Neamul Românesc, iulie 1931 (Anul 26, nr. 144-170)

1931-07-22 / nr. 162

FUNCȚIONARUL —­ Solidarismu­l de breaslă — Era șef de birou, cu toate că, după munca, dragostea și cinstea cu care își îndeplinea sarcina, ar fi trebuit să aibă un grad mai înalt, împo­vărat de-o familie destul de nume­roasă pentru leafa lui puțintică, o­­mul ch­ibând cum ar face mai bine să se împotrivească sărăciei. Și-a scos atunci familia din București și și-a așezat-o în una din comu­nele suburbane, într-o căsuță mo­destă, rodie nevasta cu cei trei co­pilași începură a duce o viață de privațiuni, dar și de curajoasă bra­vare a sărăciei. Tatăl pleca dimi­neața la slujbă, având ascunsă. In fundul buzunarului, mica provizie­­ de frugală mâncare, îngrijită de mâna duioasă a nevestei și stro­pită de lacrimile ei, pentru masa­ Lui de la amiază. Seara, după isto­vitoarea muncă a zilei, șeful de bi­rou se întorcea pe jos de la stația­ ■terminală a tramvaiului, purtând necontenit în suflet, ca o fatalii umbră, grija, chinuitoarea grijă a Bilei de mâine. De ob­iceiu, ajung*« noaptea acasă, unde el așteptau fiin­țele dragi pentru cari trăia. Intr’o noapte, însă, șeful de birou nu s'a mai întors. S’a petrecut, ceva foarte simplu, mergând sub ploae, în noaptea neagră ca păcura — și cu­getând neîncetat la grija celor de­­acasă, n’a băgat de seamă când s’a ivit din întunerec un imens auto­camion. A vruit să svâcnească din calea lui, dar era prea târziu. S-a izbit cu vrăjmășie — și șeful de birou a rămas, țeapăn în noroiul șoselei, mirat, în cea din urmă cli­pă, de tot ce se petrecuse. Acasă, nevasta și copiii l-au așteptat za­darnic : în locul lui a venit numai vestea morții lui... Pe urmă, l-au îngropat cu ce s’a găsit, — că doar și cei săraci trebuie îngropați. Șe­ful de birou avea ceva ani de pen­sie, — văduva lui a primit, firește, pe lângă recunoștința Patriei, și o pensie, cu cuantumul căreia puteau trăi, sărăcăcios, cam 5—6 zile din lună. Restul zilelor ? Treaba ei !... Facă ce știe și ce poate și ea !..­­„Ce știe și ce poate“ e însă o vorbă goală, care nu dă de mâncare... Vă rog să credeți că această sim­plă și banală povestire nu e luată nici din vre-un roman eișit din pana unui scriitor, nici nu înfățișează un­ fragment din vre­ un film, cu care avem de gând să e gâradărim mila cetitorului sau să-i tulburăm tihna­­ de după amiază. Ceea ce am pove­stit s’a petrecut aidoma cu un vred­nic șef de birou de la unul din mi­nisterele noastre în iarna trecută. Gazetele au dat amănunte bogate și, pe deasupra, și fotografia victi­mei. A doua zi, însă, faptul a căzut în pustiul fără margini al faptelor, diverse, a căror socoteală doar de-o mai ține bunul Dumnezeu. ... Și totuș, trăim această epocă. după un ră­zboiu glorios, aducător al întregirei Neamului, iar pe când bieții șefi de birou, năluciți și chi­nuiți de gândul dacă vor avea mâi­ne ce da de mâncare la copii, cad fărâmați de camioane,­­ alături de ei, benchetuesc hoții și briganzii, cari de un deceniu sug, în văzul și nepăsarea obștească, avuția și vlaga acestui popor!... Este acesta un semn că Dumne­zeu ne cearcă răbdarea, — dar mai este și semn că trebuie să ne tre­zim, să ne verificăm viața și de îndată să o îndrumăm pe altă cale. Funcționărimea românească tre­ce prin formidabilă criză, — cea mai mare și mai grea de când tră­im viața contemporană a însuș Sta­tului nostru. Pe de altă parte, trebue să în­semnăm adevărul că breasla func­ționarilor publici, este cea mai nu­meroasă și mai însemnătoare din țară, — așa că ea se înfățișează ca un organism precumpănitor în desfășurarea vieții noastre sociale. Doleanțele ei ar trebui să fie afir­mate cu putere de tunet, că doar ele sunt ecoul miilor de strigăte individuale, colectate de pe întrea­­ga față a țării, iar osatura func­ționărească este chiar scheletul pe care se așează țesutul material al Statului. Așa că... De ce, atunci, aceste doleanțe nu sunt ascultate ? Ce „cal troian“ * pătruns în cetate, de-a adus dezas­­trul ? Ce vierme roade la rădăcină* de vedem copacul acesta mare pă­lind și clipind a pietire?... Sunt acestea grele întrebări, la cari funcționărimea românească și conducătorii ei trebue să reflecteze cu grijă și cu viu interes. Desigur că pricinele sunt multei și adânci, dar deocamdată una mi se pare precumpănitoare, aruncând umbra ei de sumbru înțeles asupra problemei. Un corp organizat nu va putea să-și înfăptuiască năzuințele decât dacă va avea la îndemână. Întreg și puternic, instrumentul cu aju­to­­­rul căruia va putea realiza aceste năzuințe. Iar cel mai însemnat in­strument este acel sufletesc. De când lumea și pământul, marele în­făptuitor al tuturor celor materia­le a fost sufletul omenesc. Prima­tul sufletlui e un adevăr, care nu poate fi negat decât de inepții vea­cului acesta. " Legenda Meșterului Manole e de-a pururi actualizate. Zidul nu tine decât dacă îngropăm în el, pentru­­ totdeauna, dragostea noastră, adică, sufletul nostru. Zadarnic punem pietre peste pietre, căznimdu-ne « da «numai prin aceasta viață aleă­­­turiei materiale, — totul se nărue, netrebnic, ca cea dintâi suflare », furtumei. Ci numai dacă vom «trecu­ră în această moartă alăturie «tafta, sufletului nostru, pe veci vie și pre­zentă, — vom izbuti a înfăptui ere* nepieritor. Elementul sufletesc al unei al­cătuiri obștești, ca aceea de față, nu e altul decât simțul profund al unei solidarități de breaslă. Acel pretins demodat și necontenit ridi­culistut, principiu: „Unul pentru toți și toți pentru unul“, trebuie readus în mijlocul vieții noastre, — însu­flețit de un nou înțeles, actualizat— și realizat. Cu el trebuie să um­plem golul din alcătuirea de breas­lă a funcționărimei românești. N’aș putea nega, fără a mă de­părta de adevăr, că, și până astăzi au fost unele realizări ale acestui solida­rism, — dar cât de puțin și cât de efemer!... Și ca dovadă vie și obiectivă că acest solidarism, ca forță precumpănitoare de înfăptu­ire a lipsit, stă tocmai neputința realizări doleanțelor funcționărești In genere diferitele manifestări exterioare în legătură cu activita­tea Societății de Telefoane trec cu totul neobservate de către marele public și sunt în­deobște considera­te de acesta ca niște simple acte individuale fără nici o importanță deosebită. Un trecător vede un lucrător de linii urcat pe un stâlp întinzând fire, altul vede într'o gură de canal , ființă, despre care nici nu bă­­nuește că ar fi un inginer însoțit de ajutoarele sale, care se strădu­­ește, în pozițiuni destul de necon­fortabile și într’o atmosferă adese­ori viciată, să facă o legătură de cabluri care mâine va funcționa pentru a face viața mai agreabilă celor ce depind de acel circuit, un al treilea, în fine, vede din întâm­plare cum un viitor abonat cere să i se instaleze un telefon și cum a­­ceastă operațiune nu durează de­cât câteva minute la ghișeul res­pectiv. Pentru îndeplinirea tuturor ace­stor fapte atât de simple în apa­rență și cami, cum spuneam mai sus, trec complect neobservate de către marele public, nimeni nu bă­­nuește câte servicii conlucrează an­terior și cum ele necesită ținerea în seamă a unui­ complex întreg de considerente de tot soiul al căror rezultat este executarea unor lu­crări atât de simple în aparență Astfel, atât pentru lucrătorul ca­re întinde sârma cât și pentru in­ginerul care lucrează în gura de canal ș­i abonatul care în urma ce­rerii sale va primi telefonul, sunt necesare hotărîr­ile diferitelor sec­țiuni, diferitelor servicii, cari fie­care lucrează în specialitatea lor și cari declanșează acțiunile termi­nale, acele cari apar ochiului ma­relui public. Activitatea Societății de Telefoa­ne este împărțită diferitelor depar­tamente și fiecare departament este responsabil de o anumită parte a activității Societății. Toate la un loc formează organi­zarea Societății pe care vom căuta să o redăm mai jos în trăsături