Neamul Românesc, ianuarie 1935 (Anul 30, nr. 1-24)
1935-01-14 / nr. 10
Anul XXX Nr. 10 Taxa poștală plătită in namer&fe ® nff aprobber IH?. Q lat. %XM#> UM.im DIRECTOR POLITIC N. IOEGA REDACȚIA :1 ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telofon 3.70,88 2 Lei _____ &anl 14 lanngrift 1933 P . . . Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni 300 Lei în țara • ................... 1 ■ [UNK]n 1 ......... ABONAMENTE Pentru autorități .I Inattaținni 1000 Lei in străinătate. Pe un an, 1200 Lei: ne sase luni, 600 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU Calomnia d-lui Boilă. O dezerțiune rușinoasă din fața Justiției Dezavuarea infamiei a făcut-o chiar fratele calomniatorului. U. Zasimi it lijila a trimes o telegrama președintelui de Consiliu,și directorilor câtorva ziare bucureștene, afirmând ci d. profesor Iorga a primit de la guvern 800 mii lei, ca să scrie împotriva d-lui Iuliu Maniu l.a Senat, d- profesor Iorgu a anunțat chemarea calomniatorului înaintea justiției, unde sa dovedească înfunda, sau să primească pedeapsa meritată. Guvernul, prin subsecretarul de stat Titeanu, a respins afirmația insultătorului dein Cluj. A doua zi, ROMANIA A OIA, sub semnătura d-lui Zahariu Boilă,care iscălise, cu un curaj remarcabil, și depeșa calomnioasă (lin Vimineasa), publică o rectificare: D. profesor [orga primise cei 800 mii lei, dar nu dein guvern țu d. Boilă. Zahariu se declara gata să arate de îndată, înaintea forului judiciar, pe ce își sprijinea aserțiunea. Era necesar acest succint istoric, pentru ca să se vada ignominrile in continuare, ale d-lui Zahariu Boilu. Sindicatul Ziariștilor din București, sesizându-se de afirmațiile d-lui Zaharia Boilă, l’a invitat printTo scrisoare recomandată, să precizeze acuzații atât de grave, aduse, d-lui profesor V Iorița, membru de onoare, , A trecut de atunci aproape o lună de zile. MCI IA si AS BUSS. ” Termenul a fost fixat pentru eri, 11 Ianuarie. Procesul a venit înaintea secției a 3-a, civilo-corecțională a Tribunalului Ilfov. Și infamia, s'a produs. Prudentul calomniator, d. Zaharia Boilă, lipsește. Un certificat medical, prezintă suferind grav, pe autorul infamiilor depeșate și tipărite. Ne având curajul să își asume răspunderea calomniei, d. Zaharia Boilă dă bir cu fugiții. Rămâne în instanță d. Paul Boilă, fratele inculpatului, girant răspunzător al gazetei acestuia. In fața instanței, sub jurământ, d. Paul Boilă, la o întrebare a d-lui profesor N. Iorga, răspunde CA NU CREDE în afirmațiile calomnioase ale fratelui său. — Nu credeți în cele afirmate de d. Zaharia Boilă, împotriva d-lui profesor N. Iorga? — întreabă a doua oară președintele. Cu un accent de sinceritate care depășea subterfugiile avocațiale ale d-lui Vasiliu-Cluj, o. Paul Boilă repetă clar, și hotărît: — Nu cred!! Emoție, și uimire, însemnătatea răspunsului, e considerabilă. Nu pentru stabiliri de răspunderi sau îngriunări de situații, dar pentru o promptă fixare a adevărului. Nici chiar fratele d-lui Zaharia Boilă, — adus și așezat de fugar în fața responsabilităților legale, nu ia în serios elucubrația dezertorului. Și cu riscul să vadă căzând peste el singur, rigorile infamiilor altuia, d. Paul Boilă a spulberat infamiile, din doua cuvinte: # Să încheem? Dar jocul insultătorului ipocrit, desvălue în umbra protectoare, figura Ersatz-Eroului Iuliu Maniu. In definitiv stau în aceași casă. Rădăcinul inspiră odată cu fiecare dejun, pe nepotul minier și pe nepotul polemist. De aci, a plecat insulta. Ea a trecut în coloane, sub surâsul fad și decolorat al șefului. Reacțiunea profesorului Iorga se cunoștea, certificatul atestând un grav acces microbian, s'a aranjat sub protecția și cu autorizarea Rădăcinului... Acolo se colectează, de acolo pornește, neputincioasă și imundă, ura nepotolită a marelui ipocrit. După ce cu tovărășia stranie