Neamul Românesc, iunie 1937 (Anul 32, nr. 118-138)

1937-06-10 / nr. 125

­nul XXXII Nr. 125 Taxa poștală plătită cu numerar conform aprobării Dir G­rale P. T. T. No. 15S038/93S. NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT „,„„m REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi 10 luni» ~19S7 C " » |nn#" a Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) n­r.1­1 .. r‘ 1,11 “><l ““ *♦ “*• "“*3901<.­ n. georgescu M * IURGA BUCUREȘTI ® “ ABONAMENTE P.nl­. .MOK­MH »■ iBd­Ilajina­ 1000 Ml Telefon 31Q.88 I in străinătate : Pe an an. 1200 Lei; pe sase mni, 600 te« în educația națională La sfârșit de an, odată cu so­sirea vacanțelor de vară, tine­retul școlăresc e purtat în dife­rite ținuturi, prin împrejurimi­le localității de unde, altfel, cu greu se mai urnește în timpul anului. Excursiile acestea, făcute în marea lor majoritate pentru a împlini formalitatea unui punct din program, constitue totuși un factor de hotărîtoare impor­tanță în lărgirea orizontului intelectual și moral pe care școala e chemată să-l formeze printr’o largă varietate de mij­loace. Intre metodele de instrucție și educație, pedagogia de sigur recomandă pe aceia, verif­cată și aplicată cu preferință în de­cursul progresului căpătat, a instituției. Natura vie, cu toate minuni­le ei înălțătoare este cea mai bună educatoare și către ea tre­buie să se îndrepte, mai cu sea­mă în epocile­ de încercare, si­lințele de orientare ale genera­țiilor menite să împrospăteze, sa însănătoșeze și să lupte im­­­potriva tuturor tendințelor de desrădăcinare a societății ro­mânești. Dragostea de țară și adevă­rata educație națională nu se poate sprijini decât pe această cunoaștere și admirație a plaiu­rilor ca și a trecutului strămo­șesc. Excursiile de sfârșit de an, în­ acest spirit trebuie făcute și în­demnul de a porni mai departe să prindă rădăcini pentru a da mai târziu roadele directivelor căpătate din vârsta fragedă a școlăriei. Organizările turistice trebuie să puie, deaceia, în special la îndemâna tineretului mijloacele potrivite pentru a se desvolta această vie educație dobândită prin învățămintele date de pă­mântul țării și oamenii satelor, rezervarii veșnice de viguroasă inspirație și regenerare națio­nală. Cum problema tineretului se pune la noi cu tot mai multă hotărîre, dar nu cu discernămîntul necesar, o atentă observare a realităților de azi în domeniul literar, e plină de învățăminte-Un Arghezi are aproape vrîsta mea, care-i tăgăduesc locul pe care l-a uzurpat prin cele mai grosolane exhibiții. Oare este acest domn, tînăr pentru că nu respectă logica și lovește în mo­ravuri care s'au impus omului de cînd a ieșit din promiscuita­tea cînilor ? Și poate fi scos dintre tineri cel mai însemnat poet al nostru de astăzi, d. Nichifor Crainic, fiindcă scrisul său e nor­mal și cuviincios ? Lucruri de meditat pentru ori­cine aduce în judecata lucru­rilor, nu pripă și suggestii interesate, ci lumina unei inteligențe și grija sufletului acestui neam. („Generații ?“). N. IORGA Chemare de „Ziua Eroilor“ " E ziua de cinstire a memoriei scumpilor noștri morți, căzuți în războiul pentru întregirea neamului. Toate neamurile și toate timpurile au cunoscut cinstirea celor morți; nu tot sufletul a licărit odată o clipă de pietate și de supu­nere când fiorul morții a străbătut prin gând. Și ’n clipele acestea de apropiere și de înțelegere a ultimului sfârșit, am priceput și pricepem cu toții că în afară de traiul nos­tru tihnit, viața ne îndatorează, la gândul morții, să răscumpăram cu jertfe și cu milă slobozenia sufletulu nostru. Străbunii, pentru liniștea sufletului lor, de nu puneau temeliile unei biserici, de nu atârnau, după puterile lor, o candelă sau un sfeș­nic într’o mănăstire, de nu prindeau intrun­­ghiab mai trainic un isvor, puneau