Neamul Românesc, iunie 1937 (Anul 32, nr. 118-138)
1937-06-10 / nr. 125
nul XXXII Nr. 125 Taxa poștală plătită cu numerar conform aprobării Dir Grale P. T. T. No. 15S038/93S. NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT „,„„m REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi 10 luni» ~19S7 C " » |nn#" a Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) nr.11 .. r‘ 1,11 “><l ““ *♦ “*• "“*3901<. n. georgescu M * IURGA BUCUREȘTI ® “ ABONAMENTE P.nl. .MOKMH »■ iBdIlajina 1000 Ml Telefon 31Q.88 I in străinătate : Pe an an. 1200 Lei; pe sase mni, 600 te« în educația națională La sfârșit de an, odată cu sosirea vacanțelor de vară, tineretul școlăresc e purtat în diferite ținuturi, prin împrejurimile localității de unde, altfel, cu greu se mai urnește în timpul anului. Excursiile acestea, făcute în marea lor majoritate pentru a împlini formalitatea unui punct din program, constitue totuși un factor de hotărîtoare importanță în lărgirea orizontului intelectual și moral pe care școala e chemată să-l formeze printr’o largă varietate de mijloace. Intre metodele de instrucție și educație, pedagogia de sigur recomandă pe aceia, verifcată și aplicată cu preferință în decursul progresului căpătat, a instituției. Natura vie, cu toate minunile ei înălțătoare este cea mai bună educatoare și către ea trebuie să se îndrepte, mai cu seamă în epocile de încercare, silințele de orientare ale generațiilor menite să împrospăteze, sa însănătoșeze și să lupte impotriva tuturor tendințelor de desrădăcinare a societății românești. Dragostea de țară și adevărata educație națională nu se poate sprijini decât pe această cunoaștere și admirație a plaiurilor ca și a trecutului strămoșesc. Excursiile de sfârșit de an, în acest spirit trebuie făcute și îndemnul de a porni mai departe să prindă rădăcini pentru a da mai târziu roadele directivelor căpătate din vârsta fragedă a școlăriei. Organizările turistice trebuie să puie, deaceia, în special la îndemâna tineretului mijloacele potrivite pentru a se desvolta această vie educație dobândită prin învățămintele date de pământul țării și oamenii satelor, rezervarii veșnice de viguroasă inspirație și regenerare națională. Cum problema tineretului se pune la noi cu tot mai multă hotărîre, dar nu cu discernămîntul necesar, o atentă observare a realităților de azi în domeniul literar, e plină de învățăminte-Un Arghezi are aproape vrîsta mea, care-i tăgăduesc locul pe care l-a uzurpat prin cele mai grosolane exhibiții. Oare este acest domn, tînăr pentru că nu respectă logica și lovește în moravuri care s'au impus omului de cînd a ieșit din promiscuitatea cînilor ? Și poate fi scos dintre tineri cel mai însemnat poet al nostru de astăzi, d. Nichifor Crainic, fiindcă scrisul său e normal și cuviincios ? Lucruri de meditat pentru oricine aduce în judecata lucrurilor, nu pripă și suggestii interesate, ci lumina unei inteligențe și grija sufletului acestui neam. („Generații ?“). N. IORGA Chemare de „Ziua Eroilor“ " E ziua de cinstire a memoriei scumpilor noștri morți, căzuți în războiul pentru întregirea neamului. Toate neamurile și toate timpurile au cunoscut cinstirea celor morți; nu tot sufletul a licărit odată o clipă de pietate și de supunere când fiorul morții a străbătut prin gând. Și ’n clipele acestea de apropiere și de înțelegere a ultimului sfârșit, am priceput și pricepem cu toții că în afară de traiul nostru tihnit, viața ne îndatorează, la gândul morții, să răscumpăram cu jertfe și cu milă slobozenia sufletulu nostru. Străbunii, pentru liniștea sufletului lor, de nu puneau temeliile unei biserici, de nu atârnau, după puterile lor, o candelă sau un sfeșnic într’o mănăstire, de nu prindeau intrunghiab mai trainic un isvor, puneau la o