a unuia, a extras aur din buzunare nevăzute, lăsând să facă o mină de basm și invizibile .filoane, în beznă, și mâl. Unchiul a apelat la nepotul Zaharia. L-a trimis să provoace fără precizii, să calomnieze fără dovezi, iar în ziua când făgăduia să se declare, preferă gestul laș al dispariției, de acolo de unde onoarea și conștiința îi comandau să vină, și să rămână. Procedeul loial și cavaleresc, ne-ar fi surprins. Nici nu ne-am așteptat la el, pentru ca gestul lamentabilului fugar Zaharia Boilă, să ne lase total indiferenți. O meschină și mamistă ignominie mai mult, — și atât. Dar eia nu are puterea să răstoarne fapte, depuneri colosale și mărturisiri scodiste. Nici să atenueze memorii și amintiri, discursuri și pertractări criminale, cu dușmanii românismului. Ansamblu deplorabil, care fixează pe d. Maniu ce este, o nulitate, un politician de ultimă speță. Iar pe d. Zaharia Boilă, figură lașe, de calomniator fără pudoare.*[£ Un atac împotriva d-lui Ion Mihalache . — Ce scrie că Sever Bocu în ..Vestul“ — D. Sever Bocu a publicat in ziarul „Vestul“ câteva aprecieri foarte violente împotriva d-lui Ion Mihalache. ..D. Ion Mihalache poate să facă o serie de excluderi, să facă note de administrație, cât îi place, până la urmă nu vo rămâne decât cu pecetea partidului în mâini și cu delegația permanentă de la Techirghiol care pregătea, astăvară, în nămol, programul Statutului țărănesc. D-lni Mihalache, îi trebuia programe, dilatorii. Uitase că programul l-a primit deodată cu șefia, sau chiar mai dinainte, cu demisia sa de la ministerul de Interne, cu care d. Maniu s’a solidarizat. Ajuns însă la șefie, primul său gând n a mai fost acesta, ci acela cum să-l împace pe Gabriel Marinescu. „Acum se plânge de intrigi și amenință, că neputând împăca pe d-nii Maniu și Vaida, va pune el șefi, oameni din Regat, în fruntea organizațiilor din Ardeal și Banat. Nici nu se poate aștepta altceva dela d. Mihalache, în situația în care se găsește decât să prezideze lupta fratricidă între Ardeal, Banat și Vechiul Regat, să deslege cu alte cuvinte ceea ce d. Maniu legase cu atâta trudă, cu atâta înțelepciune, când a făcut fuziunea cu țărăniștii. La aceasta, recunosc, nu trebuie decât îndrăzneală, însă o tristă îndrăzneală, îndrăzneala ignoranței". Pentru cine știe, că d. Sever Bocu este unul din cei mai apropiați amici politici ai d-lui Iuliu Maniu, declarațiile sale dau măsura sincerității raporturilor dintre d. Iuliu Maniu și Ion Mihalache. ———s#x-------- Situația liniilor ferate .9 O telegramă primită de Regia C. F. R. anunță, că pe linia Eforie-Tekirghiol-Sat, în dreptul km. 270 zăpada a atins 2 metri înălțime, astfel că această linie a rămas închisă până la curățiarea ei. - SI Reformatorul a vorbit... Un lucru nu i se poate tăgădui d-lui Iuliu Maniu: talentul de a se ținea la suprafață fără nici unul din mijloacele de inteligență și de muncă prin care alți muritori, mai puțin fericiți, ajung la acest rezultat. Zvonul despre atentatul în contra sa era destul de potrivit ca un memento pentru sfintele sărbători, și imediat, din lumea de operetă comică a politicianismului ardelean, a venit vestea, înfiorătoarea veste, că gărzile disolvate s'au adunat din nou pentru ca primejdia să nu se apropie de marele conducător. Dar atîta n'ajungea. Atunci obișnuitele felicitări de Crăciun și de Anul Nou au fost întrebuințate pentru o nouă și sgomotoasă manifestare. Prietenii credincioși au luat drumul slăvitului Bădăcin și printr'un mare discurs șeful netăgăduit al inimilor lor i-a făcut să înțeleagă că mare a fost pierderea retragerii de la conducerea țerii a celui care mai mult de cit oricine are dreptul s-o stăpînească. Să nu fi părăsit puterea, ce n'ar fi avut România? în cel mai scurt timp ea ar fi devenit, pe ruinele „burghesiei" liberale, un „Stat țerănesc" (concurentul în domeniul concepțiilor, „savante" al