Oastea Domnului, 1931 (Anul 2, nr. 1-52)

1931-01-01 / nr. 1

Pag. 4 OASTEA DOMNULUI aparte şi n’au nici o legătură cu Biserica luptătoare. »Cine crede în Mine chiar dacă ar fi murit, va trăi« (Ioan 11,25). In Hristos, tot trupul Său e viu. Cei cari dau la o parte pe Sfinţii lui Hristos sufăr de o mândrie fără margine. Nu iu­beşte pe Hristos cine nu iu­beşte pe­­prietenii« Săi. Vom adăuga pentru a sfârşi, a spus vorbitorul, că la Sinodul al 7-lea au fost anatemisaţi (a­­runcaţi sub blestem) cei ce nu mărturisesc adevărul cinstirii Sfinţilor şi cei cari nu se roagă lor ca mijlocitori pentru lume. Adunarea cântă »Iisus îm­păratul cel mare«. Părintele Chiricuţă arată, în legătură cu ceia ce a măr­turisit pr. Oprişan, taina Bise­ricii lui Dumnezeu şi locul Sfinţilor în cultul inimii noastre. A fost un prilej de mare în­­bucurare această predică în­cheiată cu o rugăciune miş­cătoare. Secretariatul Oastei. Am păşit cu Oastea Domnului, cu învăţăturile şi cântările ei, şi­­ am oprit pe sectanţi a mai spori, ba am întors pe 4 familii dela rătăcirea spre acei vicleni şi farisei, ele s’au întors voioase la religia ortodoxă. Acum plec pe la Mănăstirile Rudi şi Cartasovca şi am nă­dejde să samăn sămânţa bună şi în acele părţi, cu binecu­vântarea Pr. Sf. Sale Episcopu­lui Visarion. Doamne ajută-ne! Ostaş Ion Sardari, Paul. Din Boteni (I. Muscel). Noi ostaşii din Lereşti tare ne-am bucurat în ziua de 4 Dec. când am văzut că au sosit la noi fratele ostaş Nic. S. Pătrulescu din Boteni, pen­tru a ne învita la petrecerea sufletească de sfintele sărbă­tori dela ei,­­ iar Vineri în 5 Dec. spre seară a sosit fratele Gh. Bugheanu de ne-a dus cu căruţa la Boteni la sărbătoarea de sfântul­ Nicolae. Am plecat 17 inşi şi am sosit acolo noaptea. Dimineaţa am mers la sf. bi­serică şi bunul preot Nic. C. Niţescu tare s’a bucurat de venirea noastră. A vorbit în­ţelept despre viaţa minunată a Sfântului Nicolae. După sft. slujbă ne-a primit şi ospătat fratele Nicolae Pavel. După masă ostaşul Gh. I. Soare a cetit din sf. Scriptură, s’au cântat cântece de-ale Oastei, — apoi am mers la Vecernie unde cucernicul părinte a cetit acar­­tistul Sfintei Filoftea, ascultat de noi în genunchi. Seara iară ne-am adunat la casa fratelui Nicolae (Niţă) G. Napotă unde am petrecut cu mulţi alţi cre­ştini, în cântări şi rugăciuni şi cetiri până la 11 noaptea. — Duminecă iară la biserică, unde părintele a tâlcuit foarte frumos pilda cu cei chemaţi la cină, — de-am mers foarte mângâ­iaţi şi veseli cu sufletul întru Domnul, pe care îl rugăm să ne fie scut nouă şi bisericii în toată viaţa noastră. Amin! Gh. G. Bulgaru, ostaş. Din Drăgăneşti (r. Tecuci). Ostaşii din Corod, Matca şi Mândreşti (jud. Tecuci) am avut zi de mare bucurie sufle­tească în 6 Decemvrie (1930). Am plecat 35 de ostaşi cu steagul în frunte, spre corn. Drăgăneşti, spre a sămăna mie­zul credinţei strămoşeşti şi a da întăriri pe cei ce primiseră cu bine chemarea vremii de renaştere sufletească. Am fost întîmpinaţi la mar­ginea satului şi am întrat în sat cântând cântece religioase, până la sf. biserică unde am luat parte la sf. slujbă, în firul căreia sf. Sa părintele Gh. P. Lefter, a vorbit frumos despre Oastea Domnului cea cu bun în­ţeles. Apoi fratele Cost. Sf. Iftimie a vorbit despre răul pa­­timei beţiei, de care cei intraţi în Oastea Domnului se lapădă în chip înţelept. Am mers apoi la un frate ostaş, cu părintele împreună şi am