răscruce de drum o troiță, fie ea chiar umilă, lucrată cu toată cuvioșia sau din sărăcia lor impărțeau o ofrandă pentru cei ce s’au dus. De aceea in sfânta zi de azi, a tot amintitoare a grelelor jertfe făcute de ostașii noștri și tu cititorule găndește-te la deslegarea sufletului tău. Drămuește câștigul tău și cată de nu poți desprinde din el o fărâmă, cu care s’ar putea pune un semn la căpătâiul unui soldat căzut în război. Găndește-te cât de pios va fi gestul tău; cugetă la mulțumirea sufletească ce-ți stă la îndemână, când vei putea să zici că, in locul în care a căzut un ostaș și o viață de om s’a stins, ai înfipt și tu un semn pentru cinstirea și aducerea lui aminte. Și nu uita cititorile că tot temeiul vieții noastre de azi, așezată pe temelii trainice, se datoreste in primul rând acelora cari zac dealungul plaiurilor și drumurilor noastre, căzuți jertfă in război. Societatea „Cultul Eroilor“, cu ajutorul Guvernului se străduește și mfăptuește cimitire pentru glorioasa odihnă a bravilor noștri Eroi. Vremurile însă sunt foarte grele iar ajutorul Statului fără sprijinul obștesc al particularilor nu-i îndestulător. De aceia voi toți cei cărora vă prisosește, voi toți acei cari veți fi priceput și sufletul vi se va fi pătruns de creștinescul și înălțătorul gând al cinstirii morților, voi toți acei cari vreți să puneți un dram de frumos și de bunătate in mersul aspru al vieții zilnice, voi toți acei cari vreți să vă plătiți o datorie dreaptă față de cei cari au apărat această țară și au căzut pentru ea, dați obolul vostru la chemarea Societății „Cultul Eroilor“. Hotarele morții nu poartă peceți deosebite, ofrandele se primesc și semnele vor fi puse la căpătâiu, fără nici o deosebire de religie sau naționalitate. Ia aminte cititorule și fă o faptă bună ! președintele Soc. „Cultul Eroilor“ Patriarh al României (ss) MIRON^ Pentru Statuia lui Eminescu WWVVWWWWWvWWARAAi WW/WWW tr Odată strânsă suma necesară pentru: crângul, casa și biserica din Ipotești, prisosul din banii adunați, trebue să folosească i;jos fond inițial, la ridicarea statuei lui Eminescu în București. Gândul de a crea această statuie plutește de multă vreme în aer. Toți admiratorii genialului poet român doresc să-i vadă ,în Capitală, imaginea statuară: începutul de a înfăptui acest vis al tuturora pleacă de la d. profesor N. Iorga, care, ca totdeauna, se găsește și de rândul acesta în fruntea realizărilor naționale. Această generație, care a întins România de la Nistru până la Tisa și a coborît doctrina naționalistă în realitățile vieței imediate, a fost mai aproape ca oricare alta, de inima și mintea liui Eminescu. Să înălțăm zeului poetic al românismului monument de marmoră în Metropola României întregite ! Continuăm a publica numele subscriitorilor . .■ Dați obolul vostru la lista ziarului MNUL ROMÂNESC*. SUMA DIN URMA 534.872 lei întreprinderile Emil Costinescu, S. A. Sinaia 5.000 „ Profesoarele și elevele Liceului de fete „Carabela“ din Târgoviște prin d-ra directoare Elena Ionescu-Grideanu 1950 ,, Nicu Ciornei, fost prefect, I Târgoviște 200 „ I D-na Ciornei, Târgoviște 100 „ I Colonel dr. P. Voiculescu, fost senator, Târgoviște 200 „ D-na Voiculescu, Târgoviște 100 ,, Căminul cultural ,,M. Eminescu“, Rășcani-Bălți 686 „ Total 543T08rnei ,NEA Cuvinte înduioșătoare Adînc înduioșătoare sînt cuvintele prin care regina Maria, regina speranțelor, luptelor și isbîndelor noastre, însuflețitoarea în ceasurile grele, se îndreaptă din Sinaia, unde-și reface sănătatea, către toți aceia cari au înțeles-o, au ajutat-o și au iubit-o. Cu acea energie care o deosebește și care nu cedează nici față de nedreptele lovituri ale naturii înseși, Regina Maria desfide această fatalitate care s'a oprit o clipă asupra ei și