d-lui Madgearu crede că țeranul cu pămînt nu e un „burgheș", ci un fel de proletar...), spre fericirea tuturora valoarea nenorocitului nostru ban ar fi scăzut și industriile fundamentale ar fi fost naționalisate revoluționar, așa încît oricine să poată cumpăra pa nimic produsele lor, în același timp cînd cu hîrtia devalorisata Statul ar fi dat un formidabil impuls muncii poporului român. Pierderea e în adevăr imensă și, din nenorocire, ireparabilă. Căci de unde a ajuns fostul președinte al Consiliului e imposibil să-i aducă prietenii la locul unde era ca un rege neîncoronat al României. N. IORSA Stat țărănesc / Și pe deasupra, grotesc spectacol de politiciani lipsiți de cel mai elementar simț al ridiculului. Stat Țărănesc! Platformă nouă, un fel de tarabă sprijinită pe ce-a dat Dumnezeu, — ea oferă un loc de promenadă prozaică, pentru exponenții autorizați ai sărmanului sătean român. Fixăm în pioneze, pe trei din rustica pleiadă: Virgil Madgearu, Ghelmegeanu, Armand Cavura. Nu i-ați zărit în hall-uri, ar* pentând în larg și în lung, vaste suprafețe parchetate. Nici debarcând din limuzine aerodinamice, după impecabile dungi, pierduți ca niște vlăsare de hü’tte extraction, în pufoase și scumpe blănuri quasi-polare. E trinitatea brazdei, frământată direct până eri, de acești rejetori ai tragicei minciuni a politicei noastre. Poartă cabarete, și nu nuanțe variate, se prezintă în saloane de lume mare. Explică, spirituali, că ele constituesc specialități acceptabile, față de opinca străbună, ori de simulacrul ei, croit din pneuri explodate în boerești și vertiginoase rally-uri amuzante. Au și monocluri, ca să vadă sub prisme noi, sate sărăcite și ruinate de o dragoste permanentă, pe care ei nu mai știu cum să o accentueze, iar bieții oameni să scape de molima grozavă. D. Madgearu e la Socomet și la alte treizeci de trusturi centrale și difuzate. d. Armand Călinescu, romantic cum îl știm, expiră în alte fabuloase consilii cartelate și favorizate, ale industriei de spoliațiune rurală, ca să-și mărturisească elanul constant spre bravii votanți ai văgăunelor încuibate de jelanie, pelagră și ideologii țărăniste. As al garderebei și al minciunei, al treilea bătea de mult șosele basarabene, cu „ghetre" de nuanța șampaniei, cu mănuși aducând până la confuzie cu șerbetul de trandafiri. Sunt trei din nenumărații „mandatari" ai mizeriei rurale. Și planul Statului Țărănesc se desăvârșește la club, ca să încerce mai departe cea mai îndrăzneață mistificare a poporului înșelat în permanență. Stat Țărănesc! In loc să înalțe, el va zdrobi sub bârne putrede, pe rusticii lui exponenți cu combinezoane, principii și monocluri. ARMAND Principiile noastre politice împlinind treizeci de ani de viață pe arena publicistică, se cade să dăm aci, substanța politică a acțiunii noastre și mijloacele ei de răspândire. De la vechiul curent socialist, de acum patruzeci de ani, ce a influențat mult frageda tinerețe a d-lui profesor Iorga, fondatorul ziarului nostru, stârnesc și astăzi, în sufletele celor care l-au urmat,trei nobile însușiri: dragostea de om și mila activă de cei sărmani, spiritul generos de indulgență și iertare, desvoltarea tradiției strămoșești, altoind pe cugetul național florile înaltelor învățături apusene. După câțiva ani, depășind pragul tinereții, d. profesor lorga, s’a despărțit de ideia socialistă, cred, pentru următoarele cause ce reiese din mulțimea lucrărilor sale: 1) D. profesor lorga vede conceptul uman — omenirea — familia națiunilor, ca o desăvârșire a principiului naționalist, adică cea mai deplină desvoltare a națiunilor pe baza energiei lor etnice, active va constitui o omenire conștientă de valoarea și forțele sale. Astfel, conștiința națională este un popas de progres pe conștiința umană mondială, operă a viitorului. Socialiștii visează „o țară și-un popor“, prin desființarea națiunilor. Profundă eroare, după noi, fiind-că principiul evoluțiunii spenceriane conduce de la omogen la eterogen prin selecțiunea elementelor asemenil Or, socialiștii vor o evoluție socială pe dos adică refacerea massei umane omogene primitive prin desființarea eterogeneității națiunilor, ceea ce este, cel mai puțin o fantasie. 