Neamul Românesc, ianuarie 1932 (Anul 27, nr. 1-25)
1932-01-14 / nr. 10
Anul XXVII. — No. 10 ‘ NEAMUL ROMANESC DIRETA» POTETIC REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi 14 ianuarie 1932 C j BUCUREȘTI (I) I .Pe an aa, 600 Lei, Pe șase luni, ano teii DIRECTOR H. IORGA Strada BREZOANU No. 25, (etaj) 2 LEI I ABONAMERTE s I ** ^ar4 î Pentru autaritați ți igattnținni ; 1000 Lei| GEORGESCU Tele', on 312160 ! *a g*rău notate! Pe un an* tso ° Lei ! Pa gase luni' 600 tel| Reserva noastră •„ Cine urmărește acest ziar a putut să-și dea samă de cîtă reținută își impune, i se impune de cine are răspunderea, față de injuriile fără exemplu și de calomniile unice cu care anume represintanți ai civilisației occidentale, din Bucureștii parisieni și din Clujul european copleșesc pe membrii unui guvern care nu s'a impus, ci a fost chemat la datorie. Aceiași linie de conduită se va urma și de acum înainte. Sistemul ușor al schimbului de plesne pentru plăcerea galeriei, fără nici o seriozitate în fond și fără nici o cuviință în formă, face parte din tristele tradiții ale unui circ politic din care și redactorii și inspiratorii acestei foi sunt mîndri că n'au făcut parte niciodată. Orice foaie își are tradiția ei. Adversarii guvernului au la îndemînă ziare pe care le-a împrovisat interesul de partid, dincolo de care n'au făcut niciodată un pas, sau dorința de a biciui continuu o curiositate publică nesănătoasă. Acest ziar s'a născut dintr'o nevoie națională și cu un scop de înalt ideal cultural și politic. El are la steagul său suprema răsplată a recompensei naționale fiindcă a ținut în timpul războiului sub siguranța de noi înșine și încrederea în victorie. . Iar, cînd s'a onorat astfel, el are o datorie de la care nici o destrăbălare din jurul său nu-l poate depărta. Când i s’a făcut propunerea amăgitoare să subscrie la un bloc basarabean, instrument de vehementă luptă, — cu scopul nostalgic de a reda unui politician, sau altuia, atotputernicia posibilă unui trecut perimat, — până și dan Halippa a bătut în retragere... Reprezentând o ideologie neclară pe care a instaurat-o în cei trei ani de guvern haotic, cu o volubilitate de pachiderm obosit, d. Pan, ale cărui afinități cu rustica zeitate vehementă și masculină, sunt în larg deficit, — a înțeles ceva... Că lângă și după câțiva oameni onești și de bună credință, operează în Blocul cu pricina, jocul funebru al umbrei blestemate. Și că eterismul în ultimele lui zvârcoliri tentează să înece mai departe speranțele unanime, bucuriile simple și curate ale românimei basarabene, în planurile lui infernale. Cei puțini și buni, s’au recules, și au plecat zoriți. D. Halippa a refuzat valsul sumbrului dansator al întunecimei moscovite. Blocul s’a topit, spre dezolarea celor cari zvârliseră undițele pentru alții, și produsul pescuitului, pentru ei... * De ce oare, ne spunem noi nedumeriți, său mai bine zis, dumeriți prea mult, — de ce oare celelalte grupuri și partide, reduc în fond viața unui pământ românesc, mândra lui așezare de acum, — la simple jocuri de persoane, la dureroase adunări de cifre ? Răsturnarea de valori, greul deprecierei grânelor, slăbirea consumației, au lovit înzecit, pe cinstiții gospodari basarabeni. Dar, cu toate acestea, încrederea domina acolo, și lipsuri firești și vechi suferințe. O severă și înțelegătoare conducere, a d-lui general Rășcanu, a rupt brusc și de mult, tradiția abuzului țarist, continuat furios de atâția din componenții pestriți ai blocului redus la cioburi și la pulbere. O administrație din ce în ce mai