în cuvinte pline de o nobilă încredere ne chiamă din nou în jurul ei, parcă anume pentru a se restabili, în acest ceas care e plin de mari îngrijorări, o solidaritate morală ca în timpurile eroice întrupate în această nobilă femeie. Atunci cînd se tăgăduiește orice merit acelora prin care s'a întemeiat această țară, acela care este ctitora ei de căpetenie face să se audă din nou glasul de care fără îndoială era de nevoie. Atunci cînd atîția se gîndesc numai la gruparea și la interesul lor, ea nu amintește prin aceste cuvinte de mișcătoare unire sufletească existența unei Nații care ne întrece pe toți, înălțîndu-ne în măsura sacrificiilor pe care i le aducem. Și ale Ei, prin atîtea adînci dureri, au fost între cele mai mari. N. IORGA Ștrăjeria Ziua serbărilor pentru restaurația monarhică este, totdeodată, un minunat prilej de verificare, fortificare și creștere a instituției celei nouă care este străjeria. In cursul anului tinerii grupați sub egida ei, își desfășoară departe de Suveran elanul care ii însuflețește. In această zi sorocită însă ei se adună de pretutindeni în prezența mai Marelui lor și ca să-i dea socoteala de ce au făcut și ca să ia de la Regele un nou avânt pentru viitor. Primită cu scepticismul care nu ne lipsește la nici un început bun, străjeria a isbutit să se impună așa de repede, ca o școală a bărbăției, încât trebue să fie cineva sterp din naștere de simțul lucrurilor folositoare, pentru a nu-i recunoaște roadele. Ea a luat ființă, a venit la timp. Anume, într’un moment când, deoparte, într’alte țări tinerimea era organizată în formațiuni disciplinare naționale, iar de altă parte, la noi ea era atrasă în curse de profesioniști politicieni. Partidele s’au năpustit după răsboiu cu nesațiul lupului de a înghiți și sufletele fragede ale tineretului. Se cunoaște goana lor după vânarea acestuia, și râsul pe care și-l fac cu el, ajungând la scandaluri publice. Deloc și încă pe băncile Universității, partidele s’au coborît mai jos, voind să atragă în mrejele lor putrede până și pe adolescenți. Când s’a pus în lucrare alcătuirea străjerilor, se știe, nu e nici un secret pentru nimeni, școlari încă necopți la minte erau ademeniți de ocultele politiciani, care îi prefac în slujitori ai scopului lor nemărturisit. Dar dacă educația din familie și instrucția din școală ale copilului are cineva dreptul și căderea să le întregească, ajutând pe părinți și profesori, acela e numai Regele, și nimeni altul. Instituția aceasta, de pregătire a omului de la trecerea din familie și din școală in viața civică, este o adevărată binefacere, care s’a văzut anul acesta ca și în alte dăti. D. Gh., Tătărescu, președintele consilului de miniștri a anunțat crearea „fondului cultural Carol al 11-lea — Un miliard trei sute de milioane pentru Spitale» Clinici» și Academia Hornând — Cu prilejul zilei de ieri, d. Gh. Tătărăscu a rostit la dejunul dela Palat, următoarea cuvântare: LIRE. Cu însuflețire, sfetnicii Tronului aduc Maiestății Voastre, cu prilejul aniversării de azi, urările Țării. Această sărbătoare, care se desfășoară în freamătul întregului neam și în împrejurări excepționale de strălucire, este pentru noi și un popas, in care putem privi mai bine drumul înfăptuirilor și al marilor renașteri săvârșite sub sceptrul Maiestății Voastre. Hotărînd ca ziua de 8 Iunie să fie „Ziua Tineretului“, Majestatea Voastră a făurit lozinca unei Domnii și a dat un înțeles simbolic acestei sărbători, pecetluind legătura între învățămintele, tradițiile și gloria trecutului și idealismul și năzuințele de înnoire, cari asigură căile viitorului. Stimulând, îndrumând și cu voe bună și fără ostenire, punând mâna și umărul la greul tuturor realizărilor, Majestatea Voastră a reușit să creeze pe tot