2) D. profesor lorga, nu poate admite principiul socialist al materialismului istoric, ce vede geneza, tuturor faptelor sociale în organizarea economică, determinată de mediu. In multe scrieri ale d-sale am văzut o fericită contopire între principiile sociologilor austriaci Jellineck și Gudst, care consideră societățile umane ca un fenomen de comparație spirituală, cu ideia lui Leon Borgeois, părintele Societății Națiunilor, propagator al principiului societății umane in fața naturii indiferente și, chiar, ostile. Astfel, d. profesor lorga, văzând omenirea ca un flux, și reflux de forțe spirituale active, acordă prioritatea factorului idealist istoric și vede în iubirea pătimașă de om geneza tuturor marilor creațiuni : ■ epocile lui Pericle, Octavian August și Ludovic al XIV, Revoluția franceză și Renașterea, după cum am observat în opera d-sale „Essai d’une Synthese de l’Histoire de Voumain”. Ca logică urmare, d. profesor Iorga nu poate admite lupta de classe marxistă, ci consistă in armonisarea classelor prin articularea activității corporațiilor între ele, triumful națiunii. 3) D. profesor lorga, încă din tinerețe, nu a admis materialismul filosofic propovăduit de socialiști și filosofia contemporană Büchner, Molleschott, Ch. Wundt, în special, la germani, — William James, la englezi, Sergi, la italieni și alții. Da profesor Iorga se apropie foarte mult de Bergson, apologistul independenții cugetării de făptura organică. Ca să vedeți câtă dreptate are Bergson, uitați-vă la un portret al său și remarcați disproporția fantastică dintre ce poate constitui un trup de om și aripa nemăsurată a creațiunilor sale spirituale. D. profesor Iorga a biruit, in cugetele tinerilor români de acum treizeci de ani, curentul socialist și scepticismul sec, arid, otrăvitor al criticismului junimist, inturnându-le acele spirite la viața activă, și creatorie a naționalismului generos, înțelegător, și iubitor de oameni. Substanța centrală politică a principiilor d-lui prof. Iorga este prin urmare, formațiunea societății naționale pe baza democrației culturale. Răspândirea înaltelor învățături in mas se va duce la o mare desvoltare a conștiinței individuale și de aci, la fenomenul colectiv al desăvârșirii conștiinții naționale. Supralicitarea demagogiei este efectul ignoranței. Din cele ce preced, se lămurește clar că principiile d-lui profesor lorga străbat dincolo de fruntariile țării, constituind un principiu genetic creator pentru toate națiunile. , ‘Astfel se explică cum ideile d-lui profesor lorga, au căpătat putere mergând — vires aequiriteundo, — iar dacă au fost de folos pentru sâmburele românesc al Vechiului Regat, cu atât mai mult se dovedesc a fi indispensabile romanității întregite. N. N. lenguceaou „Gazeta Cărților“. A apărut Gazeta Cărților a IV No. 9 și 10 din 5 ianuarie 1935 cu colaborarea d-lor D. Munteanu-Râmnic, Horia Petra- Petrescu, prof. Dr. D. Mazilu, D-nele Caterina I. A. Basarabescu și Alice Soare, Radu Cosmin, N. Mihăiescu-Nigrim, Gh. D. Soraba, Anton Opresia prof. Dr. N. Chir. Dimancea, prof. Toma Negulescu, prof. Eugen Micu și St. Alexan — și cu multe note, informații, carnet bibliografic-cărți-reviste-ziare ș. a. Director: D. Munteanu-Râmnic-Ploești str. Zagori nr. 1. Abonamentul anual 200 lei. * „Arhivele Olteniei“ de sub conducerea d-lui Prof. C. D. Fortunescu, intră în al XlV-lea an de fructuoasă activitate. Cea mai de seamă revistă oltenească, atâția ani de zile a fost nu numai un nesecat izvor de documentare