la o răscruce de drum o troiță, fie ea chiar umilă, lu­crată cu toată cuvioșia sau din sărăcia lor impărțeau o ofrandă pentru cei ce s’au dus. De aceea in sfânta zi de azi, a tot amintitoare a grelelor jertfe făcute de ostașii noștri și tu cititorule găndește-te la deslegarea su­fletului tău. Drămuește câștigul tău și cată de nu poți desprinde din el o fă­râmă, cu care s’ar putea pune un semn la căpătâiul unui soldat că­zut în război. Găndește-te cât de pios va fi gestul tău; cugetă la mulțumirea sufletească ce-ți stă la îndemână, când vei putea să zici că, in lo­cul în care a căzut un ostaș și o viață de om s’a stins, ai înfipt și tu un semn pentru cinstirea și aducerea lui aminte. Și nu uita cititorile că tot temeiul vieții noastre de azi, așezată pe temelii trainice, se dator­este in primul rând acelora cari zac dealungul plaiurilor și drumurilor noastre, căzuți jertfă in război. Societatea „Cultul Eroilor“, cu ajutorul Guvernului se strădu­­ește și mfăptuește cimitire pentru glorioasa odihnă a bravilor noș­tri Eroi. Vremurile însă sunt foarte grele iar ajutorul Statului fără sprijinul obștesc al particularilor nu-i îndestulător. De aceia voi toți cei cărora vă prisosește, voi toți acei cari veți fi priceput și sufletul vi se va fi pătruns de creștinescul și înălțăto­rul gând al cinstirii morților, voi toți acei cari vreți să puneți un­­ dram de frumos și de bunătate in mersul aspru al vieții zilnice, voi­ toți acei cari vreți să vă plătiți o datorie dreaptă față de cei cari­­ au apărat această țară și au căzut pentru ea, dați obolul vostru la chemarea Societății „Cultul Eroilor“. Hotarele morții nu poartă peceți deosebite, ofrandele se primesc și semnele vor fi puse la căpătâiu, fără nici­ o deosebire de religie sau naționalitate. Ia aminte cititorule și fă o faptă bună ! președintele Soc. „Cultul Eroilor“ Patriarh al României (ss) MIRON^ Pentru Statuia lui Eminescu WWVVWWWWWvWWARAAi WW/WWW tr Odată strânsă suma necesară pentru: crângul, casa și bise­rica din Ipotești, prisosul din banii adunați, trebue să folosească i;jos fond inițial, la ridicarea statuei lui Eminescu în București. Gândul de a crea această statuie plutește de multă vreme­­ în aer. Toți admiratorii genialului poet român doresc să-i vadă ,în Capitală, imaginea statuară: începutul de a înfăptui acest vis al tuturora pleacă de la d. profesor N. Iorga, care, ca totdeauna, se găsește și de rândul acesta în fruntea realizărilor naționale. Această generație, care a întins România de la Nistru până la Tisa și a coborît doctrina naționalistă în realitățile vieței imediate, a fost mai aproape ca oricare alta, de inima și mintea liui Eminescu. Să înălțăm zeului poetic al românismului monument de­­ marmoră în Metropola României întregite ! Continuăm a publica numele subscriitorilor . .■ Dați obolul vostru la lista ziarului MNUL ROMÂNESC*. SUMA DIN URMA 534.872 lei întreprinderile Emil Costi­nescu, S. A. Sinaia 5.000 „ Profesoarele și elevele Li­ceului de fete „Cara­­bela“ din Târgoviște prin d-ra directoare E­­lena Ionescu-Grideanu 1950 ,, Nicu Ciornei, fost prefect, I Târgoviște 200 „ I D-na Ciornei, Târgoviște 100 „ I Colonel dr. P. Voiculescu, fost senator, Târgoviște 200 „ D-na Voiculescu, Târgo­viște 100 ,, Căminul cultural ,,M. Emi­nescu“, Rășcani-Bălți 686 „ Total 543T08rnei ,NEA­ Cuvinte înduioșătoare Adînc înduioșătoare sînt cuvintele prin care regina Maria, regina speranțelor, lupte­lor și isbîndelor noastre, însuflețitoarea în ceasurile grele, se îndreaptă din Sinaia, unde-și reface sănătatea, către toți aceia cari au înțeles-o, au ajutat-o și au iubit-o. Cu acea energie care o deosebește și care nu cedează nici față de nedreptele lo­vituri ale naturii înseși, Regina Maria desfide această fatalitate care s'a oprit o clipă asu­pra ei și în