generale. Societatea este condusă și supra­vegheată de către un președinte, un vice-președinte și de către consiliul de administrație. Vice-președintele, d. G. A. Ogilvie, e în aceiaș timpi directorul general al Societății și are în sarcina sa întreaga condu­cere a Societății. Directorii diferi­telor departamente descrise mai jos constituesc, putem spune, Statul Ma­jor în conducerea Societății. Fie­care e responsabil de activitatea propriului său departament și toți lucrează împreună, în cooperare cu Direcția Generală, pentru a asigu­ra bunul mers al Societății. Departamentul teh­nic sub con­ducerea d-­lui Holl, inginerul șef, prepară proectele pentru toate con­­strucțiunile noul, ce are de efectuat Societatea, după obligațiile lupte­ prin Contractul cu Statul și de a­­cord cu nevoile telefonice a diferi­telor regiuni și­­ localități ale țării. Această atriibuțiune fundamentală și atât de importantă, de care de­pinde în primul rând realizarea programului modernizării, care for­mează baza activității Societății, e Împărțită în 4 servicii principale și anume: a) Secția de Transmisiune și Linii Interurbane, sub direcția d-lui Mc.­Curdy, pentru proectele în legătură cu rețelele interurbane și pentru de­terminarea normelor menite să dea o bună audiție ln rețelele și echipa­mentele urbane; b) Secția Echipamentului, sub di­recția d-lui Socketeder, pentru pro­ectele de echipament automat și manual, în toate centralele urbane și interurbane; c) Secția Clădirilor, sub condu­cerea d-lui Troy, pentru proectele clădirilor pe cari Societatea trebue să le construească pentru centra­lele mai importante ; d) Secția Instalațiilor Exterioare, sub direcția d-lui Tucker, pentru proc­ctele tuturor nouilor rețele ur­bane și schimbările in rețelele deja existente. Departamentul Construcțiilor și întreținerii, sub direcția d-lui Car­­roll,­­ împărțit în 3 secțiuni și a­­num­e: a) Secția de Construcțiuni condu­și­ de d. Oliveras, care e însărcinat cu executarea tuturor lucrărilor de construcție telefonică pe rețelele ur­bane și interurbane, după proectele efectuate­ de Departamentul teh­nic; b) Secția întreținerii sub condu­cerea d-lui Castro, care e însărci­n­­at cu întreținerea tuturor instala­țiilor 1b centralele Societății, insta­­lațiilor la abonați și rețelele urbane și interurbane; c) Secția Aprovizionării, sub di­recția d-lui Mircea, care e respon­sabil de depozitele materialelor și de furnizarea materialelor necesare pentru construcții și întreținere, până azi. Și atunci, o primă concluzie se desface și se cere impusă, cu pute­rea pe care logica minții omenești o afirmă. Și anume: întărirea cu orice chip și prin toate mijloacele îngăduite a solidari­smului de breaslă și im­punerea lui întregei obști funcțio­nărești. Problema cere deslușiri, pe cari vom cerca să le aducem în alte ar­ticole viitoare. , All. Lascar­o­v-Moldo­v­a­nu (Revista Funcționarilor Publici) Directorul Exploatării, d. Burrell, este însărcinat cu supravegherea Departamentelor, care se ocupă cu serviciul Telefonic și —­­­oc­tură directă cu publicul, adi­că: De­partamentul Comercial și Departa­mentul Traficului. Departamentul Comercial, condus de d. Johnson, are în sarcina sa toate relațiile cu abonații și cu pu­blicul în general, primește cererile de abonament, de mutări etc., de­termină tariful aplicat diferitelor servicii și încasează conturile abo­naților. E responsabil și de întoc­mirea datelor statistice care să a­­rate pentru viitor numărul proba­bil al abonaților și distribuția­ lor geografică, date cari servesc ca bază pentru proectele de nour­­ instruc­țiuni și extensiunea in rețelele ur­bane. Departamentul Traficului, sub di­recția d-lui Parsons, căruia îi re­vine responsabilitatea exploatării curente a serviciului, adică stabi­lirea comunicațiilor urbane și inter­urbane cerute de abonați și de pu­blic. Departamentul Traficului e de asemenea responsabil pentru stu­diile