Neamul Românesc, ianuarie 1931 (Anul 26, nr. 1-23)

1931-01-14 / nr. 9

DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 1î, (etaj) Telefon 312|60 3 LEI 14 Ianuarie, 1931 AmiL XXVI. — Mp, 9_____________ Abonamente: Pe un an, 600 Lei—Pe șease luni, 300 Lei Pentru autorități și institMțiiml; 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU După o revoluție Deci revoluția spaniolă, cu toate speranțele intelectualilor cu mintea hrănită din cărți, cu toate iluziile ideologilor în afară de umilele realități în care trăiesc popoarele, s a isprăvit. S'a isprăvit fără să creeze un erou, fără să facă să triumfe o nouă ideie, să instaureze un nou regim și fără să provoace o dic­tatură de reacțiune. Un sfîrșit ca acela al unei vulgare încăerări de stradă între anonimi. Pornită de la dorința de a introduce mai multă democrație, de a întemeia o Republică făcătoare de minuni, ea a trecut de la bi­roul de studii în cazarma aviatorilor, în sălile de exerciții ale sol­daților, pentru ca îndată să ridice în picioare massele gata a se jertfi pentru veșnica speranță a unei mai mari fericiri. Și ea a căzut supt gloanțe și ghiulele fără să fi lăsat o adevă­rată pagină de istorie. Căci marile prefaceri nu încep de la declamații și proclama­ții și, nu se anunță prin gloanțele răslețe, oarbe, fără țintă ale confusiilor politice. N. IORGA Primul rege Caerul vremei, torcând an cu an, sbuciumul așezării și desvol­tării noastre potrivit însușirilor adânci ce le posedă poporul, a în­gropat în uitare virtuțile primu­lui Rege al Românilor, așa cum prima emisiune a monetei țărei, purtând efigia Acestuia, Ie inti­tulase, pentru ca în urmă să fie schimbată după indicația mari­lor Puteri, ce înțelegeau să frâ­neze aspirațiunile mocnite în su­fletul poporului chemat la libera sa desvoltare. Intre Alexandru Ioan Cuza și Regele Carol I, era o asemănare în acțiune, în suflet, în avânt ge­neros. Cel dintâi se lepădase de su­veranitatea Turciei, mergând la Stambul și vorbind Padișahului ca un Domn de sine stătător și care nu vrea, prin această vizită, decât să asigure bunurile ra­porturi ale țărei Sale unificată. Cel de al doilea, Regele Carol I, prin glasul armelor și al împre­jurărilor, a desăvârșit acțiunea Celui dintâi. Prin urmare, nimic nu s’ar fi opus ca statuia ce urma să se ridice lui Vodă­ Cuza, să de­vină fapt împlinit la o vreme când nevoia se simțea tot mai mult pentru închegarea sufletu­lui românesc. Politicianismul î­nsă, pojghiță prinsă prin așezarea rotativei, a găsit inoportună inaugurarea ei, până în ziua când a văzut pe Re­gele Carol I depunând, spre ui­mirea generală, în Piața Unirei din Iași, la statuia ce se ridicase, coroana de lauri cu inscripția : „Primul Rege al României, pri­mului ei Domnitor“. Și când în aplauzele, ural­ele și lacrămile ce curgeau pe obrajii mulțimea ulu­ită de gestul Suveranului și al armatei rămasă împietrită de a­­cest gest. Regele Carol I, de pe prima treaptă a soclului statuei, descoperit, comanda : „Ghene­ral­e, Ghenerale... pentru onor, descoperiți“, mulțimea în delir își culege lacrămile ce curgeau șiroaie din ochii cari de abia mai rezistau să rămână deschiși, pentru a vedea pe Carol I cu ca­pul descoperit și înclinat la pi­cioarele Domnitorului Cuza. Ei, vremea a așternut de mult bințoiul de ghiață peste trupurile tutușfior acelor cari împrejurul Regelui Carol răspândeau, ori­cât, o sensibilitate sufletească ce dă omului alt mod de a fi față de sine, față de ai săi, față de patrie, față de acei cari au întă­rit-o. Astăzi, mediocritatea îngâm­fată și obraznică, înscăunată în conducerea treburilor obștești, chiar dacă a ridicat statul Rege­lui Ferdinand cel Loial și Regi­nei Maria, a făcut-o din imboldul ca, măgulind, să fie ținută în seamă când norocul arendărei