Neamul Românesc, iunie 1932 (Anul 27, nr. 125-146)
1932-06-11 / nr. 132
Anul XXVII.— Nr. 132 NEAMUL ROMANESC REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) DIRECTOR POLITIC N. IORGA 2 LEII Telefen 31260 Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) g&sssMiă N leafa; *832 C ln țară Pe un an; 600 Lei; Pe șase luni, 300 Lei I ABONAMENTE C Pentru autorități și instituțiuni; 1000 LeI DIRECTOR N. CEOROESCU Disolvările Disolvarea la un an a Camerelor ar fi, și pentru finanțele Statului, prospere, și pentru repezite schimbări de opinie ale unui corp electoral perfect pregătit, o necesitate. Ea ar desăvîrși condițiile escelente în care lucrează parlamentarismul romînesc. In adevăr, în ce privește ultima considerație, nu se poate spune în de ajuns cît de inițiată în viața politică e această biată nație romînească. De cetit, ea nu cetește mai nimic. Contact decît cu oamenii politici n'are, si vede numai la faimoasele noastre întruniri publice în care acești bărbați de convingere spun numai două lucruri: că adversarii lor, și mai ales cei de la guvern, sunt pleava lumii, căci ei, a ei, sunt păstrătorii „constituționalismului" iatacat, onestitatea personificată, economia împelițată și apărătorii chemați ai poporului, de hatîrul căruia ar fi capabili, la o adecă, să facă revoluție. Dar ea, această nație, va fi chemată acum, după ce toate înțelepciunile au fost consultate, ca să judece care dintre reprezentanții politicei romînești e mai chemat să scoată Romînia din greutățile pe care le-au acumulat guvernele de partid, înaintea ei se vor perinda toate infamiile și murdăriile unei prese destrăbălate. Tot ce a iscodit intriga și a clădit calomnia se va tipări în manifestele electorale și va răsuna în discursurile electorale. Sper că se va vorbi și de „imbecilitatea" mea și a colaboratorilor miei, constatată de băieții deștepți de la „Patria", de risipa pe care am făcut-o, de pungășia cu Gamber și Oper că nu se va uita nici socoteala rudelor mele, numărate și cântărite de d. mareșal Averescu, nici situațiile strălucite pe care le-am asigurat copiilor miei. Nația, săraca, va asculta și pe unii și pe alții și iei cari o duc greu astăzi, vor crede pe toți, căci ceilalți — ceilalți vor da din umeri și vor vota ca pentru calul care poate să iasă la alergări. Dar se va avea acest mare avantagiu. Ea, nația, poporul suveran, va fi hotărît. Agenții electorali și sufletele simple. Și din momentul acela fericirea patriei va începe. Pentru ca, la anul, fiind o țară prosperă și cu o conștiință politică desăvîrșită, să reîncepem. N. IORGA Guvernul Vaida . Este anul, de când s’a prăbușit, sub greutatea unor păcate de neînlăturat, regimul național-țărănist. Cine a studiat bugetele pe anii 1929—1930—1931, a văzut cu îngrijorare miopia utopică a financiarilor național-țărăniști cari plecând de la ideea „cât pot cheltui“ și-au alcătuit buget „de venituri imaginare“ fără să fie seama că birnicul nu poate plăti, că mergem din an în an prin deficitele bugetare spre dezastrul sub greutatea căruia, într’o bună zi e’au împrumutat au risipit bugetul țarei și tot ceea ce au pompat din străinătate pentru alte nevoi, pe cari nu le-au satisfăcut. Au lăsat la plecare jelanie și un gol bugetar de circa zece miliarde. Ne întrebam anul trecut pe vremea aceasta, de unde se vor plăti funcționarii, pensionarii, datoriile flotante și toată gospodăria țării. Când astfel au plecat. Te întrebi de ce vin astăzi ? Dacă în această țară mai este o Conștiință ea ar trebui ridicată și să spue Maestăței Sale: „Maestate asta nu se poate“ cum spunea odinioară această conștiință altui Rege, Maiestate nu se poate și nu s’a putut. Un guvern național-țărănist este o sfidare a țărei, fiindcă risipa a stat la masă prea mult cu inconștiența. Țara vrea să rabde dar nu poate suporta umilința plimbărilor d-lui Lugojanu. Când în contra guvernului Iorga-Argetoianu s’au ridicat până la revoluție, atâția eroi unde sunt ei azi ? De ce tac? Tăcerea lor e lașitate. Sau cred că acesta este guvernul pe care îl merită țara. Trebuie să profităm de intențiile bune ale Majestăței Sale și să ajutăm să poate da țărei guvernul pe care îl merită, nu al