Neamul Românesc, iulie 1933 (Anul 28, nr. 140-164)

1933-07-22 / nr. 157

Anul XXVIII Nr. 157 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312/60 2 LEI Sâmbătă 22 iun­a 1933 C I . . . Pe un an, 600 Lei. Pe oase luni, 300 Lei In tară, mi*! .m.i.p——— —­Pentru autorități și instituțiuni: 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU nem INTERNE­ T La Vălenii de Munte, într’o cuvântare plină de adâncă gri­­je pentru binele țârei, profeso­rul Iorga a vorbit și de acordul partidelor. Nu e o glumă: d-sa a și por­nit la realizarea acestui acord. A scris d-lui I. G. Duca, de mult. Șeful celui mai vechi par­tid, având legături cu mai toți conducătorii de grupuri, urma să invite partidele la o uniune interesantă. Din onesta cerce­tare a împrejurărilor, s-ar fi putut redacta un program de acțiune, care să treacă larg și cuprinzător, dincolo de toate punctele de hotar trasate de cluburi. Câteva idei esențiale ar fi constituit baza acestei în­țelegeri. Pentru cei cari nu au luat cunoștință de cuprinsul patrio­ticului­­ îndemn, desprindem ideile călăuzitoare, din­ lar­ga ri­sipă de idealuri și creațiune po­litică, care a constituit expu­nerea șefului nostru la Vălenii de MunteN . „Trebue să recunosc că m’am gândit, la un anume mo­ment, față de marea greutate a problemei pe care Coroana și-a pus-o înainte, și la un fel de înțelegere între partidele cu trecut și garanție. Am propus deci d-lui Duca, în scris, ca aceste partide, du­pă îndemnul d-sale, om cu legă­turi personale, să se unească asupra câtorva puncte, care să poată servi ca o bază comună față de Svegran. Era vorba de :­­ „Păstrarea neștirbită a inde­pendenței Statului român; Interzicerea oricărui împru­mut de consumație; Respectarea angajamentelor față de creditorii noștri“ cari nu sunt bancheri, ci oameni săraci din toate părțile lumii; Menținerea monedei noastre; Renunțarea la ațâțările de­magogice, care au otrăvit țara ; Stabilitatea funcționarilor, după curățirea cadrelor de pa­raziți și interzicerea oricării creșteri a birocrației; Renunțarea la improvizațiile culturale; Observarea în relațiile dintre partide a unor norme care să nu dea impresia că politica Ro­­­mâniei e în mâna unor bande de exploatare ; Renunțarea la întrebuințarea naționalităților pentru legături electorale în dauna elementu­lui românesc; Administrarea ținuturilor u­­nite cu România vechie pe ba­za unei solidarități românești integrale, și exclusive”. Idei mari, dominante, cu­prinzătoare, pentru oricine va avea greul rol al conducerei României, ca șef de guvern. Decalog național, remarcabil printr’o înaltă concepție politi­că, neumbrită de meschinăria cotidianului de club. Pe deasupra înșiruirilor sezo­niere de idei ciupite din ideolo­gia de aiurea, depășind bagajul eftin al doctrinelor nestatorni­ce și curente, acele porunci care privesc viitorul României, trebuesc să rămână perma­nente. Peste orice ambiții, și zdro­bind toate împotrivirile. Chiar dacă acelaș oportu­nism vinovat, care lovește me­reu în interesele noastre cele mai scumpe ale neamului, ar încerca să meargă până mai departe pe drumul vechi, și plin­­ de reale primejdii. încurajarea oficială a turismului *■ Statul a mai luat o inițiativă. Pe aceia a încurajării turismu­lui.Mărturisim că ne pare rău de această inițiativă, deși suntem cei dintâi cari ardem de nerăb­darea de a ști cercetate frumu­sețile pe cari le ascund mânăsti­­rele noastre orașele de veche tradiție, satele atât de