ță­rii s’a sfârșit sau a fost frânt de vre­ o lovitură sub forma intrigei venită dela­ celalt explorator al țării. Aidoma peșcheșului ce Domnii țării dădeau, pe vremuri, la Stam­bul, intrigându-se unii pe alții, așa, după războiul de întregire, potaele exploratoare ale țării, profanând sentimentele patrio­tice ale Regelui. O generațiune care să înceapă prin a recunoaște meritele tutu­ror acelor cari n’au precupețit țara, care să stărue din nou pen­tru a fi consolidare cu perseve­rență, destoinicie, tact, avânt și eroismul de a o scoate la liman, așa precum perseverent a făcut-o Regele Carol I, nu va putea să se desprindă din acela care a des­­lănțuit și culminat politicianis­mul distrugător al țării. Această mențiune trebuie să se înfiripeze și trebuie să se așeze cu Regele Carol II-lea, pe care soarta L-a așezat pe tron, la vre­me de amară viață, cu amare în­cercări ca și ale Unchiului Său, pentru a împlini destinul țării. Numai aceasta va răsplăti pe Re­gele Carol I, așezându-i statuia equestră cu deviza „Prin noi în­șine“ la cele patru hotare ale ță­rii și înăuntrul ei. A. VENIAMIN ■ -------------X □ X-------------­ Evaziunea... ...capitalurilor, care nu s’a re­simțit nici măcar în epoca de re­crudescență fiscală, va culmina odată cu depunerea proiectului de lege anunțat cu privire la Controlul averilor. Liniștește lumea domnule mi­­ nistru de finanțe, că altfel se provoacă o catastrofă financiară, mai mu­lt de trei sferturi din a­­goni­stia capitalului național va fugi într-o lume mai discretă, a­­ceea a depozitelor băncilor elve­țiene sau altele tot atât de pri­mitoare... Oficiosul guvernului constată, într'un lung articol, că în gene­ral viața s'a iertenit și că acest mare succes se datorește exclusiv politicei economice a regimului național-țărănist. Această consta­tare, oficiosul o face fără a urmări vreo legătură între cauze și efecte. Adevărul e că dacă premisa argumentării, ieftenirea, este, în parte, adevărată, concluzia este cu totul în afară de realitate. Viața s'a ieftenit, în adevăr, în ce privește articolele alimentare, dar ieftenirea a fost provocată în mod automat de scăderea pre­țului cerealelor, fenomen asupra căruia n'a putut influența în nici un fel guvernul. Iar ieftenirea produselor industriale, acolo unde ea s'a înfăptuit, este datorită nu unei conjuncturi normale, ci unei stări de fapt falimentare în care se află întreaga piață. Mărfurile se vând, din cauza constrângerii comercianților, cu prețuri de adevărate executări silite și cu acela al reducerii sistematice a capacității comerciale a pieții. Despre acest fenomen și în acest înțeles a vorbit Suveranul, în discursul Său d­ă prilejul Anului Nou despre „normalizarea în sărăcie". O stare anormală, sărăcia, pune capăt altei stări anormale care e scumpetea, întrucât poate fi acesta un câștig pentru des­fășurarea evenimentelor In viitor, rămâne de văzut. In tot cazul ceea ce se petrece nu poate fi motiv de bucurie. Marile așteptări Țara vrea, incontestabil, ceva nou. Ceva inedit. Ceva neaștep­tat, sau așteptat prea mult. Ceva care să zgudue, fără să dărâme. Să înfioare, să creeze, să domine... Ceva pe care nu l-ar putea defini... Dar pe care îl dorește cu patimă, îl așteap­tă cu înfrigurare... Privirile tuturora se fixează pe orice... Ele se opresc pe o umbră care trece­ pe instabilitatea diafană a unui nor, pe vagul prezumțios al unui reportaj fantezist. O ! De s'ar transpune în for­me, în forme concrete, senzi­­bile, care să toarne viitorul din dureri, din suferințe, din sacri­ficii, dar să îl fixeze, și să fie frumos, până la visul unui po­por descătușat... Ar dori să ghicească marea minune, cu o clipă mai repede. Să o devineze, dacă ar fi cu putință. Și mai cu seamă să o vadă picurând apa vie în vi­nele împietrite, înfiorând pen­tru marea încercare, terorizând inacțiunea oribilă, desmințind indiferența vulgară.