prăbușirei noastre complete. Bosniei Paraschivescu Spectacolul vieții politice de astăzi, așa cum se desfășoară în fața ochilor întristați ai întregii țării zdruncinate, trebuie consemnat ca unul ce nu-și mai găsește în alte vremuri, în lungul zbuciumului politic românesc, corespondentul. Un cercetător obiectiv, parcurgând cursul recentelor evenimente, înregistrând manifestările caracteristice în presă și mai ales în atmosferă ce apasă cuprinzător peste spiritul general al mulțimei nesfârșite și anonime ce formează opinia publică, va constata cu dezolare, pretutindeni, o atitudine dârz ostilă luată din primele momente, în fața soluționării ce a avut loc, așa cum s’a văzut în loc să asiste la o descărcare, o împăcare (cel puțin pentru moment) a acestei opinii, așa cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri . Această atitudine vehementă, »_ cari ar trebui să fie dureroasă ’dacă nu i s’ar cerceta cauzele întâmpinată de noul guvern chiar I din clipa constituirii, ca de nimeni altul până acum, — devine însă edificatoare și cu atât mai oportună, reclamând o unanimă aderare, prezentându-se chiar ca o datorie cetățenească, atunci când se caută o cât de ușoară și sumară explicație. Spiritul de partid în tot ce poate cuprinde mai odios, activitatea ruinătoare de tristă amintire, nefasta urmare care nu și-a găsit încă în întregime toate remediile, toate stigmatele cu care a fost cunoscut în oribila lui manifestare partidul național-țărănesc, se înfățișau de astădată, ca un spectru de coșmar, prin guvernul prezidat de d. Vaida, din prima zi a formării lui. Și iată că în afara de aceste tragice și prea proaspete amintiri, atitudinea opiniei publice rănite înregistrează încă de la cei dintâi pași ai sinistrului guvern, șirul de sfidătoare provocări pe care le poate face numai un partid ca acesta care s’a făcut cunoscut țării prin actele de continuă și sfruntată demagogie. Guvernul aventurei de trei săptămâni, — acela care trebuie să prezideze alegerile — își inaugurează cu un desgustător act de inconsecvență, activitatea cea mai nefastă care putea să lovească în aceste vremuri, țara. Un deziderat mai vechi, al tuturor partidelor, pe care mai ales, însuși partidul național-țărănesc la susținut cu cea mai vehementă, gălăgioasă și neîncetată campanie, a fost acela al desființării primei electorale. Și tocmai astăzi, când acest partid este chemat să prezideze alegerile, astăzi când situația îi impune satisfacerea deplină a dezideratului susținut cu atâta ardoare, când nesocotirea necesităților unei întregi țări cere o cât de ușoară ameliorare, guvernul de tragică aventură respinge intervențiile ce se fac în sensul, pentru care cu o clipă mai înainte, partidul național-țărănesc desfășura cea mai aprinsă și hodorogită demagogie. Aceasta, (dacă ar fi numai aceasta) ar fi de ajuns pentru a justifica cea mai necruțătoare și definitivă înfierare a spiritului de gașcă și sinistră acțiune ce prezidează manifestarea actualului cabinet. De aceia, vehementa campanie care a luat ființă ,și se extinde din ce în ce mai aprig în presă și în spiritul întregei opinii publice, constituie o datorie cetățenească. Ea îndeplinește rolul cel mai important pe care și-l poate lua acțiunea publică, pentru ca, atunci când vitregiile soartei caută să o îngenuncheze, să se opuie și cu îndârjire să se prăbușească în iureș spre țelul unanim vizat. _ T. N. p . XOS--------- Vehemența oportune Azi nu mai vor... n străinătate: Pe un an, 1200 Lei; Pe șase luni, 800 Lei Delegația Permanentă a Paridului Național. Întrunită ori sub prezidenția d-lui profesor I,targa, ascultând expozeul politic făcut de președintele sin, a hotărât: o largă acțiune de lămurire a Țârei asupra venirei, operei realizate și plecarei guveranui prezidat de d. N. Iorga. Luarea măsurilor de organizare, acțiune și propagandă a Partidului Național, care va susține in eventuale alegeri, listele Univeei Naționale cu semni Ateales pe d. G. Tașcă, îmî miniștrii, ca vicepreședinte al Partidului Național, Impreună cu d-nii Dem. Pompeie și Dem. Munteanu-Râmnic. A desemnat in Biroul Electoral Permanent pe d-näi: Dem. Pompeiu, Gh. Tașcă, Dem. Mimea**n