bogate și mai ales dorim cunoscuți de aproape țăranii noștri al căror suflet închide o comoară de în­țelepciune și de bun simț. Ne pare rău pentru că pe tot ce a pus mâna statul a stricat. Și odată ce statul a pus mâna inițiativa particulară n’a mai intervenit. Nu trebue să se întâmple așa și cu turismul, încurajarea oficială a lui se va rezuma ca și în celelalte dome­nii la o întortochiată înjgheba­re administrativă cu titluri care cu cât sunt mai pompoase, cu atât rezolvă mai puțin. Fără îndoială rolul statului nu este minim în ceia ce pri­vește turismul. El însă trebuie să se rezume la facilitarea ini­țiativelor particulare care s’au izbit până acum de cerbicia fis­cală, de­vizele impuse vizitato­rilor streini, de taxele prea mari pentru vehiculele de tu­rism. In aceiași măsură instituțiile de stat aveau și le rămâne da­toria de a organiza cu funcțio­narii lor escursii. Calea ferată trebuie să ia măsuri să pună la dispozițiunea grupurilor tre­nuri confortabile, cu un itine­rar comod, cu prețuri convena­bile. Instituțiile sportive să nu le uitați. Mai ales ele au o mare vină în faptul că statul a luat inițiativa încurajării turismu­lui,’ — așa cum încearcă să o facă. Au fost și sunt la conducere oameni cărora dacă le vorbești deschis te înțeleg. Oricine din­tre cei autorizați să o facă s’ar fi prezentat autorităților și le-ar fi expus un plan bine con­ceput suntem siguri că ar fi că­pătat sprijinul efectiv. Desigur n’a făcut-o nimeni Nu e prea târziu însă pentru o mișcare vie. Societățile spor­tive să profite de inițiativa sta­tului, obligându-i să respecte angajamentele pe cale să le ia. Să pornească însă ele mișca­rea. Să organizeze. Să pună în lumină oameni cari s’au dove­dit întreprinzători și cinstit in­tenționați în această privință. Și mai ales să nu mai dăm pe i­­âna streinilor și acest loc de luptă. Am abandonat atâtea domenii încât ne e groază de­­ ceiace ar putea să se aleagă din turism în România prin încura­jarea statului și spiritul negus­toresc al tuturor cari nu caută de­cât beneficiul lor. La noi nu s’a făcut până a­­cum nimic în acest domeniu. Suntem la început. Drumuri noi stau deschise oricui. Selecționare nu se poate face acum la început și­­ s’ar putea să se deschidă astfel drum pen­tru exodul comorilor pe care noi n’am știut să le descoperim în unghere de mănăstiri și în uitate poduri de conace. Iată de ce ne temem acum când statul s’a hotărît să încu­rajeze turismul, — pentru că statul acesta n’are stăpân... Și, chemăm cercetașii la da­torie. 41,­ i. N. -----------xox------------­Protecția produselor indigene în Anglia Londra, 18. Rador­. — In Ca­mera Comunelor s’a cerut ori guvernului să denunțe clauza na­­țiunei celei mai favorizate în­scrisă în acordurile încheiate cu anumite țări. D. Bürgin, secretarul parla­mentar al ministerului de co­merț ar aduce pagube exporta­torilor britanici pe unele piețe străine. Cu toate acestea, a a­­dăugat reprezentantul guvernu­lui, vor fi revizuite acordurile Politică oarbă oarbă e politica Român­iei de cite ori e vorba de interesele poporului român însuși, care nu odată are pe cei mai răi dușmani, într’aceia chiar cari sînt chemați să-i apere in­teresele care corespund cu dreptatea însăși. O plîngere a fraților și concetățenilor noștri macedoneni din Frașarî, o dovedește pe deplin. Aduși cu făgăduînji mari din vechea lor patrie, oamenii au fost așezați cu toată apa­rența unei situații definitive pe pămînturi ale