istorică și arheologică scrisă de est .Arhivele Olteniei“ ponenții autorizați ai gândirii românești de dincolo de Olt, — dar și o forță vie care a continuat și continuă cu asiduitate să radieze literatura și știința acestei provincii. . Este singura revistă „regionalistă“, dar care are marele merit de a nu face „regionalism““, ci românism. Ultimul număr al anului 1934, apărut acum, cuprinde articole semnate de d-nii: C. D. Fortunescu, I. C. Filitti, A. Sacerdoțeanu, Ion Donat, M. N. Burghele, George Simonis, I. Ionașcu, G. Mii-Demetrescu, Ilie Chiriță, D. Tudor, Al. Bărcășilă, ș. a. Apoi articole literare, artistice, culturale, recenzii, etc. scrise cu mult talent și competență. „ALBINA“ A apărut „ALBINA“ nr. 2, revista Fundației Culturale Regale „Principele Carol“ scrisă pentru popor cu un interesant și bogat sumar. EXTERNE — Ziarele londoneze discută posibilitatea unui acord. Cu privire la stabilizarea monetară între Franța, Anglia și Statele Unite. Vizita d-lor Flandrn și Laval la Londra este prezentată de „Dailis Herald" ca având drept scop principal discutarea acestui acord. — Sub preșidenția d-lui Temfik Rusdu Aras, ministru de externe al Turciei, s’a ținut azi dimineață prima ședință publică a actualei sesiuni a consiliului Societății Națiunilor. Eri s’a întrunit la Lubliana, în ședința extraordinara, consiliul permanent al Micii înțelegeri. Subiectul principal și obiectul hotărârilor consiliului au fost aprecierea acordurilor intervenite la Roma între Franța și Italia, precum, și stabilirea liniei de conduită comună pe care Mica înțelegere trebuie să o urmeze față de acestea. Guvernul francez a luat masuri speciale pentru plasarea refugiaților politici cari vor părăsi teritoriul Saare in cazul când acesta ar reveni Germaniei. Se crede că numărul total al refugiaților se va ridica la 40 mii. Din ziare și reviste . Este inexact că omul își poate găsi singur, poate judeca ce-i bine, ce-i folositor și ce-i rău, ce-i poate pricinui un rău. Cum bolnavul se supune cu mare greutate la un regim prescris de medie, și mai repede aleargă după miracolul descântec dlor, o doctorie ușoară care să nu-l împiedice de la nimic, să nu-1 silească să renunțe la ceea ce ii poftește burta, tot așa cetățeanul, ~~ fragment de suveranitate efemeră (cât durează ritualul votării), — este gata să asculte pe oricine îi făgăduiește miracole. Evident, nimeni nu este chemat la guvern pe temeiu de program, ci pe bază de rezultate electorale, ,,indicațiile țarii“. Dar s’a întâmplat ca nevoia supralicitărilor electorale să împingă partidele „serioase“ (ca valoare electorală) la cele mai cutezătoare angajamente demagogice. La guvern insa nu a putut să se înfăptuiască , nu fiindcă, au fost împiedicate, ci fiindcă nu puteau fi înfăptuite, dată fiind însăși absurditatea conținutului!... Astăzi, programele nu sunt crezute: oamenii politici sunt depreciați,' înconjurați de cele mai ofensatoare bănueli. De ce' Suntem gata de a-i socoti chiar in.dr.ptai.ii , dar nu e mai puțin adevărat că ei singuri s’au proectat astfel în conștiința acestei țări, că ei singuri, au voit să pară mincinoșii, înșelătorii, grăbiții ambițiilor. Dezamăgirea, devastarea sufletului românesc, este opera partidelor". „Curentul" Pamfil Șek&ru „Oamenii noui* „După războiul pentru întregirea lî ea înur în, un nou partid a luat ființă în viața politică a României-Mari, partidul național-țărănesc. ..Oameni nou"“ și-au făcut apariția, iar trâmbițite purtate și suflate de adepții „oamenilor noui“ vesteau la toate răspântiile binefacerile ce se vor deslănțui asupra furii, dacă poporul își va da încrederea nouilor apăruți pe arena politica. Timp de 10 ani au fost răscolite toate poftele, toate patimile și toate speranțele, cucerind prin promisiuni ademenitoare toate sufletele credule și naive din toate straturile sociale. Opera de încântare