necesare determinării schim­bărilor sau sporirilor de capacitate la schimbătoarele urbane și interur­­­­bane și pe circuitele interurbane. Pe­­ baza acestor studii, Departamentul Teh­nic prepară proectele pentru nouile instalații în centrale și pe rețelele interurbane. Departamentul Personalului, sub direcția d-lui Cantacuzino, și De­partamentul Contabilității sub con­ducerea d-lui Thompson, exercită funcțiunile indicate de titlurile res­pective, aceleiași ca în orice Socie­tate Comercială , ne mulțumim deci să­ atragem noi atenția asupra ro­lului esențial pe care fiecare dintre aceste departamente îl joacă în ac­tivitatea Societății, fără a mai intra într’o descriere detailată a fiecărui funcțiuni. . Departamentul Contenciosului condus de d. Micl­escu -P­r­ă­jes­cu, se­cretarul general, exercită, funcția de avocatură în general, adică stabi­lește în formă legală, toate conven­­țiunile și contractele cu autoritățile și particularii care sunt necesare bunului mers al Societății. De remarcat că în atribuțiunile acestui departament sunt și trata­tivele cu străinătatea. Secretarului general îi revine sarcina importan­tă a stabilirii tuturor aranjamen­telor cu administrațiile telefonice străine, pentru obținerea serviciu­lui telefonic internațional cel mai satisfăcător. Acest rezumat, necesar scurt, nu poate da decât o idee succintă a or­ganizației departamentală a Socie­tății, dar via servi poate pentru a da o idee de­­ diversitatea activității ei, care trebue atât de dibaciu con­dusă pentru a asigura un bun ser­viciu telefonic.I ClülilÜ S. 1. S. It III* — Atribuțiiunile de parian seBieîor lacismăfii — ----------x|~]x---------­ Textul convenției aeronau­tice greco-rospäne a fost parafat Atena, 20 (Rador).— Astăzi s’a parafat de reprezentanții guver­nului grec și de delegații români textul convenției aeronautice în­tre cele două țări. Convențiunea, care urmează să fie supusă spre ratificare guvernelor respective, va intra în vigoare la 1 ianuarie 1932, pe o durată de șapte ani. ----------x|Jx---------­ Spectacole MARȚITIT iulie TEATRUL CĂRĂBUȘ: „In draci“. TEATRUL COLOS: „Nimic nou pe frontul București” . LIDO: Bazin cu valuri, zilnic ceai și dineu dansant. CINEMATOGRAFELE CAPITOL: „Nu ți înșela nevasta“. TRIANON : ,,Romanța iubirii”. SELECT: „Generalul” versiune germană, VOX: „Generalul” (versiune fran­ceză). FEMINA : „Dă-mi gurița ta’’. 1 REGAL : „Soție trădătoare”. CORSO: „Monumentul indian” (sonor). OMNIA: „De ce iubim“. MARCONI: „Femeia rea“. MARNA: „Două suflete“ și tea­tru-DOROBANȚI: „Mântuirea” și­­.Stan și Bran” REX: „Ce va fi mâine”. VOLTA-BUZEȘTI: „Dr. Fu Man­ciu“. GRADINA și CINEMA MARNA: . ..Sfârșitul lumii“, j LIDO (intrarea Zalomit): „Cele- 1 fcrul Gabbo”. NEAMUL ROMÂNESC umwmiw I­w l» Bjuarmaian­a——gw [»a ta atari­ia — Sărbătoarea s’a desfășurat su­ prefesața M. S. Regelui, Voevodului MiSaai, și A. J. SS. «Principelui Nicolae Sărbătorirea patronului aviației „Sf. Ilie“ a avut loc­uri cu mare fast . Pe vastul platou al aerodromu­lui Pipera erau aranjate avioa­nele dela acest centru de aviație. In fața lor, pe o estradă acope­rită, au luat loc M. S. Regele Ca­rol, Măria Sa Mi­hai Mare Voevod de Alba Iulie, A. S. R. Principele Nicolae, d-nii miniștri de comuni­cații, industrie și comerț, general Ștefănescu Amza, ministrul arma­tei, Nicolae Otescu, și Pan­gal sub­secretari de stat, George Valentin Bibescu și atașații militari ai Fran­ței, Italiei, Cehoslovacie, Iugosla­vei, Poloniei, grai Rujiinski-ARPA Șt. Tătărăscu, senator. Serviciul religios a fost oficiat de confesoru­l garnizoanei, preotul Inochentie Ștefănescu, asistat de alți doi preoți. După oficiere preotul Ștefănes­­cu a ținut o cuvântare în care a a­­rătat însemnătatea zilei patronu­lui aviației — Sf. Ilie —* * 1 care că­lătorind prin văzduh cu carul de foc a dovedit că și această cale poate să fie întrebuințată. D. general Lăzărescu,­ inspecto­rul general al aviației, a