căutat să ne afirmăm ca stat na­țional și am reușit, am stat în le­gătură cu cursul, general al ome­­nirei, prin boerii noștri, o boie­rime selecționată, reprezentantă a ideilor liberale, ce păstrând legă­turile din apus, reprezentau civi­lizația noastră, introducând spi­ritul apusului în literatura noa­stră. Integrați în noțiunea cultu­rală civilizată a Europei noul, am ținut mersul acestei stări. In zilele noastre însă am eșit din mersul acesta al civilizației europene. Vorbind de federalizare, conlu­crarea popoarelor civilizate în vederea aceluiaș scop, spune că se cer două lucruri?: 1) Anihilarea urei de clasă, care minează existența societății de azi și 2) Trebue să fie un scop unic al acestei civilizații omenești, în afară de teritoriul popoareor ci­vilizate, căci civilizația nu e la capătul drumului ci e încă în mers. Publicul, a aplaudat călduros pe conferențiar. ST. O. —■ x □ x —­ ■ ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] „Institutul Social Român** Conferința d-lui Prof. N. Iorga — Trecutul românesc și tendințele noastre de solidaritate Internațională — D. PROF. N. IORGA Triunghiul Morței la Brăila Ce s’a petrecut la conferința d-lui Duca Se știe ca d. I. G. Duca a înțeles că e locul unui expozeu asupra triunghiului Morței. Conferința a îngrozit... Unii au crezut că d. Duca o aduce pe de­parte, ca să priceapă d. Vintilă... S'au constatat la Brăila și două ...absențe... Deși în localitate, d. Demetrescu Brăila, fost ministru, a refuzat să participe la expozeul „șefului". De ce? Adierile „georgiste" să fie vinovate ? Sau alte mici și mari nemulțumiri ? D. Leonte Moldoveanu a absen­tat demonstrativ... și domnia sa. Ca încă o dovadă de solidaritate de partid... Și ar fi lipsit și al trei­lea „grangur". Dar Brăila nare de­cât doi. — ori­cât s'ar supăra d. Portocală. Păcat... căci lipsind trei, — pe lângă Triunghiul Morței d. Duca ar fi putut vorbi și de trinitatea f­uniților, —ICI­...— internă Externă Situația Eri au avut loc la Chișinău două întruniri politice, una guver­namentală și alta averescană. — La Cernăuți a avut loc, eri, adunarea partidului național-ți­­rănesc. — D. Eduard Mirto a terminat elaborarea proectului său de mo­dificare a legii electorale. — Guvernul și-a expus programul său masselor populare in în­trunirile de la Sibiu, Cernăuți și Chișinău. — Astăzi la orele 11, are loc la palatul regal un consiliu de mi­niștri sub președinția Suveranului, având ca preocupare principală alcătuirea bugetului. — Se vorbește de di­misia d-lui Gr. Iunian, în legătură cu redu­cerile bugetare de la ministerul de justiție. — La discuția mesajului liberalii vor citi o declarație. — In nordul Europei au bântuit furtuni violente, care au pro­vocat pagube enorme, mai ales în Belgia și Franța. — Rusia instaurează o „decadă de apărare — In Germania s'a făcut un comitet de acțiune pentru combate­rea național-socialiștilor germani. — Bugetul Greciei pe exercițiul 1930—1931 a fost depus Sâm­bătă 22 i. c. pe biroul Camerei. Săptămâna culturii raționalizate M­m­l-l INL­R. Iona Sâmbătă, la „Institutul Organi­zării Științifice a muncii”, d. pro­fesor N. Iorga a vorbit despre „Problemele culturale ale Româ­niei de azi”. D-sa definește cultura așa cum trebue înțeleasă și în ce măsură ea a pătruns în societatea noa­stră. Cultura nu se poate învăța în școli. La ea se ajunge , treptat, printr'o evoluție firească și de lungă durată. Acolo unde școala secundară dă o direcție, nu ca la noi, se poate forma o societate cultă. Revoluția franceză, nu e un șir de fapte sângeroase. E altceva și acest lucru nu se poate extrage din felu­l cum e descrisă în lu­crările didactice. Revoluția fran­ceză trebue tratată capitol cu ca­pitol, ca să se poată trage conclu­zii folositoare. Societatea noastră citește ceia­­ce-i convine, cărți ușoare, fără nici un folos, ca „Dragomirna” și „Roxana” operile unor scriitori beletristici. Sunt mult mai interesante, con­tribuind