bună, și mai dreaptă. Fiscalitatea s’a redus. Nevoilor țărani mei li se răspunde cu sprijinul efectiv al autorităței. Pașalâcurile sunt de mult, sfârșite. Tirania zănatică și electorală, șomează, cu toate protestările. Orice abuz e stăvilit, și autorii îndepărtați. Largi drumuri se deschid, sate și orașe se apropie printr-o rețea de șosele eșite ca din pământ. Din ordinul Regelui, dreptatea stăpânește acum peste Prut, ca niciodată de la Unire încoace. Această minune, eșită din munca tăcută a tuturora, din iubitoarea grije a noastră, — n’o văd politicianii. N’o văd, și chiar dacă ar zări-o, n’ar pricepe-o! Dar o slăvesc milioanele de cinstiți gospodari basarabeni. Și să nu se supere Blocurile sau blocații: e singurul lucru care interesează Țara și pe noi. Conversiunea datoriilor agricole de Toma Voiculescu, senator Până la conversiunea datoriilor agricole, cele mai însemnate reforme de după răsboi, au fost votul universal și împroprietărirea. Dacă aceste două reforme ar fi fost aplicate în mod cinstit și mai ales cu durere de fără, astazi am avea cea mai înfloritoare situație economică, socială și morală, prin faptul că avem o țară cu bogății naturale neasemuit de mari. Dacă luăm însă de scurt aplicarea acestor două reforme, observăm, cu privire la votul universal, că toți cei cari sau perindat la cârma țării au venit forțând voința alegatorului prin alegeri pătate de constrângere, demagogie sau prin clientelă de bancă. Primele alegeri libere, afară de cele din 1951, au fost la 1919, sub guvernul generalului Văitoianu; de atunci și până la ultimele alegeri, alegătorii au întâmpinat în calea lor, până la sala de votare, sau agentul electoral — ce i-a smuls cartea de alegător — sau supralicităția demagogică. Dar deosebit de aceste două mijloace eftine, clientela băncilor era disciplinată, din recunoștință sau prin amenințare, și vota cu partidul în slujba căruia era pusă banca. Și clientela băncilor era mare iar criteriile după cari se acordau creditele atât la băncile populare cât și mai ales la cele din târguri și târgușoare erau de ordin pur politic , să atragă pe debitor în orbita de influență a băncii. Creditele se acordau, mai ales în preajma alegerilor, cu așa de mare ușurință, încât astăzi, fără exagerare, 90 la sută din populația întinselor și frumoaselor noastre plaiuri și câmpii este înglobată în datorii la bănci și mai ales la cămătari. Cât timp a fost bănut mult pe piață, nu s’a simțit, fiindcă oamenii erau în stare să plătească și capete și dobânzi. Pe acele vremuri, cari nu puteau să rămână eterne, fiindcă erau sprijinite de iluzii deșarte, marfă cumpărată astăzi cu 100 lei, se vindea a doua zi cu prețuri îndoite; vagonul de grâu ajunsese până la 120.000 lei. După ce i s-a dat leului o valoare statornică, cum și trebue să fie, prețurile pământului și ale producției agricole au mers în jos; pogonul cumpărat cu 50.000 lei, se vinde azi cu 5.000 lei; vagonul de grâu a ajuns la 15.000 lei. In această situație, datornicul agricol nu-și mai poate plăti, din recolta pământului, nici dobânzile și nici timbrele la polițele de preschimbare iar de lichidat datoria, nici vorbă. In ceea ce privește împroprietărirea, ea s’a făcut tot după criterii politice. Oamenii au fost purtați pe drumuri, și mulți din ei, nici până astăzi, nu sunt stăpâni deplin pe loturile lor. Din cauza acestor sâcceli, lotașii au făcut cheltueli cari au întrecut cu mult venitul loturilor și astfel din an în an, au mai adăugat ceva la datorie încât, astăzi sunt datori vânduți și blestemă ^ ziua când au fost