­­ * E de­sigur, ceva din poziti­vismul creator al fatalismului în această așteptare dominată de nădejdi nebune, a iobagilor scăpați din robia altora și in­trați în lanțurile mizeriei națio­nale. Să fie în visul nebunesc, al României, o exagerare, o ex­pansiune sentimentală, un dor monden de noutate febrilă ? In visurile vagi, în drumurile lungi, pe care vine, dacă n'a venit încă, un Făt Frumos învol­burat de legendă, să fie oare mai mult decât simple dezide­rate romantice ? Oare, aceste splendide în­chipuiri, nu vin năvalnice, din adâncuri unde suflete se sfâșie, unde mintea încremenită se o­­prește în fața oribilei enigme ? Căci trăim cu toții o enigmă oribilă. Cu cât par mai strălucitoare zorile, cu atât e mai întunecat, mai spăimântător amurgul, a­­murgul care s'a oprit fixat de forțele negative. Entuziasmul și încrederea, s'au țintuit și ele, modelân­­du-se, subțiindu-se, pe nesim­țite. Valurile de umbră, cuprind și stăpânesc. ...Sau poate, că în marile îm­prejurări, abusul trebue să fie adânc și negru, și plin de fal­durile nopței, pentru ca străful­gerările de lumină să pară că vin din înălțimile amețitoare, și din dumnezeeștile inspirații... Să așteptăm, prin urmare, și ca în fața sfintei slujbe, care poate fi spre bucuria generală, un prohod impresionant... Recensământul și minoritarii De câteva zile presa minoritară are o coloană rezervată, pentru recensământ, tot așa, cum are una rezervată pentru revizuirea tratatului de la Trianon. Iată un material ziaristic bogat — spune „Gazeta de Vest’’ — oferit gratuit de măsurile noastre administra­tive, presei minoritare. Credem și noi că nu e prea convenabil să te amesteci în socotelile cuiva tocmai acum, în toiul campaniei pentru „eliberarea" numărului de frați rămași în tară valahă. Prin­ cuvântul considerabil, poți să-ți imaginezi cifra pe care o dorești deci de la 1 până la 1 mil., 10 mii, etc. Iată cuvântul magic prin care Ungaria caută să con­vingă pe amicii ei despre injusti­ția păcii. Cifre? Câte vrei ! De­pinde de client. Și deodată din senin trăznește recensământul. O OPERAȚIE INDELICATA Operație indelicată pentru mi­noritari, mai precis pentru o par­te din unguri și în speță pentru partidul maghiar. De ce ? Fiind­că munca milenară, de desnațio­­nalizare este spulberată în câteva zile. Ei știu mai bine decât mulți români, că sub regimul vechi în­că, ungurimea era în minoritate. Și­ atunci au înființat o fabrică de desnaționalizare după planurile potentaților zilei. Astăzi toate a­­ceste elemente desnationalizate scăpând în mare parte de sub te­roarea maghiară se leapădă de călăii lor de est. Dar teroarea un­gurilor și a partidului maghiar n’a încetat. Dimpotrivă, ea dăinuiește sub ochii noștri din cauza toleranței autorităților noastre. INTIMIDAREA POPULAȚIEI Fiindcă iată ce se întâmplă, Paridul maghiar a căutat pe ori­ce cale — întruniri, broșuri și conferințe—să intimideze popu­lația, pentru a împiedica libera ex­primare a naționalității ei, folo­­sindu-se de mijloace abjecte — a­­decă cele obișnuite. Câteva exem­ple, autentice. De ce religie sun­teți ?­­— mozaică. Ce naționalita­te ? maghiară. Cum maghiară când abia vorbești ungurește. Un oftat lung apoi urmează. Vezi d-ta, d-le recensor, a spus proprie­tarul — e mare ungur — că li s’a spus la partidul maghiar, că toți evreii vor fi trimiși la Palestina și eu n’aș vrea să plec, mă simt mai bine aici. A trebuit să-i vorbesc aproape timp de o oră despre inexactita­tea acestei versiuni. Evreii cari s’au­­ dclarat maghiari — un He­gedűs, Pastor etc. — știu de ce s’au declarat maghiari, adică după cum îmi spunea unul: „știți, asta la noi este un gheșeft“. UN