Neamul Românesc, iulie 1938 (Anul 33, nr. 140-165)
1938-07-22 / nr. 157
Anul XXXIII Nr. 157 Taxa poștală plătită i n numerar conform aprobării Dir. G-rale V. T. T. No. 155038/933. Vineri 22 Iulie 1938 CU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA III Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) jagaî Abonamente In țară, pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei I . GEORGESCU BUCUREȘTI (I) III In străinătate: Prețul dublu , Telefon 5.70.88 | Mănăstirea Curtea de Argeș unde va fi depus corpul M. S. Regina Maria întru viața cea fără de sfârșit Conflictul din Asin ) "Asupra situației Japoniei față de puterile navale engleze și americane în oceanul Pacific, am scris aci un studiu amănunțit cu diferite ipoteze posibile, determinate de situația geografică. Nu ,vom mai reveni. Astăzi vom examina ceea ce se petrece în China, subt aspectele faptului nou, intervenția militară sovietică în statul Manciuko, stăpânit în fapt de Japonia, care, cu sau fără formală declarație de răsboi a Rusiei, trebue să isgonească pe sovietici dincolo de fruntarii. Conflict ruso-japonez, cu multe urmări posibile, dacă va ajunge la mari desfășurări militare. Studiind cu atenție o hartă bună a Asiei se vede imediat că un răsboiu între ruși și japonezi nu poate avea, in nici-un caz, un resultat hotărîtor. In lupta din anii 1904—1905, după succesele japoneze de la Liao-Sang și Mukden, rușii s’au retras și netranșat mai departe. După căderea Port-Arthurului, determinat de moartea generalului Kondratenko și mai ales după zdrobirea totală a flotei rusești comandată de Dujdervenschi la Țușima de către amiralul Togo, rușii s’au hotărît să facă pace, căile maritime dintre continent și Japonia fiind la discreția absolută a niponilor, deși generalul Kuropatkim susținea că e gata de a lua ofensiva. Supremația pe mare a dictat succesul. Ce ar fi acuma? Sovietele astăzi nu au marină aproape deloc. Japonia nu poate fi ingrijată de vre-un atac rusesc pe apă. Chiar dacă rușii, care-și ucid pe capete comandanții militari, suspectați de troțkism și-și terorizează soldații-țărani, prin miserie, schingiuiri, deportări și rechiziții cu tunul, ar avea mai succese militare asupra japonezilor, lucru aproape cu neputință de prevăzut când Știul este mistica patriotică japoneză, încă un succes decisiv n’ar putea obține, — cel mult o împingere a forțelor japoneze spre coastele mării Galbene. Dar japonezii, ce ar putea căpăta? Rușii sunt în greaua situație morală ce am văzut, au, însă mijloace proprii de resistență foarte mari. Materii prime, hrană, cărbuni, petrol, din belșug, aur, anul trecut s’a extras peste 240.000 kgf., armament modern, tankuri, aviație. Rușii se vor retrage după vechea lor tactică. Pe măsură ce ar înainta japonezii, liniile lor se vor subția și vor pierde prin uzură un material enorm plătit în bani la trusturile lor industriale, pe când rușii nu plătesc nimic, statul fiind proprietarul uzinelor. Japonezii duc de un an războiul cu China fără rezultat altul decât enorme greutăți financiare. Ce ar fi dacă ar mai duce un alt războiu, paralel, cu rușii, peste vre-un an de acum înainte, în ce prăpastie financiară s’ar prăbuși? La provocarea rușilor trebue să răspundă. Dar dacă această replică i-a angajat fond într’un răsboiu rusesc, țintă urmărită de ruși ca să slăbească cu totul pe japonezi, ceea ce aranjează, evident, interesele