împroprietăriți. Din cauza furișării băncilor în politică și din cauza sâccelilor celor împroprietăriți, am ajuns, noi țară agricolă și cu imense bogății naturale, unde ne găsim 90 la sută din populația agricultorilor, datornici la bănci sau la cămătari. Aceste datorii nu se n .i pot plăti chiar dacă omului s,iude pământul, vitele și tot ce bruma mai are. faptul acesta, este un adevăr pe care niciun om de bună credință nu-l poate. ..tăgădui. " Această gravă situație financiară, putea să primejduiască ordinea în stat și de aceea cârmuirea de astăzi, în fruntea căreia se găsește, din fericire, personalitatea covârșitoare a ilustrului profesor Nicolae Iorga, a hotarît, din porunca tânărului și a vmului nostru Rege Carol II, asanarea datoriilor agricole. In acest scop, energicul ministru de finanțe, Constantin Argetoianu, a întocmit un proect de lege al conversiunii datoriilor agricole în felul că toate datoriile agricultorilor proprietari până la 10 hectare de pământ vor fi făcute în frânturi și astfel se vor plăti treptat în termen de 30 ani și cu o dobândă numai de 4 la sută pe an. Această preschimbare a datoriilor cu termene scurte și dobânzi mari, în altele cu termene lungi și cu dobânzi mici, se face prin lege astfel că între datornic și creditorul său nu se mai interpune nimeni, care oricât de cinstit ar fi, ar cădea în ispită și ar putea deveni un speculant al nevoilor mulțimilor de mii și milioane de datornici agricoli răspândiți pe frumoasele noastre ogoare, după cum s’a întâmplat și cu împroprietărirea: până când a intrat lotașul în stăpânire a plătit un preț de expropriere și alte zece prețuri la intermediari, cari de obicei, erau agenți electorali sau simandicoase obrazuri de politician. Proprietarii, peste zece pogoane de pământ, pot și ei scăpa mai ușor de datorii, făcând înțelegere cu creditorii la adăpostul legii de conversiune. Fiindcă acest proect de lege a fost mult discutat și va mai da loc la multe discuții, căci e greu să împaci capra și varza, s’a amânat până după vacanță. Iar pentru ca debitorul să nu mai fie hărțuit de creditorul său și să poată face și el sărbătorile în liniște, s’a votat o lege prin care, toate executările silite, s’au suspendat până la 15 Februarie 1932. --------------XOX------------- Cariera unui ilustru dispărut In unul din ultimile sale numere, ziarul „Le Temps“ schițează, intre altele, amănuntele ce au constituit ascensiunea fostului ministrui de răsboi, al Franței, Maginot. El fusese un simplu soldat in prima fază a ostilităților. Subofițer a fost rănit de două ori, grav. Cele cinci citațiuni ce i-au adus bravura sa:.Medalia Militară și Crucea Legiunii de Onoare, care i-au fost acordate după aceia, erau desigur atributele potrivite cu gloria modestă a unuia din aceia cari in rangul cel mai modest au apărat patria invadată. Fusese soldat al Franței, și cînd după aceia în împrejurările obișnuite ale vieții și la ceremoniile oficiale, apărea statura sa înaltă, evoca veșnic figura soldatului cetățean. Cind intră din nou în cariera politică pe care umila sa carieră militară o întrerupse, a slujit Franța cu o credință și o hotărîre marțială. Pe banca sa de deputat, ca și în fiecare din ministerele ce a condus s'a ocupat cu zel să salveze drepturile țării și să-i reamintească îndatoririle. Pentru că punea interesul națiunii mai presus de orice altă preocupare, André Maginot n’a ascultat niciodată decit de inspirațiunile naționale. A fost un pacifist practic, dîndu- se înapoi din fața unui pacifism efervescent, care decurge din visuri mai