Neamul Românesc, septembrie 1931 (Anul 26, nr. 194-218)
1931-09-15 / nr. 205
DIRECTOR POLITIC N. I0R8A I REDACȚIA ȘI ADMINISTkATIÄ BUCUREȘTI (Í) Strada BREZ8IÄNU No. 25, (etaj) - Teleîon 312|60 Marți 15 Septembrie 1931C . j ^g| ________ AStüh XXVI. — Mo. 205 Abonamente: Pe un an, 600 Lei—Pe șease luni, 300 Lei _ Pentru aiiiftoriăăfi și instâtufiuni: 1803 t.eî DIRECTOR N. GEORGESCU Va voal vremea [UNK] ■ [UNK] # Ce se tipărește astăzi, în Ardeal, sub egida nobilului domna Vaida Voevod și a corectului domn Maniu contra șefului guvernului român întrece orice a dat mai hidos presa romînească, fie și din cele mai întunecate colțuri de provincie. Un haidău de drumul mare cînd oprește cu revolverul în mînă un automobil pentru a-1 jefui nu are un mai josnic vocabular. Sînt „oameni politici", cari, după ce au gustat această delicioasă hrană zilnică, își ling buzele. Să le fie de bine ! Dar va veni vremea cînd cel mai urît moment pentru scriitorii, ajunși la maturitate, ai acelor rînduri de vulgară insultă și pentru patronii lor va fi acela cînd li se va reciti scrisul lor de azi. Istoria va învedera faptele fiecăruia, meritul fiecăruia în alcătuirea acestei frumoase țeri. Și atunci și cel mai încîlnit dintre oameni se va înroși de fapta lui de astăzi. Cu siguranță, domnilor mari și mici de la Cluj, va veni vremea... O campanie fără rost Instinctele naturale ale animalelor sălbatece, lipsite de spiritul de discernământ, le îndeamnă să-și satisfacă necesitățile organice, sdrobind orice le iese în caile. Mirosul sângelui irită fiara care năvalnic rumpe în cale victimei ce cade pradă lăcomiei bestiei. Urletul strident al șacalilor răsună lugubru făcând să se înfioare natura înconjurătoare. Aidoma șacalilor, răsună în viața noastră socială— lugubru răsunet al stridentului țipăt al fiarelor politice, care cer victime. Li este foame, vor pradă și pornesc la distrugerea tuturor care se opresc din greaua mainică la care sunt chemați din grijă pentru Țară, și privesc fără de legea care trece ca o nălucă.... Falimentul pieței financiare, revoluție, prăpăd, sunt temele acelor care întotdeauna au speculat naivitatea maselor, și au încercat să oprească curentul și evoluiția acestei țări. In special, politica financiară a guvernului, este atacată înverșunat, în timp ce țara are nevoie de muncă dârză, de concentrare, de multă armonie, spre a trece greul impas al consjuncturei economice și sociale. Pentru acei oameni de bună credință, care mai speră în triumful binelui și în victoria dreptății, dăm mai jos următoarele exemple edificatoare, ale siterei de concentrare economică mondială : In Anglia, sforțările serioase ale grupărilor politice, au dus la realizarea guvernului de concentrare, și la înalta înțelegere a partidelor pentru nevoile Țării, prin creiarea consiliului de Coroană economic. In Germania, recentele evenimente au dovedit cât de grea este situația economică prin nenumăratele crahuri ale băncilor, — la fel și în Ungaria și Austria, Italia și Franța, iau măsuri de energică devoltare și de progresare a finanțelor țării. Starea economică, îngrijorează în gradul cel mai înalt toate Țările, și America, simte puternic toată starea de îngrijorare și de moment critic al desvoltării economice mondiale. România, grație măsurilor energice și pline de tact ale d-lui ministru de finanțe, a fost și va fi ferită de convulsiunile ce le anunță cu atâta grije marele bărbat de stat al Angliei — Ramsay MacDonald. Citiți raportul al zecelea al d-lui Authoin și veți înțelege exactă situația financiară a Țării. Cu toate retragerile de capitaluri survenite în Țările din jur, leul românesc a rămas neclintit, putând cu multă ușurință Banca Națională să facă față retragerilor de depozite precipitate ale nenumăraților deponenți. Recolta se anunță excelentă, ea va permite o intrare mare de