PLEBISCIT Dar o altă versiune, neghioabă, care a intimidat chiar și pe ro­mâni desnaționalizați, este urmă­toarea : Declarați-vă cu toții ma­ghiari fiindcă statistica aceasta este un plebiscit. Dacă numărul maghiarilor va fi mare, valahii vor trebui să părăsească „ținutu­rile ocupate“. Iată mijloacele de care s’au fo­losit partidul maghiar și unii a­­depți de ai lui. Știu sigur, că vor protesta. Astă­zi­ e meseria. Mino­ritarii sunt protestanți per exce­lenti­am. Un lucru să nu uite: ce se putea feri, nu se mai poate azi și-i asigurăm, că atât mai vârtos, nu se va putea mâine. Iar pro­vocările și tupeul unora va fi răs­plătit cu vârf și îndesat. Noi îi asigurăm pe acești domni ! — termină confratele „Gazeta de Vest“ — că generația prezentă și viitoare nu va vinde sentimentul național la licitate publice sau particulare. O epocă de românism conștient și demn se deschide în pragul acestui an. O mare victorie italiană Cele douăsprezece hidro­avioane italiene comandate de ministrul aviației italiene, generalul Halo Balbo, unul din quadrumvirii fas­cismului, au ajuns la destinație în Brazilia, după un sbor de peste șase mii kilometri. Pornind din postul Orbatello, de lângă Roma, aparatele au fă­cut prima escală în Spania, la Los­ Alcazares; a doua escală, la Kenitra, în Marocul francez ; a treia escala la Villa Cisneros, în Coasta de Ivoriu a Aficei; a pa­tra escală la Boloni­a ; a cin­cea es­cală, trecând Oceanul din Africa în Brazilia, a amerizat la Port- Natal. Două aparate au fost grav ava­riate și unul din ele a explodat, omorînd tot echipagiul. Celelalte zece aparate, în frunte cu genera­lul Balbo au ajuns la destinație. Cele douăsprezece hi­droavioa­­ne erau împărțite în trei escadrile a trei aparate •­ escadrila neagră, comandată de Italo Balbo , esca­drila albă, trei aparate , escadrila roșie și escadrila verde. Distanțele erau : Orbetello-Car­ta­gena, 1200 kilometri ; etapa a dou­a, Cartagena-Kenitra, 700 ki­lometri ; a treia etapă, Kenitra- Villa Cisneros, 1600 k­m.; a pa­tra etapă, Villa Cisneros-Bolama, 1500 klm.; a cincea­ etapă Bolama- Port-Natal, 5.000 klm. Ziarul­ Le Temps, comentând splendida cruciadă a escadrilelor italiene scrie : „E vorba de o mare și frumoasă întreprindere. „Pentru prima dată se va încur­ca traversarea Oceanului de un eron de dv*rit,, iar­­zhnfirli ia, cu douăsprezece iieroavioane, cari zboară în formație de luptă, timp de trei mii de kilometri fără esca­lă, prin zone ce sunt caracterizate prin furtuni violente, dând ast­fel dovada unei capacități reale și mă­rețe, în a­ce­laș timp. „Cruciera lui Hale Balbo consti­­tue o nouă dovadă că aviația ita­lianul este pusă pe primul plan al marilor preocupări naționale. „Această restaurare aeriană este opera fascismului. Trebue s'o re­cunoaștem. În câțiva ani, aviația Peninsulei a făcut progrese consi­derabile, cum s’a văzut foarte bine cu ocazia nimfei Principelui Moș­tenitor. In­ acea zi memorabilă o întreagă divizie aeriană a evoluat în aer, cu o previziune­­ și cu o ele­ganță care a atras admirația tutu­ror. Imediat, după acest spectacol măreț, mareșalul Retain care re­prezenta Franța la solemnitățile cununiei princiare, a felicitat în mod public pe generalul Balbo­. Marea desvoltare a aviației ita­liene se datore­ște lui Douhet și a­­poi, lui Balbo. Toate marile orașe italiene, unde residă viața econo­mică și bogățiile Italiei, sunt, la granița sau pe coasta mării. O pu­ternică aviație trebuia negreșit creiată pentru apărarea lor. Ast­fel , Torino, Genova, Milano, Ve­neția, Triest, Florența, Roma, Mi­lano, simt foarte ușor de atacat de o puternică aviație inamică prin hi­d­roavioane sau avioane. Isprava măreață a escadrilelor italiene au produs o vie mulțu­mire și au făcut, o adâncă impre­sie la noi, ca tot ce se petrece în marea noastră soră latină. Protest împotriva exe­cutării unor condamnați la Poona Poona, 12 (Rador).