în mare măsură la cul­tura unui vis, cărțile în care sunt expuse evenimentele importante, schimbările și felul de trai al so­cietăților omenești din diferite locuri. Cărțile scrise de profesori cu experiență, interesante prin ade­vărurile expuse, nu sunt azi ci­tite de nimeni. In schimb se ci­tesc cărțile cu caracter de super­ficialitate­ false în expunerea ade­vărurilor. Nu s’a ajuns la raționalizarea culturii. Cultura românească e o conto­pire de influente din afară, unite însă într’o sinteză cuminte. Cultura veche e onestă în ma­nifestările ei și deși cu o doză de superficialitate, era mult mai or­ganizată, mai raționalizată, ca cea de azi. Cronicile fiind pentru boieri, erau scrise în limbajul acestora, într’un fel ce se deosebea de căr­țile scrise pentru popor, cari erau în legătură cu religia și morala, descriind mai mult fapte din vie­țile sfinților. Răspândirea acestor­ cărți o fă­ceau călugării. Cultura noastră are o originali­­tate vădită și demnă de interes. Deși o sinteză desăvârșită, cul­tura noastră a primit mult, încă prea mult dela popor, fără a-i întoarce nimic acestuia. Am ră­mas numai niște debitori. Din a­­cest punct de vedere e necesară raționalizarea culturii. E drept că pătrunde în oarecare măsură cultura și în popor, dar aceasta datorită gazetelor, cari o strecoară de multe ori cu in­fluente speciale. Greșala noastră e faptul că nu comunicăm cu poporul, Iar Franța găsim aceiași cultură pentru toată lumea. Sufletește noi nu putem avea din această cauză, nici o legătură, și in fața unei catastrofe gene­rale suntem condamnați a ră­mâne risipiți. Problema care se pune e să fa­cem din această cultură a noa­stră un patrimoniu național, cul­tura trebuind să pătrundă în straturile de jos, să sugereze și să conlucreze în această direcție. Cartea trebue prefăcută într’o forță vie. Citirtea cărților nu trebue fă­cută superficial. Se cere în acea­stă direcție o degajare de forță, o concentrare intensă. Atâta vreme cât cultura mo­dernă va contribui la împăunarea omului, la înfrumusețarea lui, nu e bine s’o raționalizăm. Auditoriul a aplaudat îndelung pe conferențiar. Năzbâtiile amarului liceului din Gherla In Anuarul liceului Petru Ma­ior din Gherla, s’a găsit loc și pen­tru câteva studii ••• Intr’unul din ele, se scrie și ur­mătoarele: „Critica ce i se poate aduce d-lui Mihail Dragomirescu (de altfel ca și lui Taine — ce are și alte defecte) este că a adus prea departe analogia dintre metoda criticii sale și metoda științelor naturale. D. Dragomirescu rămâne cu cri­tica d-sale în sfera științei, pe când Taine încearcă numai să facă știință, dar fără istorie. D. M. DRAGOMIRESCU DI­­RECȚIONEAZA LITERATU­RA ROMANA DE MAI BINE DE TREIZECI DE ANI. El este acela care A SC­AP­AT IN­CA O DAT­A — precum Maior­es­cu în 1867 — LITERATURA ROMANA DE NAȚIONALIS­MUL — de data aceasta al d-lui Iorga de la „Semănătorul“ a anihi­lat pretențiunile poporanismului pretențios de la „Viața Româ­nească“. m Ne întrebăm cum e posibil ca d. Precup, directorul liceului să poa­tă admite astfel de „aprecieri“ cu totul neserioase in Anuarul liceu­lui Petru Maior. Să negăm noi d-lui Mihail Dra­gomirescu, meritul că... direct­io­­nează de trei decenii, literatura românească ? Nici nu ne gândim. Nu prea înțelegem insă de ce nu direcționează d. Precup, pe.... cola­boratorii de la anuarul citat. Cuci fac de râs și liceul pe lân­gă publicația cu pricina. ------——X □ X----------­ Știri In Grecia au fost arestați mai multi ofițeri implicați în complo­tul organizat de fostul dictator Pangalos. * Trenul Tecuci-Galați a fost a­­tacat de mai multi bandiți, can au devalizat un vagon. * Ein seară la Cluj s'a deslănțuit o furtună neobișnuită. însotită de fulgere și tunete.* In Italia, paralel cu reducerea salariilor funcționarilor, s’a decis scăderea generală a chiriilor cu 10 la sută * In America s’au luat măsuri pentru menținerea prețului cerea­lelor. --------- X □ X . .. mj

Next