devize iar primele de export, vor compensa în bună parte scăderile prețurilor la grâne în piața mondială. Din întregul raport se constata, o politică serioasă, concentrată, de grije și de măsuri salutare luate pentru a se stabili o situație de progrese a finanțelor noastre. Și în sensul concluziunilor acestui raport, se desfășoară în mod constant politica financiară a guvernului, care cere cât mai serioase organizări a circulației de bunuri. Sindicalizarea bănicilor mari și mici, — asigurarea stabilității operațiunilor bancare prin crearea sindicatului oficial al Statului care garantează operațiunile și soliditatea bancară, sunt măsuri eroice și salutare. Prin prizma marilor nevoi sociale, coroborate cu întregul complot al desvoltării epocale, trebuie să privim situația Țării de acum 6 luni și aceea de acum. Politicianismul ca o floare otrăvită inundă întreaga noastră viață socială — și trebue o luptă târză și neîncetată, o perioadă de ostracizare a tuturor măsurilor de castă, spre a se putea ajunge la un rezultat. Și sperăm că, în curând, șacalii, vor fi izgoniți de mâna energică și de pumnul care știu să pună zăbale tuturor care vor să aducă nenocheia Țării. ■--------xt-L ----------Prezidentul prezidiului de la Cluj a însărcinat pe d-nii Aurel Dobrescu, Romul Bold și Sever Bocu cu alcătuirea unui proiect de Constituție împărțind România pe provincii cu parlamente separate. Confratele „Universul" publică un document care dovedește fără posibilitate de tăgadă că un multimilionar a cărui avere, considerabil sporită în ultimii ani — e vorba de d. Romul Boilă — a reușit să inducă în eroare organele fiscului și să plătească un impozit de 1.745 (citiți: una mie șapte sute patruzeci și trei de lei anual. Lumea se întreabă indignată, cu drept cuvânt, cum este posibil ca oameni cari au o leafă de mizerie de 5—4000 lei anual, cei mai umili dintre funcționarii Sfatului și cei mai săraci dintre muncitori, să plătească un impozit mai mare în timp ce un înalt demnitar al Statului și un cumulard tolerat de lege, să plătească atât cât plătește d. Romul Boilă. E drept, este echitabil, este moral ca, în timp ce contribuabililor săraci li se vinde și ultimele resturi ale gospodăriei lor pentru împlinirea dărilor, averile acumulate nu se știe cum, să fie scutite de contribuția către tesaurul public, numai fiindcă posesorul lor e om politic și pentru că ține, din anumite motive, să-și ascundă situația lui materială ? Cazul denunțat de confratele „Universul" nu este unic. El este și al politicienilor cari au traficat cu situația lor politică și s'au îmbogățit în dauna avutului public. Sistemul a contribuit nu cu puțin la anemierea și la secătuirea budgetului Statului, alături de contrabande, de fraudele cu spirtul negru și de favorurile fiscale, sustragerea de la impunere sub teroarea influenței politice a infractorului față de fisc a fost una din cauzele cari au determinat criza budgetară de sub dureroasele consecințe și complicațiuni ale cărora n'am scăpat încă. „Autorii” sa ia aminte... Să ni se pară nouă ? Să vedem numai noi lucrurile și situațiile total diforme numai pentru că le privim de la guvern ? Sau opoziția, opoziția de azi, își caricaturizează luptele la fel de energice și uniform de sterile, pentru amuzamentul public în scopul filantropic de a-și electriza prietenii ? Maladive eclipse de memorie, transformă pe reprezentanții celor mai odioase și mai condamnate guverne, — în ce credeți ? In pașnici spectatori, mulțumiți că țara larg ertătoare, suferind groaznic pe urma rănilor pricinuite de onorabilii în chestie, îi lasă să își expieze păcate care nu se pot ierta? Nu... Autorii colectivi și conștienți ai jelaniei noastre, izgoniți de ura și de sfâșietoarea durere a națiunei, echipați bine, travestiți din prudență, apar miraculoși, în ținute pe care Catonii le-ar fi