Oastea Domnului, 1932 (Anul 3, nr. 1-52)

1932-01-03 / nr. 1

Nr. 1 OASTEA DOMNULUI Viaţa, timpul, moartea şi mântuirea. Cineva a asemănat viaţa omului cu chipul de alături. Viaţa omului este o lumină, dar o lumină foarte gingaşă. Se poate stinge în orice clipă. Iar duşmanul acestei lumini este Moartea. Moartea aici e mai tare decât Timpul. Timpul (arătat în chip ca un moş bătrân) nu ne poate apăra contra Morţii. Ne apără însă în altă formă: contra morţii cei sufleteşti. Timpul ni s’a dat ca să dobândim cu el mântuirea sufletului. In acest înţeles, timpul e o co­moară ce nu se poate preţui. Tim­pul — zicea un sf. Părinte — e tot atât de preţios ca Dumnezeu pen­­tru că întrebuinţând bine timpul îl putem dobândi pe Dumnezeu. Oh! în ce osândă sunt acei ne­norociţi cari îşi perd timpul în pă­cate, pierzând împărăţia lui Dumne­zeu şi mântuirea sufletului. Cetiţi poezia de alături »Bate moartea la fereastră« şi veţi afla în ea strigătul unui astfel de nenorocit. Să răsune mereu în urechile noastre cuvintele Domnului: lucraţi până este ziuă căci vine noaptea (moartea) când nime nu mai poate lucra nimic (Ioan 9, 4). Dela Oastea Domnului din Sibiu. De praznicul Naşterii, am avut multe bucurii duhovniceşti. In seara de Ajunul Naşterii, un mare grup de ostaşi, au um­blat cu strămoşeasca colindă. S’au prezintat mai întâi la I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, unde s’a cântat frumos o colindă din bă­trâni: »Toată obştea creştinească«. In fruntea ostaşilor erau preoţii Trifa şi Secaş. Părintele Trifa, în câteva alese cuvinte, spune că Oastea Domnului foloseşte şi a­­cest prilej să-şi arate dragostea şi alipirea cătră sfânta Biserică şi cătră preabunul nostru Păstor, Părinte, şi Ocrotitor al Oastei. I-L asigură pe înaltul Ierarh că Oastea îna­intează pe calea cea bună a Bisericii şi mân­tuirii sufletelor noastre. înaltul Ierarh răspunde că Oastea Dom­nului este »o înviorare religioasă« de care se bucură şi apreciază pe toţi cei cari mun­cesc în acest ogor. Ostaşi s’au depărtat bu­­curându-se foarte mult de cele auzite. Oastea a plecat apoi cu colinda pe la preofii cari ostenesc în acest ogor: p. Neagu, p. Secaş, p. Trifa, p. Nanu, şi alţi fraţi ostaşi. In adunarea din praznicul Naşterii a vorbit foarte frumos părintele Neagu, despre înţelesul sufletesc al praznicului, o predică ce a plăcut foarte mult. Animat şi însu­fleţit ca totdeauna a vorbit p. Secaş tâl­­cuind preafrumoasele noastre cântări biseri­ceşti din praznicul Naşterii. Minunat a declamat micuţa noastră declamatoare, fetiţa Avrigeanu şi alfi micufi. In ziua a doua şi a treia au vorbit părintele Trifa şi Secaş. Lume foarte multă a luat parte la toate trei adunările. Pag- З% _ In drum spre Canaan, spre ţara făgăduinţii, spre Patria cerească. Vom continua şi cu aceaste învăţături — am ajuns sub tunetele şi fulgerile învăţăturile cu călătoria spre Canaan, le-am început în anul 1928 unul 51 din foaia »Lumina Satelor«. Anunţam aceste învăţături astfel: Cu ajutorul Domnului, începând cu acest număr, vom tâlcui pe larg călătoria Israiltenilor spre ţara făgă­duinţii. Când am eşit din şcoală, ştiam din doscă’n doscă toată istoria bi­blică. Ştiam şi istoria Israiltenilor cu toate amănuntele ei. Dar nu ştiam înţelesul cel adânc ce este în a­­ceastă istorie. La noi — în şcoa­­lele cele mari şi cele mici — se face greşala de a se da numai oa­sele goale ale întâmplărilor biblice. Insă în corpul cel mare şi viu al Bibliei, aceste oase îşi au viaţa lor, îşi au locul lor, îşi au înţelesul lor şi legătura lor. Biblia nu este un schelet gol de întâmplări istorice, ci este un corp viu. Scheletul ei, în­tâmplările istorice din ea, sunt aco­perite de carne, de vine, de sânge, de viaţă. In această parte trebue să se aplece cetirea şi cunoaşterea Bibliei. (L Satelor Nr. 3, 1929). Taine adânci cuprinde istoria biblică cu călătoria Israilienilor prin pustie până au ajuns în Canaan. In călătoria aceasta este ascunsă toată taina mântuirii noastre sufle­teşti. Vom arăta cum robia Egiptului închipue robia păcatelor... tirănia lui Faraon închipue tirănia diavolu­lui şi a patimilor rele. Vom arăta cum au scăpat Israilienii din această robie. Vom arăta călătoria lor prin pustie şi tainele adânci ale acestei călătorii. Vom arăta călătoria creş­tinului spre patria cerească. Vom încerca prin aceste tâlcuiri să scoatem suflete din »Egiptul« fărădelegilor. Vom cerca să scoatem suflete din robia lui »Faraon« şi să Ie plecăm spre Canaan... spre patria cerească. Vom cerca să trecem su­flete prin »Marea Roşie« (prin