­­ Aflând de­spre executarea celor patru con­damnați acuzați de crimă împo­triva polițiștilor englezi, o mică mulțime de indigeni s-a îndreptat spre închisoare vrând să facă o manifestație. Poliția a intervenit însă la timp răspândind mulți­mea, după care a ocupat toate stră­zile principale ale orașului spre a împiedeca orice încercare de ma­nifestație. TRANSPORTURI DE TRUPE CU AVIOANELE Cairo, 12 (Rador).­­ Trei a­­vioane militare au plecat astăzi de dimineață într-un mare raid aerian de 12.000 mile. Cele trei avioane sunt construite pentru transportul trupelor și vor trebui să sosească la Le Cap în ziua de 7 Februarie. In cursul raidului, ,cele trei a­­vioane vor face în regiunile din centrul Africei unele manevre și transporturi de trupe. Este prima dată când trupele indigene sunt deplasate pe această cale. CIOCNIRI INTRE MANIFES­TANȚI ȘI POLIȚIE LA BOMBAY Bombay, 12 (Rador). — Pe străzile principale au avut loc ciocniri între poliție și congre­­siști cari manifestau împotriva executărei celor patru con­damnați din Poona. Internă Situația — Bugetul cultelor provoacă mari nemulțumiri. — In alegerile pentru Camerile Agricole guvernul a suferit în­frângeri în mai multe județe. — In regiunea Brașovului zăpada a acoperit mai multe linii fe­rate, trenurile circulând cu întârziere. — D. Mareșal Averescu va pleca în cursul săptămânei viitoare la Aqui în Italia. — Ministrul finanțelor va da o circuară administrațiilor finan­ciare din țară pentru perceperea impozitelor pe 1931. — Curba de sacrificiu se va aplica corpului didactic și asupra orelor suplimentare și la diurnețe, accesorii la țeafă. Externă — Raportul asupra structurei federale viitoare a Indiei a fost depus ieri de lordul Sankey și va fi examinat în ședința de azi a „Mesei Rotunde“. —In Algeria s’au ivit noui cazuri de ciumă. — Starea generalului Berthelot s’a agravat. — La finele anului 1930, Biroul internațional al muncii, înre­gistrase numărul șomerilor la 15 milioane. —In multe părți din apus și în China, gerul a fost atât de gro­zav, că au murit mii de oameni. —In India se petrec dezordini grave. — In curând se va încfreca un pact de amiciție greco-polonă. —In regiunea Konia (Turcia) s-a produs ori un foarte puternic cutremur de pământ dărmânâd 60 de case. 1 V* till.,Ildii Eli“ Ca să se vadă una din laturile, extrem de dureroase pentru in­telectuali, ale situației creată de „sacrificiul colectiv“ pe care gu­vernul l-a impus cetățenilor ce­lor mai săracci, publicăm, fără alte comentarii, emoționanta și eloc­venta scrisoare de mai la vale a unui vechiu amic al ziarului nos­tru : Stimate domnule director, Cu durere și după multe ezitări am luat hotărîrea, pe care mă simt silit a vi o comunica. Vă rog ,să binevoiți a dispune să nu mi se mai expedieze ziarul „Nea­mul Românesc“ cu începere de la 1 Ianuarie 1931. Cauza ? Este simplă și o înțelegeți ușor : nu mai pot plăti abonamentul, din ridicolul salariu de profesor se­cundar ce urmează să primesc pe anul ce vine. Hotărîrea aceasta am luat-o, cum am spus mai sus, cu durere și după multe ezitări, — căci de acest ziar mă leagă multe amin­tiri. M’am abonat acum zece ani, când eram în clasa VIII-a, plă­tind din ce agoniseam prin me­ditații. Tot în această clasă — către sfârșitul anului — era cât pe aci să fiu eliminat din cauza unor discuții, pornite în jurul u­­nui articol din „Neamul Româ­nesc“. Și de atunci (1920) și până astăzi am fost neîntrerupt abo­nat — de câteva ori și colabora­tor. Dar mă găsesc silit să între­rup abonamentul până la o în­dreptare a lucrurilor, — in care mai credem. Cu tot respectul, R. I. Sofia.