Statului, pe care cunoscuta lor hărnicie s'a și apu­cat să le puie în valoare. Gospodării frumoase s'au ridicat în dată, de care ori­ce Roman poate fi mîndru. N'au trecut însă atîția ani cîți să crească pomii sădiți, în bătătură și comisia de co­masare vrea să-i isgonească în folosul vecinilor bulgari. Familii întregi sînt amenințate cu o nouă pribegie, lăsîndu-și în urmă rodul muncii lor. La plîngerile ce au făcut li s'a răspuns că decisiunea e „definitivă". Dar mîine, cînd despera­rea va duce pe acești oameni la acte de împotrivire, cine va purta răspunderea? N. IORGA In străinătate. Pe an an. 1200 Lei. Pe șase luni. 600 Lei LONDRA. 18 (Rador). — Agen­ția ,,Reuter“ află că sa ajuns la o înțelegere cu țările dunărene în privința exportului de grâu. Cantitatea rezervată exportului din aceste țări este limitată la 54 milioane bushels pentru primul Conferința economică Problema datoriilor externe LONDRA. 18 (Rador).­­ Co­­respondentul agenției „Havas“ telegrafiază: Dellegațiuinile Frammed, Angliei­, Italiei și României au elaborat un proect de rezoluție cu privire la datoriile externe. . Textul redactat declară: 1. In împrejurările prezen­te, o soluție a problemei da­toriilor poate fi necesară în anumite cazuri pentru resta­bilirea echilibrului; această soluție nu trebue totuși să fie căutată în detrimentul creditului . 2. Nu pare cu putință să se stabilească reguli unifor­me, aplicabile tuturor țărilor debitoare. Este totuși indis­pensabil pentru refacerea creditului ca contractele să fie respectate, dacă nu se a­­junge la modificări acceptate în comun acord de părțile interesate ; 3. Când aranjamente vor fi recunoscute ca necesare, ele vor trebui să fie încheia­te direct între debitori și cre­ditori și să fie bazate pe mij­loacele de plată ale debitori­lor. Pe de altă parte, este în interesul creditorilor să în­cheie aranjamente, suscepti­bile de a permite adoptarea simultană de către țările de­bitoare ale unor programe de refacere economică și finan­ciară . 4. Este de dorit ca in fie­care din țările interesate să se alcătuiască organizații ca­re să reprezinte diferitele ca­tegorii de creditori ale împru­muturilor externe pe termen scurt sau pe termen lung și ca aceste organizații să men­țină între ele legăturile estre ar fi necesare pentru înlesni­rea misiunii lor. Comisiunea recomandă gu­vernelor să încurajeze crea­rea unei legături între orga­nizațiile de acest fel. O ÎNȚELEGERE intre ta­rile EXPORTATOARE DE GRAU an și 50 milioane pentru anul ur­mător-D. Morgenthau, delegatul ame­rican, și-a exprimat satisfacția pentru realizarea acestui compro­mis și a declarat că speră să se ajungă la un acord și cu Rusia sovietică. Comitetul grâului se întrunește azi după amiază cu reprezentan­ții țărilor importatoare. -------------OOO X OOO' Bibliotecile din Polonia După o ultimă statistică, se află în Polonia în total 34.480 biblioteci publice. Din acest număr de biblio­teci 66% revin școlilor primare, 4% școlilor secundare, 27% organi­zațiilor publice (bibioteci comunale, fundații, etc.), 0,5% școlilor supe­rioare, etc. Numărul total al căr­ților din bibliotecile menționate a­­junge la 15. 800.000, revenind bi­bliotecilor publice 38%, școlilor pri­mare 20%, școlilor secundare 15,5%­, școlilor superioare 17,5%,­ biblioteci­lor militare 1,5%. Numărul biblio­tecilor publice este de 9267, reve­nind 62% satelor și 38% orașelor.­­ooo - ooo- Spania recunoaște Sovietele Madrid, 18 (Rador).