taina cea mare a naşterii din nou)... să le trecem prin pustie... să le hrănim cu mână... să le adăpăm cu apă din stâncă... să le ducem tot îna­inte, tot înainte spre Canaanul fă­­găduinţii, spre Ierusalimul cel ceresc... »Prelegerile« din şcoala aceasta vor ţinea mai mult de un an (»L. Satelor« No..51, 1928), în măsura în care Domnul ne-a ajutat, ne-am ţinut de cuvânt şi cu şcoala aceasta. Am tâlcuit pe larg — prin foaia »L. Satelor« şi »Oa­stea Domnului« — scăparea din robie, plecarea spre Canaan, trecerea prin Marea Roşie, rătăcirea prin pustie, scoţând pe tot locul înţelesul mântuirii noastre sufleteşti. Ultima »lecţie« s’a publicat în anul 19 din foaia »Oastea Domnului«, anul 1930. Scriam atunci: Cu călătoria spre Canaan, spre ţara făgăduinţii, ne apropiem de un loc foarte însemnat; ne apropiem de muntele Sinai (Eşire 19, 1—2). Ajungând în acest loc, vom zice şi noi ca psalmistul: »Sella« ! oprire. Am ajuns la un loc de mare în­semnătate; să ne pregătim cu su­fletul pentru intrarea în el. Am ajuns la locul unde Dumnezeirea s’a arătat omului căzut şi a făcut muntelui Sinai, cu el un legământ. Am ajuns la un loc sfânt unde măreţia şi strălucirea lui Dumnezeu s’a arătat cu atâta putere încât însuşi Moise, alesul Domnului, zicea: »Sunt îngrozit şi tremur« (Evrei 12, 21). Cu frică şi cutremur vom întră deci şi noi între tunetele şi fulge­rile muntele Sinai, ca să vedem în lumina evangheliei legământul ce l-a făcut Domnul cu poporul său. Aici ni se va da prilej să vor­bim despre legătura dintre Vechiul şi Noul Testament... dintre lege şi dar... dintre »legea care a fost dată prin Moise şi darul şi adevărul, cari au venit prin Isus Hristos« (loan, 1, 17). Dar »sella« noastră, »oprirea« noastră de data asta a ţinut mai mult. Prin voia lui Dumnezeu care m’a chemat în şcoala dela Geoagiu — »selia« noastră a ţinut aproape 2 ani. Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit acum să înaintăm mai departe. Dealtcum să nu ne mire această lungă oprire. Israilienii au făcut 40 de ani în drumul lor spre Canaan, spre ţara făgăduinţii. Poate şi nouă ne va fi dat să facem mulţi ani cu această călătorie sufletească. Poate îmi va fi dat şi mie de la Domnul de sus să săvârşesc această călătorie sufletească numai când mă voi apropia de »Iordan«, de Ţara făgăduinţi, şi de pe mun­tele Nebo voi vedea Ţara mea cea scumpă pentru care trăesc şi pe care o doresc. Ajută-ne Doamne să putem îna­inta cu folos de mântuire sufletea­scă spre Patria noastră cea cerească. (Va urma). Bate moartea la fereastră.*) Cu­ mu a fost via,­fa de jfia­şa ce­va num­aitudit. Să-mi vând a mea avuţie Să iau scumpa ’mpărăţie. Mântuire, mântuire Eu am veşnica peire De-aş vinde toată lumea Nu te-aş putea cumpăra. Să privim la Domnul Isus Ce-a murit pe cruce sus Moarte crud’a suferit Prin care ne-a mântuit. Acuma să-l primim cu toţii Nainte de ceasul morţii Pe Hristos ce ne-a iubit Fie ’n veci de veci mărit. * O foarte mişcătoare poezie şi cântare pe care o recomandăm tuturor ostaşilor, să o cânte pe tot locul. Ultimele 2 râ­nduri din fiecare strofă se repetează. Bate moartea la fereastră Şi eu nu sunt mântuit Cât mi-a fost viaţa de lungă­­ bis L’aşa ceva n’am gândit.­­ Am fost tinăr şi’n putere Şi-am gândit să-mi fac avere Dar acuma la sfârşit Stau pe pat nemântuit. Am gândit c’această lume Va merge şi ea cu mine Dar acuma la sfârşit Mă văd singur părăsit. Moarte, moarte ’ngădueşte Firul vieţii ті-l lungeşte Baie maay /ea fa fo reas/m Şi eu nu sun/ mrin-/as-t£ Alte daruri pentru „lucrul Domnului“. Dela Oastea din Sântămaria de peatră şi Batiz. Cu ocazia unei frumoase adunări, am colectat dela fraţi din comuna Sântămaria de peatră suma de 200 Lei dela următoarele persoane: Durlesc Vilma--------------------— Lei 30 Stăncioi Ioan — Letiţia Popovici Secelean Opriţa loan Muntean Crăciunesc loan Total — „ 200 Bar cu subsemnatul, întru amintirea iubitului meu prunc George— Gregorie adormit în Domnul Isus, dăruesc pentru Tipografia Oastei Domnului 500 Lei. George Muntean, ostaş. O Îndreptare. Suma de 280 lei trimisă de Pr. Gh. Buzatu, din corn. Magheru și publicată în numărul 52, a fost colectată astfel: Pr. G. Buzatu 50 lei, I. Ghenciu 50 lei G. Stuparu 50 lei, Gh. Ghenciu 40 lei, Anica Ghenciu 30 lei, M. Ungureanu 20 lei g’ Soare 20 lei și G. Nuţă 20 lei. ’ 25 25 25 15 25 Todosoi Leontin —---------------— Lei 10 Stăncioi Păru II----------------------„Ю Stăncioi Păru I------------------------„ 15 Todoran Adam---------------— — „ 10 Vlădicioi Petru------------------------„ 10

Next