arătat că în această zi se comemorează și personalul sburtător răpus în inte­resul patriei. Păstrăm cultul lor fiindcă le apreciem jertfele. Prezența M. S. Regelui în mijlo­cul obțizătorilor dovedește dragos­tea și importanța pe care Suvera­nul o dă constant aviației. Dinâsttarea S3. E. Regelui M. S. REGALE adresându-fie a­­viatorilor le-a spus că vine cu toa­tă încrederea în mijlocul lor­in acest an aeronautica a fost la înălțimea datoriei. Vă asigur că în orice clipă am grije de desvol­­tarea acestei arme. Pentru aceasta mai trebue să fim ajutați de cre­dința și tot sufletul acelor cari fac parte din ea. Voiu păstra cea mai mare încredere în voi. CUVÂNTAREA D-LUI MINIS­TRU AL ARMATEI MAJESTATE. Multe și interesante au fost cu­ceririle științei, aplicate la arta militară în ultimul sfert de veac. Dintre toate aceste cuceriri ale științei, cea mai minunată și pli­nă de roade, a fost des pur aviația. In aplicațiunile ei militare, a­­viația a revoluționat tactica, in­troducând principii noui, a căror urmare este atât de categorică, în­cât nepăzirea lor duce direct la dezastru. Ea a modificat toate prescrip­­țiunile logisticei militare , a făcut să crească siguranța comanda­mentului prin zona sa foarte ma­re de cercetare. Armata noastră, cu toate sacri­ficiile făcute înaintea războiului cel mare, nu a putut intra în răz­­boiu cu o aviație la înălțimea si­­tuațiunilor strategice și tactice prin care am trecut. De la războiu încoace, greutățile materiale inerente stărilor post­belice, ne-au împiedecat sa ținem pasul în aceiași linie cu celelalte aviații din lume. Dar dacă în par­tea materială nu am fost la înăl­țimea progresului, în schimb însă, din punct de vedere al materialu­lui omenesc, România s’a putut totdeauna și se poate și azi feli­cita, cu distinsul corp of­ițeresc și cadre al aviației noastre. Ca ministru al armatei, aduc a­­viatorilor noștri viile mulțumiri ale armatei, pentru modul ostă­șesc cum își fac datoria și-și dau toate silințele ca să menție aviația noastră la înălțimea celorlalte a­­viații din lume. A urmat decorarea aviatorilor. DEMONSTRAȚIA DE AVIAȚIE DE LA BANEASA Cu ocazia patronului aviației, A.R.P.A., animatoarea propagan­dei aviației în masele largi ale populației, a organizat, — la toa­te filialele ei, — sărbătorirea aces­tei zile, cu cât mai multe demons­trații practice de aviație acolo un­de a fost cu putință. Serbarea organizată de A. R. P. A. a avut un succes moral deose­bit și țt­ g-nal Rujinski, animato­rul ei, se poate felicita: • M. S. REGEL­E CAROL II Fii sa și aniversare d-MN.Iorga „Invalidul Român” din Ploești: „Venirea la pluitere a d-lui prof. N. Iorga, se poate socoti ca un rar eveniment psihologic în­ via­ța poporului român. ..Guvernele de după război, au înscris în , programele lor, ca punct important, refacerea. „Fără să le bănuim buna in­tenție, ele totuși nu au reușit de a se arăta la înălțimea misiune­­lo­r, deoarece majoritatea ele­mentelor de care dispuneau, che­mate să aplice legile, și din care unele chiar bune, nu înțelegea sau părea că nu înțelege aplica­rea strictă a bunelor măsuri. „De aci comerțul statului care ne-a adus în situația critică de azi financiară și morală și alte multe greșeli. ..Guvernele ce s’au succedat, dintr’o condamnabilă slăbiciune, nu au recurs la măsurile autori­tare, la care aveau tot dreptul. „Nu s’a îngrijit ca să impună organelor de executare timbrul cinstei și respectarea obligațiuni­lor celor chemați de a-și respecta funcțiunea cu care erau învestiți de stat și să înțeleagă că înmul­­țin­du-și averea pe căi ilicite pe lângă că-i așteaptă degradarea socială, dar contribue în mod criminal la slăbirea prestigiului statului înăuntru, dar mai cu seamă peste granițe. „La chemarea d. prof. Iorga țara întreagă, care trecuse la fie­care schimbare de guvern , de la iluzii,­ la cele mai crude decep­ții, l-a primit ca pe cel mai in­dicat conducător al destinelor