cuvinte pline de o nobilă încredere ne chiamă din nou în jurul ei, parcă anu­me pentru a se restabili, în a­cest ceas care e plin de mari îngrijorări, o solidaritate mo­rală ca în timpurile eroice întrupate în această nobilă femeie. Atunci cînd se tăgăduiește orice merit acelora prin care s'a întemeiat această țară, acela care este ctitora ei de căpetenie face să se audă din nou glasul de care fără în­doială era de nevoie. Atunci cînd atîția se gîndesc numai la gruparea și la interesul lor, ea nu amintește prin aceste cuvinte de mișcă­toare unire sufletească existența unei Nații care ne întrece pe toți, înălțîndu-ne în măsura sacrificiilor pe care i le aducem. Și ale Ei, prin atîtea adînci dureri, au fost între cele mai mari. N. IORGA Ștrăjeria Ziua serbărilor pentru restau­rația monarhică este, totdeoda­tă, un minunat prilej de verifi­care, fortificare și creștere a instituției celei nouă care este străjeria. In cursul anului tinerii gru­pați sub egida ei, își desfășoară departe de Suveran elanul care ii însuflețește. In această zi sorocită însă ei se adună­­ de pretutindeni în prezența mai Marelui lor și ca să-i dea socoteala de ce au fă­cut și ca să ia de la Regele un nou avânt pentru viitor. Primită cu scepticismul care nu ne lipsește la nici un înce­put bun, străjeria a isbutit să se impună așa de repede, ca o școală a bărbăției, încât trebue să fie cineva sterp din naștere de simțul lucrurilor folositoare, pentru a nu-i recunoaște roa­dele. Ea a luat ființă, a venit la timp. Anume, într’un moment când, deoparte, într’alte țări ti­nerimea era organizată în for­mațiuni disciplinare naționale, iar­ de­ altă parte, la noi ea era atrasă în curse de profesioniști politicieni. Partidele s’au năpustit după răsboiu cu nesațiul lupului de a înghiți și sufletele fragede ale tineretului. Se cunoaște goana lor după vânarea acestuia, și râsul pe care și-l fac cu el, ajungând la scandaluri publice. Delo­c și încă pe băncile Uni­versității, partidele s’au coborît mai jos, voind să atragă în mre­jele lor putrede până și pe ado­lescenți. Când s’a pus în lucrare alcă­tuirea străjerilor, se știe, nu e nici un secret pentru nimeni, școlari încă necopți la minte erau ademeniți de ocultele po­liticiani, care îi prefac în slu­jitori ai scopului lor nemărtu­risit. Dar dacă educația din fami­lie și instrucția din școală ale copilului are cineva dreptul și căderea să le întregească, aju­tând pe părinți și profesori, a­­cela e numai Regele, și nimeni altul. Instituția aceasta, de pregă­tire a omului de la trecerea din familie și din școală in viața ci­vică, este o adevărată bineface­re, care s’a văzut anul acesta ca și în alte dăti. D. Gh., T­ătărescu, președintele con­sil­ului de miniștri a anunțat crearea „fondului cultural Carol al 11-lea — Un miliard trei sute de milioane pentru Spitale» Clinici» și Academia H­ornând — Cu prilejul zilei de ieri, d. Gh. Tă­­tărăscu a rostit la dejunul dela Pa­lat, următoarea cuvântare: LIRE. Cu însuflețire, sfetnicii Tronului aduc Maiestății Voastre, cu prilejul aniversării de azi, urările Țării. Această sărbătoare, care se desfă­șoară în freamătul întregului neam și în împrejurări excepționale de strălucire, este pentru noi și un po­pas, in care putem privi mai bine drumul înfăptuirilor și al marilor renașteri săvârșite sub sceptrul Ma­iestății Voastre. Hotărînd ca ziua de 8 Iunie să fie „Ziua Tineretului“, Majestatea Voa­stră a făurit lozinca unei Domnii și a dat un înțeles simbolic acestei sărbători­, pecetluind legătura între învățămintele, tradițiile și gloria trecutului și idealismul și năzuin­țele de înnoire, cari­­ asigură căile viitorului. Stimulând, îndrumând și­ cu voe bună și fără ostenire, punând mâna și umărul la greul tuturor realizări­lor, Majestatea Voastră a reușit să creeze pe