socotit chiar ei, exagerate... * In frunte cu marele cărturar, cu omul de bine, de muncă aprigă, de creatoare inițiative, guvernul luptă din greu, cu * 1 * I nevoi uriașe, de proporții neînchipuite, nevoi pe care le-au putut creia în parte, condițiile mondiale, nevoi însă pe care incompetența notorie, și organizarea jafului mai mult ori mai puțin legal, le-au dat amploarea dezastrului iminent. O dârză încondare, dusă cu cele mai curate intenții, cu cele mai bune nădejdi, de profesorul Nicolae Iorga, de toții miniștrii și colaboratorii săi, e tot ce facem. Nu stricăm mai mult, nu adâncim cu un milimetru, deficitul grozav lăsat de politicianismul dezordonat în averea națională. Stăruim în a face puțintel bine, și în a nu face în nici un caz, mai rău. E tot ceea ce se poate încerca, în jalea care domină, și pe ruinele cluburilor unde se distilează veninul... Dar nu ni se permite nici atâta. Demagogia răsfățată în buget, pompând până ieri miliardele din sfâșietoarea tragedie a tuturora, nu ne tolerează. D. Boilă e un al doilea Arhanghel pornit să ne omoare din îndemnurile domnului Maniu. In fiecare zi, rotativele care oficiază lângă vilegiaturile marilor vinovați, scurtează viața guvernului, după ordinele severe ale sectelor electorale. Autorii nenorocirei tuturora, sunt neiertători cu marea noastră îndrăzneală. Să slujești pe Rege și țara noastră, în tragice vremuri, să zmulgi un popor din disperare, să pui la adăpost ce a mai rămas din averi irosite, să pui frâu abuzului, sunt azi tot atâtea crime oribile. Iar autorul lor, profesorul Iorga, trebue să plătească de zece ori, nu modestele lui silințe, dar „opera" savantă a inchiziției demagogice. Să plece prin urmare, după abea patru luni de muncă pătimașe, închinată numai Țării. Când, pe deasupra, oarba ofensivă, care se confundă cu clamoarea interesată, ofensează afirmând că în jocul ei infam, se bucură de concursuri onorabile, desgustul nostru nu e întrecut decât de disprețul Țării sănătoase, și cuminte, Domnul Boilă și Compania, să ia aminte... E o impietate ca , pe ruinele Țării, să se urce triumfători, autorii dezastrului. • Congresul Ligii Culturale la Focșani — 40 ani dela înființarea Ligii.. Sărbătorirea d-lui nof. Irina _ Focșani. — Em. Duminică 13 Septembrie, s-a ținut în localitate anualul congres al Ligii Culturale, care datorită faptului că se împlineau șasezeci de ani de existență a celui mai mare animator al culturii naționale și patruzeci de ani de rodnică activitate a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, a fost aspectul unei mari sărbătoriri naționale. Trenurile au adus Sâmbătă, până seara târziu, numeroși delegați ai societăților culturale, pe membrii Ligii culturale și un număr important de iubitori ai acțiunilor cu caracter național. Sătenii din comune îndepărtate, îmbrăcați în minunatele lor straie de sărbătoare, înțesau ulițele Focșanilor, oferind un spectacol ce nu poate fi descris. De când există acest oraș nu a fost dat să adăpostească o mai mare mulțime de oameni. In cursul dimineții au cântat în fața palatului administrativ un taraf de lăutari vrânceni și muzica regimentului 10 Putna, încadrați fiind de un stol de călăreți vrânceni, de câteva centurii de cercetași și o companie de sergenți, îmbrăcați în minunata lor uniformă de paradă. La ora 7 a fost primit, în gară, cu un entuziasm de nedescris de profesor Iorga, președintele consiliului de miniștri și al Ligii culturale. Localul gării și împrejurimile erau tixite de mulțimea, care , sub razele soarelui părea o pădure de capete, ce fremăta fără încetare. Albul imaculat al costumelor țărănești se îmbina de minune cu hainele orășenilor, oferind ochiului prilej de desfătare. IN AȘTEPTARE Pe peron se aflau d-nii Munteanu-Rânnic, subsecretar de Stat la interne cu dnii dr. Petre Țopa, Jean Stoenescu-Dunăre, prefect