mult decit din reiflectivm- „Cloaca maximă“ ș 1 „abuzurile dictatoriale“ Acesta este titlul unui articol apărut în „îndreptarea“ de Vineri și atribuit d-lui mareșal Averescu. „Afirmăm, zice autorul acestui articol, că după un an și jumătate de la restaurare, viața constituțională a țărei apare sdruncinată din temelie, viața ei morală s’a prefăcut într’o cloacă unde bălăcesc toți câți dețin chiar numai o fărâmiță de autoritate în conducerea Statului de jos până sus“. Memoria autorului acestui articol este scurtă: cloaca în care „bălăcesc toți câți dețin chiar numai o fărâmiță de autoritate în conducerea Statului“ a apărut îndată după răsbohi, — pentru a nu zice chiar în timpul războiului: de cele petrecute în timpul marelui războiu, însă, este bine a nu ne mai atinge: ele sunt lucruri sfinte, — și tout est bien qui finit bien. Oricare ar fi păcatele acelor cari au condus răsboiul, — oricare ar fi greșelile lor, —— scopul, idealul nostru milenar fiind atins, — nu se mai cuvine să suflăm peste cenușile după altarul sacru și să începem prin a impărți răspunderile, — marile, gravele răspunderi ce ar cădea asupra capilor civili și militari ai României în râzboiu. Printre acei, asupra cărora apasă poate o mare parte din aceste răspunderi, d. mareșal Averescu nu este desigur cel din urmă. Istora imparțială, care va fixa mâine aceste răspunderi, va pronunța sentința ei dreaptă și implacabilă. Această pagină este însă azi închisă pentru noi, — interzisă nouă a o scrie și a o citi cu glas tere, în public. Dar Istoria de la Războiu încoace ne aparține nouă, —— tuturor, — și noi toți putem, nu numai să citim în fastele ei, — dar chiar să umplem golurile ce ea ar presenta. D. mareșal Averescu, descingând sabia și coborânduse în arena politică, a fost Prim-Ministru în diverse rânduri. D-sa a condus destinele țărei mulți ani. D-sa a avut, dar, ocaziunea de a curați „cloaca“ în care se bălăceau înainte de el „toți acei care au deținut o fărămiță de autoritate în conducerea Statului“. El însă nu a făcut nimic pentru a purifica atmosfera și morala publică, —— pentru a deseca această „cloacă“. D-sa a continuat politica de sărăcire a țării și de îmbogățire a partizanilor săi, — ridicând’l la rangul de politică de Stat permanentă: enrich Issez-VOUS a zis el partizanilor săi politici. D-sa a continuat să prohibe exportul produselor noastre agricole, forestiere, miniere, a vitelor, etc., — și în general a tuturor bogățiilor noastre și a condamnat la mizerie și la disperare un popor întreg, —— dar pe de altă parte, d-sa a deschis larg poarta permiselor de export de favoare, pentru a înavuți pe amicii și partizanii săi. Cine poate, fără sfruntare, a tăgădui aceasta ? Niciodată nu s’a văzut un trafic de influență mai deșănțat și mai imoral, — niciodată cloaca politică în care bălăcesc politicianii noștrii nu a mirosit mai îngrozitor decât în timpul guvernărei d-lui mareșal Averescu. Cât despre „dictatura“ de care se plânge autorul acestui articol, că s ar fi întronat „de la restaurare“ încoace, este suficient să amintim că în timpul guvernărei d-lui mareșal Averescu ziare moderate erau suspendate, cu zilele și cu săptămânile, —— iar unele suprimate de tot. Alegerile făcute sub d. mareșal Averescu au rămas de pomină. Parlamentul său a fost o caricatură a sistemului constituțional: el a fost ales de jandarmi ! Nimeni nu tăgăduește că și azi se comit abuzuri, — dar nu este un om cinstit care să nu recunoască că d. N. Iorga și guvernul său fac toate sforțările pentru a le stârpi. Dacă nu ar decât stăvilirea