tot întinsul Țării un cli­mat prielnic în care au isbucnit toate energiile poporului nostru. Mari fură, astfel, in acești ultimi ani atâtea înfăptuiri ce au văzut lumina prin îndemn Regal și rod­nice atâtea acte izvorâte din inspi­rațiile ce au plecat de pe treptele Tronului. De aceea, inșirându-le și privindu-le pe toate in lumina săr­bătorească a acestei zile, ne împli­nim o datorie de inimă aducând prinosul recunoștinței unui Neam c­ătre Marele Animator și Ocrotitor al operei de refacere și de consoli­­dare a Statului nostru. Printre acestea, înzestrarea ma­rilor așezăminte de cultură și de a­­­sistență medicală reclamă o cât mai grabnică intervenție. Grație unei politici de prevedere și de chibzuință fără de șovăire in acești ultimi ani, țara intrând în­tr’o perioadă de nediscutată ordine și ameliorare financiară și de vizi­bilă redresare și prosperitate econo­mică. Guvernul este azi în măsură să împlinească o veche și îndelung repetată dorință a MAIESTA­ȚII VOASTRE, prin executarea căreia se înlătură o situație care cu greu mai putea dăinui. Prin Decretul-lege pe care Gu­vernul a hotărit să-l supună azi MAIESTATII VOASTRE, se dotea­ză Eforia Spitalelor Civile din Bu­curești, Epitropia Generală a Spita­lelor Sf. Spiridon din Iași, Clinicile Facultății de Medicină din Cluj și Academia Română cu­rentă în va­loare de un miliard trei sute mi­lioane lei, constituind un fond spe­cial, cu denumirea „Fondul Cul­tural Carol al II-lea”. Cu venitul acestei rente, primul nostru așezământ de cultură, pre­cum și Clinicile principalelor așe­zăminte spitalicește vor face un pas mare în consolidarea lor mate­rială și vor putea, să-și îndeplinea­scă de azi , înainte, nestânjenite, marea lor misiune. Mai multă lumină și mai puțină suferință — iată ce va însemna e­­xecutarea acestui Decret-Lege, pe care îl oferim MAIESTAȚII VOA­STRE, drept dar al acestei zile de sărbătoare. Să trăiți SIRE! Să trăiască MARIA SA MIHAI, MARE VOEVOD DE ALBA IULIA! Să trăiască AUGUSTA VOASTRA ! DINASTIE! ! SIRE. Dacă numeroase și mari proble­me, care constituiau tot atâtea pie­dici in calea propășirei obștești, au fost în ultimul timp deslegate, apoi multe sunt încă nevoile­­ care aș­teaptă să fie înlăturate. ~ adunarea voluntarilor ardeleni — Cuvântarea d-lui profesor­ IV.­tonga nostită acum 20 ani, cu prilejul depunerii jurământului de la Iași — Frați ostași intrați în luptă pentru România. Ați venit aici ca să faceți, îm­preună cu tovarășii voștri din oastea noastră România cea nouă, pentru care sunteți gata să aduceți prinosul scump al sânge­lui vostru. România cea nouă, pe decât viața acelui strămoș înain­tea chipului de aramă al căruia veți fi trecut venind aici,­­tata Ștefan bătrânul. El va fost domn vouă, Bucovinenilor, ca și nouă, celor de aici. Doar a avut in stă­pânirea lui și Ardealul in părțile Bistriței, cetatea Cierului și, în mijlocul țării voastre ardelene, Cetatea-de-Baltă. A poruncit a­­colo și, când trufașul crai, fecio­rul de cățea ungurească și de voi­nic român, Matiaș Corvinul a ră­tăcit pe aici încercând să-l zdro­bească, s’a ales cu ce se va alege toată această spurcăciune nem­­­­țească, turcească, bulgărească și ungurească de care suntem pân­găriți­ cu săgeata valahului in spinare. Veți porni mâine știți j unde. In locul unde mamele și­­ soțiile voastre blastămă pe asu­pritori lângă vatra pustie de unde a plecat ostașul, precum in Ro­mânia noastră năvălită de ace­iași sărăcie, aceia apăsare, ace­iași jale și pângărire ne așteaptă pe noi pribegii spre a le răsbuna. Să ne strângem toate puterile pentru această faptă, noi toți cari ne coborim din acelaș vechi neam părinte și cari ne închinăm aceluiași împărat ce ne-a dat limba și numele, noi cari ne-am văzut așa de adeseori și nu ne-am uitat niciodată. Săriți voi, arde­­­­leni