Oastea Domnului, 1933 (Anul 4, nr. 1-51)

1933-01-01 / nr. 1

Nr. 1 OASTEA DOMNULUI Care este lupta şi biruinţa noastră şi a tuturor creştinilor vii şi luptători. 10 ani de oaste! Ce de locuri sunt prin Biblie de unde putem scoate învăţătură pentru războiul nostru cel sfânt! Prin foile noastre am amintit multe. Iată încă unul de la 2 Cronici cap. 20. E vorba acolo de lupta şi bi­ruinţa lui Ioasafat. Un vrăşmaş pu­ternic se ridicase contra Ierusali­mului. »In spaima sa, Ioasafat şi a îndreptat faţa cătră Domnul şi s’a rugat cu întreg poporul. Iar Dum­nezeu — prin prorocul Ezechiel — le-a răspuns: nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu va lupta pen­tru voi. Vrăşmaşii au fost biruiţi şi Ioa­safat cu luptătorii »s’au întors ve­seli la Ierusalim căci Domnul îi umpluse de bucurie şi au intrat în Ierusalim în sunete de alăute, de harfe şi trâmbiţe«. Ce istorie plină de învăţătură şi pentru răsboiul nostru Oastea lui Ioasafat a biruit, dar, nu prin pu­terea ei, ci prin puterea Domnului, care »s’a luptat pentru ei«. In 3 locuri din Biblie se spune că Dumnezeu s’a luptat în locul poporului său (Esire 14, 13—14; V Moise 1, 26—30 și 2 Cronici 20, 15). O contrazicere s’ar părea aici: Deoparte, cuvântul lui Dumnezeu zice: staţi liniştiţi! Dumnezeu se va lupta pentru voi (Esire 14, 14). Iar de altă parte, Biblia e plină de che­mări şi îndemnuri la luptă. Lucrurile stau aşa. Pentru mân­tuirea noastră se dau două feliuri de lupte: întâi, e lupta pe care o dă Dumnezeu. E lupta cea mare pe care a purtat-o Isus Mântuitorul cu vrăşmaşul diavol. E lupta ce s’a gătat cu biruinţa de pe Golgota. In lupta aceasta noi nu luăm parte. E o luptă a lui Dumnezeu pentru noi. Participarea noastră la lupta aceasta e numai atât: să primim biruinţa ce ne-a câştigat-o Domnul. Aceasta a fost şi »lupta« lui Ioasafat. Fraţi ostaşi! Să nu uităm nici o clipă: lupta noastră este întâi şi întâi, lupta lui Dumnezeu pentru noi. Noi trebue să avem clipă de clipă conştiinţa că Dumnezeu luptă pentru noi... că El este lupta noa­stră... că El stă în fruntea noastră... că El este biruinţa noastră. După asta vine apoi lupta noa­stră, partea noastră de luptă. Ştiţi care este aceasta? Este lupta ce se dă în noi înşine; este lupta ce se dă între omul nostru cel vechiu şi cel nou. Aceasta este lupta pe care trebue să o poarte orice creştin năs­cut din nou. In drumul spre Ca­naan, Dumnezeu le a zis Israilie­­nilor numai până la un loc ,mă voi lupta pentru voi, staţi liniştiţi!« — dar după ce au gustat din apă şi din mână і-a trimis la luptă con­tra lui Amaiec (Esire 17, 8—9). Din clipa în care te-ai hotărât la o viaţă nouă, din clipa în care te-ai hotărât să ieşi din lume; din clipa în care ai gustat din pâinea şi apa naşterii din nou — ai intrat în război cu »Amaiec«, cu firea cea veche şi în acest război vei sta până la sfârşitul vieţii. Oamenii cei lumeşti n’au acest război. Ei petrec »liniştiţi« în păcate. Să luăm aminte ! Toată lupta noastră se reduce la lupta cu »omul cel vechiu«. Toate atacurile externe ne vin prin »omul nostru cel ve­chiu«. Căci trebue să ştim că omul nostru cel vechiu are o mulţime de prietini cari îl ajută. Aliatul şi prietinul lui cel mai bun e diavolul. Prin »omul nostru cel vechiu« ne vin atacurile vrăşmaşului diavol. Vin apoi şi ceilalţi prietini, oamenii »cei lumeşti« din lume, cari