abuzului general în bugetul Statului, —— reducerea acestuia, de la 37 miliarde, cât îl umflaseră țărăniștii, la 25 miliarde, — tăierea lefurilor, desființarea înecurilor și încă acestea numai ar constitui un titlu suficient la recunoștința națională pentru un om și un guvern inspirate de binele țării. Un guvern de salvare a ceea ce se mai poate salva din naufragiul provocat de guvernele anterioare, printre care cele mai deșănțate și cele mai risipitoare au fost guvernele d-lui mareșal Averescu. Când un profesor, cu trupul și cu sufletul lui, cum este N. Iorga pentru a ușura povara aruncată cu atâta ușurință de guvernele precedente în spinarea poporului, cu moartea în suflet închide ochii și taie lefurile lui și ale colegilor lui, a întregului corp profesoral, numai pentru a restabili ordinea în finanțe și a reda țărei creditul ei sdruncinat,—el face un act de curagiu civic, de ©are risipitorii de tagma d-lui mareșal Averescu nu au dat niciodată dovadă. Bilanțul guvernărei d-lui N. Iorga și a amicilor săi „tehniciani“ va fi înscris printre cele mai onorabile în istoria politică a României. Desigur, răul este atât de mare, —— „cloaca“ lăsată în urma lor de politicianii care au guvernat această țară de la războiu încoace, atât de adâncă și de pestilențioasă încât — nu în câteva luni, — ba nici în câțiva ani nu va fi posibil ca ea să fie secată de toate murdăriile ei și complet asanată, începutul este făcut ; trebue să perseverăm. • * Cât pentru Regele Carol, în contra căruia, în realitate se îndreaptă acest atac, — „după un an și jumătate de la restaurare“. — El este deasupra oricărei critice. Arareori s-a văzut un Monarh mai îngrijit de paza formelor constituționale decât Regele Carol al II-lea. El a suportat cu resemnațiune un guvern, — guvernul Național - Țărănist, — luni de zile, chiar atunci când El știa cu preciziune că opinia publică se întorsese împotriva Lui. El nu a consimțit a-l demite decât atunci când devenise un pericol public. Dreptul Lui constituțional de a revoca și de a numi pe Președintele de Consiliu și pe colaboratorii Lui este absolut, sacru și inviolabil : nicieri Constituția nu ordonă de a numi pe Miniștrii numai din partidele politice, — dreptul Lui de alegere este suveran și absolut. Datoria Lui însă este de a supune, în termenul legal numirile Lui judecăței Țării, — corpului electoral. Dacă Țara nu aprobă numirile Lui prin votul ei liber exprimat, — Ea mai are dreptul să o cheme încă odată să se pronunțe asupra lor : aceasta s’a văzut de atâtea ori în țara cea mai clasică constituțională, —în Anglia. Dar țara, liber consultată, a ratificat alegerea Regelui, — Parlamentul, în majoritatea lui sprijină guvernul,— în ce dar „viața constituțională apare sdruncinată din temelie“, — cum pretinde autorul articolului ce examinăm ? D. AL. AVERESCU (Continuare în pag. IIl-a) ------------XOX------------ 0 apropiere a punctelor de vedere francez și englez in chestiunea reparațiilor? Londra, 13 (Danub). — Membrii gubvernului britanic se vor întruni azi într’un nou consiliu de miniștri pentru a fixa atitudinea Angliei la conferința din Lausanne. Aseară a avut loc la domiciliul primului-ministru o conferință a d-lor MacDonald, John Simon și Runeiman, la care a luat parte și d. Leigh Ross, expertul englez, care a sosit Marți dimineață din Paris, Externe . Toți membrii guvernului francez au semnat ori, la terminarea consiliului de miniștri, o scrisoare prin care își pun colectiv portofoliile la dispoziția primului ministru. D-lui Briand, care nu asistase la consiliu, aceeaș