întinsul Țării un climat prielnic în care au isbucnit toate energiile poporului nostru. Mari fură, astfel, in acești ultimi ani atâtea înfăptuiri ce au văzut lumina prin îndemn Regal și rodnice atâtea acte izvorâte din inspirațiile ce au plecat de pe treptele Tronului. De aceea, inșirându-le și privindu-le pe toate in lumina sărbătorească a acestei zile, ne împlinim o datorie de inimă aducând prinosul recunoștinței unui Neam către Marele Animator și Ocrotitor al operei de refacere și de consolidare a Statului nostru. Printre acestea, înzestrarea marilor așezăminte de cultură și de asistență medicală reclamă o cât mai grabnică intervenție. Grație unei politici de prevedere și de chibzuință fără de șovăire in acești ultimi ani, țara intrând într’o perioadă de nediscutată ordine și ameliorare financiară și de vizibilă redresare și prosperitate economică. Guvernul este azi în măsură să împlinească o veche și îndelung repetată dorință a MAIESTAȚII VOASTRE, prin executarea căreia se înlătură o situație care cu greu mai putea dăinui. Prin Decretul-lege pe care Guvernul a hotărit să-l supună azi MAIESTATII VOASTRE, se dotează Eforia Spitalelor Civile din București, Epitropia Generală a Spitalelor Sf. Spiridon din Iași, Clinicile Facultății de Medicină din Cluj și Academia Română curentă în valoare de un miliard trei sute milioane lei, constituind un fond special, cu denumirea „Fondul Cultural Carol al II-lea”. Cu venitul acestei rente, primul nostru așezământ de cultură, precum și Clinicile principalelor așezăminte spitalicește vor face un pas mare în consolidarea lor materială și vor putea, să-și îndeplinească de azi , înainte, nestânjenite, marea lor misiune. Mai multă lumină și mai puțină suferință — iată ce va însemna executarea acestui Decret-Lege, pe care îl oferim MAIESTAȚII VOASTRE, drept dar al acestei zile de sărbătoare. Să trăiți SIRE! Să trăiască MARIA SA MIHAI, MARE VOEVOD DE ALBA IULIA! Să trăiască AUGUSTA VOASTRA ! DINASTIE! ! SIRE. Dacă numeroase și mari probleme, care constituiau tot atâtea piedici in calea propășirei obștești, au fost în ultimul timp deslegate, apoi multe sunt încă nevoile care așteaptă să fie înlăturate. ~ adunarea voluntarilor ardeleni — Cuvântarea d-lui profesor IV.tonga nostită acum 20 ani, cu prilejul depunerii jurământului de la Iași — Frați ostași intrați în luptă pentru România. Ați venit aici ca să faceți, împreună cu tovarășii voștri din oastea noastră România cea nouă, pentru care sunteți gata să aduceți prinosul scump al sângelui vostru. România cea nouă, pe decât viața acelui strămoș înaintea chipului de aramă al căruia veți fi trecut venind aici,tata Ștefan bătrânul. El va fost domn vouă, Bucovinenilor, ca și nouă, celor de aici. Doar a avut in stăpânirea lui și Ardealul in părțile Bistriței, cetatea Cierului și, în mijlocul țării voastre ardelene, Cetatea-de-Baltă. A poruncit acolo și, când trufașul crai, feciorul de cățea ungurească și de voinic român, Matiaș Corvinul a rătăcit pe aici încercând să-l zdrobească, s’a ales cu ce se va alege toată această spurcăciune nemțească, turcească, bulgărească și ungurească de care suntem pângăriți cu săgeata valahului in spinare. Veți porni mâine știți j unde. In locul unde mamele și soțiile voastre blastămă pe asupritori lângă vatra pustie de unde a plecat ostașul, precum in România noastră năvălită de aceiași sărăcie, aceia apăsare, aceiași jale și pângărire ne așteaptă pe noi pribegii spre a le răsbuna. Să ne strângem toate puterile pentru această faptă, noi toți cari ne coborim din acelaș vechi neam părinte și cari ne închinăm aceluiași împărat ce ne-a dat limba și numele, noi cari ne-am văzut așa de adeseori și nu ne-am uitat niciodată. Săriți voi, ardeleni din văile ce se resfiră