de Putna, Ștefan Dimitriu, primarul orașului, Ciornei, prefect de Dâmbovița, Constantinescu Delabaia senator, Mircea și Gheorghe Iorga, deputați, Vizantu, deputat, Frasin Munteanu- Râmnic, șef de cabinet la instrucție, Zaharia Florian, prefect de Brașov, N. A. Constantinescu, profesor universitar, profesor Georgesicu - Tusitu, Leuguceanu, secretar general al ministerului justiției, etc. SOSIREA D-LUI PROF. IORGA La orele 7 și jumătate, d. N. Iorga a descins din vagon, salutat de cântecele corului dela Săliște. D. primar Dimitriu l’a întâmpinat urându-i bun venit. Au vorbit, apoi d-nii Ionescu- Dobruneanu, din partea fundației Vasiliui Bolnaru și A. Mihail președintele cercului studențesc Putna. D. profesor Nicolae Iorga a răspuns : Mulțumesc pentru buna întâmpinare. Nu pot să vă recomand decât mai multă muncă și mai multă disciplină. UN CORTEGIU IMPRESIONANT Dela gară, încoronați, congresiștii sau îndreptai spre catedrala Sf. loan. După impunătorul grup de călăreți vrânceni, în frunte cu hatmanul Nae Tudorancescu, urmează cercetații, notabilitățile, muzica regimentului 10 Putna, un taraf de lăutari și mulțimea de congresiști. Tot în piața catedralei și în acelaș cadru sărbătoresc, în mijlocul unei mari mulțimi în care școlile nu lipseau, d. Jean Stoenescu-Dunăre, prefectul județului, deschizând seria cuvântărilor omagiale, a spus : Azi sărbătorim un îndoit jubileu. Sărbătorim 60 de ani de existență a celui mai mare animator al culturii naționale și sărbătorim în acelaș timp 40 de ani de rodnică activitate a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Vorbitorul în numele cetățenilor județului Putna, urează d-lui larga viață lungă. D. I. Rădulescu-Râmnic, președintele Ligii Culturale secția Focșani, după ce a făcut un istoric al orașului în legătură cu evenimentul unirii principatelor, a expus activitatea Ligii în lupta pentru desăvârșirea unității culturale. D. Ștefan Dimitriu, primarul orașului, în numele cetățenilor, a mulțumit conducătorilor Ligii Culturale, secția Focșani, pentru inițiativa de-a fixa printr’un monument amintirea istoricului act al unirii. SERVICIUL DIVIN Te-Deuimul a fost oficiat de P. S. Luician, episcopul Romanului, asistat de un sobor de preoți. UN MONUMENT SIMBOLIC La orele 9, pe o estradă improvizată în piața largă din fața Catedralei s’a oficiat un serviciu divin pentru sfințirea monumentului ,,Semn de hotar“, așezat chiar pe locul fostului pichet de grăniceri care despărțea acum peste 70 de ani Moldova de Muntenia. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. Episcopul Lucian al Romanului, P. S. Episcoul Gherontie al Tomisului și P. C. Arhimandritul TU Simedrea. RĂSPUNSUL D-LUI PROF. N. IORGA Adânc emoționat, d. prof. N. Iorga, a spus : Ați reușit în cuvântările dv. trei lucruri deosebite, dar cari în realitate se îmbină. Ați amintit munca mea modestă de 40 ani. Nu pot însă să primesc mulțumirile dv., pentru că nimeni nu e vrednic să primească mulțumiri atunci când își face datoria. Datorați, mulțumită strămoșilor, legile cinstite în cari am fost crescuți, tinereței de acum 40 ani care înțelegea viața prin muncă modestă, loialitate față de prieteni și iertare față de dușmani. Cât privește țara, așa cum am făcut-o și vom lupta vajnic împotriva celor cari vor s'o distrugă acum. Liga Culturală n'a fost nicicând o societate parazitară pentru Stat și nici unealta partidelor. Dacă am rămas președinte al ei permanent, este că am crezut să ne împotrivim cerșitului de la Stat și îngenunchierii la cluburi. Muntenia și Moldova, — continuă d. prof. N. Iorga,—au fost unite nu pentru a se dușmăni, ci pentru a-și putea manifesta mai intens virtuțile strămoșești. 