Râmnic, dr. P. Topa, N. N. Lenguceanu, Tr. Dimitriu-Șoismu, Gh. Elefteriu, Mircea N. Iorga, I. Buzdugan, Preot I. Pușcașu, D. Gemeniuc și Gh. V Rădulescu. Convocarea Comitetului Executiv Central (șefi de organizații, foști și actuali parlamentari foști demnitari) pentru o dată ce se va fixa mai târziu. La locuința d-lui prof. N. Iorga, a fost convocată ori la orele 11 a. m., delegația Permanentă a Partidului Național. O RECAPITULARE ISTORICA D. N. Iorga, fostul președinte de Consiliu, s’a scuzat față de amicii săi că n’a guvernat cu ei și pentru ei. Rostul chemării sale la guvern după ce nu izbutise d. Titulescu, dar cu aceiași misiune ca și acesta, în ultimă fază, de a lucra cu persoane care aveau o competență la deosebitele departamente, era acela de a face să se introducă schimbări esențiale în viața Statului fără grije de partid și fără a nemulțumi grupări de care Regele putea sa mai aibă nevoe. D. N. Iorga, care s’a și adresat de la început șefilor de grupări pentru a le arăta misiunea sa, a înțeles însă că are mână liberă în ce privește desfacerea din trecutul intereselor de partid și crearea unei noui ordini de lucruri pe altă bază decât a concepțiilor abstracte fără legătură cu trecutul și fără cunoașterea realităților naționale. In acel sens s’a redactat programul noului guvern, s’a făcut propaganda electorală și s’a îndreptățit dizolvarea Camerelor deprinse a lucra după alt sistem. împrejurările s-au arătat însă că s’a înșelat în ce privește sensul misiunii sale sau că acest sens fusese schimbat. In ce privește urmărirea vinovaților pentru starea de lucruri trecută, s’a convins că-i stau în cale piadeci care nu se pot înlătura. Conducerea unor departamente importante scăpa acțiunii sale directe. Afirmând la orice prilej că nu face decât să îndeplinească o operă necesară cu concursurile cari i se ofereau sau pe care izbutise a le câștiga, s’a mărginit a căută în reforma învățământului mijlocul de a schimba sufletul viciat printr’o cultură falsă a unui întreg popor. De altfel, în ciuda concursului din Cameră, o campanie infamă se urzia contra guvernului și în special contra șefului său, într’o mare parte din presa din țară, grămădind calomniile și invențiile, iar în Franța oamenii cari fuseseră cu toată inima alături de aliați erau prezentați ca adversari ai singurei politici posibile. JERTFELE BUGETARE Dealtfel situația financiară prima. Veniți la putere într-un moment când se adunaseră restanțe de trei-patru miliarde și cu nici o rezervă în tezaur, guvernul a trebuit să facă mari reduceri pe care un guvern de partid n’ar fi îndrăznit să le încerce. (Instrucția scădere de două miliarde) și războiul au făcut crude sacrificii în iunie și apoi la noul buget. In acelaș timp se votau legi care vor rămânea. Dar grija acoperirii unor sarcini așa de grele cu așa de slabe mijloace (mai ales la încasările indirecte) rămânea. D. Argetoianu a crezut că s’ar putea dobândi de la Paris o ușurare a condițiilor plății cuponului; așteptările sale au fost însă zădărnicite: întârzierea lefurilor, mai ales la armată, devenind de nesuferit, s’a trecut atunci la un plan de ușurare a sarcinilor statului prin reduceri noi de o treime în bugetele ministerelor, prin înjumătățirea șefilor ,potrivit cu ostenirea vieții, prin găsirea unor baze noi pentru salarizarea corpului didactic. CUM S’A AJUNS LA DEMISIA GUVERNULUI Suveranul acceptase această bază și în Consiliul de miniștri prezidat de M. Sa se decisese numai alcătuirea unui program precis în curs de opt zile. Cum însă pentru a lucra la realizarea lui, cu condiția expresă, pusă de M. Sa, de a se plăti toți, îndată și cu restanțele, trebuiau garanții de guvernare care nu s’au acordat, d. N. Iorga și-a prezentat demisia care i-a fost acceptată. In ea se spunea că numai un adevărat și puternic partid ar fi putut încerca realizarea unui asemenea program fără să aibă nevoie de a cere asemenea garanții din partea Coroanei. Părerea d-lui N. Iorga a fost acela că, după ce se părăsise linia unei îndrăznețe schimbări de front, partidul liberal, cel mai puternic reprezentant al sistemului celuilalt, trebue chemat la guvern. Soluția ce i’a dat crizei o judecă astăzi