­­ In cer­curile ministerului de externe, se crede că, în curând se vor termina tratativele pentru recu­noașterea Rusiei sovietice de către Spania. Ziarul „El Sol" crede că So­vietele vor numi ambasador la Madrid pe d. Lunaciarski. Vice­regele Indiei reluă să primească pe Handrn Bombay, 18 (Rador).­­ Vice­regele Indiei a respins cererea de întrevedere pe care i-o fă­cuse Gandhi, și a răspuns că nu poate discuta de­cât dacă se re­nunță definitiv și fără condiții la campania de nesupunere ci­vilă. Renunțând de a mai obține întrevederea, Gandhi a plecat din Poona. Este posibil ca Gandhi să în­ceapă un nou post. # Poona, 18 (Rador). — După ce vice-regele Indiei i-a refuzat audiența, Gandhi a declarat că la 1 August, nesupunerea civi­lă în massă, care pentru mo­ment este suspendată, va fi în­locuită prin nesupunerea indi­viduală. Cascada­­ Niagar­a trecută înnot New­ York, 18 (Rad­or).­­ Un tâ­năr american, în vârstă de 18 ani, a reușit astăzi să treacă pentru pri­ma oară în not cascada Niagara, în punctul Filmeton. Aruncărn­du-se în apă, înotătorul a fost de mai multe ori prins de vârt­el­uri și amenințat cu înecarea. După două ore și ju­mătate de eforturi, el a reușit însă să ajungă pe malul canadian. Urcând, pe mal, în dreptul locali­tății Firmeton, innotătorul a avut insă o surpriză neplăcută. Poliția orașului l-a arestat pentru vaga­bondaj, precum și pentru trecerea ilegală a cascadei Niagara, care este frontiera între Statele­ Unite și Ca­nada. EXTERNE EKi s’a deschis la Londra un nou congres mondial al petro­lului, organizat de Institutul Teh­nologic al petrolului de la Londra. Chestiunile care fac obiectul discuțiunilor acestui congres sunt între altele următoarele: Desvoltarea modernă a ex­plorărilor geologice rezervele mondiale de petrol, aspecte geologice a dezvoltărilor șantie­relor petrolifere, problema fora­jului, a producțiunei, colectarea și tratarea gazului, colectarea și tratarea țițeiului, rafinarea și tracarea petrolului, planuri de siguranță și controlul pre­ventiv al focurilor, problema standardizării în industria pe­­­­trolului și cooperarea interna­țională în standardizare. După cum vedem un program care se ocupă exclusiv cu pro­blemele de valorificare maximă a acestui minunat produs natu­ral, care se găsește și în Româ­nia într-o măsură care face ca in reuniuni de acest fel cuvân­tul reprezentanților noștri să fie ascultat. Nu trebue să uităm însă că în acelaș timp când se pune problema valorificării petrolu­lui, tot la Londra se fac avan­suri transparente pentru încu­rajarea acelora cari se stră­­duesc pentru scoaterea petro­lului din cărbune. Lucrurile au mers chiar foarte departe. O primă specială a fost insti­tuită pentru încurajarea aces­tui preparat. De aceia credem că repre­zentanții României au de înde­plinit în acest congres o misiu­ne grea, cu atât mai grea cu cât atâtea convenții încheiate până acum au fost călcate de țările mari și de țările care ur­măresc în problema petrolului o politică de exclusivă autar­­h­ie. . Conferința de la Londra, care își va încheia zilele acestea lu­crările, nu are de socotit mult pentru încheierea bilanțului. Activitatea ei sgomotoasă n’a corespuns realizărilor ce își pro­punea. Abia dacă a reușit să fluture câteva probleme. Intre acestea este și aceia a datoriilor internaționale, In privința căreia printr’o rezolu­­țiune,’ creditorii și debitorii sunt chemați să se țină în contact, pentru’ a revizui contractele lor atunci când