Rusiei în Asia, dar și pe ale altora ce poate îi inspiră in mod tainic pe moscoviți. Ce a determinat pe ruși să facă acest pas chiar acum, ar putea fi siguranța lor că Hitler nu ar putea să-l atace fie din insuficiență financiară, sau de teama intervenției forțelor militare franco-engleze, a căror înarmare crește accelerat — la galop — într’un ritm formidabil. Un scriitor deosebită competență de Gregory Bienstock susține un „La lutte pour le Pacifique“ că cine va stăpâni Asia, va stăpâni lumea. Nu va fi nici un stăpân în Asia, după cum am văzuit. Japonia nu are puteri de a cuprinde în brațele ei toată China. Nici Rusia. Admirabilul general și mare patriot chinez, mareșalul Ciang-Kai-Șek înțelege, în cazul cel mai rău, să se retragă în centrul Chinei și acolo ai săi să se reculeagă, să se organizeze și când vor fi gata, chiar după câte-va veacuri, să pornească, într’un uragan spăimântător, să-și recucerească părțile pierdute din patria strămoșilor. Ca să vedem cât de delicată e situația noastră e suficient a spune că nu ne convine, deopotrivă, de a vedea pe nemți în Ukraina, spre Nistru, nici pe ruși la Berlin, spulberând Germania naționalistă și introducând acolo sălbătăcita bolșevică. Iată câtă veghe atentă, necontenită frământare și îngrijorare pentru conducătorii României. N. N. LENGUCEANU ''v „ V Pentru o anume presă din Franța, Italia trebuie criticată pentru că e „totalitară", iar , pentru supraveghiata presă italiană, Anglia și mai ales Franța sunt condamnabile pentru că sunt țări „democratice". De fapt în „totalitarismul" dictatorial din Italia e foarte multă adevărată democrație. Sunt domenii în care mai mult decit în orice altă țară fiecare poate face ce vrea. Șefii fascismului nu știu zilnic ce ar face pentru a cîștiga aplause populare. Ziua, și discursul. Nu se cruță nici o osteneală pentru ca necontenit să se poată anunța ceva nou și plăcut opiniei publice. Iar în democrația engleză e tot evul mediu și, în ce privește Franța, nu e o altă țară pe lume în care să fie mai mult —, afară de tirania, mai teribilă decît a oricărui dictator, pe care o exercită alegătorul anonim —, tirania ideilor, a obiceiurilor, a formelor, a cuvintelor. • Cîtă vreme însă cele două lozinci vor fi la îndemîna oricărui fanatic și oricărui șarlatan, valuri de ură vor trece dintr'un loc în altul, amenințînd întreaga civilisație. A verifica astfel de cuvinte, a le arăta originea și scopul, a le detrona, a le interzice, a pedepsi exemplar pe cine ar mai îndrăzni să se mai joace cu dînsele ar fi cea mai însemnată contribuție la împăcarea bietei noastre omeniri. N. IORGA ‘Ni-** **ifcr nimr~,nV»v»ii*in^' v t Ultimul anumal M. S. Regina Maria Cuvinte de desființat MS. REGELE CAROL II DACA PANA ASTAZI, NU S'AU PUTUT SATISFACE MULTE DIN CERERILE JUSTE. ACEASTA SE DATOREȘTE FAPTULUI CA NEVOILE TARII NOASTRE SUNT ATAT DE MARI, CA IN MOMENTUL DE FATA ESTE O CHEMARE IMPERATIVA — APARAREA NATIONALA — DAR CA, DUPĂ EA VA URMA DESIGUR, A DOUA CHEMARE, ACEEA A APARARII SUFLETEȘTI ȘI A OȚELIRII CULTURII ROMANE. UNUL DIN CEI ȘAPTE D. Octav Șuluțiu, al șaptelea din grupul „Celor Șapte“ a scos de curând o carte în care și-a adunat articolele publicate în reviste, de teama de a nu văduvi posteritatea de extraordinarele d-sale produse cerebrale. In prefața volumului acestuia prim — spre norocul celor cari vor să se înveselească se mai anunță și altele — „Criticul“ mărturisește o profesie de credință: „Pentru că mai cred în literatură încă, în viitorul ei și în valoarea ei umană și în literatura românească și in rostul ei românesc in special, pentru că mi se pare jalnic ca ea să se piardă sugrumată de neadevăruri care o pot falsifica, pentru că în mod cinstit cred în autonomia fenomenului literar față de orice alt fenomen, am închegat acest volum modest de cronici, care în toate aspectele variate, dar nu disparate, ale lor, mărturisesc o aceiași preocupare și o aceiași pasiune pentru înțelegerea obiectivă a acelui fenomen". Este o mărturisire care nu... mărturisește decât printre rânduri, sau care nu spune nimic decât dacă se ocupă la activitatea „Critică“ a d-lui Șuluțiu. D-sa „crede în rostul ROMÂNESC al literaturii noastre“ alături de ceilalți șase critici oficiali îl împlinesc: Ury Benador, Ion Călugăru, careți zice mai nemerit Iosilă Hahamul, S. Podoleanu și toată pleiada acestor „românași“ de naturalizare îndoelnică. Iar mai departe, d-lui Șuluțiu „i se pare jalnic ca ea (literatura românească) să se piardă sugrumată de neadevăruri care o pot falsifica“; „neadevărurile“ acestea sunt: negarea oricărui spirit artistic“... Spiritul acesta e mai mult un duh urât, ești din“ tendințe amorale. Dar vom mai vorbi de „spiritul artistic“ al producției sterpuționiste, și de contribuția criticei autorizate“ ca să îl prezinte ca im complex de miresme... « . Nu răspundem evreilor cu ura pe care ne-o poartă, cu lipsa de înțelegere cu care Pentru statuia lui Eminescu TOTAL GENERAL 779.631 lei Donat Comitetului pentru Casa, Crângul și Biserica lui Eminescu din comuna Ipătești, județul Botoșani 100.000 „ Suma subscrisă până acum pentru monumentul lui Mihail Eminescu ce se va ridica în Capitală 378.381 „ Publicăm numele noilor subscriitori : Emil Provian, Ploești 250 „ Stan Ionescu, avocat Loco 1.000 „ TOTAL 379.631 lei 100.000 ———■■■W—1 MIM IMIIM IMII———— III—■■mill—lllilIHIlMIItlI—H—■■IHBIIIBTHI'fllI mßmk («Nu priviți înapoi și nu risipiți forțele voastre in lacrămi zadarnice. Ce a fost a trecut, va rămâne să triumfați mâine»). 1 Jalea pe care a semănat-o trista veste a morții Reginei Maria — Slujba religioasă de la Vălenii de Munte. Telegramele de condoleanțe primite la Ministerul Afacerilor Străine• Curtea Suedeză a luat doliu. Tristul program al funerariilor — Scrisori din Vălenii-de-Munte Consternare profundă între cursiști Suspendarea cursurilor Parastasul De la Sinaia a străfulgerat pe valea Prahovei, o veste năpraznică. Din Pelișor, la Vălenii-de- Munte s’a cutremurat tot ce este ființă: natura și oamenii, căci MARIA, REGINA ROMÂNIEI NU MAI ESTE PARASTASUL " " . Auditorii cursurilor a-lui wi la, de la Vălenii-de-Munte au fost incunoștințați de către secretarul Universității, d. Ilie Ardeleanu : M. S. REGINA MARIA A MURIT! La această sguduitoare știre, fețele tuturor s’au întristat și inimele s’au îndoliat. Este jalea care se așterne peste sufletele Românilor de pretutindeni. In semn de omagiu pentru Augusta Regină Mamă, cursurile Universității au fost suspendate, s’au ținut minute de reculegere la cantina Universității, s’au îndoliat edificiile cu tricolorul cernit, s’a înălțat rugă către Domnul, pentru Aceea care a fost Mama răniților și cea dintâi Regină a României întregite. La biserica „Mănăstirea“ din Vălenii-de-Mute, s’a oficiat un parastas, de către un sobor de