conștiința publică. Acei cari au dăruit Coroanei munca și devotamentul lor, popularitatea lor întreagă, n’au altă cale de urmat decât să-și apere opera realizată. In caz de alegeri ei vor chema la aceasta pe toți aceia cari, în Uniunea națională au colaborat la dânsa, sau și în afară de cadrul ei. * După expozeul d-lui N. Iorga, au luat cuvântul, cerând lămuriri, d-nii: G. Tașcă, fost ministru de industrie, D. Pompeiu, dr. Petru Țopa, Traian Țino, Tr. Dimitriu-Șoimu, Pr. Pușcașu, Gheorghiu (Cahul), I. Buzdugan (Bălți) și alții. ----------xox--------- Acțiunea noastră Expozeul d-lui prof. N. Iorga Hotărârile Delegației Permanente a Partidului Național - D. PROF. N. IORGA Citiți in pag. II-a 1) CEASUL ADUCERILOR AMINTE. — de Al. Lascarov-Moldovanu . 2) ACTIVITATEA UNIUNIEI CULTURALE ITALO-ROMANE DIN ITALIA. 3) DIN PATRIA MUZICII. 4) COMEMORAREA LUI PAUL DOUMER ȘI ALBERT THOMAS LA LICEUL SF. PETRU ȘI PAVEL DIN PLOEȘTI. 5) SCHIJE PARLAMENTARE. — de Hemy Stahl — Externe — Guvernul francez studiază o serie de protcste finanda privitoare la ajutorarea statelor centrale. Până acum guvernul s'a putut opri asupra nici unei soluționări, până nu va cunoaști punctul de vedere al Angliei, deoarece socotește că măsurii cari se vor lua trebue să aibă un caracter general, măsuri provizorii fiind de natură să tergiverseze zadarnic lucrurile. — Agenția polonă „Pat“ este autorizată să declare că guvenul din Varșovia nu a luat și nu are intenția să ia nici o măsu re strictivă în legătură cu comerțul de devize pe piața polonă. — Din New York se anunță că a izbucnit o revoluție împotiva guvernului din Honduras. — După citirea declarației ministeriale, și răspunsul interpelărilor asupra programului ministerului, Camera frântă a dat votul de încredere guvernului Herbist, cu o majoritate 381 contra 115, 110 deputați abținându-se de la vot. Revoluționarii din Chili cer formarea unei gărzi revolționare sub controlul organizațiilor muncitorești și cer pentru ceștia din urmă putința unei reprezentări active. Se amin de asemenea că ar fi izbucnit grave neînțelegeri între șeful rvoluției socialiste și junta militară, pe de altă parte întrea viața economică este paralizată în Chili. Miculii Prilar și Confesioni — Referatul d-lui consilier Callani — Domnule Ministru, Am onoarea vă raporta respectuos urmatoarele: Direcția învățământului Particular și Confesional îi aparțin în prezent 215 școli secundare și 1700 școli primare. Școlile secundare particulare sunt în număr aproape egal cu școlile secundare ale Statului. Școlile particulare și confesionale (minoritare) au diferite limbi de predare: germană, ungară, bulgară,ucrainiană, evreiască, polonă, sârbească, elenă, armeană, etc. Aceste școli, în special cele ucrainene, bulgare, evreești și în parte și cele ungurești, trebuesc des controlate, pentuea să nu se înstăpânească în ele un spirit centrifugal, ostil Statului român, de care să se molipse actualii elevi, viitorii cetăței țării. De altă parte e nevoe, cu administrația acestor școli și controlată, pentru ca organele conduse de un favoritism de să rău înțeleasă, să nu exilte acte, care să dea poseso drepturi, ce nu ar corespu studiilor făcute. Având aceste în vedere, onoare a vă ruga *espectuos, Țnule Ministru, sa binevoiți ar ține în bugetul redus cel puținspector general secundar ocular și 1 inspector primar ticular din cei 8 câți sunt întualul buget, după cum ați 1 voit a menține câte 1—2 vistori la celelalte direcții. Consilier AUG. CALIAÎ Rostul Universității de la Văien Rostul Universității libere de la Vălenii de Munte,—care se va deschide luna viitoare—a fost multă vreme neînțeles. Școala aceasta, la începutul ei, avea desigur un scop iredentist, mărturisit dealtfel de d. prof. Iorga și M. S. Regele Carol II care,pe atunci principe) venise la Vălenii de Munte pentru a cerceta și cunoaște rostul ei. Mai apoi, când granițele firești cuprindeau toate provinciile locuite de români, clandestinismul Universității de la Văleni nu-și mai avea nici un rost. Dar rolul ei cel mare începe tocmai de atunci, căci pentru consolidarea tinerei forme a țării, se cerea o puternică unitate sufletească, rol pe care-l avea în