și demagogizare prin profusiuni nețărmurite a fost așa de puternică, încât a putut cuceri și o parte din cetățenii sceptici față de „oamenii lumi", astfel că, și din partea lor s’a putut auzi, „trebue să fie lăsați să vie și național-țărăniștii, dacă nu pentru asta, dar cel puțin să se vadă ce pot”. Marșul asupra Capitalei, a fost pus la cale la Alba-Iuliaiai în anul 1928, larg au fost deschise porțile „puterii". Și cu mare alaiu, cu manifestații de stradă, țara a fost dată pradă „oamenilor noui“ al căror mic gând a fost întemeerea „statului-afacere" spre a putea răsplăti din plin pe susținători și adepți, spre a putea strânge fonduri pentru cassa partidului și pentru noua excelențe. „Îndreptarea" De data aceasta, vechea sala Exarou adăpostește o pictură nefioderată de insuficiența esteticului și a convulsiunilor bunului simț sugrumat de modă. Minciuna plastică a fost lăișată la ușă ,și n’a intrat înlăuntru decât academismul, — mai mult sau mai puțin convențional. Iată de ce, trecând de la unul la celalt din cei trei expozanți de aci, nu simți acea strângere de inimă, acea crispare lăuntrică pe care o încerci dincolo, la sala „Dalles", unde numai pictura lui G. Catargi, răsare ca o oază binefăcătoare, ca un liman binecuvântat pentru refugiu. Pe aceeași linie de tradiționalism academic stă pictura d-lui Severo Burada. Cele șaptezeci și ceva de pânze, — în covârșitoarea lor majoritate peisagii den Plavia, Balele, etc., — aduc o lumină totdeauna caldă, o simțire delicată pe care pictorul o pune nu numai în alegerea inteligentă a subiectelor, dar și în analiza portretelor. Gama de culori a paletei sale e variată și seducătoare, poezia cântată în auriul de seară sau în strălucirea soarelui, — este romantică, in portretele și nudurile sale carnea vibrează de viață și pudicitatea statuară mărește și mai mult umanitate pe care artistul o pisdează cu intuiția unei anatomii și a unui relief, captivante. Scriam cândva aci, că în opera unui artist se oglindește însăși sufletul, caracterul, temperamentul lui. Și lucrările d-lui Burada, — care expune după o pauză de cinci ani, — ne arată un suflet de poet romantic, un temperament cald,, liniștit și un caracter de o înaltă valoare etică. Sensibilitatea artistică a d-lui Burada îl clasează printre PiUțiggio talente remoarcabile care cinstesc plastica românească în această epocă de internaționalism bolnăvicios, D. Pan Ioanid, expune o colecție de studii de lumină. De la coloritul sumbru al apusurilor, toată gama până la strălucirea răsăritului în care corturile de țigani nomazi cu viața lor mizeră îmbracă poezia bărăganurilor bântuite de viscole ori de soare. O sanie de țară în care a înghețat călătorul își face popasul la jgheabul unei fântâni în care a înghețat apa. Țărani oropsiți se opresc cucernic în fața unei troițe rătăcită în câmp. Hori rurale se învârtesc vijelii în praful șoselei, și tot astfel de Ioanid arată cu academismul genului său, o predispoziție pentru subiectele sociale. E unul dintre vechii tradiționaliști. D-ra Santacono, este o cântăreață a florilor și numai a florilor. Fie în acuarelă, fie în ulei, d-sare studiază cu o meticuloasă respectare anatomică, ceea ce scade mult meritul artistic, dând prioritate celui tehnic. Astfel florile sale tânjesc după un clocot de viață și aproape toate par pedepsite a sta în raze fără apă. Cu talentul tehnic i pe care îl posedă însă, d-ra Santocoruo ar putea da puțin avânt sensibilității de care nu o cred lipsită. Nyl Cronica plastică Expozițiile de la Ateneul Român — Sev. Burada, Pan Ioanid, Santocovo— 000X000- Curățirea zăpezei S’au afișat ori pe străzi ordonanțele primăriilor de sectoare ale Capitalei prin care fiecare cetățean e obligat să curețe trotuarul din fața casei. De asemeni sunt obligați să curețe zăpada de pe acoperișuri. Contravenienții vor fi osoat,M* de pini.