din văile ce se resfiră către Tisa, voi, Maramureșeni cari ați adus în Moldova noastră steagul de biruință al bourului, voi, Bu­covineni, pe cari acum 150 de ani v’a smuls cu pădurile și poienile Moldovei de sus hoția meșteșugi­tă a Austriei! Săriți cu toții asu­pra aceluiași dușman, și alături cu noi să se strângă făcând zid nebiruit orice putere din această țară, căci nimeni n’are dreptul să se dea în lături, — și cuvân­tul acesta are și rostul de a scor­moni sufletele ce au întârziat. Intr’o singură mișcare să por­nim, cu tot ce avem,­­cu tot ce­­ putem, ori ce s’ar întâmpla, până ce dușmanul viitorului și al vieții noastre se va găsi în sfârșit subt călcâiul valahului acestuia batjo­corit și învins numai ca să se ri­dice din nou în răzbunarea lui grozavă. Arta adevărată prin însăși firea ei, în afară de plăcerea estetică ce ne pricinuește crește puterile spirituale fără nici o alta tendință a autorului decât aceea de a ne înfățișa frumosul realizat. I. AGARLICEANU care aveți s’o coboriți numai pe pământul care vi se cuvine vouă și nouă. Căci pe drept această Românie mai mare este îndepli­nită încă, de acum, odată ce se pășește în sufletele voastre, în voința voastră, nebiruită. Acesta este totdeauna lucrul cel mare in faptele pe care le îndeplinește un popor, să creadă și să vrea. La faptă ați venit și de aceia vă primim cu bucurie. Cu multe cu­vinte nu. Fiindcă niciodată prin cuvinte nu s’au întemeiat țerile, ci tocmai prin ele, au pierit. Iată dușmanii împotriva cărora ne-am ridicat cu toții. Austriecii mișei și ungurii obraznici, nu vor pieri numai pentru că brațul lor n’a fost în stare să poarte o luptă pe viață și pe moarte, ci pentru că s’au lăsat copleșiți sufletești de minciuna pompoasă a cuvintelor. Se vor fi ucis singuri, strivindu-se de zădărnicia lor. La fapte ne-am mai întâlnit de câte ori un lucru bun a ieșit din legăturile noastre este că am fost tovarăși la fante. Ce dovadă mai bună poate fi despre aceasta f ÎN LITERATURA , CA IN ORISICE, FARA SUFLET, FARA CRE­DINȚA, FARA ÎNDEMN, NU SE POATE FACI NIMIC. La Săptămâna­ Cărții (Mai 1935). REGELE CAROL AL lI-LEA (Continuare în pagina II-a) Balada Popcogr­afică Cântul 17 (Jim Călinescu, romancier matrimonial in „Noaptea miresei“, profesor cu educație estetică pentru liceeni și pensioane, ) și poet filozofant. El declamă din proaspăta carte cu enigme în versuri. Asistența lovită de paralizie frenetică, soarbe... șfarțurile cu chifle, scuturandu-se, cu virtualități substanțial­e) : — Eu imitai pe Barbu ! La vastu-i Joc Secund Venii cu opt șarade, în Dansul meu Rotund. Cântai nemărginirea cu aspra mea cruzime Inobilând poema 'n oniricele rime Am tot compus cu capul și cu sudoarea frunței Dar Muza mă sfâșie, de când cu Noaptea Nunței. Acum eu pasc Nirvana, Cămile... la privește, Cum învârtesc sistemul solar, așa, pe clește ! (D. G. Călim­es­cu recitează versuri călduțe din opera-i nouă și monumentală, unanim apreciată de d-nii Isaia Rosetti și Alexan­dru Răcăciunii. Cel mai grandios poem „Cosmogonie“, cântă creația Plantelor și a Pământului in versuri superlative. Jim declamă cu so­norități profunde :­ „La ’nceput a fost Cuvântul Aritmetica n’are așa cifre nebune Adiind peste goluri ca vântul Clătitu­ s’a ’11 bestiâ al mărilor pat Mișcat dela sine mereu nemișcat, Și , Coițur de turnei trezit am Tremurând pe loc, in cercuri iscat, țipat Asemeni cu apa din lac vălurită Și-am plecat in spume ca negrele Alergând de nimeni lovită­ vrăbii­„Cât a durat acest somn de căr. Rătăcire pe grinzile unei bune ?