către Tisa, voi, Maramureșeni cari ați adus în Moldova noastră steagul de biruință al bourului, voi, Bucovineni, pe cari acum 150 de ani v’a smuls cu pădurile și poienile Moldovei de sus hoția meșteșugită a Austriei! Săriți cu toții asupra aceluiași dușman, și alături cu noi să se strângă făcând zid nebiruit orice putere din această țară, căci nimeni n’are dreptul să se dea în lături, — și cuvântul acesta are și rostul de a scormoni sufletele ce au întârziat. Intr’o singură mișcare să pornim, cu tot ce avem,cu tot ce putem, ori ce s’ar întâmpla, până ce dușmanul viitorului și al vieții noastre se va găsi în sfârșit subt călcâiul valahului acestuia batjocorit și învins numai ca să se ridice din nou în răzbunarea lui grozavă. Arta adevărată prin însăși firea ei, în afară de plăcerea estetică ce ne pricinuește crește puterile spirituale fără nici o alta tendință a autorului decât aceea de a ne înfățișa frumosul realizat. I. AGARLICEANU care aveți s’o coboriți numai pe pământul care vi se cuvine vouă și nouă. Căci pe drept această Românie mai mare este îndeplinită încă, de acum, odată ce se pășește în sufletele voastre, în voința voastră, nebiruită. Acesta este totdeauna lucrul cel mare in faptele pe care le îndeplinește un popor, să creadă și să vrea. La faptă ați venit și de aceia vă primim cu bucurie. Cu multe cuvinte nu. Fiindcă niciodată prin cuvinte nu s’au întemeiat țerile, ci tocmai prin ele, au pierit. Iată dușmanii împotriva cărora ne-am ridicat cu toții. Austriecii mișei și ungurii obraznici, nu vor pieri numai pentru că brațul lor n’a fost în stare să poarte o luptă pe viață și pe moarte, ci pentru că s’au lăsat copleșiți sufletești de minciuna pompoasă a cuvintelor. Se vor fi ucis singuri, strivindu-se de zădărnicia lor. La fapte ne-am mai întâlnit de câte ori un lucru bun a ieșit din legăturile noastre este că am fost tovarăși la fante. Ce dovadă mai bună poate fi despre aceasta f ÎN LITERATURA , CA IN ORISICE, FARA SUFLET, FARA CREDINȚA, FARA ÎNDEMN, NU SE POATE FACI NIMIC. La Săptămâna Cărții (Mai 1935). REGELE CAROL AL lI-LEA (Continuare în pagina II-a) Balada Popcografică Cântul 17 (Jim Călinescu, romancier matrimonial in „Noaptea miresei“, profesor cu educație estetică pentru liceeni și pensioane, ) și poet filozofant. El declamă din proaspăta carte cu enigme în versuri. Asistența lovită de paralizie frenetică, soarbe... șfarțurile cu chifle, scuturandu-se, cu virtualități substanțiale) : — Eu imitai pe Barbu ! La vastu-i Joc Secund Venii cu opt șarade, în Dansul meu Rotund. Cântai nemărginirea cu aspra mea cruzime Inobilând poema 'n oniricele rime Am tot compus cu capul și cu sudoarea frunței Dar Muza mă sfâșie, de când cu Noaptea Nunței. Acum eu pasc Nirvana, Cămile... la privește, Cum învârtesc sistemul solar, așa, pe clește ! (D. G. Călimescu recitează versuri călduțe din opera-i nouă și monumentală, unanim apreciată de d-nii Isaia Rosetti și Alexandru Răcăciunii. Cel mai grandios poem „Cosmogonie“, cântă creația Plantelor și a Pământului in versuri superlative. Jim declamă cu sonorități profunde : „La ’nceput a fost Cuvântul Aritmetica n’are așa cifre nebune Adiind peste goluri ca vântul Clătitu s’a ’11 bestiâ al mărilor pat Mișcat dela sine mereu nemișcat, Și , Coițur de turnei trezit am Tremurând pe loc, in cercuri iscat, țipat Asemeni cu apa din lac vălurită Și-am plecat in spume ca negrele Alergând de nimeni lovită vrăbii„Cât a durat acest somn de căr. Rătăcire pe grinzile unei bune ? corăbii“. — „Ești cosmogonic dragă, ilustrul nostru Tim ! — „Și ce interferență în imnul tău sublim ! ! , Veniți cu noi concepte concret filozofante. Te-ai plictisit la Nuntă să fii un crai, un fante ! Acum discuți probleme rigide și adânci Plimbându-ți redingota