luat masa cântând cântări de ale Oastei şi din cărţi spre plăcerea tuturor. Şi după­ ce noi cei mai mulţi am plecat, despărţindu-ne cu dragoste întru Domnul de fraţii din Drăgăneşti, fraţii Paraschiv Sârghie şi Cost. Iftimie au mai rămas aci 3 zile, împăr­ţind cărţi şi învăţături şi în­demnuri ziua şi noaptea, ca să întărească sămânţa duhovni­cească sămănată și aci. Domnul cu noi! P. I. Sârghie, ostaș. Din Taul (I. Soroca). Noi ostaşii din Basarabia suntem în încordat front de lupte cu sectanţii (rătăcitori) şi cu necredincioşii cei otrăviţi de duhul comunizmului de peste Nistru. — Ne e greu. Iar dacă ne e greu, e cam din vina noa­stră. Preotul nostru e bătrân, nu-i băgăm vină, dar sunt în jur vre­o 5 preoţi în putere şi stau cam reci faţă de ispitele ce ne pasc poporul. Şi doar unde se lucrează,­­ pânza de paiangen a sec­tanţilor nu e prea greu a o sparge. Văd eu aci în Taul. Astăzi fraţilor creştini. Astăzi fraţilor creştini Ne vedem şi noi stăpâni Pe vechea noastră credinţă. Ce era în suferinţă. Nu putea bietul creştin De vrăşmaşul cel hain Nici de suflet a-şi vedea De zilele­ şi blastăma. Acum toţi ne-am uşurat Şi rana ne-am vindecat, Şi la luptă toţi pornim Pe satana să-l gonim. Aşa noi toţi să strigăm Cu credinţă să jurăm, Că vom sluji pe Hristos Şi patriei, spre folos! Miron Abrudan Căbeşti (Bihor). (Dupăі asămănarea cântecului lui Mihai Viteazul, după care se poate şi cânta). Cei ce aveţi abonată numai Oastea Domnului, grăbiţi a Vă reînoi abonamentul. — Pe un an costă 100 Lei. — împreună cu Lumina Satelor costă pe an ................... 180 Lei. ................... Din June (j. Huned.). Ostaşii din Ribricioara (jud. Huned.) fiind poftiţi pe ziua de 20 Sept. de credincioşii din comuna June, prin preotul N. David, ne-am dus cu drag şi am avut bucurie mare, căci am găsit poporul adunat la săr­bătoarea Hramului. Slujbă fru­moasă şi sărbătorească. Părin­tele a predicat tâlcuind sf. e­­vanghelie, apoi bucurându-se de venirea ostaşilor ca oaspeţi aduşi de Domnul, a arătat că pe ce drum bun au plecat a­­ceşti creştini mai apropiaţi de Domnul. A mai vorbit şi fra­tele Nicolae Iezan cu multă rîvnă şi dragoste de lege, apoi am cântat Tatăl Nostru, Iisus Regele cel mare, şi altele, spre marea plăcere a întregului po­por. Apoi ne-am despărţit cu îmbrăţişări sufleteşti de la cei ce ne-au primit cu bine,­­ că sunt şi de cei cari ne primesc rău şi nu ne văd bucuros, chiar şi în satul nostru. Dar noi îi lăsăm să vadă munca noastră cea cu gând curat pli­nită, pentru­ că credem că Dum­nezeu tot îi va întoarce cu inima spre noi... Vestitor. Vă sfătuim şi noi numai atât: Răbdare şi purtare fru­moasă, şi veţi răzbi. Căci nici Iisus Domnul, pe care îl cântaţi şi urmaţi, nu a biruit lumea, de atunci şi până azi, scoţând sabia (macar a certei) spre cei ce îl prigoneau, ci rugându-se pentru ei: »Doamne, iartă-le lor, că nu știu ce fac«... Din Racoviţa. — Pomană fără alcool. — Oastea din Racoviţa a avut în 14 Dec. frumoasă adunare, la care au luat parte şi fraţii din împrejurime, din Budinţi. Cucernicul preot Remus Clo­­ambeş a predicat foarte miş­cător despre Cina Mielului celui blând, iar tineretul a spus po­ezii din cartea »Intraţi în Oaste«. Fratele ostaş Romulus Ho­­pota având pomenirea cu pa­rastas a părintelui său iubit, mort în războiu, a pus masă la care a poftit şi ospătat şi pe ostaşii oaspeţi. Părintele a binecuvântat masa şi ne-am petrecut în Domnul