scrisoare i-a fost prezentată la ministerul de Externe și d-sa a semnat-o de asemenea. Demisia guvernului Laval nu este însă, până acum, o certitudine, ea depinde de o serie de fapte care ar putea avea importanță capitală. N'ar fi exclus ca până la urmă d. Laval să recurgă numai la o remaniere restrânsă, păstrând mai departe cea mai mare parte dintre actualii săi colaboratori. . La Geneva, azi, se va întruni consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii, care va studia chestiunea șomajului, problema crizei generale și chestiunea duratei muncii. Umanitate... „Dreptatea“ plînge de mila pensionarilor ajunși în nesiguranță... din cauza risipei scandaloase a avutului public pe timpuil regimului național-țărănist. Oficiosul fostului regim se înduioșează de strigătul desperat al unui orator de la o întrunire a pensionarilor care s’a întrebat: „Să cerșim“ ? „Dreptatea“ continuă: „Oratorul la isbucnit în lacrimi. ,iar alt orator, având în vedere calitatea de istoric a d-lui Iorga, a pomenit de vechile timpuri ale țărilor românești—când pensionarii primeau, la sfârșitul carierii funcționărești, câte o moșie cât o puteai înconjura, călare, pe-un cal bun". Evocînd aceste vremuri, oficiosul național-țărănist, vrea să amintească lumii că fostul guvern a întrecut în generozitate pe vechii Voevozi de odinioară: în loc să ofere pământ, care nu mai rentează, a oferit bani peșin, și încă acelora cari n’au fost funcționari ai statului ci numai favoriți ai regimului... Doi profeți... Doi profeți liberali, d-nii Franasovici și Tătărăscu au fost trimiși prin țară să vestească... a doua venire a partidului liberal. Cel dințâi a afirmat, la Timișoara, că guvernul „s’a desmembrat“, închipuindu-și că Timișoara e atît de departe în cit nu poate ști cum stau lucrurile la București. A adăugat apoi că știe d-sa personal cu preciziune că „în luna Februarie se vor petrece lucruri mari în politica internă, indiferent de rezultatele cu cari se va întoarce d. Argetoianu din străinătate“. Cel de-al doilea, d. Tătărăscu e mai precis dar mai... mistic. D-sa și-a asigurat auditoriul din nu știm care județ din Moldova "că se vor petrece în curîind evenimente mari în cari rolul principal îl va juca partidul liberal. Cu asemeni procedeuri se întreține poate, acolo unde se simte mai multă nevoie, devotamentul partizanilor. Dar nu pot fi induse în eroare masele... La St. Moritz... Lumea politică a avut alaltăori o surpriză emoționantă: a aflat că d. Virgil Potîrcă a fost la St. Moritz unde timp de opt zile a avut întrevederi cu d. N. Titulescu. Oaspeții faimoasei stațiuni hibernale s’au consolat astfel de contramandarea venirii d-lui Mihalache cu prezența unui din cei mai cu greutate oameni politici romîni, A cărui lipsă din țară — curios lucru cum un bărbat de suprafața d-lui Potîrcă se poate strecura nevăzut — a trecut neobservată totuși și, deci, necercetată. Fostul subsecretar de stat de la Domenii a făcut și declarațiuni asupra călătoriei sale. Ne-a asigurat, — e drept, un lucru pe care-l știa toată lumea — că prezența d-lui Titulescu este deocamdată necesară în streinătate. Restul, văzînd și făcînd... D. Potîrcă a mai mărturisit confratelui care-i interviene, că e prieten din copilărie cu d. Titulescu cu care a conlucrat strîns întotdeauna, chiar și cînd era subsecretar în guvernul naționalțărănist, cînd primea „indicații** de la ministrul de la Londra. Om practic, d. Potîrcă vrea să ne spună cu alte cuvinte, că d-sa s’a aranjat, e omul viitorului... Refrenul» T. Dacă s’ar face cîndva o înțelegere a