1859 însemnează îndeplinirea Scripturei așa cum au făcut muntenii și moldovenii așa să facă toți românii azi. Precum Moldova, leagănul cărturarilor pioși dela 1859, a îngenunchiat smerită înaintea Munteniei, pentru cauza cea mare, tot așa, astăzi toți românii să privească către centru, să se adune în centrul țării pentru a arăta vrednicie, nu să cârtească acasă. (Continuare în pag. III-a). Sărbătorirea d-lui Iorga D. N. Iorga Mii ewlilsr wiiii ii ini (Corespondență specială a Agenției Ceps din Geneva) Geneva, 9 Sept. — Conferințele experților economici nu sunt convocate la Geneva pentru prima oară. Ele au avut loc în câteva rânduri, fără însă a se ajunge la rezultate mulțumitoare. Aceasta din pricină că, experții economici fie că au recomandat astfel de remedii, ca armistițiul vamal, etc., care n au fost urmate, fie că și-au încheiat lucrările lor cu rezoluții generale, care n au fost satisfăcute, fie că și-au încheiat lucrările lor cu rezoluții generale, care nu sau referit la măsuri concrete. Hotărârile subcomisiunii economice a Comisiunii Europene, care și-a încheiat zilele acestea lucrările și a înaintat rezultatele Adunării Comisiunii Europene, au un caracter cu totul special. De fapt economiștii, industriașii ,și financiarii, cari au participat la lucrări, au refuzat să anunțe vreun remediu pentru înlăturarea crizei prin care trece Europa. Criza s-a prelungit și, după părerea experților, a luat astfel de forme, încât nu poate fi remediată prin rețete economice. Această prelungire nenaturală a crizei poate fi explicată numai prin o singură pricină — lipsa de credit. Trecem, după cum declară experții, prin cea mai mare criză de credit ce a domnit vreodată; până nu se va reînoi creditul și aceasta atât față de situația din diferitele state, cât și față de raporturile internaționale, criza nu va înceta. De aceia e nevoie ca înainte de încercările pentru rezolvarea crizei, să se treacă în primul rând la crearea unor astfel de baze politice, care să ducă la o regulare a obligațiunilor internaționale și la încrederea în soliditatea comerțului contractat și în desvoltarea liniștită a situației economice. Punctul central este deci numai reînoirea și asigurarea încrederii. SOLUȚIA POLITICA Permutând soluționarea chestiunii din domeniul economic în cel politic, experții economici au refuzat de fapt să rezolve chestiunea, care le-a fost predată. Ei au mers și mai departe, declarând că nu există deloc o rețetă economică care să poată fi propusă pentru lichidarea crizei. Consideră chiar just, ca să se folosească și cel mai mic mijloc economic spre a se ajunge la o îmbunătățire a crizei în fiecare caz concret. Concluzia generală a experților economici rămâne una singură — factorul psihologic, adică lipsa de încredere formează piedica principală a animării conjuncturii. Numai această piedică stă în calea desvoltării economice a Europei. CHESTIUNEA PREFERINȚELOR Interesant este a se atrage atenția asupra unei singure chestiuni speciale, în jurul căreia comisiunea experților s-a străduit să ajungă la un acord. E vorba de chestiunea preferințelor la exportul de produse econommico-agricole din statele <nărene. Comisiunea experților constatat că aceste preferi, sunt admisibile și necesare, ceasta formează deocamdată sgura măsură practică, care po asigura exportul de cereale statelor dunărene și a da prin aceasta primul imbold la aniirea vieței economice din ace state. ■ j Această soluție s’a lovit de protest violent al reprezentațlor guvernului sovietic. Repzentantul Uniunii sovietice a clarat că consideră această soție ca îndreptată împotriva breșelor Rusiei sovietice și de ceia nu poate fi de acord cu Exportul de cereale all sorți lor, care după insuccesul cor rnței de la Londra nu este îngrit prin nici o convenție, va considerabil și de aceia prefer fele care avantajează statele starei XCI, ar slrililuir **— delegatului sovietic, împotr Rusiei sovietice. Dar cu tot pestul delegatului guvernului Moscova, principiul preferințe