preoți, la care au participat FAMILIA IORGA, auditorii cursurilor, autorități și conferențiari. Răspunsurile au fost date de corul auditorilor. Am remarcat in asistența îndurerată, pe următorii: d-na Ecaterina Iorga, domnișoara Lily Iorga, d. prof. N. Iorga, d-na Maria Popescu (sora d-nei Iorga) prezidentă a reuniunii femeilor române din Brașov, d-na Lucia Bogdan, d-na și d. Ilie Ardeleanu, secretarul Universității, d-na și d. Nic. Arghir, primarul orașului Văleni, d-na și d. I. Constantinescu Delabaia, d. Const. Pârvulescu, prof. univ. Cernăuți, d. Lt. Gr. Topolinschi, comandantul centrului premnitar universitar, d-na și d. Eugen Ciolac din Craiova, d. Pavelescu, pictor; d. Const. Al. Popescu, inspector școlar, d. Petre Dumitrescu, directorul liceului comercial din Văleni, d. D. Dumitrescu, directorul gimnaziului industrial, d. Const. R. D. N. P. Comenen, ministrul Afacerilor Străine, a primit din partea Legațiunei Britanice, următoarele scrisori de condoleanțe : Domnule Ministru. Guvernul Majestății Sale Britanice a aflat cu cel mai profund regret dureroasa veste a morții Majestății Sale Regina Maria a României la 18 iulie la Sinaia. Din ordinul principalului secretar de Stat al Majestății Sale pentru Afacerile Străine, am onoarea de a ruga Excelența Voastră să binevoiască să transmită guvernului Regal român expresiunea simpatiei celei mai adânci ce guvernul Majestății Sale Britanice resimte cu ocazia tristei Vasilescu licențiat și secretar al Universității „ Iorga", d. Aurel Banciu, directorul căminelor din Văleni, d. Paul Constantinescu, directorul cantinei, d-nii N. Scărlătescu, C. Popescu și C. Iordăchescu, stenografi ai Camerei și Senatului, d. A. Sas profesor, d. Mihail Pizanti, directorul monitorului de petrol, d. Emanoil Oprișan, secretarul revistei Monitor; de la Școala de Misionare din Văleni: d-ra Victoria Dima, directoare; d-șoara Maria Chelsoiu, maestră de artă decorativă. De la Teatrul Ligii Culturale: d-na Nela Mircescu și d. N. N. Anghelescu. Soborul de preoți: protopop Gh. Iliescu, pr. Avram Ionescu, pr. Emian Vlăiculescu, pr. Alex. Popescu, pr. Const. Nichita, pr. Cusman Lepădat (român din Jugoslavia), învățători din Jugoslavia: C. Arhire, Opănic, I. Constantinescu și alții. FL. STANESCU GIUHERA pierderi ce Majestatea Sa Regele ! și întreg poporul românesc au incercat. Profit, de această ocazie, d-le ministru, pentru a reînoi Excelenței Voastre, asigurarea prea înaltei mele considerațiuni. FARQUHAR ■ însărcinatul cu afaceri al Marei Britanii Domnule Ministru. Am onoarea de a aduce la cunoștința Excelenței Voastre primirea unei telegrame din partea președintelui de Consiliu al guvernului Majestății Sale din Canada, rugându-mă să comunic Majestății Sale Regelui, Familiei Regale, cât și guvernului Regal (Continuare în pag. H-a) Telegrame de condoleanțe primite la Ministerul Afacerilor Străine Pe vârf de munte Din mărețiile senine Te oglindești în valul de smarald, Svârlind pe-al apelor abis Lumini de curcubee și de vii. In calea ta Zâmbiri răsar pe arbori și pe flori Și-aprinzi in pajiști ruginite Apoteoze de colori. Prin văi străbat talazuri de văpaie Și creștetul de munte Se ’nalță sar în nori — Sub săgetări de raze Poezia brrna, Pădurea plumburie Se ’mbracă în hlamida Țesută din splendori. In adâncimi pământu-a tresărit Și'n fluturarea vrajei tale Orașele învie, Orașele vibrează, Și fiecare socotindu-te