partidelor de opoziție pentru răsturnarea guvernului ar fi absolut necesar ca acestea să pună d-lui mareșal Averescu o condiție: să nu mai cobească retragerea guvernului și mai ales să nu mai ceară instaurarea la cîrmă a... partidului poporului. In numărul de aseară „îndreptarea“ reda refrenul, întrerupt câteva zile .De aceea, putem încheia aceste rânduri, afirmând că guvernul Iorga-Argetoianu este acum virtualmente căzut. „Succesiunea lui nu poate reveni decât unui guvern de partid, cu autoritate, cu prestigiu, cu încredere în țară și cu credit în afară. „Un asemenea guvern, nu poate da decât Partidul Poporului, sub președinția Mareșalului Averescu, cea mai proeminenți figură a vieței noastre politice de azil’. Nu de alta dar, nu știm cum se face ca, cu cît „îndreptarea“ intonează acest refren, cu atît guvernul este mai departe de sfîrșitul misiunii sale. E, cu alte cuvinte, un ghinion al întregei opoziții... Utilitatea parcurilor dimprejurul ..orașelor cu plămânii uscați..."—cum fericit se exprimă autorul excelentei nțfiiograții de care ne ocupăm — nu mai formează de fapt un punct de discuție, pentru că principial toată lumea este de acord asupra însemnătății lor în ceea ce privește nu numai frumusețea în sine dar și higiena. Principiul estetic, al creerii unui cadru modern marilor capitale — și Bucureștii noștri încep să poată fi considerați pe drept cuvânt, adică mai precis spus nu numai de orgoliul nostru autohton, printre acestea, — își găsește o corespondență, necesară, in afirmarea celuilalt principiu, etic, care impune realizarea mijloacelor de trai sănătos pentru populația aglomerată a marilor metropole. In clipele de pauză, când încetează agitația febrilă a cetății, refugierea dincolo de zidurile intoxicante e o necesitate fizică pentru citadini, iar crearea unor asemenea locuri de odihnitor refugiu trebue socotită, cum și este, ca un imperativ moral, pentru conducătorii orașelor, mai cu osebire cele de mare întindere care sunt centre de populație. O astfel de reconfortantă oază și fragment, in vremea din urmă, de civilizat paradis, este Snagovul. De la sine înțeles că nu putem primi decât cu intensă satisfacție publicarea unei monografii asupra acestui generos colț de natură. Când, mai ales aceasta ne interesează, prezentarea istorică și geografică e făcută nu numai cu îndemânarea dar și cu talentul expositiv, spiritul organizat și mijloacele de expresie pline de sugestii, de care dă dovadă autorul prezentei monografii, punctul de vedere de care judecăm lucrarea e nu numai al utilității ei informative, dar și al calității în sine, al meritelor literare dacă se poate zice: * Euțem Mihăileanu,iparai ,,OlânteV ’ " ---------------- - •' D-l Euțem Mihăileanu ne-a dat cu prisosință această dovadă. „Snagovul!“ d-sale ? o lucrare desigur interesantă, limpede, utilă, darși e un lucru pe care punem, un distinct preț — și bine scrisă. Am cetit-o, începând cu o naturală curiozitate, dar am continuat îndată, cu plăcere, toată lectura până la sfârșit. Cartea se bucură de o extrem de elegantă ținută tehnică, oferă o mulțime de pitorești și sugestive fotografii — foarte clare — și fără îndoială constitue un punct de atracție pentru amatori. Cărțile SNAGOVUL) ---------xox---------— , Citiți in pat. n-a 1) O ENCICLOPEDIE ROMANEASCA. — de Al. Lascarov Moldovanu — 2) FORȚA SPIRITUALA IMPUNE ȘI CARACTERIZEAZĂ PERSONALITATEA OMULUI. 5) EXPOZIȚIA DE ARTA FRANCEZA LA LONDRA. 4) SĂRBĂTORIREA D-LUI VIRGIL TEMPEANU, PREFECTUL JUDEȚULUI BAIA. 6) FRAMANTABILI DIN RUSIA SOVIETICA. ' ' ---------XOX'’»'