Oastea Domnului, 1933 (Anul 4, nr. 1-51)

1933-01-01 / nr. 1

Număr festiv la aniversarea de 10 ani a Oastei Domnului. Un număr din foaie costă: Lei 2­50. Abonament: 1 an (fără „L. S“) 100 Lei. La 10 ani de Oaste: O rugăciune. Isuse, preadulcele meu Mân­tuitor! Un suflet umil şi pă­cătos se apleacă în faţa crucii Tale... un vas mic şi slab pe care lai folosit într’o lucrare atât de mare. Sunt 10 ani, Isuse Doamne, de când foloseşti acest vas ne­trebnic. Ce aş putea spune la acest hotar decât să mă aplec plângând la picioarele Crucii Tale. N­-aş putea spune decât să-mi plâng cu lacrimi păcatele mele şi nevrednicia mea. Ce-aş putea face decât să mă rog cu lacrimi ferbinţi, pentru păcatele mele să nu părăseşti lucrarea Ta. Plângând mă aplec în faţa Crucii Tale şi cu lacrimi fer­binţi î­ţi mulţumesc că m’ai ajutat să Te aflu pe Tine. Tot ce s’a făcut în aceşti 10 ani, aceasta este: că mai ajutat să Te aflu pe Tine... m’ai învred­nicit să gust din dragostea şi viaţa Crucii Tale şi m’ai trimis prin lume să chem şi pe alţii la „ospăţul“ acesta. La 10 ani de oaste, toţi ostaşii Tăi din ţara aceasta stăm strânşi în jurul Crucii Tale. Stăm aplecaţi la picioa­rele Crucii Tale în rugăciune de mulţumită că nu ne-ai lăsat să intrăm în pământ mai îna­inte de a Te afla şi a Te cu­noaşte cu adevărat pe Tine, Mântuitorul nostru. Ne aplecăm la picioarele crucii Tale cu ru­găciune ferbinte şi stăruitoare să ne ţii până la sfârşit în acest loc sfânt... să picure peste noi neîncetat sângele iertării... ca să murim cu totul faţă de lume şi să trăim cu totul numai pentru Tine. Ne aplecăm în faţa Crucii cu rugăciune de mulţumită pen­tru toate câte ne-a făcut nouă Domnul. „Aşa să zicem toţi cei răs­cumpăraţi de Domnul... cei pe cari ne-a adunat dela răsărit şi dela apus, dela miază-noapte şi dela miazăzi. Prin pustie fără apă rătăciam, flămânzi şi setoşi eram... sufletul nostru lâncezia şi nu găsiam nici o cetate unde să putem locui... 2 ш Sufletul nostru se desgustase de orice hrană, şi eram lângă porţile morţii... Atunci în strâm­toarea noastră strigarăm către Domnul şi El a auzit striga­rea noastră şi ne conduse pe calea dreaptă ca să ajungem la cetate de locuit... Scosu-ne-a din întunerec şi din umbra morţii şi rupt-a lanţurile noa­stre... El a prefăcut pustiul no­stru în iaz şi pământul uscat în isvoare de apă... Să mulţu­mim Domnului pentru bună­tatea Lui, pentru minunile ce le-a făcut cu noi (psalm 107). Iţi mulţumim, preabunule Doamne, pentru toate câte ne-ai făcut nouă, păcătoşilor. Noi în lume eram şi Tu din lume ne-ai scos. Morţi eram şi prin Jertfa Ta cea sfântă ne-ai în­viat. Perduţi eram şi ne-ai a­­flat. „Muţi" eram şi azi grăim. „ Orbi“ eram şi azi vedem. „Ologi" eram şi azi umblăm. „Surzi" eram şi azi auzim. „Slăbănogi“ eram şi azi facem „armată“. Iţi mulţumim, preascumpul nostru Mântuitor, că prin noi, nevrednicii şi păcătoşii, se a­­rată în lume puterea Evan­gheliei Tale şi minunile pe cari le face şi azi credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Fă din noi, Isuse Doamne, nişte îndărătnici ne­buni pentru Tine. Fă-ne nişte mărturisitori ai Tăi şi ajută­­ne să Te vestim şi altora prin vorbele noastre, prin faptele noastre, prin purtările noastre, prin toată viaţa noastră. Iţi mulţumim, Isuse Doam­ne, că prin noi, nişte vase slabe şi netrebnice, ai pornit în lume răsboiul cel sfânt. In mâna noastră cea slabă ai pus steag, în gura noastră cea pă­cătoasă ai pus trâmbiţă şi