stăpân, Alucinat de gânduri ce vieața Cu mângâieri de veșnicii o exaltează, Mirajuri nouă’n calea lui înalță. Vintilă V. Paraschivescu / CLASICISMUL ȘI DUȘMANII LUI Un sugestiv și consistent articol, despre „Cartea clasică“, semnează d. N. I. Herescu, profesor universitar, într’un recent număr al „Universului“, din care desprindem următoarele pasagii edificatoare, cu privire la o anumită mentalitate de care se lasă stăpânită societatea, și la Îndrumările care trebuie date tineretului în școală, după însăși judecata marelui Eminescu: „In ciuda agitației vijelioase a epocii noastre, cei care au in grija lor creșterea tineretului sunt datori să-i atragă luarea aminte că lumea n’a trăit zadarnic până la el, că oamenii au strâns un capital de idei și de experiențe, peste care ar fi o greșală a trece cu neînțelegere sau cu dispreț. Desigur, vremile se succed fără să se asemene, națiunile trăesc alături și se deosebesc, oamenii au vârste și inimi diferite. Dar tineretul trebue să știe că există opere care se adresează tuturor oamenilor cultivați, din toate țările și de orice vârstă, operele acelea care, trecând peste deosebirile dintre națiuni și dintre civilizații, merg deadreptul la ceea ce e esențial în inima și în mintea omenească. Literatura clasică are însă astăzi vajnici adversari. Din două pricini , pentru duhurile leneșe ori superficiale, cartea clasică are cusurul de a nu fi o carte ușoară, distractivă, de citit în tren sau cu un sfert de oră înainte de somn. Ci una care se cere citită în tihnă, pe îndelete, în orele de lucru, cu atenția cuvenită unei îndeletniciri serioase. Pentru acest motiv, de când pedagogii au descoperit mirifica idee a școlii „de plăcere“ și a „învățăturii-joc", operele clasice se văd tot mai mult înlăturate din programele școlare. Ceea ce, cel puțin, e logic, pentru spiritele snobe ori prețioase, cartea clasică are un al doilea mare cusur; nu e o carte la modă. Nici nu poate fi vreodată la modă, fiind veșnică; la modă ,sunt opere care vin și trec opera clasică rămâne. Acum două mii de ani, spre pildă, Virgilia descoperise și cântase, cu o tainică duioșie, demnitatea suferinței omenești. De două mii de ani, omenirea a tot evoluat dar demnitatea suferinței nu a găsit o altă expresie decât aceea pe care i-o dăduse sufletul virgilian. Vorba este: aceste două „scăderi" ale cărții clasice, „gravitatea" ei și lipsa ei de „modernitate", atârnă destul de greu, in mentalitatea contemporană, ca să aruncăm această carte la gunoi?. Trebue, în adevăr, s’o alungăm din școală și s’o luăm din mâna omului de cultură generală? Răspunsul este negativ. Și motivele noastre sunt tot cele invocate de Eminescu, acum o jumătate de veac. Iată judecata lui Emineascu, exprimată in formele lapidare care erau caracteristice marelui meșter al simțirii românești: „Cultura clasică are calitatea determinată de a crește. Fixată odată pentru totdeauna, ne mai putându-se schimba, căci aparține unor timpi de mult încheiați, spiritul antichității e regula„torul statornic al inteligenței și al caracterelor și izvorul simțului „istoric. ..Precum gimnastica desvoltă toate puterile musculare și dă corbului o atitudine de putere și tinerețe, tot astfel pururea tânăra și „senina antichitate dă o atitudine analogă spiritului omenesc". Cu Eminescu, alături, putem înfrunta în liniște pe adversarii de o zi ai eternului clasicism". f .