aşiş­derea îl ajută pe »omul cel lumesc« din noi. Aici se dă lupta cea mare. Aici cade sau birue creştinul. Aici cade sau birue ostaşul Domnului. Cade sau birue după cum »s’a restignit împreună cu Hristos« sau ba... »a murit faţă de lume« sau ba. La 10 ani de oaste să nu ui­tăm iubiţii mei fraţi: cu aceasta luptă vom birui şi vom intra »plini de veselie« în Ierusalimul cel ce­resc unde ne aşteaptă scumpul no­stru Mântuitor ca să trăim cu El în vecii vecilor, amin. A cui e sărbătoarea aceasta? Câteva cuvinte la o aniversare scumpă. Se împlinesc 10 ani, de când din mila lui Dumnezeu, un vânt de primăvară duhovnicească suflă cu putere mereu crescândă peste ho­tarele acestei ţări. Vântul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului şi a pus pe picioare o »Oaste mare foarte« (Ezechil 37, 10). Astăzi, avem în Biserică o miş­care de trezire la viaţă nouă, de putere şi de înfăptuire evanghelică. Cum înverzeşte câmpul când suflă vântul cald al primăverii, aşa au înverzit mii de suflete, în bătaia vântului cald al Duhului sfânt. Şi cum înfloresc viorelele, răspândi­­toare de mireasmă pură, tot aşa au înflorit şi înfloresc mii de suflete, car­ izbăvite din miasma morţii şi păcatului, răspândesc mirosul de bună mireasmă duhovnicească al vieţii celei nouă. A acestora e serbarea Oastei. Se bucură cei cari o pribegiau prin pustie, sufereau de foame şi de sete, le tânjea sufletul în ei şi nu găsiau nici o cetate unde să poată locui«, dar avură parte de îndurarea Dom­nului care-i puse, pe »calea păcii« (Luca 1, 79) pe drumul cel drept ce duce la cetatea de locuit... El potoli setea sufletului însetat şi um­plu de bunătăţi sufletul lor flămând (Ps. 107, 4-9; Luca 1, 53). Astăzi se bucură cei ce şedeau în întunerec şi în umbra morţii şi tră­iau legaţi în ticăloşie, pe care Dom­nul i­ a scos prin Oastea Lui — din întunerec şi umbra morţii, rupând lanţurile lor. Se bucură, că au scă­pat de jugul care-i apăsa, de toia­gul care-i lovia şi de nuiaua celui ce-i asuprea (patimile lui Satan, Ps. 107, 10—14; Isaia 9, 4). Astăzi sărbătoresc cei ce ajun­seseră până lângă porţile morţii, dar Cuvântul Domnului і-a tămăduit şi і-a scăpat de groapă (Ps. 107,18—20). Astăzi sărbătoresc cei ce morţi erau şi­ au înviat, pierduţi au fost şi s’au aflat (Luca 15). Sărbătoresc miile de beţivi, pătimaşi şi alţi pier­duţi în hăţişurile lui satan cari au fost treziţi şi aduşi în braţele iubi­toare ale Tatălui ceresc prin umilul glas al gornistului Său dela Sibiu. Se bucură astăzi toţi aceia cari n’au avut altă mângâiere decât să plângă în umbra crucii aşteptând să ţâşnească şi pentru ei şi pentru Biserica pe care o iubesc »isvoarele apelor vii«. Astăzi se bucură »orbii ce văd, şchiopul ce saltă ca cerbul, limba muţilor cântă de bucurie căci în pustie au ţâşnit ape şi în pustietate păraie« (Isaia 35, 6). Nenorociţilor, săracilor, pătima­şilor, beţivilor, orbilor, Şchiopilor şi toţi cei cari aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul, bucuraţi-vă! Cântaţi Domnului cu mulţumiri (Ps. 147, 7). A voastră este serbarea aceasta! Bucuraţi-vă şi lăudaţi pe Cel ce şi-a adus aminte de noi când eram smeriţi (în robia celui rău) şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri (ps. 135 şi 136). Bucuraţi-vă a voastră este săr­bătoarea aceasta! Ioan Marini, inv. ostaş al