­­ Față de nouăle alegeri așteptate în primăvară, evenimen­­­tele politice din Bulgaria suscită un interes din ce în ce mai mare. Timp de opt zile regele a primit individual pe fruntașii opoziției, cerându-le părerea asupra situați­ei din țară. Se crede că, înainte de expirarea sesiunii ordinare, sobrania va mai fi prorogată cu încă câteva luni, pentru ca gu­vernul să poată avea mai mult timp pentru preparativele în ve­derea alegerilor. Timpul însă va fi în favoarea opoziției, căreia cri­za economică, agravându-se din săptămână în săptămână, îi fur­nizează material de propagandă din ce în ce mai mult. ATITUDINEA REGELUI Cu toate relațiunile excelente în care se găsește cu primul minis­tru Liapceff, regele trebuie să fi căpătat impresia că rezultatul ale­gerilor nu va fi tocmai favorabil ■pentru­­ guvern. De aceea a vrut să fie informat încă de pe acum de către opoziție asupra situației. Ultimele alegeri comunale au in­dicat din care parte bate vântul— din dreapta sau din stânga. Cum stânga este eliminată din calcule, rămâne de văzut dacă regele va consilia pe Liapceff la o întărire a partidului guvernamental prin asocierea cu­ democrații lui Mali­­noff și poate și cu radicalii sau d­acă va putea fi determinat par­tidul de dreapta al liberalilor na­ționali să colaboreze cu­ partidul „igovor“, astăzi la putere. Cert este că acesta din urmă este acum cam epuizat și ca d. Liapceff de mult nu se mai simte sigur de sprijinul întregului partid. PREGĂTIREA SCRUTINULUI In Bulgaria stă pe planul întâi politica economică­­ financiară. Rolul principal în politica inter­nă îl are acum pregătirea alege­rilor. Importanța politicei externe e dată pe planul al doilea , pen­tru câtva timp, cu toate voiajuri­le și vizitele ministeriale și cu tot valul revizionist care străbate Bal­­canul. Centrul de greutate al convorbirilor dintre rege și con­ducătorii tuturor partidelor a ră­mas pe tărâmul economic. Plân­geri peste plângeri au venit la u­­rechea regelui: poporul duce lip­să, comerțul e inactiv iar pe bu­za.. Funcționărimea dependentă de partidul guvernamental și rău plătită arată simptome primejdi­oase de nenîcredere. Măsurile au­torităților administrative de la ța­ră contra adversarilor guvernului măresc și mai mult ura. SE PREVĂD CIOCNIRI Starea lucrurilor în Bulgaria nu e bună. Sunt temeri că guvernul va trebui „să facă“, în cel mai larg ințeles al cuvântului, alege­rile viitoare, pentru a se putea menține. Cum opoziția știe a­­ceasta și va căuta să reziste, ciocnirile sunt foarte probabile. In cercurile politice domnește im­presia că regele a înțeles seriozi­tatea perioadei electorale din pri­măvară și încearcă să formeze un guvern­ din partidele burgheze, pentru facerea alegerilor. Guvrnul viitor ar avea apoi o bază mai largă, presupunând că d. Liapceff va ține în mână par­tidul „igovor“ întreg. Dacă a­­ceasta nu va fi cu putință și par­tidul guvernamental se va prăbu­și înainte de pregătirea alegeri­lor, atunci se vor mai adăuga la partidele de opoziție existente încă unele fracțiuni noui, ceea ce ar îngreuna constituirea guver­nului și liniștirea internă. La vecini Situația dificilă în istloria — In preajma nanilor alegerii — --------------x □ X-------------­ Știri M. S. Regele a lucrat eri la Si­naia cu d. Ion Mihalache, minis­­trul­ de interne. * Permisele de călătorie pe c. f. r. pentru parlamentari, ziariști, ofițeri invalizi, orfani și văduve de război, se prelungesc până la 31 Ianuarie. * Incorporarea c­onting­ent­ul­u­i 1931 se v­a face pe ziua de 8 Fe­bruarie pentru toate trupele per­manente »și pe ziua de 15 Martie pentru călărași cu schimbul. * In fundul unei curți ce dă pe malul Dâmboviței, a fost desco­perit ori cadavrul unei femei in­trat in putrefacție. Din cercetările polițienești, s-a constat că e vorba de o smuci­

Next