întregime Școala liberă a profesorului N. Iorga. Metoda pe care d-sa o aplică, este acela de a da auditorilor Universității sale libere numai lucruri folositoare. Pornind de la premiza că civilizația modernă a dat și dă omenirii mulțime de lucruri inutile sau, în cazul cel mai bun, fără utilitate practică, — că omenirea are astăzi un învățământ oficial de care societatea modernă nu știe să scape mai repede, pentru că și profesori și elevi nu fac altceva decât să producă un efort inutil, d. profesor Iorga a socotit că s’ar face un mare păcat dacă și la Școala ă sale s’ar pierde timpul fără vre o utilitate practică. D. prof. Iorga socoate că învățământul superior de Stat este menit să pregătească toate carierele râvnite de un tânăr și tocmai că prea mult, nu pregătește nici o mieră. Dă în schimb o inutil brevetată a fondului și o infertare stereotipă a formei. Unui învățământ temeinic, cum trebuește vremurilor acu i se cere să facă pe auditor să < crească asupra celor ce aude profesorul său. Sistemul acesta este un act de laborare, față de situația etiche oficial, pe care o dădea de vreme școala românească. O cultură fără suflet, nu trează nimic. Cultura fără s: este un lanț greu pe care nntărnăm de gât noi înșine. La versitatea de la Văleni, tot ce se fesează este însuflețit de a cred de un sentiment, de o personalimplicând metoda aceasta, și liberă a d-lui prof. Iorga a ala rezultatul de a avea din pa auditorilor o fervență constant îndelungată. D. Iorga a înțeles că numai at când țara, cerând părerea fiilor o vor avea toți aceiași text din o dreaptă judecată — și chiar păreri izolate, acestea să zvlte dintr’o soluție nativă, pe cel care le-a găsit să le fi că, prin convingere și muncă, — nu atunci țara aceasta ca prosperi pași uriași. Acesta e rostul și crezul Școli cere a prof. Iorga. In astfel demosferă se deschide anul act pentru cea de a 24 oară, ciclu conferințe al Universității Popii de la Vălenii de Munte. C. AVENTURA D-LUI VAIDA Justificata indignare a Țărei, care se reflectă în dureroasele noastre constatări asupra guvernului avortat de d. Titulescu, e interpretată de nerozi și de lachei politici, ca vizând pe Regele Carol al II-lea. E o insultă care ni se aduce. Suveranul, are dreptul să uzeze integral, și necondiționat, de dreptul Său firesc. Șeful Statului, e liber să-și desemneze miniștrii. Nimănui nu-i e permis, să discute exercitarea prerogativei regale, care este și rămâne esențială, precisă și absolută. De atâția ani, refuzăm să admitem imixtiuni de club, și presiuni teoretice, în acest nețărmurit și consacrat drept al Coroanei, ca astăzi, să putem vorbi altfel. * Dar, nimeni nu ne poate împiedica să pretindem claritate, și curaj acolo unde se încearcă atâtea contrafaceri odioase. Suveranul e liber să desemneze pe sfetnicii Tronului. Selecția II aparține. Dar șeful guvernului, și guvernul însuși, abdică de la orice considerație, impunându-și calități pe care nu le au, și roluri ce nu le incumbă. E guvernul Vaida un guvern de partid ? Dezavuarea îi vine de la șeful lui direct, de la marele și impotentul conspirator de la Bădăcin. D. Maniu, declară că isprăvile prezente și viitoare ale cabinetului Vaida, nu angajează... partidul național-țărănist. Că d. Maniu e ipocrit ca totdeauna, și în aceste concluzii, cine poate rămâne la îndoială ? Dar el, refuză aventurei, calitatea de a fi emanația grupului iezuiților politici. Aventura Vaida, să fie oare guvern de alegeri ? Constituirea lui, manopolul, încadrarea țărei în plasa irenților, — îl colorează des ca să-și mai permită afirm îndrăznețe. D. Vaida nu prezidează un vern de alegeri. Cabinetul Vaida este para nul unei manopere tragice : rămâne coloana de învăluir Țărei, aparatul de siluire al științei naționale. Rolul lui se demască ceas ceas. El a mințit Coroana, voește să înșele Țara. El a fi vizat pe Rege. Organizează ncterorizarea Națiunei. Ca după o nouă campanie magogică, după alegeri violent și prin tot ce politicianismul mai odios și mai perfid, — să Ișeze în dregătorii, acelaș par de neorânduială, de risipă șizagregare națională. Țara însă, — va refuza și la urmă, silnicia la care o sune odiosul guvern de sventu !