aceasta va fi abso­lut necesară. . Ceace este foarte puțin pen­tru soluționarea imediată a problemei, dar care deschide totuși drum pentru acțiunea de mâine. M llimlia Purtau I ta“ Dominica, cursuri speciale Universitatea Populară, „N. IORGA“ din Vălenii de Munte, organizează în fiecare Duminică, cursuri speciale pentru cetățenii din Ploești, Slănic, Sinaia, Câm­­pina, Urlați, etc. Programul va fi astfel alcătuit: Conferința d-lui Profesor N. Iorga despre : Arta românească (cu proiecțiuni), după care ur­mează o șezătoare. Cei ce doresc a lua parte și nu au reducere pe C. F. R., sunt ru­gați a cere Secretariatului Uni­versității Populare din Vălenii de Munte, certificate de călătorie cu 50 la sută atât la dus cât și la întors. Cursurile acestea speciale se vor ține Duminică 23, 30 Iulie 1933, 6 și 13 August 1933. Masa la cantina Universității se poate lua cu lei 20 de persoană. Forme cari se duc și realități care vin Tradiția vie Sursul de la Vălenii de Munte .­ Intre cei doi termini cari for­mează viața noastră de astăzi, formele cari nu mai cuprind ni­mic și realitățile cari nu și-au că­utat încă forma, așa încât nici unele, nici altele nu pot da un temei societății actuale, se inter­calează, din fericire, tradiția. Ea nu este ce-și închipue anu­me moderniști și libertari, ceva vechi, demodat, tiranic și răufă­cător, de care bine că ne-au scă­pat introducătorii formelor oc­cidentale, cărora pentru aceasta trebuie să le mulțumim. Nu se poate înfățișa prin icoana unui boier de pe vremuri, cu ișlic, mantie largă, papuci orientali și ciubiuc, apăsând pe țeren și închinându-se tot odată și la Turci și la Ruși. Oamenii din acel timp erau gânditori, cu­minți despre lucruri pe care le știau foarte bine; prin vremuri nespus de grele au scăpat un neam, iar, în ce privește rapor­turile cu țăranii, ele erau prea directe ca să poată fi cu totul rele, și împrejurările impuneau o colaborare pe câmp, în casă, la biserică, din care e imposibil să nu se desfacă și unele senti­mente. Și aiurea se revine asupra pre­judecăților privitoare la trecut. Se înțelege și acolo ce prăpăd au făcut ideile abstracte, filoso­fice, sistematice, mania silogis­tică a secolului al XVIII-lea, dă­râmând lucruri ca să puie în loc doar stâlpi cu inscripții, pe atât de pompoase, pe cât de fără efect. Ajunge pentru aceasta să se arunce o privire asupra Fran­ciei provinciale, complect sacri­ficate pentru un imens Paris în care oricine intră, pierde însu­șirile sale specifice și se confun­dă în haosul imensei lupte lip­site de orice solidaritate, pe care așa de bine a caracterisat-o în amintirile sale Renan: înainte de răsboi chiar, un conferen­țiar francez venit la București a vorbit de nevoia de a se reveni pe cât­e cu putință la provin­ciile, odinioară State, care aveau fiecare viața lor morală. Socie­tăți s’au format pentru aceasta; s’a recurs la subiecte uitate și graiuri de mult neglijate în li­teratură au fost din nou încu­rajate cu iubire. Prin 1915 pro­blema provincialismului a fost agitată și la Academia de știin­­ți Morale și Politice. Anul acesta chiar, vorbind de ultimele secole din istoria Repu­blici venețiene, am învederat cât e de falsă părerea că ea ar fi căzut din lipsă de vitalitate, din îndepărtarea de Stat a cetă­țenilor ei, din conrupția și de­­sarticulare firească. Am adus înainte manifestările populare pentru un regim milenar în cursul căruia se făcuse și atâta bine, văile care se ridicau pen­tru