mij­locul nostru cel şubred cu sa­bie l-ai încins învrednicindu-ne să luptăm pentru împărăţia lui Dumnezeu. A Ta este Doamne oştirea aceasta — du-ne la biruinţă. Tu eşti Regele nostru şi noi suntem ostaşii Tăi. Ai Tăi suntem, nu ne părăsi, căci fără de Tine nu putem face nimic. Fă Tu Doamne să simţim clipă de clipă prezenţa Ta în fron­turile cele dinlăuntrul nostru şi în cele din afară de noi. Isuse Doamne, suntem în drum spre Canaan... prin pu­stie... prin „ţara luptelor“. Da­ne neîncetat „apă din stâncă", „mană din cer“ şi biruinţă a­­supra lui „Amalec“ (firea cea veche). Condu-ne cu „stâlp de foc" şi „nor luminos“ ca să păşim înainte cântând, luptând şi biruind — până vom trece Iordanul şi vom intra în „Cana­­anul“ ce ni l’ai pregătit ca să trăim cu Tine în vecii vecilor, amin. Duhule sfinte, de viaţă fă­­cătorule! Tu ne-ai strâns de prin văile acestei lumi într’o „ Oaste mare foarte“. Din nişte „oase goale“ Tu ai făcut nişte fiinţe „vii“ (Ezechil 37). Din su­flarea Ta, preabinecuvântat vânt ceresc, a ieşit oastea aceasta. Din suflarea Ta trăeşte şi prin suflarea Ta birueşte. Duhule sfinte! suflă din cele 4 vânturi peste noi ca să fim cu adevărat o oaste de biruitori! „Nu vă temeţi!“ (Mat­­io, зі). »Ostaşii Domnului* voiesc să fie *aleşii* (Colos. 3, 12) Bisericei noastre dreptcredincioase. Ei se străduiesc să-şi »asculte*, să-şi * pă­zească* în viaţa lor Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 11, 28). Ei luptă să-şi »mântuească sufletul* (Iac. 1, 21) lor şi să ajute la »mântuirea sufletelor* (1 Petru 1, 9) acelora, cari »s’au abătut dela Dumnezeu* (Fapte 2, 40). Ei »se slujesc unii pe alţii* şi pe toţi fraţii lor creştini, numai din »dragoste* (Gal. 5, 13) şi nu aşteaptă »răsplata binelui* (2 Cor. 5, 10) aici pe pământ, ci se bucură şi se veselesc că »plata lor mare va fi în certuri* (Mat. 5,12). Dar cu toate acestea »mulţi* (Mat. 22, 14) din »lume* (Mat. 13, 38) »urăsc* (loan 15, 18) şi »de­­faimă* (Colos. 3, 8) »Oastea Dom­nului* şi »batjocoresc* (­ Pet. 4, 14) şi »prigonesc* (Romani 12, 14) pe »Ostaşii Domnului*, ca pe nişte »păgâni şi vameşi* (Mat. 5, 46). Dragii mei, fraţi ostaşi, voi »răb­daţi până în sfârşit* (Mat. 24, 13) »ocara* (1 Pet. 3, 9) acestor »oameni nedrepţi* (2 Pet. 2, 9) şi »nu vă temeţi!* (Mat. 10, 31). Ştiţi bine că »Domnul stă împotriva celor răi* (Iac. 4, 6) şi »cunoaşte pe cei cari sânt ai Lui* (5 Tim. 2, 19) şi este »într’ajutorul* (Evr. 13, 6) nostru şi ne »scapă* (Mat. 14, 30) şi ne trimite »mângâiere* (2 Cor. 1, 4). De vor face deci sfat viclean îm­potriva voastră, voi gândiţi-vă că mai înainte făcut-au cei răi sfat vi­clean »împotriva Domnului* (Mat. 26, 4). De vă vor eşi cu rău îna­intea voastră, ca înaintea unor tâl­hari, voi gândiţi-vă că tot aşa »eşit­­au ca la un tâlhar* (Luca 22, 52) şi înaintea Domnului. De vor ridica peatra asupra voastră, gândiţi-vă că tot aşa »au ridicat peatra* (loan 8, 7) şi asupra Lui, voind să 1 »arunce de pe sprânceana muntelui* (Luca 4, 29). Dacă vă vor îmbiea cu toată »fierea* lumii, voi »bucuraţi-vă întru suferinţa lui Hristos* (1 Pet. 4, 13). »Bucuraţi-vă* şi iarăşi zic :bucu­raţi-vă!* (Filip. 4, 4). Căci pe urma suferinţii voastre întru Domnul »orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se cu­­răţesc, surzii aud, morţii se scoală, săracilor bine se vesteşte* (Luca 7, 22). Ear de n’ar fi »Oastea Dom­nului* dela Dumnezeu, »n’ar putea face nimic!* (loan 9, 33). Părintele Chirii.

Next