Domnului. GOLGOTHA... Oolgotha... Qolgotha... sfinţită Din sângele jertfit ’nflorită. Cetate de cer luminată Cu Domnul pe veci cununată... Pământul e plin de ruine Cu inimi de jertfa Lui pline Deapururi noi stăm lângă tine... Qolgotha... Oolgotha tu spui De jertfă de cuele Lui... Const. Goran, ostaș al Domnului, București. Cântăreţii Oastei. In fronturile Oastei, Domnul ne-a trimis şi mulţi cântăreţi cari ne-au însufleţit — şi ne însufleţesc — la luptă prin vraja poeziilor şi cântărilor. In măsura în care fronturile noastre au crescut, Domnul s’a îngrijit să ne sporească şi cântăreţii. Cei mai mulţi din ei sunt produsul Oastei. Oastea şi lupta s-a făcut să cânte. La 10 ani de Oaste, îi amintim pe scurt: Poporul. Cel dântâi cântăreţ al Oastei a fost poporul. Mişcarea Oastei a făcut să vibreze coarda credinţii poporului care a dat şi minunate poezii şi cântări religioase. In special, anii cei dintâi ai Oastei sunt plini cu poezii religioase poporale. Sunt poezii şi cântări ce rămân, ca: Isus, regele cel mare; O, ce dulce-i Domnul sfânt etc. Vom spicui din aceste poezii şi Ie vom tipări în o carte. — Ar fi de dorit ca acest preţios poet al Oastei, poporul, să cânte şi pe mai departe. Toţi fraţii ostaşi şi cetitorii noştri din popor cari au darul de a versifica să ne trimită cât mai multe poezii să alegem ce e bun din ele. Urmează apoi ceilalţi cântăreţi. I. Tudusciuc, e un produs al Oastei şi un dar deosebit pentru Oaste. Cetiţi cartea lui de poezii »Slăvit să fie Domnul!« şi veţi vedea înşivă ce dar preţios ne-a trimis Domnul. Cartea cuprinde 120 minunate poezii cari trebue să pătrundă prin toate fronturile Oastei. I. Marini, aşişderea e produsul Oastei. In cartea »La umbra Crucii« are 70 minunate poezii pe cari le recomandăm călduros tuturor fraţilor ostaşi. Fr. Marini este şi un vestitor al Oastei, plin de dar şi putere. Th. Pintilie, Oastea l-a scos la iveală acum de curând. Place tu­turor feliul lui de a versifica uşor, plăcut şi cu miez. Pe urmă îi vom scoate şi poeziile lui în o carte. Const. Goran, e un poet format, un poet cu nume care scrie de ani de zile prin o mulţime de reviste. Domnul ni l-a trimis ca pe un mare dar în fronturile Oastei. Vom scoate pe urmă şi în carte poeziile lui. Preot A. Nanu, preţiosul nostru împreună lucrător şi ostenitor în adunările Oastei de la Sibiu. In anul 1931 a scris multe poezii frumoase în foaia »O. D.« Şi va mai scrie fiind un poet şi scriitor cu nume, Nicolae Cimpoca, bătrânul nostru frate luptător de la Sadu-Sibiu. Prin anii cei dintâi ai Oastei, el a fost cântăreţul Oastei. Poeziile lui scrise în graiul înţelepţilor bătrâni din popor, au plăcut foarte mult. Fiind suferind, în timpul din urmă n’a mai putut scrie. Vom tipări o carte şi din poeziile lui. Ioan Bătrâna, Voivodeni — Arad, un tinăr poet de mare talent. A scris prin foaia Oastei din 1931 câteva mişcătoare poezii. Şi îl rugăm să ne mai scrie. Oh. Muntean, din Batiz— Hunedoara, neobositul nostru frate lup­tător, a scris şi el multe preafrumoase poezii, din cari unele se şi cântă. Şi alţii. Mai sunt apoi şi alţii buni stihuitori. Aşa e fr. Const Drăghici din Lugoj; I. Miron din Chişinău; Ilie Covaci din Ghioroc; Augustin Toma din Vecerd; 1. Morariu din Crihalma; Florea Călin, Vânători-Teleorman, şi alţii. Domnul Castei să le răsplătească tuturor cu bogată răsplată cerească. Pag- З

Next