vechiul sistem, cetățile dal­mataie care depuneau în bise­rici steagurile Sf. Marcu, proce­siunile din Veneția însăși, care aclamau pe Apostol „Municipa­litatea“ impusă de Bonaparte care începea făcând elogiul vie­ții politice pe care era silită de străin s’o înlocuiasă. Și am ajuns la concluzia că ar­ fi un mare avantagiu pentru biata noastră vreme, dacă s’ar putea întoarce la rosturi organice care au mijlocit atâta fericire oame­nilor. Căci întoarcerea lor la tradi­ție nu înseamnă întoarcerea la trecut, ci ținerea înseamnă a ceia ce din transmisiunea seco­­lilor e încă viu, cu adevărat viu în sufletul omenesc, sufletul a­­cesta care primește greu lucruri, pe care apoi, au le lăsa a fi smul­se ușor, iar lucrurile care nu se pot înrădăcina de­cât dacă aces­tea ar dispărea sau ar putea fi pătrunse pentru a se ajunge în singurul loc care hrănește, dis­par. E legătura cu singura viață care este, chiar dacă ea se as­cunde un moment pentru a primi supt pământ isvoarele misterioase și a răsări mai de­parte cu un și mai puternic avânt. Chiar și așa, neînțeleasă de intelectuali și dușmănită de Stat, tradiția există: ea susține și ea garantează. Dacă nu s’ar păstra obișnuinți din ceia ce a fost odată așezăminte, cultură religioasă, cultură școlară, or­ganele blege ale ordinii Statului de teoreme n’ar fi în stare să asigure omenirii liniște și să permită o colaborare spornică. Ea, ascunsă în noi, e încă marea pârghie prin care se mișcă totul, în lipsa hîrtiilor birocrației noas­tre sau și împotriva ordinelor cu­prinse în decisiile ei fără efect. Ea, acea datină pe care, în țările românești ocupate de străini, aceștia au respectat-o, păstrând în Basarabia, în Bu­covina limba românească, insti­tuțiile moldovenești, iar în Ar­deal, unde n’a fost un stat al nos­tru, toate obiceiurile poporului nostru. Dosare întregi se pot face din tipăriturile prin care aceste guverne comunicau cu populația noastră în graiul ei. Contra datinei de sute de ani nu se poate face nimic prin le­gile de fiecare zi, care trec la cimitirul „Monitorului Oficial“. Iar în bună înțelegere cu dânsa se poate face încă foarte mult, așteptând ca în viitor nici mă­car înmugurit de-a binele să se deslușească. —­--------- XCX------------­ 1 d-lui prof. N. Iorga Raporturile dintre Iugoslavia și Rusia Precum se știe, n’au existat până în prezent deloc raporturi între Iugoslavia și Rusia. Au fost înre­gistrate din când în când numai declarații ale politicianilor opozi­­ționiști, cari au cerut reluarea ra­porturilor cu Rusia. Dar nici aces­te voci n’au fost insistente și ac­centuate. Politica oficială iu­go­­slavă nu s’a gândit­­ până azi nici un singur moment să recunoască Rusia sovietică. Nu poate fi îndo­ială că o anumită influența a avut act și numeroasa emigrație rusă, căreia îi s’a deschis larg aproape toate porțile oficiilor de Stat și care a ocupat posturi importante adese­ori în dauna candidaților iugoslavi. Emigrația rusă și-a câș­tigat o influență considerabilă a­­su­pra opiniei publice și nu e greu a-și închipui că s’a folosit de a­­ceastă influență în propaganda ei împotriva sovietelor. In legătură cu aceasta s’a început și lupta ne­miloasă împotriva comuniștilor, luptă care continuă și în prezent. Toate acestea au făcut impresia că între Iugoslavia și Rusia sovie­tică s’a ridicat un zid chinezesc, care nu va putea fi niciodată tre­cut. Această convingere nu a putut fi schimbată nici după vizita fă­cută de unii iugoslavi în