economico-agricole a fost prin Principiul preferințelor , însă până în prezent atât de fin utilizat în raporturile eco mice dintre statele europene, cât se manifestă foarte slab direcția lichidării recoltei din nul acesta. Acest mijloc semără însă printre acele mai care pot ușura considerabiliza prin care trece Europa. ----------x JTJ x—------- Bucureștii vizHfi t cu ziarist §rec iZarul atenian „Ethnos” pub, o corespondență din București, care descrie capitala Roman precedând această descriere cu mătoarele titluri : „Bucureștii celebra Calea Victoriei. Promedă, centru politic și focar de... logie. — O cale care este promedă, salon și bazar. Palate frumse, florărese țigance și țigan vânzători de ziare". După ce descrie sumarea Victorrnei, trecând în revistă dificele aspecte specifice ale ace,i artere a Capitalei, scrie : „Cei ce susțin că Atena este capii balcanică cea mai gălăgioasă, sigur nou trecut pe Calea Viiriei“. Face apoi un tablou sumar „simpaticilor și pitoreștilor“ ozători olteni, ca să descrie apoi tipul evreului din București, răzesele țigance și muzicanți gani. Reproduce apoi câteva foto fii din Capitală, între care C de Depuneri și Cercul Militar încheie cu următoarele : „Acea strâmtă stradă, Calea Victoriei, unde trece necontenit în rem România Mare, cu micile ei micii și cu marile glorii, constitu parte integrantă și e complet necesară metropolei române, c cu drept cuvânt a luat numele puțin cam uzat — de Paris alninsulei Balcanice". Mteparea sistemei de a ucide.. Ne am nHm, nu fără un zâmbet, că se găsise deunăzi un om politic la noi — „nu spun cine, persoană ’nsemnată!...“ — care cerea între altele și instituirea pedepsei cu moartea în România. Omul nostru e din partidul național-țărănesc și e ardelean. Cum, se știe, ardelenii naționali nu se prea iubesc cu țărăniștii regățeni, dorința zisului om politic (— nu spun cine... —) avea un obiectiv pare-se, precis. La noi însă pedeapsa cu moartea, nu convine spiritului poporului blajin și cumsecade, bun la inimă și la Dumnezeu. Pare o aberație să ucizi, cu legea în mână. Românul înțelege, e drept, să omoare, când — mai ales — iubește. Când e trădat în dragoste. Când are Un rival. Omorul în țara asta nu poate fi altfel conceput și nici iertat, de sufletul obștei. Cu atât mai mult la noi, ne par a fi dea dreptul monstruoase execuțiile savante ale condamnaților din alte țări. In special, e vorba de America. Acolo se desvoltă, după toate aparențele și după ultimele știri, ce ne vin, un fel de știință a uciderii celor vinovați de grele păcate. Glonțul nu ajunge, e o opinie probabil curentă acolo. Altfel oamenii nu s’ar fi gândit la experimentarea altor mijloace socotite mai rapide sau mai puțin costisitoare. S’a ajuns la scaunul electr! Condamnații la moarte aigilor de fier pe care inima notră — oricât de vinovați ai criminalii — nu le primește, și puși intr’un scaun destul de dofortabil, au oarecum aerul că și simplu s-au așezat să cono seze și deodată fluidul erect, ucigaș îi îmbrățișează, îi zgâlț îi înțepenește. Acum, execuțiile în Ameri umblă să fie perfecționate. De curând a avut loc la Chison City în Nevada a patra ei cutie cu gaze. Gazele, de cianură, umplu cameră în care în prealabil ei închis cel condamnat Moartea prin axfisie e însă i chin. Nenorocitul s’a chinuit 6 or Experiențe de soiul acesta, 1 și 3 pe pielea celui din urmă as sin, nu pot să nu te scuture oroare. Călăii moderni nu cunesc, ci nefericire, decența și respect elementar al morții. Mai bine ne-se întoarce la clăii vechi, care omorau dintr’ dată cu securea grea, mai bin ne-am opri — dacă litera legii poruncește — la ghilotină. Chinuirea asasinilor, îi fac victime, pe aceștia, iar experiența de „perfecționare” a sistmului de a ucide pe criminal e una din cel mai penibile abe rații ale secolului. -----------X [_| X-----------