ei. „Dovada e că e urmărit cu mare interes în tot ce supune și în tot ce face. Presa, cu mici ex­­­­cepții, îi dă concursul necondițio­­­­nat, unul din­­ rarii răsfățați dintre conducătorii ce i-a avut țara”. ¥ „Vremea” din Caracal: „M. S. Carol al II-lea a binevoit a încre­dința destinele statului nostru ce­lui mai mare cărturar, care a ui­mit întreaga omenire prin spiri­tul său de pătrundere, prin prodi­­gioasa-i memorie, prin tainica lui putere de muncă, unite cu cel mai puternic dar de a vorbi și a fas­­cina pe auditori. Poate a fost cea mai frumoasă recompensă pe care M. S. Regele Carol II, și apoi țara, chemată în fața­ urnei de vot, o puteau face celui mai mare om al condeiului și gândirii. „Mai ales că d. Iorga nu este un politician, termen care a ajuns sinonim cu cel de „om de afa­ceri”, ci este omul care muncește dezinteresat de orice, nu­mai și numai spre binele țării. Tocmai din această cauză d. Iorga a avut un număr destul de redus de oa­meni cari i-au­ împărtășit ideile politice. „La noi în județ abia unul și încă câțiva studenți, cari fusese­ră fascinați de la catedră de înal­tele calități ale celui mai mare cărturar, chiar al omenirii în­tregi — îndrăsnesc a o spune, l-au urinat”. i Publicații EFORIA SPITALELOR CIVILE BUCUREȘTI 16919 din 18 Iulie 1951 PUBLICAȚIUNE In ziua de 28 August 1931, ora 11 a. m., se va ține la Eforie. Bu­levardul Elisabeta Nr. 5, licita­­țiune publică cu oferte închise și sigilate cu ceară, pentru închirie­rea pe timp de 3 (trei) ani, a i­­mobilelor notate mai jos și anu­me : 26 OCTOMBRIE 1931 - 26 OC­TOMBRIE 1934 1. Apartamentul (Etaj), din Bu­curești, strada Lipscani Nr. 77. Concurența de la lei 180.000 (una sută opt­zeci mii), chirie anuală plus plata tuturor dărilor afe­rente,. 2. Apartament Nr. II din imo­bilul din strada Elena Doamna Nr. 47 A. Concurența dela lei 40.000 (pa­tru­zeci mii), chirie anuală idem, idem, idem. 3. Apartamentul Nr. III, idem, idem, idem. Concurența dela lei 40.000 (pa­tru­zeci de mii), chirie anuală, i­­dem, idem, idem. 4. Imobilul din București, Calea Călărași Nr. 61. Concurența dela lei 171.500 (una sută șapte­zeci și una de mii cinci sute). 23 APRILIE 1932 - 23 APRILIE 1935 5. Prăvălia Nr. 1 din Palatul Băilor Eforiei, B-dul Elisabeta No. 5. Concurența dela lei 300.000 (trei sute mii), idem, idem, idem. 6) Prăvălia No. 3, idem, idem. 7. Prăvălia Nr. 7, idem, idem, idem. Concurența de la 300.000 (trei sute mii) idem, idem. 8. Apartamentul (Stânga) din București, Șoseaua Vitan Nr. 23. Co­ncurența ide la lei 17.500 (șapte­sprezece mii, cinci sute) chirie anuală, plus idem, idem, idem. 9. Apartamentul (dreapta) !i­­dem, idem, idem. Concurența de la lei 17.500 (șaptesprezece mii, cinci sute). 10. Casele mici din șoseaua Vi­tai­ Nr. 27. Concurența dela lei 12.500 (douisprezece mii, cinci sute) i­­dem. 11)­­ Prăvălia (stânga) din Bu­curești, str. Lipscani No. 77. Con­curența dela­­ 400.000 (patru­ sute mii) lei, idem, idem. 12) Prăvălia (dreapta), idem, i­­dem. Concurența dela lei 300.000 (trei sute mii), idem, idem, idem. 13. Prăvălia (stânga) din Bucu­rești, strada Sfinților Nr. 10. Concurența dela lei 62.500( șase­zeci și două de mii, cinci sute), chirie anuală, plus plata taxelor și dărilor aferente. 14. Apartamentul (parter) din București, strada Popa Soare Nr. 2. Concurența de la lei 150.000 (una sută cinci­zeci mii) idem, i­­dem. 15. Imobilul din Ploești, strada Colonel Stamate Nr. 7. Concurența de la lei 12.000 (două­sprezece mii) idem, idem,­­ idem.