creştineşte, aceasta fiind cea dintâi­ pomană fără alcool (fără beaturi spir­­tuoase) în Bănat. — Fratele Nicolae Lucaciu a ţinut o fru­moasă vorbire, iar ceialalţi am cântat mai multe cântări de laudă Domnului. Raportor. Din Ciclova rom. Intr’o zi mai din vară când au venit solii de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu şi la noi în Ciclova română, (Bănat), după ameaza mai mulţi ne’ndreptarăm spre Şcoală unde auzisărâm că sunt noii pro­povăduitori. Eu îmi arătam şi altora bănuiala că aceştia tre­buie să fie niscai »sectari«, în vre-o nouă formă. Dar mi­ se umplu sufletul când auzii: »Fraţilor, în nu­mele lui Hristos cel chinuit şi răstignit pe cruce pentru fără­ Tipografia »Oastea Domnului«, Sibiu. Nr. 1 de legile noastre a tuturora, să ne îndreptăm pe adevărata cale ce duce la mântuire, la Dom­nul«. Apoi auzii pe unul şop­tind altuia de lângă mine: Aceştia sunt »Ostaşi Dom­nului«... şi mulţumire şi pace se aşeză în sufletul meu. Pen­tru că auzisem încă despre ei. Şi ascultai cu drag, un timp bun ce spuneau şi citeau din cartea sfântă, şi mă bucurai. Apoi ieşind afară în ceata de Români,zice unul: Vezi ăştia-s pe adevărata cale, pornită de la Iisus. In rătăcirile lor oamenii au greşit, apucând pe alte căi, în loc s’o ţină cea veche şi adevărată. Din ziua aceea satul meu a luat o nouă viaţă, mai bună, mai cinstită şi mai frumoasă. Azi o mulţime mare de băr­baţi, tineri şi bătrâni, ostaşi ori neostaşi, în loc să se ducă în sălite, când să fac adunări în şcoală şi în Dumineci şi sărbători, — la birturi sau la »givanuri« — se duc la »Oa­stea Domnului« şi la Biserică pentru a-L lăuda în cuvinte vecinie neperitoare. Până şi copiii se strâng cuminţi la Oastea Domnului, pentru a asculta lucruri plăcute sufle­tului lor. E nespus de plăcut să auzi din gura pruncilor laudă Domnului, şi în serile de vară copiii în grupuri cântă cântece de-ale Oastei. E o nouă viaţă, o nouă naştere... La noi mulţi spun azi ca bătrânul de 70 ani, care la întrebarea Împă­ratului — ce-l găsise în uşa unei biserici — că de câţi ani e? a zis: De 30 de ani. Mirat îm­păratul văzându-l bătrân-bătrân îi ceru lămuriri. Da, am trăit 70 ani, dar din aceia numai 30 ani sunt viaţă, în ceilalţi 40 ani am fost mort. — Căci numai de 30 ani venise la a­­devărata cale spre Dumnezeu, pe căile bunătăţii şi milosteniei. Aşa fraţilor aş dori ca toate satele neamului nostru să-şi croiască o nouă viaţă pornită pe adevărată cale. Ca să avem viaţă întru Domnul...­­. Poşta Redacţiei. N. C. C. în Dumbrăveni (Vaslui) Tot sfatul ce vi-l putem da, e: Răb­dare şi biruinţă prin frumoasă purtare. Avem ştire că pe acolo încă nu e înţeleasă Oastea Domnului de cei cari mai vârtos ar trebui să se bu­cure de ea. Dar nu vă perdeţi nădej­dea ; se va limpezi lumea şi pe acolo. Dacă nu vă lasă steagul în biserică, ţineţi-l cu cinste la unul din D­ V. acasă. Adunaţi-vă cu drag în jurul lui, că el va cuceri azi un suflet, mâne altul şi nu peste mult va fi iubit, ca şi pe aiurea, de mulţi cari azi se uită cu neîncredere la el. De aici s’a făcut o intervenire la Huşi, din alt prilej unde tot aşa preotul misionar a păşit aspru faţă de un bun ostaş. Nu ştim de va fi fost primită cu bine vorba frăţească ce s’a trimis de aici. Dar chiar de n’a fost încă, — va fi mâne. Căci Duhul Domnului deschide cale tot mai largă celor ce păşesc sub steagurile ei. Comandaţi-vă Calendarul de părere al foii OASTEA DOMNULUI

Next