funambulesc pe stânci.... Și transcendent când umbli, pe vârfurile sare Te-agită trancendentul măreței Critici Pure... (Duios și kantian, Jim Călinescu Întoarce trei file din magnificul tp cu poezii apărute ori și își spune aleanul alpin in versuri pline de meditație :) „La lacul cel de munte, sub niiști colți alpini, „Pe-o bancă de mesteacăn, solemn și elegant, „Ax redingotei negre, cilindrului gigant (Funebră turlă sumbră, printre molifți și pini). „Ședea acum un secol. Poetul. Sau tăcut, „Cu mâinile la spate, cu coamnele pe umăr, „Se preumbla prin codrii cătând solemn un număr „De trestii pentru orga cu fluerul acut“. „Descoperir-am locul între păduri. Cu’n tic.„Mărunt tip-tic din vestă ceasornicul măsoară „Tăcerea greeroasă ce valea împresoară „Ce-ar fi dădut extaze lui Richter și lui Tieck“. „UN CAP IMI CREȘTE, TURLĂ, ținmbrul cel gigant „Cu mâinile la spate vîr fața ’n redingotă, „Din ape ies sirene și o uidină gotă iar eu mă pierd un codri solemn și elegant“.D. G. Călinescu-Jim surâde și mulțumește pentru tunetele de aplauze greeroase-brotăciste, ce i se înregistrează pe flautul imaginației sale desperecheate. Și urcând tonalitățile vocale, spune auditorului : — „Așa era Poetul pe munte, lângă lac! Peisagiu e teluric , Un pui de pitpalac, Puncta în emistihuri trilările-i auguste, Și-i răspundea armonic orchestra de lăcuste Chiar eu, acum un secol sub ondularea boltei Simțeam cum se înalță pe frunte-mi, Turnul Colței. Mureau de altitudini Hamsun și Strippenrumph Văzând pe vastu-mi creștet chiar Arcul de Triumf ! Domină versu-mi sumbru, Parnasul și Edenul, Când pe Bucegi, în noapte, îmi profilam jobenul ! Și în eflorescența erotico-alpină Goneamu după chitare cu svon de piculină La balta realistă halucinat eu cant Arcușuri pentru drâmbă, sacâzuri pentru flaut !Laureat cu mâzgă și paraziți eroici dar disciplinați ca în poemul Ion Ion, — Porcofonie Arghezi ascultă cu gândurile la naiba, versurile sacerdotelui păgân Jim George Călinescu, dascăl secundar și critic eminescian ! Arghezul se răstește către auditoriul pestriț dar rafinat : — „Ei, bravo ! E sinoptic carpaticul pitic ! li sună 'n cap sincronic, un tic, și înc'un tic ! Iar el, își vâră nasul fervent în redingotă L'au îngrozit Avarii și dama ostrogotă ! Flegmatic și bucolic ! Ce viziuni ! Ce vers ! O tu, jongleur de veacuri, poet îm sens invers, Ce conturezi norocul măreț al tristei nații..... O Time ! tu profesor de june generații Insuflă-leorcura și scenele lascive Poemele-ți divine și strici consecutive Au rolul să ridice gândirile în spații. Să 'nvețe tineretul cu noile senzații. Figura genială, eu, rogu-te, explică: Tindrul era turlă înfiptă 'n a tactică ? Rătăcitor de veacuri urcat pe Piatra Arsă Cânta și o simfonie ? Sau ne cam joci o farsă ? De mare, ești gigantic, exotic și perplex Ca pedagog, ilustru ! Accentul circumflex Iți șcade de minune în proza ta cam goală Eu fără Tim Țilindru nici nu concep o școală ! Ești strălucit, magistre ! Mă scutură emoții Gândindu-mă extatic la mândrele-ți promoții ! Discipolii tăi, Time, nicicând n'or să te mustre. Că n'au ajuns departe, esteți, figuri ilustre! Dar chestia cu hidraș! cu jobenul-tum Mă cam cufundă 'n mâzgă abject și taciturn ! Zău Time, ești ermetic ! Aș vrea să ți se spue Tăcerea greoroasă s'o chemi să te descuie, Iar dacă scrii pe munte să lași jobenu 'n sală Căci zările te minte și muntele te'nșală ! Ascunde prezeaua cu turla și eterul ....Că asta ne mai trebui: Să afle ministerul ! (Contagiunea face pe barzi să se'nfsoare, Rapid să se ascundă în bestia protectoare). .. Și când mi-aduc aminte de gestul nepermis Când Tim spurca în critici pe blândul Dionis. Pe Sburătorul tainic, viteaz cu negre piețe/ Visat in nopți cu lună, de stoluri dragi de fete !