­­ 16. a. Apartamentul (etaj) din­­ R. Sărat, strada Victoriei Nr. 42. Concurenta de la lei 25.500 (două­zeci și cinci de mii, cinci sute), idem, idem, idem. închirierea acestor imobile se face în condițiunile speciale de închiriere ale Eforiei, și se vor semna de concurenți și adjude­­cator. Garanția pentru admitere la li­citație este de 5 la sută (cinci) la sută, la prețurile de mai sus, în numerar sau efecte de Stat sau garantate de Stat, în valoare no­minală și care se va consemna în recipisa Casei de Depuneri, a Adiției Financiare, Percepției respective, cel al Băncii Națio­nale sau la Casieria Eforiei. • Garanția se va depune separat de ofertă. Supraoferte sau oferte condi­ționate sau cele cu un preț sub cele fixate de Eforie, arătate mai sus, nu se primesc. Licitația se­ va ține în confor­mitate cu art. 88—11 din Legea a­­supra contabilității publice,­­ Apartamentul etaj de la Nr. 1 și prăvăliile de la punctele 11 și 12 se închiriază separat sau îm­preună. Lămuriri și condițiunile închi­­rierei se pot vedea la Eforie în­tre orele 10—12. Eforia va face reparațiunile necesare imobile­­­­lor pentru a fi predate în bună­­ stare. PRIMĂRIA ORAȘULUI FOC­ȘANI PUBLICATIUNE In ziua de 7. August 1931 oră 10 dimineața se va ține la Primă­ria Focșani prima licitație publică cu oferte închise și sigilate pentru executarea lucrărilor de zidărie, dușumele mozaicate, tencueli și terase la „Ateneu­ Popular Maior Gh. Pastia”, în valoare de lei 985.000. Lucrarea se va efectuia în 45 zile de la aprobarea licitației. La licitație se va depune o ga­ranție de 5 la sută din valoarea devizului, în numerar sau efecte publice garantate de Stat, sepa­rate în plicuri închise. Ofertele vor arăta modalitățile și avantajele de plată ce se fac comunei. D-nii concurenți pentru a fi admiși la licitație vor prezenta garanții suficiente pentru buna executare a lucrării. Proiectul lucrării se poate ve­dea în orice zi de lucru la arhiva­ Primăriei. Concurenții se vor con­forma și condițiilor pe care e­­ventual le va introduce Consiliu­lui Teh­nic Superior. Dispozițiunile art. 88—110 din legea contabilității publice sunt aplicabile acestei licitații. Președinte: Ștefan P. Dumitriu Secretar G-ral., Jan Georgescu Nr. 7414, 1931 Iulie 17 CASA AUTONOMA PENTRU O­ CROTIREA ȘI AJUTORAREA PERSONALULUI C. F. R. 1 PUBLICAȚIUNE Marți 11 August 1951 orele Ti La Direcțiunea Casei Autono­me pentru Ocrotirea și Ajutorarea Personalului C. F. R. din str. Barbu Catargiu No. 18 București, se va ține licitație publică pen­tru lucrările de instalații de în­călzire centrală la Dispensarul de Puericultură din Cart. Steaua C. F. R. Dosarul lucrării cu măsurătoa­rea, devizul, planurile­, cadtele de sarcini și condițiile generale se pot consulta și orice informațiuni se pot lua în fiecare zi de lucru între orele 11—13 la Direcțiunea Teh­nică a Casei Autonome C. F. R., la adresa de mai sus. No. 74686/1931. ,­ ­ 1931 Iulie 17, REGIA PUBLICA A CONDUCTE­LOR DE PETROL ALE STATULUI Publicațiune de licitație Se aduce la cunoștința generală că în ziua de Luni 5 August 1931, ora 10 a. m. se va ține licitație publică în localul acestei Regii din București, Str. Sevastopol Nr. 6, pentru monta­­rea stâlpilor susținători ai rețelei ae­riene de distribuția de lumină elec­trică din stația de pompare GIUR­GIU. Garanția de admitere la licitație va fi de lei 5000 (cinci mii) în nume­rar sau efecte de Stat, depusă la Ca­sa de Depuneri și Consemnațiu­­ni, iar recipisa respectivă va avea specificarea categorică: „Garanția pentru licitația publică din 5 August 1931 la Regia CPS., pentru montarea stâlpilor susținători ai firului pentru lumina electrică din stația de pom­pare Giurgiu". Oferta și recipisa se vor prezenta la licitație, fiecare în plic separat și sigil­a, în ziua și ora licitației. Dosiarul complet al acestei lucrări se poate consulta la Direcțiunea Teh­­nică a acestei Regii, în toate zilele de lucru, între orele 10—12 13. Termenul de executare al lucrării va fi de 30 zile de la data comenzii, sub penalitatea prevăzută în condi­­țiunile speciale. . Licitația se va țin­e in conformitate cu art. 88— 110 din legea contabili­tății publice și regulamentul C. C. L. Ofertele vor fi deschise în fața concurenților în ziua și ora fixată, de către Comisia de Licitații. Direcțiunea ----------x­PI x----------­ Informații Pentru a se