­­ corăbii“. — „Ești cosmogonic dragă, ilustrul nostru Tim ! — „Și ce interferență în imnul tău sublim ! ! , Veniți cu noi concepte concret filozofante. Te-ai plictisit la Nuntă să fii un crai, un fante ! Acum discuți probleme rigide și adânci Plimbându-ți redingota funambulesc pe stânci.... Și transcendent când umbli, p­e vârfurile sare Te-agită trancendentul măreței Critici Pure... (Duios și kantian, Jim Călinescu Întoarce trei file din magnifi­cul tp cu poezii apărute ori și își spune aleanul alpin in versuri pline de meditație :) „La lacul cel de munte, sub niiști colți alpini, „Pe-o bancă de mesteacăn, solemn și elegant, „Ax redingotei negre, cilindrului gigant (Funebră turlă sumbră, printre molifți și pini). „Ședea acum un secol. Poetul. Sau tăcut, „Cu mâinile la spate, cu coamnele pe umăr, „Se preumbla prin codrii cătând solemn un număr „De trestii pentru orga cu fluerul acut“. „Descoperir-am locul între păduri. Cu’n tic­­.„Mărunt tip-tic din vestă ceasornicul măsoară „Tăcerea greeroasă ce valea împresoară „Ce-ar fi dădut extaze lui Richter și lui Tieck“. „UN CAP IMI CREȘTE, TURLĂ, țin­mbrul cel gigant „Cu mâinile la spate vîr fața ’n redingotă, „Din ape ies sirene și o uidină gotă iar eu mă pierd un codri solemn și elegant“.­­­D. G. Călinescu-Jim surâde și mulțumește pentru tunetele de aplauze greeroase-brotăciste, ce i se înregistrează pe flautul ima­ginației sale desperecheate. Și urcând tonalitățile vocale, spune auditorului :­ — „Așa era Poetul pe munte, lângă lac! Peisagiu­ e teluric , Un pui de pitpalac, Puncta în emistihuri trilările-i auguste, Și-i răspundea armonic orchestra de lăcuste Chiar eu, acum un secol sub ondularea boltei Simțeam cum se înalță pe frunte-mi, Turnul Colței. Mureau de altitudini Hamsun și Strippenrumph Văzând pe vastu-mi creștet chiar Arcul de Triumf ! Domină versu-mi sumbru, Parnasul și Edenul, Când pe Bucegi, în noapte, îmi profilam jobenul ! Și în eflorescența erotico-alpină Goneamu după chitare cu svon de piculină La balta realistă halucinat eu cant Arcușuri pentru drâmbă, sacâzuri pentru flaut !­­Laureat cu mâzgă și paraziți eroici dar disciplinați ca în poe­mul Ion Ion, — Porcofonie Arghezi ascultă cu gândurile la naiba, versurile sacerdotelui păgân Jim George Călinescu, dascăl secundar și critic eminescian ! Arghezul se răstește către auditoriul pestriț dar rafinat :­ — „Ei, bravo ! E sinoptic carpaticul pitic ! li sună 'n cap sincronic, un tic, și înc'un tic ! Iar el, își vâră nasul fervent în redingotă L'au îngrozit Avarii și dama ostrogotă ! Flegmatic și bucolic ! Ce viziuni ! Ce vers ! O tu, jongleur de veacuri, poet îm sens invers, Ce conturezi norocul măreț al tristei nații..... O Time ! tu profesor de june generații Insuflă-le­orcura și scenele lascive Poemele-ți divine și strici consecutive Au rolul să ridice gândirile în spații. Să 'nvețe tineretul cu noile senzații. Figura genială, eu, rogu-te, explică: T­indrul era turlă înfiptă 'n a ta­ctică ? Rătăcitor de veacuri urcat pe Piatra Arsă Cânta și o simfonie ? Sau ne cam joci o farsă ? De mare, ești gigantic, exotic și perplex Ca pedagog, ilustru ! Accentul circumflex Iți șcade de minune în proza ta cam goală Eu fără Tim Țilindru nici nu concep o școală ! Ești strălucit, magistre ! Mă scutură emoții Gândindu-mă extatic la mândrele-ți promoții ! Discipolii tăi, Time, nici­când n'or să te mustre. Că n'au ajuns departe, esteți, figuri ilustre! Dar chestia cu hidra­ș! cu jobenul-tum Mă cam cufundă 'n mâzgă abject și taciturn ! Zău Time, ești ermetic ! Aș vrea să ți se spue Tăcerea greoroasă s'o chemi să te descuie, Iar dacă scrii pe munte să lași jobenu 'n sală Căci zările te minte și muntele te'nșală ! Ascunde prezeaua cu turla și eterul ....Că asta ne mai trebui: Să afle ministerul ! (Contagiunea face pe barzi să se'nfsoare, Rapid să se ascundă în bestia protectoare). .. Și când mi-aduc aminte de gestu­l nepermis Când Tim spurca în critici pe blândul Dionis. Pe Sburătorul tainic, viteaz cu negre piețe/ Visat in nopți cu lună, de stoluri dragi de fete !

Next