republica sovietelor, cum a fost vizita lui Ștefan Rădici, pe atunci adept al internaționalei agricole roșii. A­­cum câțiva ani a vizitat Rusia și directorul ziarului „Politika“ din Belgrad și știrile sale despre țara lui Lenin au fost cetite cu un in­teres neobișnuit. DUPĂ SEMNAREA PACTULUI In prezent, când s-a a­juns aproa­pe neașteptate, la semnarea pactu­lui de neagresiune între Mica An­tanta și Rusia sovietică, vocile pre­sei iugoslave au format o mare surprindere pentru observatorii străini, căci întreaga presă slove­nă, croata și sârbă a salutat in mod unanim și spontan, apropie­rea cu Rusia sovietică. In afară de aceasta s’au auzit în cafenele, pe străzi și pretinderi, numai vod de aprobare față de această nouă di­recție a politicei externe iugosla­ve și nuu lipsit nici glasuri că pe aceasta cale a trebuit să se mear­gă încă de mult. Până și organul catolicilor slo­veni, care e condus de fostul prim ministru dr. Koroșeț, a felicitat pe ministrul de externe Ieftici, spu­nând că semnarea pactului înseam­­­­nă un mare succes pentru Iugosla­­­­via și întreaga Mica Antanta. Pac­­­­tul, — a scris ziarul „Slovenec“ I din Liubliana, — este un răspuns­­ clar la intențiile fascismului occi­­­­dental, care ar dori să imprimeze­­ întregii lumi, fața sa imperialistă.­­ Pactul de la Londra are o impor­­­­tanță politică internațională epo­­­­cală și pune la adăpost întreaga­­ lume de cele două fis­cisme care­­ luptă împotriva nouei ordine.­­ Ziarul „Novosti“ din Zagreb ve­­­­de importanța colaborării dintre­­ Mica Antanta și soviete în aceia­­ că cea mai mare națiune slavă și­­ cel mai mare Stat european vine­­ în contact direct cu democrația oc­­­cidentală și este dispus să pârtiei­e pe activ la clădirea păcii mondia­­­­e. Germania și Italia nu și-au as­i­dios chiar tendința de a-și îm­­­părți Rusia, așa că sa pus ches­­­tiunea existenței națiunii ruse și­­ de aceia Rusia, deși politica ei nul se întemeiază pe baze naționale, al trebuit să caute o colaborare cu­ vecinii săi și țările slave, deoarece­ siguranța și pacea în statele vecinei și în Europa centrală înseamnă și­ siguranță și pace pentru Soviete.­ Statele Micei Antante au suportat­ cu greu pasivitatea Rusiei în polit­tica europeană, însă în același timpi cu greu se puteau hotărî la reînoi­e­rea raporturilor cu poporul rus, a­­ceasta di­n pricina temerilor de propagandă bolșevică.­­ Ziarul „Politika“ din Belgrad accentuează prima acțiune comuna a Micei Antante cu un subiect uni­­tar al dreptului internațional. Deși — spune ziarul — convenția cu­ Rusia nu înseamnă în sine și o reînoire a raporturilor și o recu­­noaștere a Rusiei sovietice de lare, totuși pactul conține lucruri fără de care nu exista nici o bază pen­­tru o apropiere între Rusia și Mici Antanta și mai ales între cea dintâi și diferiți membri ai Micei Antant­­e. Mai departe ziarul spune că pactul cu Rusia sovietică i prezintă o mare­mportanță și ca o contrab­balansare a pactului celor 4 Puteri XOX Reduceri pe C. F. R. Direcțiunea generală a Rel­giei autonome C. F. R. a apro­bat o reducere de 50 la sută din taxele tarifare ale claselor I, II și II, și numai la înapoiere, vizi­tatorilor târgului de mast­j din Viena, care vă avea loc în­­tre 3—10 Septembrie ac. I Pentru a putea beneficia d această reducere, călătorii vor trebui să fie prevăzuți cu legi­timația eliberată de comisia d organizare a târgului și care o poate obține de la birourile d voiaj din țară. I

Next