putea vinde con­sumatorilor din București, BE­REA MAI EFTIN, FABRICA DE BERE „AZUGA“ a hotărât redu­cerea prețurilor sale, cu lei 200 la hectolitru, berea MONOPOL (blondă), EXCELSIOR (brună), CARAIMAN (a la Pilsen) și cu 0,50 bani la sticla mare sau mică, indiferent de calitate- Depozitul din Str. Atelierului 25, (telefon 349/62) servește la domiciliul cu prețurile de fabrica. Universitatea „N. Iorga” alsa Văleni lUUI (M Dl llM —­ Conferința d-b­oi în fața unui auditoriu, care din an un an devine tot mai neîncă­pător în sala de curs, format din studenți, învățători, profesori și în genere persoane dornice de cultură, venite din toate unghiu­rile țării. d. dr. A. Radovici, con­ferențiar la Universitatea din Bu­curești, și-a desvoltat conferința sa tratând despre: ,,Mecanismul cerebral al vorbirii”. Am asistat la această confe­rință ascultată cu mult interes de întreaga asistență, fiind vorba de un subiect care privim in primul rând pe biologiști și medici, dar în acelaș timp și pe psihhologiști și pe cei ce se ocupă de probleme de sociologie. Funcțiunea cea mai înaltă, cea­ mai specific umană este funcțiu­nea limbagiului. Timp de un se­col problema mecanismului este­ dr. A. Radovici — braț al limbagiului a fost des bă­tută și astăzi încă nu și-a pierdut actualitatea. Tot In jurul faimoasei circumvolu­­țiuni a lui Broca din hemisferul stâng s-au încins vii discuții și a fost punctul de plecare al locali­zărilor cerebrale, după care fie­care petec de pe suprafața crce­­rului ar fi sediul unei funcțiuni sufletești distincte. Avem pe de o parte sferele din scoarța creerului destinate a re­cepționa impresiunile din lumea exterioară, intrate pe calea sim­țurilor, iar pe de altă parte sfere din scoarță destinate a reacționa față de acestea, emițând, pe calea fibrelor ce pleacă din scoarță că­tre mușchi, ordine de intrare în acțiune. Numai creerul uman a putut realiza, pe lângă viața sufletească a relațiunilor directe cu lumea din afară, în plus o lume supra­pusă (ultramonde) decupând scheme de pe imaginile directe și atribuind acestor scheme semne convenționale auditive sau vizua­le , a creat astfel limbagiul grăit sau cel scris. Leziunile din creer, găsite la bolnavii atinși de tulburări ale limbagiului, au demonstrat că pentru îndeplinirea vorbirii arti­culate sau scrise, precum și pen­tru înțelegerea limbagiului auzit sau citit sunt centre deosebite în diferite teritorii ale creerului. In această privință mai ales leziu­nile creerului la răniții din răz­boi, cu plăgi craniene, au furni­zat un bogat material de studii, studii. Tot atât de important pentru explicarea mecanismului limba­giului este studiul desvoltării graiului la copii. Intre imaginile din lumea înconjurătoare și su­netele convenționale ale cuvinte­lor pronunțate simultan se stabi­lesc asociați­ii, printr-un meca­nism reflex analog cu teh­nică întrebuințată de fiziologistul rus Pavlov în celebrele sale cercetări asupra reflexelor condiționale. In sfârșit tot pentru lămurirea desvoltării limbagiului ne vin în ajutor, cu deosebire pentru lim­­bagiul scris, documentele etno­grafice, datând de peste 2—3000 ani, de când se cunosc primele încercări de scriere pe monumen­­tele egiptene. Interpretarea hiero­glifelor a dat putința urmăririi diferitelor faze ale scrierii , de la scrierea prin desenul imaginilor (ideograme) până la scrierea fo­netică și alfabetică. D. dr. Radovici și-a terminat conferința, sa tratând, despre pro­blema încă desbătută astăzi asu­pra existenței sau neexistenței centrilor înăscuți in creer, ară­tând că creerul se naște numai cu predispoziții de localizare ce­rebrală a funcțiunilor, rămânând ca în cea mai mare parte educa­­țiunea și eforturile individuale să facă ca fiecare părticică a scoarței să se transforme din te­ren incult, și inutilizat în centru cortical activ și sediu pentru înal­te funcțiuni intelectuale sau apti­tudini artistice, ... , GR. T, j

Next